Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 615 din 21 aprilie 2004 pentru aprobarea Strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 615 din 21 aprilie 2004 pentru aprobarea Strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 7 mai 2004
Comenteaza legea

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se aprobã Strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:


                                  ────────────────

                                p. Ministrul de stat,
                                  ministrul economiei
                                     şi comerţului,
                                      Iulian Iancu,
                                    secretar de stat

                             p. Ministrul finanţelor publice,
                                 Neculae Eugeniu Plãiaşu,
                                      secretar de stat

                                      Ministrul muncii,
                                     solidaritãţii sociale
                                          şi familiei,
                                          Elena Dumitru

                                      p. Ministrul de stat,
                          ministrul administraţiei şi internelor,
                                          Toma Zaharia,
                                         secretar de stat

                                     Ministrul delegat pentru
                                      administraţia publicã,
                                           Gabriel Oprea

    Bucureşti, 21 aprilie 2004.
    Nr. 615.

    ANEXĂ



                     STRATEGIA INDUSTRIEI MINIERE
                      pentru perioada 2004 - 2010

    1. Analiza evoluţiei industriei miniere si starea actuala a acesteia

    1.1 Introducere

    Strategia de dezvoltare a industriei miniere promovata inainte de anul 1989 avea la baza conceptul autosustinerii in asigurarea cu resurse minerale a economiei, in scopul reducerii importurilor.
    Rezultatul acesteia a constat in dezvoltarea unui sector minier mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispune tara, ocupând direct peste 350.000 persoane si indirect alte 700.000 persoane.
    Situaţia creata dupã 1989 a impus susţinerea sectorului de cãtre stat, pentru aceasta fiind necesar un mare efort bugetar.
    In perioada 1990-2002, statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier, suma de 5.249,5 milioane dolari SUA, aşa cum rezulta din tabelul 1:





                                       Tabelul 1
┌──────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│  Specificaţie                    │         Valoare             │
│                                  │  (milioane dolari SUA)      │
├──────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│   Subvenţii                      │            3.403,6          │
├──────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│   Transferuri sociale            │              247,0          │
├──────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│   Alocaţii de capital            │            1.598,9          │
├──────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│   Total                          │            5.249,5          │
└──────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘



La aceasta se adaugã pentru perioada respectiva si o pierdere de exploatare in valoare de 1.270,2 milioane dolari SUA.
Efortul statului pentru sectorul minier, insumand cheltuielile bugetare cu pierderea din exploatare in perioada 1990 - 2002, se ridica la valoarea de 6.519,7 milioane dolari SUA.
Rezultatele acţiunilor de restructurare din aceasta perioada au generat o serie de noi probleme, care, in principal, sunt:
● scãderea brusca a economiei regiunilor miniere afectate de restructurarea sectorului;
● amplificarea problemelor sociale in aceste regiuni;
● accentuarea sãrãciei;
● realizarea unor performante economico-financiare nesatisfacatoare de cãtre companiile si societãţile miniere.
1. 2 Situaţia bazei de resurse minerale solide valorificabile in condiţiile intervenţiei statului
Rezervele geologice care, in diverse stadii de cunoaştere pot fi exploatate in condiţiile intervenţiei statului cu actualele
tehnologii miniere, sunt prezentate in tabelul 2.



                                                         Tabelul 2
┌────────────────┬───────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│  Substanţa     │Rezerve geologice      │        Nivelul intervenţiei statului│
│                ├─────────────┬─────────┤                                     │
│                │   U.M.      │Cantitate│                                     │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────────────────────────────┤
│o lignit        │milioane tone│     2800│redusa, la acordarea de subvenţii    │
│                │             │         │pentru exploatarea in subteran a     │
│                │             │         │transferurilor sociale si, parţial,  │
│                │             │         │alocaţii de capital                  │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────────────────────────────┤
│o huila         │milioane tone│      900│majora, prin acordarea de subvenţii  │
│                │             │         │pentru exploatare, transferuri       │
│                │             │         │sociale si a locaţii de capital      │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────────────────────────────┤
│o minereuri auro│milioane tone│       40│foarte mare, prin acordarea de       │
│  -argentifere  │             │         │subvenţii pentru exploatare,         │
├────────────────┼─────────────┼─────────┤transferuri sociale, alocaţii de     │
│o minereuri     │milioane tone│       90│capital si eşalonarã datoriilor      │
│  polimetalice  │             │         │cãtre furnizorii de energie          │
├────────────────┼─────────────┼─────────┤electrica                            │
│o minereuri     │milioane tone│      900│                                     │
│  cuprifere     │             │         │                                     │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────────────────────────────┤
│o sare          │milioane tone│     4000│ fãrã intervenţie                    │
└────────────────┴─────────────┴─────────┴─────────────────────────────────────┘



