Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.
ARTICOL UNIC
Se aprobã Strategia naţionalã privind migraţia, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul de stat,
ministrul administraţiei şi internelor,
Toma Zaharia,
secretar de stat
Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Elena Dumitru
p. Ministrul afacerilor externe,
George Ciamba,
secretar de stat
p. Ministrul finanţelor publice,
Neculae Eugeniu Plãiaşu,
secretar de stat
Bucureşti, 21 aprilie 2004.
Nr. 616.
STRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND MIGRAŢIA
PREAMBUL
- Întrucât viitoarea aderare la Uniunea Europeanã va avea ca efect libera circulaţie a cetãţenilor statelor membre pe teritoriul României, cât şi a cetãţenilor din ţãri terţe având drept de şedere într-un stat membru,
- Întrucât se remarcã nevoia unei continue definiri a intereselor naţionale în ceea ce priveşte admisia, şederea şi returnarea strãinilor, precum şi pentru consolidarea cadrului legal şi instituţional intern în scopul monitorizãrii cât mai eficiente a fluxurilor migratorii,
- Întrucât în multe circumstanţe imigraţia are un efect benefic atât asupra ţãrii de origine, cât şi asupra celei de destinaţie a imigranţilor şi asupra imigrantului însuşi,
- Întrucât imigraţia controlatã permite o selecţie în funcţie de necesitãţi şi criterii adecvate şi are, în acelaşi timp ca scop reducerea imigraţiei ilegale,
- Întrucât poate fi necesarã acoperirea temporarã a anumitor nevoi de forţã de muncã în România de cãtre strãini, în special de cãtre experţi cu înaltã calificare,
- Întrucât absenţa personalului calificat ar trebui compensatã/prevenitã preponderent prin programe educaţionale şi vocaţionale corespunzãtoare pentru forţa de muncã autohtonã, indiferent de vârstã, în loc sã se foloseascã forţã de muncã strãinã,
- Întrucât absenţa personalului necalificat ar trebui compensatã/prevenitã preponderent prin asigurarea accesului optim pe piaţa muncii pentru persoanele din grupurile sociale dezavantajate, cetãţeni români sau strãini cu şedere legalã pe teritoriul României,
- Întrucât solidaritatea internaţionalã impune anumite restricţii morale în ceea ce priveşte atragerea persoanelor cu anumite calificãri din ţãrile în curs de dezvoltare,
- Întrucât România doreşte sã beneficieze de investiţii strãine,
- Întrucât o relaţie strânsã cu Diaspora românã, inclusiv persoane de altã origine etnicã decât cea românã, serveşte interesul naţional şi luând în considerare contribuţia economicã, socialã şi culturalã pe care ar putea-o aduce la dezvoltarea României,
- Întrucât România şi-a asumat obligaţii bazate pe dreptul umanitar şi al drepturilor omului, inclusiv legislaţia în domeniul azilului şi refugiaţilor,
- Întrucât este necesarã tratarea domeniului azilului în concordanţã cu standardele europene şi internaţionale şi returnarea persoanelor cãrora nu li se acordã o formã de protecţie se considerã un element cheie în menţinerea sistemului internaţional de protecţie,
- Întrucât cooperarea internaţionalã în domeniu este consideratã o condiţie prealabilã pentru o implementare eficientã a oricãrei strategii în domeniul imigraţiei,
- Întrucât adoptarea acestei strategii va fi urmatã de stabilirea unor planuri de acţiune în domeniile specifice incluse în document şi a unor mecanisme de evaluare a nivelului de realizare a obiectivelor strategice,
- Întrucât aceastã strategie este rezultatul unor discuţii intense cu toate instituţiile şi organizaţiile interesate şi a fost elaboratã în strânsã cooperare cu societatea civilã,
- Întrucât imigraţia este un fenomen global, iar România, în acest context, s-a confruntat şi continuã sã se confrunte cu diferite fluxuri migratorii,
este necesarã adoptarea prezentei Strategii Naţionale privind Migraţia.
CAP. 1
SCOP, DEFINIŢIE, PRINCIPII
1.1 Scop
Strategia Naţionalã a României privind Migratia are ca principal scop elaborarea unor politici unitare în domeniile migraţiei, azilului şi integrãrii sociale a strãinilor, care sã asigure:
● Armonizarea cadrului legislativ intern în concordanţã cu dreptul internaţional şi acquis-ul Uniunii Europene.
● Dezvoltarea şi modernizarea cadrului instituţional, necesar implementãrii politicilor în domeniu.