Condiţiile geo-miniere si caracteristicile mineralogice ale zãcãmintelor din România sunt complexe, iar parametrii privind calitatea se situeazã la limita inferioara, raportat la calitatea zãcãmintelor similare exploatate in prezent pe plan mondial, cu tehnologii performnte si cu productivitãţi de 5-12 ori mai mari.

1. 3 Structura sectorului de exploatare a substanţelor minerale solide

In acest sector, isi desfãşoarã activitatea un numãr de 12 agenţi economici, din care:


    ● cãrbune:    2 companii naţionale, respectiv CNLO si CNH
                    Petroşani
                  1 societate naţionala, respectiv SNC Ploieşti
                  1 societate comerciala, respectiv S.C. Banat
                    Anina
    ● minereuri   2 companii naţionale, respectiv C.N. MINVEST
      metalifere:   S.A. Deva si C.N. REMIN S.A. Baia Mare
                  4 societãţi comerciale, respectiv S.C. MOLDOMIN
                    S.A. Moldova Noua, S.C. CUPRUMIN S.A. Abrud,
                    S.C. Baita S.A. Stei si S.C. Bucovina Min
                    Vatra Dornei
    ● produse     1 companie naţionala, respectiv CNU Bucureşti
      uranifere:
    ● sare:       1 societate naţionala, respectiv S.N. Sãrii
                    Bucureşti



In prezent, activitatea de extracţie se desfãşoarã in 120 de mine si cariere, iar cea de preparare in 23 de uzine, aşa cum rezulta din tabelul 3:


    Tabelul 3
┌───────────────┬─────┬───────────────────────────────────────────┐
│Specificaţie   │Total│           din care:                       │
│               │     ├───────┬────────┬─────────────┬────────────┤
│               │     │ Huila │ Ligni  │ Minereuri   │  Sare      │
├───────────────┼─────┼───────┼────────┼─────────────┼────────────┤
│Mine           │ 77  │ 12    │  23    │   36        │   6        │
├───────────────┼─────┼───────┼────────┼─────────────┼────────────┤
│Cariere        │ 43  │  -    │  38    │   3         │   2        │
├───────────────┼─────┼───────┼────────┼─────────────┼────────────┤
│Uzine de       │     │       │        │             │            │
│preparare      │ 23  │  2    │  -     │   14        │   7        │
└───────────────┴─────┴───────┴────────┴─────────────┴────────────┘



1.4. Starea infrastructurii si a nivelului tehnologic

Este caracterizata, in principal, de:
● reducerea nivelului tehnologic, urmare a:
● uzurii fizice avansate a echipamentului minier (complexe mecanizate pentru exploatarea cãrbunelui, combine de înaintare si abataj, echipamente pentru perforare, echipamente de transport a minereurilor, echipamente pentru producerea de aer comprimat si de evacuare a apelor, instalaţii de aeraj, echipamente pentru uzinele de preparare, echipamente pentru automatizare si dispecerizare;
● lipsei echipamentelor performante pentru executarea lucrãrilor de pregãtire si deschidere;
● riscului crescut privind securitatea lucratorilor din abataje;
● rãmâneri in urma in executarea lucrãrilor de investiţii pentru punerea in funcţiune de noi capacitãţi, in special in exploatãrile la zi de minereuri cuprifere, cu implicaţii asupra capacitãţii de producţie a unitãţii;
● construcţii abandonate in incintele miniere, urmare a reducerii producţiei, a numãrului de personal si, implicit, a necesarului de spaţiu;
● drumuri si accese spre incintele principale si auxiliare degradate.
Excepţie face sectorul lignitului, care se caracterizeazã prin:
● creşterea nivelului tehnologic in cariere, urmare a:
● reabilitãrii liniilor tehnologice de cariera si halda;
● dispecerizarea funcţionarii utilajelor din cariere si a consumului de energie electrica;
● trecerea la halda interioara in toate carierele de lignit;
● extinderea tehnologiei de haldare directa;
● imbunatatirea infrastructurii carierelor, urmare a:
● creãrii de accese facile si sigure spre toate utilajele si lucrãrile tehnologice;
● asigurãrii mijloacelor de comunicare sigure si performante;
● amenajãrii de incinte cu construcţii in stare buna, cu drumuri si platforme bine intretinute.

1.5 Evoluţia producţiei si a consumului intern de produse miniere in perioada 1990- 2002

Principalii factori care au influenţat consumul si producţia au fost:
● oscilaţia cererii de huila si lignit manifestata prin reducerea, incepand cu anul 1997, a necesarului de cãrbune cocsificabil, piaţa interna solicitând maxim 3,5 miloane tone/an la o putere calorica de maxim 3.800 kcal/kg, precum si prin fluctuaţia consumului termocentralelor pe lignit;
● diminuarea treptata a sprijinului acordat statului pentru exploatarea minereurilor complexe si a minereurilor cuproase;
● oprirea de care Banca Naţionala, incepand cu anul 2000, a achiziţiei de aur de pe piaţa interna;
● reducerea cererii de sare: pe piaţa interna, ca urmare a restructurãrii industriei chimice, iar pe piaţa externa, datorita conjuncturii internaţionale.
Evoluţia producţiei miniere in perioada 1990 - 2002 este prezentata in tabelul 4.



    Tabelul 4
┌────────────┬─────────┬──────┬──────┬──────┬─────┬──────┬──────┐
│Produsul    │ U.M.    │ 1990 │ 1996 │ 1997 │2000 │2001  │ 2002 │
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Huila neta  │mii, tone│   3,9│   5,3│   4,3│    3│   3,5│   3,7│
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Lignit      │mii, tone│  33,7│  36,5│  29,1│   26│  29,7│  29,3│
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Concentrate │         │  32,0│  24,5│  23,6│ 16,1│  19,1│  21,7│
│cuproase    │mii tone │      │      │      │     │      │      │
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Concentrate │         │   3,6│  31,3│  29,4│ 26,3│  28,6│  29,7│
│zincoase    │mii tone │      │      │      │     │      │      │
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Concentrate │         │  25,1│  18,8│  17,1│ 16,2│  17,1│  18,5│
│plumboase   │mii tone │      │      │      │     │      │      │
├────────────┼─────────┼──────┼──────┼──────┼─────┼──────┼──────┤
│Sare        │mii tone │  4,2 │   2,6│   2,6│  2,3│   2,2│   2,7│
└────────────┴─────────┴──────┴──────┴──────┴─────┴──────┴──────┘




Întreaga cantitate de produse miniere realizate in tara pana in anul 1996 a fost preluata de agenţii economici interni.
Urmare a <>Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 190/2000 , republicata 2004, privind regimul metalelor preţioase in România, cu modificãrile ulterioare si a <>ordinului Ministrului Industriei si Resurselor nr. 391/2003 , s-a aprobat exportul de concentrate neferoase si metale preţioase subvenţionate si, ca atare, destinaţia producţiei incepand cu anul 1999 este prezentat tabelul 5.

Tabelul 5


┌──────┬────────┬───────────────┬──────────────────────────────────────────────┐
│      │        │   Total metal │            din care, pentru:                 │
│ Anul │  U.M.  │        in     ├───────────────────┬──────────────────────────┤
│      │        │   concentrate │        intern     │             extern       │
│      │        │               ├──────────┬────────┼─────────┬───────┬────────┤
│      │        │               │ neferoase│aurifere│neferoase│nãmol  │pirite  │
│      │        │               │          │        │         │aurifer│aurifere│
├──────┼────────┼───────────────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼────────┤
│1999  │ tone   │     61.100    │    23.300│    2,43│   37.800│    0,3│    0,17│
├──────┼────────┼───────────────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼────────┤
│2000  │ tone   │     58.500    │    19.900│    2,42│   38.600│   0,18│      - │
├──────┼────────┼───────────────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼────────┤
│2001  │ tone   │     64.800    │    24.900│    1,04│   39.900│   1,51│    0,05│
├──────┼────────┼───────────────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼────────┤
│2002  │ tone   │     58.564    │    18.865│    0,41│   39.699│   1,56│    0,02│
└──────┴────────┴───────────────┴──────────┴────────┴─────────┴───────┴────────┘


Banca Naţionala a României a sistat, din anul 2001, cumpãrarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor, respectiv de la agenţii economici autohtoni.
In perioada 1997 - 2002, consumul intern de cãrbune a cunoscut oscilaţii, evoluând aşa cum este prezentat in tabelul 6.