● Adoptarea unui management modern în domeniul resurselor umane, materiale, financiare şi coordonarea unitarã a instituţiilor cu atribuţii în domeniu în vederea eliminãrii situaţiilor de suprapunere a competenţelor şi utilizarea eficientã a acestor resurse.
Strategia Naţionalã a României privind Migratia nu vizeazã politicile în domeniul emigraţiei propriilor cetãţeni.
1.2 Definiţie
Strategia Naţionalã a României privind Migratia exprimã principiile generale şi liniile directoare pentru stabilirea politicii statului român în ceea ce priveşte admisia, şederea, pãrãsirea teritoriului de cãtre strãini, imigraţia forţei de muncã, acordarea formelor de protecţie precum şi combaterea imigraţiei ilegale.
1.3 Principii
1. Principiul suveranitãţii - reflectã dreptul statului român de a reglementa admisia, şederea şi returnarea strãinilor în scopul promovãrii intereselor politice, economice şi sociale, luând în acelaşi timp în considerare şi respectând obligaţiile asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state;
2. Principiul legalitãţii - presupune respectarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei naţionale în materie, precum şi tuturor prevederilor relevante din legislaţia şi jurisprudenţa internaţionalã, acordând o atenţie deosebitã garantãrii drepturilor omului;
3. Principiul cooperãrii active cu Uniunea Europeanã - presupune cooperarea activã în procesul de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeanã şi apoi asigurarea unui rol activ al României la nivel european în elaborarea unei politici comune a Uniunii Europene în domeniul azilului şi migratiei, precum şi în identificarea unor soluţii durabile la nivel internaţional;
4. Principiul acţiunii unitare - vizeazã implementarea unitarã a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertatã la toate nivelurile;
5. Principiul nediscriminãrii - presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalitãţi, excluderii privilegiilor şi discriminãrii între persoane;
6. Principiul flexibilitãţii - presupune o adaptarea periodicã a politicii şi a mãsurilor de implementare în domeniul imigraţiei, acordând consideraţia necesarã realitãţilor economice sociale şi culturale, la nivel intern, regional şi internaţional;
7. Principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, dupã caz, consultare a societãţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei;
8. Principiul cooperãrii internaţionale - presupune dezvoltarea şi intensificarea cooperãrii cu autoritãţile strãine cu competenţã în domeniul migratiei, precum şi cu organizaţii internaţionale specializate, atât guvernamentale cât şi ne-guvernamentale.
CAP. 2
POLITICI
2.1 Politica privind imigraţia controlatã
Obiective
Promovarea admisiei şi şederii legale a strãinilor pe teritoriul României, prin implementarea adecvatã a prevederilor legale aliniate la standardele Uniunii Europene şi internaţionale, fãrã afectarea dreptului la libera circulaţie a persoanelor.
Atragerea investitorilor strãini capabili sã contribuie la dezvoltarea economicã a României, prin crearea de locuri de muncã şi introducerea unor tehnologii moderne.
Elaborarea de programe privind accesul anumitor categorii profesionale de strãini pe piaţa muncii, în funcţie de cerinţele pieţei în conformitate cu standardele Uniunii Europene, precum şi cu cele prevãzute în tratatele, convenţiile şi acordurile la care România este parte.
Promovarea intereselor şi a imaginii sistemului educaţional românesc, prin atragerea anumitor categorii de studenţi strãini.
Crearea unor proceduri eficiente pentru admisia şi ulterior reglementarea şederii în scopul reîntregirii familiei, în concordanţã cu standardele europene şi cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale în domeniu.
Politica în domeniu
România adoptã o politicã activã şi flexibilã în domeniul imigraţiei controlate, adaptatã la condiţiile naţionale, regionale şi internaţionale, inclusiv prin atenta monitorizare a admisiei şi şederii strãinilor.
Un statut special se acordã cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Pentru strãinii proveniţi din ţãri cu potenţial migrator ridicat sunt elaborate proceduri specifice, care includ încheierea de acorduri şi convenţii internaţionale.
Pentru o dezvoltare economicã durabilã, în concordanţã cu interesul naţional al României, politica în domeniul imigraţiei controlate urmãreşte atragerea şi accesul investitorilor strãini.
În consecinţã, politica privind admisia şi reglementarea şederii în scopul desfãşurãrii de activitãţi comerciale este adresatã cu prioritate investitorilor cu potenţial economic ridicat şi implementatã de cãtre instituţiile guvernamentale competente în cooperare cu organizaţiile relevante în acest domeniu.
Politica privind admisia în scop de muncã oferã posibilitatea accesului pe piaţa muncii a strãinilor, luând în considerare atât necesitatea protejãrii pieţei interne a muncii cat şi interesele de ordin economic ale României, folosind o abordare utilitaristã.
În funcţie de cerinţele pieţei muncii, periodic, se elaboreazã programe speciale vizând facilitarea accesul anumitor categorii profesionale de strãini, pentru perioade determinate.
Participarea strãinilor pe piaţa muncii este susţinutã de un set de mãsuri de protecţie socialã adecvate, în conformitate cu legislaţia românã armonizatã la standardele Uniunii Europene, precum şi cu cele prevãzute în tratatele, convenţiile şi acordurile la care România este parte.
Sistemul educaţional românesc promoveazã în strãinãtate interesele şi imaginea României prin atragerea studenţilor strãini capabili sã suporte costurile şcolarizãrii sau prin acordarea de burse în domeniile de interes, atât pentru studenţii strãini cât şi pentru cei de origine românã.
Implementarea politicii în domeniul admisiei în scop de studii necesitã cooperarea între instituţiile guvernamentale responsabile şi instituţiile de învãţãmânt din ţarã sau strãinãtate.
Politica privind imigraţia controlatã vizeazã şi domeniul reîntregirii şi formãrii familiei, asigurând dreptul strãinilor de intra şi de a rãmâne pe teritoriul României în acest scop şi, totodatã, creeazã instrumentele juridice necesare prevenirii imigraţiei mascate sub forma cãsãtoriei de convenienţã.
Elaborarea politicii în acest domeniu are la bazã experienţa statelor membre ale Uniunii Europene, din care rezultã cã admisia în scopul reîntregirii şi formãrii familiei constituie principala componentã actualã a fluxului migraţionist legal.
2.2 Politica privind prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale
Obiective
Promovarea de soluţii viabile pentru prevenirea imigrãrii pe scarã largã a persoanelor din regiuni dezavantajate ale lumii - zone afectate de conflicte interne şi internaţionale, crize umanitare etc. - cãtre continentul european.
Perfecţionarea cadrului legal şi instituţional existent, precum şi a mecanismelor de cooperare inter-instituţionalã în vederea creşterii eficienţei activitãţilor de control pentru prevenirea şi combaterea şederii ilegale a strãinilor.
Monitorizarea fluxurilor migratorii ilegale ce afecteazã teritoriul României prin intensificarea eforturilor autoritãţilor competente, în vederea identificãrii şi îndepãrtãrii strãinilor cu şedere ilegalã de pe teritoriul României.
Coordonarea unitarã a instituţiilor cu atribuţii în domeniu pentru prevenirea şi limitarea imigraţiei ilegale, inclusiv prin securizarea frontierei de stat.
Politica în domeniu
Soluţiile durabile de prevenire a imigrãrii pe scarã largã din regiuni dezavantajate ale lumii cãtre continentul european pot implica oferirea de asistenţã în procesul de dezvoltare, acorduri comerciale favorabile pentru ţãrile cu potenţial migrator ridicat şi creşterea respectului pentru drepturile omului.
Autoritãţile competente trebuie sã implementeze mãsuri specifice pentru a creşte nivelul de monitorizare a fluxurilor migratoare ilegale ce afecteazã teritoriul României.
Politica în domeniul prevenirii imigraţiei ilegale include mãsuri ferme de îmbunãtãţire a capacitãţii autoritãţilor relevante de a reduce economia subteranã, caracterizatã prin desfãşurarea de activitãţi ilegale, angajare în muncã fãrã forme legale, posibilitatea obţinerii de servicii de sãnãtate şi educaţie prin mijloace ilicite şi posibilitatea folosirii documentelor false şi falsificate.
Ţinând cont de progresele tehnice în domeniul securizãrii documentelor de cãlãtorie şi identitate, România urmãreşte în permanenţã asigurarea unui nivel compatibil cu standardele europene.
Implementarea politicii în domeniul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale presupune şi dotarea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României cu aparatura necesarã detectãrii documentelor de cãlãtorie false sau falsificate.
Statul român promoveazã extinderea instituţiei Ofiţerului de Legãturã, cu personal specializat, inclusiv în probleme de migraţie, în special în ţãrile cu un potenţial migrator ridicat.
O atenţie deosebitã se acordã identificãrii soluţiilor adecvate pentru situaţia strãinilor care, ulterior unei perioade de şedere în România, au fost returnaţi din alte state europene.