    Tabelul 6
┌─────────────────────────────────────┬──────┬─────┬─────┬─────┬─────┬───────┐
│ Specificaţie          │  U.M.       │ 1997 │1998 │1999 │2000 │2001 │2002   │
├───────────────────────┼─────────────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼───────┤
│ Huila energetica      │milioane tone│  4,3 │ 3,2 │ 2,7 │ 3,3 │ 3,6 │ 3,0   │
├───────────────────────┼─────────────┼──────┼─────┼─────┼─────┼─────┼───────┤
│ Lignit si cãrbune brun│milioane tone│ 28,9 │22,9 │20,0 │26,0 │29,8 │27,4   │
└───────────────────────┴─────────────┴──────┴─────┴─────┴─────┴─────┴───────┘



Piaţa sãrii a fost influenţatã de cererea externa si de evoluţiile din industria sodei, aşa cumrezulta din tabelul 7.



    Tabelul 7
┌────────────────┬─────────┬───────┬──────┬──────┬───────┬──────┬─────┬────────┐
│ Produsul       │U.M.     │       │ 1997 │ 1998 │ 1999  │2000  │2001 │ 2002   │
├────────────────┼─────────┼───────┼──────┼──────┼───────┼──────┼─────┼────────┤
│Sare gemã       │mii tone │intern │  455 │  436 │  402  │ 384  │ 339 │  321   │
│                │         ├───────┼──────┼──────┼───────┼──────┼─────┼────────┤
│                │         │extern │  556 │  408 │  470  │ 450  │ 340 │  366   │
├────────────────┼─────────┼───────┼──────┼──────┼───────┼──────┼─────┼────────┤
│Sare in soluţie │ mii tone│       │ 1555 │ 1325 │ 1281  │1442  │1516 │ 1529   │
│                │         │intern │      │      │       │      │     │        │
└────────────────┴─────────┴───────┴──────┴──────┴───────┴──────┴─────┴────────┘



1. 6. Cadrul legislativ

Activitatea miniera este reglementata prin Constituţia României, respectiv, prin <>legea minelor nr. 85/2003 .
Aceasta este o lege noua, care modifica legea anterioara in scopul asigurãrii unui cadru imbunatatit, aşa cum este cerut de continuarea procesului de reforma, care sa faciliteze dezvoltarea sectorului privat.

1. 7. Cadrul instituţional
In baza reglementarilor specifice a fost creat si organizat cadrul instituţional, aceasta constituindu-se in prezent din:

● Ministerul Economiei si Comerţului (MEC), instituţie publica care elaboreazã politica Guvernului in domeniul minier si asigura administrarea proprietãţii publice in domeniul resurselor minerale;
● Agenţia Naţionala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere (ANDIPRZM), responsabila pentru promovarea masurilor si acţiunilor de atenuare a impactului social produs de restructurarea sectorului;
● Oficiul Participatiunilor Statului si Privatizãrii in Industrie (OPSPI), din structura MEC, responsabil pentru privatizarea agenţilor economici din subordinea MEC;
● ANRM, desemnata ca autoritate competenta pentru gestionarea in numele statului a bazei de resurse minerale ale tarii.

1.8 Situaţia realizãrii prevederilor din bugetele de venituri si cheltuieli

Veniturile totale realizate in perioada 1990 - 2002 nu au atins nivelele prevãzute in bugetele de venituri si cheltuieli, aşa cum au fost aprobate de Guvern.
Acestea au fost influenţate in principal de nerealizarea veniturilor din producţia vânduta, urmare a necorelarii preturilor de livrare cu cursul leu/dolar SUA pentru cãrbune si a oscilaţiilor preturilor metalelor la bursele externe pentru metalele preţioase neferoase.
Cheltuielile totale inregsitrate in anul 2002 si in anii anteriori depãşesc prevederile din bugetele de venituri si cheltuieli ale companiilor/societãţilor miniere, cu excepţia CNLO Targu Jiu, SNS Bucureşti si CNU Bucureşti.