Pentru a descuraja imigraţia ilegalã, atât în ceea ce priveşte cazurile individuale cât şi prin intermediul reţelelor de crimã organizatã, politica în domeniu vizeazã dezvoltarea unor canale de informare a potenţialilor migranţi asupra condiţiilor legale de admisie şi şedere în România şi a riscurilor la care se expun prin alegerea unor canale ilegale de imigraţie.
2.3 Politica privind azilul
Obiective
Asigurarea accesului neîngrãdit la procedura de azil şi respectarea principiului nereturnãrii, în conformitate cu standardele internaţionale pe care România şi le-a asumat prin tratatele şi convenţiile la care este parte.
Dezvoltarea sistemului de azil pe baza criteriilor eficienţei şi calitãţii procedurilor şi adaptarea politicilor şi practicilor în domeniu pentru a preveni, descuraja şi sancţiona abuzurile la procedura de azil.
Asigurarea şi menţinerea capacitãţii României de asumare a responsabilitãţilor şi obligaţiilor de stat membru al Uniunii Europene, în domeniul azilului.
Asumarea unui rol activ în cadrul cooperãrii regionale şi internaţionale în domeniul azilului şi contribuirea la dezvoltarea unor sisteme de azil funcţionale în Estul şi Sud - Estul Europei.
Politica în domeniu
Politica privind azilul reprezintã o componentã importantã în cadrul managementului imigraţiei.
Prin domeniul azilului se înţeleg toate aspectele legate de procedura de acordare a unei forme de protecţie, regimul juridic al strãinilor pe parcursul procedurii de acordare a unei forme de protecţie, precum şi dupã obţinerea acesteia.
Instituţiile statului, în colaborare cu societatea civilã, au obligaţia de a implementa politicile privind azilul astfel încât sã se asigure respectarea drepturilor individuale ale persoanelor îndreptãţite sã primeascã o formã de protecţie în cadrul sistemului de azil, adaptând permanent mijloacele de combatere a abuzurilor la sistemul de azil.
Politica în domeniul azilului se aplicã astfel încât imigranţii economici sã nu poatã obţine o formã de protecţie în România prin procedura de azil.
Fiecare solicitare de azil trebuie procesatã şi analizatã individual, menţinând durata redusã a procesãrii solicitãrilor. Intervievarea atentã a solicitanţilor de azil de cãtre personal specializat, cu un grad ridicat de experienţã şi având acces la informaţii detaliate despre condiţiile în ţãrile de origine ale solicitanţilor, precum şi soluţionarea cererilor de azil în etapa judiciarã de cãtre judecãtori deplin calificaţi reprezintã condiţii vitale.
Acordarea unei forme de protecţie prin intermediul sistemului de azil se face doar pe baza evaluãrii individuale a circumstanţelor specifice fiecãrui caz.
Mecanisme de asigurare a protecţiei împotriva returnãrii pot fi activate în cazul unor conflicte internaţionale la care România nu este parte, în astfel de situaţii excepţionale autoritãţile competente pot abdica de la principiul analizãrii individuale a cazurilor.
Autoritãţile cu competenţã în domeniul azilului coopereazã pentru asigurarea accesului neîngrãdit la procedura de azil, pentru a se asigura cã nici o persoanã nu e returnatã înainte de finalizarea procedurii de azil, pentru respectarea principiului confidenţialitãţii şi asigurarea protecţiei datelor personale, pentru identificarea solicitanţilor de azil care nu deţin documente de identitate, pentru a contribui la combaterea terorismului, pentru identificarea şi asigurarea asistenţei necesare a solicitanţilor de azil, în special categoriilor de persoane vulnerabile (victimele persecuţiei pe baza de gen/sex, minori neinsotiti, victime ale torturii, persoane în vârsta etc.), pentru a contribui la returnarea în siguranţã şi demnitate a solicitanţilor de azil respinşi definitiv şi irevocabil, precum şi în alte domenii relevante ale azilului.
Garantarea accesului neîngrãdit la procedura de azil şi respectarea principiului nereturnãrii ca fundament al sistemului de azil, se realizeazã prin asumarea responsabilitãţilor ce revin instituţiilor cu competenţe în domeniu şi asigurarea instruirii personalului cu competenţe în legãturã cu procedura de azil din cadrul poliţiei de frontierã, a Autoritãţii pentru Strãini, a poliţiei naţionale precum şi a magistraţilor.
Pe termen scurt şi mediu, o atenţie deosebitã se acordã asigurãrii capacitãţii instituţionale şi a logisticii necesare asumãrii obligaţiilor ce revin ca stat membru al Uniunii Europene, în special prin participarea la Reglementãrile Dublin II şi mecanismele EURODAC, precum şi la alte forme de cooperare la nivelul Uniunii Europene.
România contribuie activ la mecanismele de împãrţire a responsabilitãţii între ţãrile ce primesc solicitanţi de azil şi refugiaţi şi se alãturã eforturilor comunitãţii internaţionale de a identifica soluţii durabile pentru situaţia refugiaţilor, inclusiv prin Agenda pentru Protecţie a înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
România contribuie activ la dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional şi la construirea unor sisteme de azil funcţionale în Estul şi Sud - Estul Europei.
O atenţie deosebitã este acordatã modului de informare şi sensibilizare a publicului larg cu privire la problematica primirii în România a persoanelor ce au nevoie de protecţie internaţionalã.
Prin politica în domeniul azilului se urmãreşte şi asigurarea transparenţei sistemului de azil şi a participãrii înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi a organizaţiilor neguvernamentale la sistemul de azil în condiţiile prevãzute de lege şi de documentele internaţionale la care România este parte.
2.4 Politica privind integrarea socialã a strãinilor
Obiective
Susţinerea participãrii active a strãinilor care domiciliazã sau au reşedinţa legalã pe teritoriul statului român la viaţa economicã, socialã şi culturalã, respectând în acelaşi timp identitatea culturala a acestora.
Asigurarea cã acele categorii relevante de strãini depun eforturile necesare pentru a se integra suficient în societate romaneasca, inclusiv prin participarea la programele organizate în acest scop de statul roman.
Conştientizarea tuturor persoanelor implicate în acest domeniu, fie ei funcţionari publici la toate nivelurile, publicul larg sau strãinii înşişi, cu privire la importanţa sprijinirii procesului de integrare.
Politica în domeniu
Prin legislaţia în domeniul integrãrii sunt definite categoriile de strãini care beneficiazã de programe speciale de integrare.
Toate mãsurile în domeniu urmãresc susţinerea participãrii active a strãinilor care domiciliazã sau au reşedinţa pe teritoriul României, la viaţa socialã, economicã şi culturalã a ţãrii, contribuind astfel la dezvoltarea unei relaţii bazate pe încredere şi responsabilitate reciprocã între aceştia şi societatea româneascã.
Mãsurile luate în domeniul integrãrii strãinilor urmãresc, în principal, angajarea în muncã, accesul la sistemul de asigurãri sociale şi asigurãri sociale de sãnãtate, accesul la o locuinţã, accesul la servicii medicale, la educaţie şi învãţarea limbii române şi facilitarea integrãrii culturale, menţinând în acelaşi timp identitatea culturala a strãinilor.
Politica în acest domeniu exprima dorinţa statului român de a susţine potenţialul individual al persoanelor interesate, pentru ca strãinii sã devinã membrii activi ai comunitãţilor locale şi sã contribuie la dezvoltarea societãţii româneşti în general.
O atenţie deosebitã se acordã persoanelor ce aparţin categoriilor de persoane vulnerabile (victime ale persecuţiei pe baza de gen/sex, minori neînsoţiţi, victime ale torturii, persoane în vârsta etc.).
Responsabilitatea pentru coordonarea programelor de integrare pentru refugiaţi şi alte persoane cãrora le-a fost acordatã o formã de protecţie revine Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, ca structura specializatã, responsabilã de implementarea politicilor Guvernului României în domeniul azilului, în timp ce implementarea practicã a programelor de integrare este realizatã de cãtre aceastã structurã în colaborare cu autoritãţi centrale, autoritãţile locale şi organizaţiile ne-guvernamentale.
Funcţionarii publici, precum şi persoanele în funcţie de conducere şi personalul angajat în domeniul serviciilor de sãnãtate, educaţie şi angajare în muncã sunt pregãtiţi adecvat pentru a respecta diferenţele de limbã, culturale, religioase, fizice şi psihologice ale persoanelor aflate în proces de integrare.
Recunoscând faptul cã dobândirea cetãţeniei române poate facilita procesul de integrare a strãinilor, statul român asigurã accesul tuturor strãinilor care domiciliazã sau au reşedinţa pe teritoriul României la procedura de obţinere a cetãţeniei române.
Este de o importanţã majorã ca persoanele implicate în acest domeniu, fie ele funcţionari publici la toate nivelurile, publicul larg sau strãinii înşişi, sa fie conştiente în permanenţã de importanţa sprijinirii procesului de integrare. Gradul de integrare a strãinilor în societatea româneascã va avea un impact considerabil asupra atitudinii publicului faţã de actualii şi viitorii imigranţi.
2.5 Politica privind returnarea strãinilor/repatrierea voluntarã.
Obiective
Obiectivul general al politicii în acest domeniu urmãreşte creşterea nivelului de acţiune al statului în combaterea imigraţiei ilegale, având în vedere cã o politicã eficientã privind returnarea reprezintã o componentã integrantã de bazã a managementului imigraţiei.
Promovarea repatrierii voluntare ca variantã preferatã returnãrii forţate, inclusiv prin consilierea adecvatã a strãinilor interesaţi, precum şi stabilirea de programe specifice pentru returnarea voluntarã asistatã.
Facilitarea întoarcerii strãinilor în ţara de origine sau de domiciliu prin încheierea de acorduri de readmisie cu alte state, în special cu statele cu potenţial migrator ridicat.
Identificarea şi atragerea de surse de finanţare externe, în special prin co-interesarea statelor membre ale Uniunii Europene, necesare pentru returnarea strãinilor de pe teritoriul României.
Politica în domeniu
Determinarea strãinilor cu şedere ilegalã, precum şi a celor ale cãror cereri de azil au fost respinse, sã pãrãseascã teritoriul României, prin mãsuri stimulative sau restrictive, dupã caz.
Aplicarea procedurilor legale de returnare se face, cu respectarea opiniei şi specificului propriu al strãinilor în materie religioasã, filozoficã şi culturalã, precum şi a dreptului de acces la justiţie în condiţii de siguranţã şi demnitate personalã.
În perspectiva aderãrii României la Uniunea Europeanã se impune dezvoltarea capacitãţii de returnare a solicitanţilor de azil care au fost respinşi în urma unei proceduri complete, inclusiv a celor preluaţi potrivit principiului de ţarã terţã sigurã sau în cadrul mecanismului Dublin.
Politica în domeniu impune ca autoritãţile române competente sã ia în considerare, încã din primele etape ale procedurii de azil, consilierea privind posibilitatea unei eventuale întoarceri în ţãrile de origine sau de domiciliu, prin oferirea de informaţii despre procedurile relevante şi despre drepturile şi obligaţiile solicitanţilor în timpul acestei proceduri.
Autoritãţile abilitate coopereazã cu organizaţiile internaţionale şi organizaţii ne-guvernamentale pentru dezvoltarea unor programe specifice în vederea repatrierii voluntare asistate.
Asistenţa pentru repatrierea voluntarã este acordatã inclusiv persoanelor care beneficiazã de protecţie şi doresc sã se întoarcã în ţãrile lor de origine.
CAP. 3
IMPLEMENTARE
3.1 Implementare
Ministerul Administraţiei şi Internelor asigurã coordonarea tuturor activitãţilor în legãturã cu implementarea Strategiei Naţionale a României privind Migraţia.
În scopul implementãrii prevederilor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia se va stabili un mecanism de cooperare interinstituţionalã.
Mijloacele de implementare practicã a Strategiei Naţionale a României privind Migraţia vor fi cuprinse într-un plan de acţiune care stabileşte activitãţile concrete şi responsabilitãţile ce revin tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniu.
Pentru realizarea activitãţilor cuprinse în planul de acţiune fiecare dintre ministerele şi instituţiile cu competenţã în materie va elabora propriile planuri de mãsuri, detaliind acţiunile a cãror responsabilitate de implementare le revine, în termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei Strategii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Autoritatea pentru Strãini şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi va elabora şi prezenta spre aprobare Guvernului României componentele şi structura mecanismului de cooperare interinstituţionalã, precum şi un plan de acţiune pentru o perioadã de 12 luni pe baza consultãrii tuturor ministerelor şi instituţiilor cu competenţã în materie.
3.2 Cooperare interinstituţionalã
Cooperarea interinstituţionalã asigurã o concepţie unitarã de acţiune în domeniul migraţiei şi buna colaborare dintre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi celelalte autoritãţi publice centrale şi locale, organizaţii internaţionale şi neguvernamentale relevante în materie, în vederea aplicãrii politicilor respective.
Acest mecanism de cooperare interinstituţionalã va asigura urmãtoarele:
● Coordonarea acţiunilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul migraţiei, asigurând astfel implementarea obiectivelor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia, precum şi respectarea obligaţiilor şi angajamentelor asumate de România.
● Monitorizarea procesului de armonizare a cadrului legislativ intern cu legislaţia şi practicile comunitare şi internaţionale în domeniu.
● Avizarea proiectelor de acte normative cu aplicabilitate în domeniu.
● Evaluarea, semestrial sau ori de câte ori se impune, a stadiului implementãrii politicilor şi programelor ce decurg din Strategia Naţionalã a României privind Migraţia.
● Avizarea proiectelor de modificare a prezentei strategii.
● Elaborarea anualã, pe baza datelor statistice furnizate de autoritãţile competente, a unor studii cu privire la evoluţia fenomenului migraţionist, în raport de care se emit decizii şi recomandãri şi se stabilesc direcţii de acţiune.
● Coordonarea procesului de realizare şi interconectare a sistemelor informatice ale instituţiilor competente, urmãrind creşterea gradului de operabilitate şi facilitarea schimbului de date şi informaţii necesare procesului decizional.
Cooperare între instituţii are un caracter permanent şi constituie un element esenţial pentru implementarea eficientã a strategiei, politicilor şi legislaţiei în domeniu, fiind parte integrantã a procesului de dezvoltare şi modernizare a cadrului instituţional al autoritãţilor cu atribuţii în domeniul migraţiei.
Cooperarea interinstituţionalã urmãreşte creşterea gradului de interoperabilitate şi reducerea costurilor materiale şi umane prin utilizarea eficientã a bazelor de date existente şi schimbul de informaţii relevante de naturã sã susţinã luarea celor mai bune decizii sectoriale.
Un segment important al acestei cooperãri îl reprezintã dezvoltarea programelor de colaborare cu organizaţiile neguvernamentale şi internaţionale relevante în domeniu în scopul conştientizãrii societãţii civile cu privire la consecinţele de ordin economic şi social ce decurg din fenomenul migraţiei.
Pe lângã cooperarea la nivel naţional, este necesarã intensificarea cooperãrii la nivel regional pentru stabilirea unor sisteme administrative funcţionale în domeniul migraţiei şi azilului şi dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional în Estul şi Sud-Estul Europei.
În perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã, se dezvoltã şi se intensificã cooperarea dintre autoritãţile naţionale cu competenţã în materie şi cele similare din statele membre asigurând-se astfel capacitãţile şi condiţiile optime de implementare anticipatã a Reglementãrilor Dublin II, Sistemului EURODAC şi Sistemului de Informaţii Schengen.
La nivel internaţional, România promoveazã cooperare activã cu organizaţii internaţionale, cu scopul de a îmbunãtãţi managementul global al fluxurilor migratorii.
3.3 Acorduri de readmisie
În scopul combaterii migraţiei ilegale şi a facilitãrii readmisiei persoanelor cu statut ilegal şi pentru asigurarea unei mai bune aplicãri a dispoziţiilor legale privind circulaţia persoanelor, respectarea drepturilor omului şi garanţiilor prevãzute în legislaţiile naţionale şi internaţionale, România susţine necesitatea încheierii de acorduri bilaterale privind readmisia cetãţenilor proprii şi a celor din state terţe.
România a încheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre ale Uniunii Europene, cu ţãrile limitrofe precum şi cu alte ţãri, stabilindu-se proceduri simplificate pentru readmisia naţionalilor proprii şi a cetãţenilor statelor terţe contribuind astfel în mod substanţial la prevenirea şi reducerea migraţiei ilegale în şi din România.
Pe baza rezultatelor înregistrate şi dat fiind cã acordurile de readmisie reprezintã un instrument important în eficientizarea combaterii migraţiei ilegale România dezvoltã acest sistem de acorduri, vizând, în special, statele cu potenţial migrator ridicat şi cu ţãrile de tranzit.
Pe lângã soluţionarea considerentelor de ordin practic privind combaterea migraţiei ilegale prin încheierea acordurilor de readmisie, România dezvoltã relaţiile de colaborare în plan regional, european şi internaţional.
3.4 Cadrul legal
Realizarea obiectivelor prevãzute în Strategia Naţionalã a României privind Migraţia implicã alinierea deplinã a legislaţiei naţionale la cea a statelor membre, în concordanţã cu obligaţiile asumate de Guvernul României în cadrul Capitolelor de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeanã.
Alinierea actelor normative interne la acquis-ul Uniunii Europene urmãreşte şi crearea unui cadru legislativ flexibil, în limitele cãruia Guvernul României sã poatã reacţiona prompt, în funcţie de mutaţiile survenite la nivel naţional regional, european şi internaţional în ceea ce priveşte managementul fenomenului migraţionist.
Pe lângã adaptarea legislaţiei la acquis-ul Uniunii Europene, România vizeazã şi simplificarea procedurilor şi practicilor naţionale în concordanţã cu cele mai bune practici ale Uniunii Europene.
3.5 Management instituţional, resurse umane, infrastructurã şi modalitãţi de finanţare
Managementul instituţional se concentreazã asupra stabilirii unei distribuţii clare a sarcinilor, asigurând astfel descentralizarea mecanismelor de luare a deciziilor, reducerea birocraţiei şi îmbunãtãţirea tratamentului acordat persoanelor care intrã în contact cu autoritãţile.
3.5.1 Resurse umane şi perfecţionarea pregãtirii
Atingerea obiectivelor Strategiei Naţionale a României privind Migraţia presupune, în mod obligatoriu, asigurarea resurselor umane atât din punct de vedere numeric cât şi al pregãtirii profesionale şi necesitã:
● Asigurarea necesarului de personal în cadrul tuturor instituţiilor cu atribuţii în managementul migraţiei, dupã efectuarea unor analize şi evaluãri referitoare la suficienţa numãrului acestuia.
● Recrutarea personalului dupã criterii riguroase şi asigurarea transparenţei procesului de selecţionare şi angajare.
● Elaborarea unei concepţii unitare de formare a personalului fundamentatã pe nevoile de pregãtire în domeniile sectoriale şi realizarea unor deprinderi practice specifice.
● Formarea iniţialã şi pregãtirea ulterioarã a personalului în ceea ce priveşte cunoaşterea legislaţiei, procedurilor, limbilor strãine, folosirea aparaturii şi în domeniul informaticii.
● Alinierea sistemului de formare iniţialã şi de perfecţionare continuã a pregãtirii personalului la politicile managementului carierei profesionale.
● Implementarea unui management modern pentru dezvoltarea şi evaluarea personalului pe baza criteriilor evoluţiei în carierã, performanţei profesionale, satisfacţiei în muncã, eficienţei, bunelor condiţii sociale şi a promovãrii loialitãţii.
● Organizarea de seminarii, conferinţe şi schimburi de experienţã, cu participarea, în special, a unor experţi din state membre ale Uniunii Europene.
● Iniţierea şi derularea de programe de înfrãţire instituţionalã privind alinierea la cele mai bune practici ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte pregãtirea personalului.
● Asigurarea unor mecanisme adecvate de monitorizare şi evaluare a activitãţilor de instruire.
3.5.2 Infrastructura
Instituţiile abilitate sã implementeze Strategia Naţionalã a României privind Migraţia trebuie sã beneficieze de o infrastructurã modernã adaptatã la cerinţele unui management eficient în acest domeniu, capabil sã asigure un grad ridicat de compatibilitate, complementaritate şi interoperabilitate.
Aceste cerinţe implicã asigurarea unor locaţii corespunzãtoare pentru sediile centrale şi formaţiunile subordonate şi dotarea logisticã diferenţiatã a instituţiilor cu competenţã în materie cu categoriile şi tipurile de echipamente necesare în funcţie de specificul atribuţiilor acestora.
Pentru realizarea unei cooperãri interinstituţionale adecvate şi asigurarea unui nivel înalt de interoperabilitate, este necesarã crearea unui sistem informatic integrat în domeniul managementului migratiei, care sã asigure accesul tuturor instituţiilor cu competenţã în domeniu, atât la nivel central cât şi teritorial.
Sistemul va fi actualizat permanent cu informaţii relevante de cãtre toate instituţiile utilizatoare, în scopul valorificãrii acestora la elaborarea politicilor în domeniu şi în procesul de emitere a deciziilor sectoriale.
3.5.3 Modalitãţi de finanţare
Resursele financiare necesare implementãrii Strategiei Naţionale a României privind Migraţia provin, în principal, din:
● Fonduri de la bugetul de stat alocate fiecãrui minister şi instituţii cu competenţã în materie.
● Fonduri din partea Uniunii Europene, alocate în cadrul programelor de asistenţã financiarã nerambursabilã din partea Uniunii Europene.
● Credite externe garantate de Guvernul României.
● Credite externe care nu implicã garanţii guvernamentale.
● Donaţii şi sponsorizãri, oferite/acceptate în condiţiile legii.
● Alte surse.
Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale a României privind Migraţia, constituit pe baza planurilor sectoriale, va specifica sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecãrui obiectiv stabilit.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