1. 9 Situaţia pierderilor

Companiile/societãţile miniere au inregistrat constant, in anii anteriori si in anul curent pierderi peste nivelul subvenţiilor la activitatea de exploatare.
Pierderile totale au fost influenţate de cheltuielile excepţionale generate de penalitãţile si majorãrile calculate de instituţiile la care companiile/societãţile miniere au obligaţii neachitate aferente bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului de asigurãri de sãnãtate si fondurilor speciale neachitate, care, pentru anul 2002, se ridica la suma de 3.570,3 miliarde lei.
Ca atare, toate companiile miniere se înregistreazã cu pierderi pe total activitate, in timp ce pentru activitatea de exploatare, CNLO, CNH si SNC sunt singurele companii care au inregistrat profit in mod constant.
Masurile adoptate in anul 2002 au condus ca la de 30.09.2002, comparativ cu aceeaşi perioada a anului anterior, pierderile de exploatare la care se adaugã subvenţiile si transferurile sa se reducã cu 20-25%, aşa cum rezulta din tabelul 8.



    Tabelul 8
┌────────────────────────────┬──────────────┬──────────┬───────────┬───────────┐
│Specificaţie                │    U.M.      │    2000  │  2001     │  2002     │
├────────────────────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┼───────────┤
│Pierderi totale, din care:  │milioane lei  │9.754.244 │11.230.613 │12.320.244 │
├────────────────────────────┼──────────────┼──────────┼───────────┼───────────┤
│  Pierderi aferente         │              │          │           │           │
│  activitãţii de exploatare │milioane lei  │1.392.590 │ 5.782.314 │ 6.065.524 │
└────────────────────────────┴──────────────┴──────────┴───────────┴───────────┘



1.10 Situaţia obligaţiilor neplatite de cãtre companiile/societãţile miniere la 31.12.2002

Companiile miniere înregistreazã obligaţii neonorate in valoare de 41.505.986 milioane lei, din care 18.294.373 miloane lei datorii efective, iar 23.211.613 milioane lei majorãri si penalitãţi. Din total obligaţii, 88,96% reprezintã datorii cãtre bugetul de stat, bugetele locale, bugetul de asigurãri sociale de stat si fondurile speciale, iar 11,04% cãtre furnizori.
Din totalul obligaţiilor cãtre furnizori, 4.583.675 milioane lei, reprezentând 69,88% sunt datorii pentru energia consumata si neplatita.
Problema datoriei cãtre furnizorul de energie electrica este o problema de strategie majora, pentru rezolvarea cãreia este necesara o decizie politica.

1. 11 Situaţia investiţiilor

In administrarea investiţiilor s-au înregistrat urmãtoarele aspecte:
● alocaţiile de capital pentru investiţii prevãzute in bugetele de venituri si cheltuieli au asigurat in medie 35% din necesarul solicitat de companiile de minereuri si de CNH Petroşani;
● investiţiile din surse proprii au asigurat circa 10% din necesar, cu excepţia CNLO, unde acestea au acoperit peste 80% din necesarul fundamentat de companie;
● distribuirea resurselor pentru investiţii nu a acoperit cele mai stringente nevoi.
Companiile miniere s-au incadrat in fondul de salarii programat prin bugetul de venituri si cheltuieli, acesta evoluând in perioada 2000 - 2002 conform specificaţiilor din tabelul 9.



    Tabelul 9
┌─────────────────────────┬────────────┬───────────┬───────────┬─────────────┐
│Specificaţie             │ U.M.       │   2000    │   2001    │ 2002        │
├─────────────────────────┼────────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│Cheltuieli cu personalul │milioane lei│ 5.411.677 │ 7.996.075 │ 10.947.733  │
├─────────────────────────┼────────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│Fond salarii             │milioane lei│ 4.162.829 │ 6.730.504 │  8.392.298  │
├─────────────────────────┼────────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│Salarii nete             │milioane lei│ 2.497.784 │ 4.666.304 │  5.794.929  │
└─────────────────────────┴────────────┴───────────┴───────────┴─────────────┘



1. 12 Productivitatea muncii

Productivitatea muncii in industria miniera a cunoscut o creştere in perioada 1997 - 2002, dupã cum rezulta din tabelul 10.



    Tabelul 10
┌───────────────────────┬─────────────┬────────────────────────────────────────┐
│Specificaţie           │U.M.         │Anul                                    │
│                       │             ├──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬─────┤
│                       │             │ 1997 │ 1998 │ 1999 │ 2000 │ 2001 │2002 │
├───────────────────────┼─────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────┤
│Productivitatea muncii │mii USD/om an│ 4,84 │ 6,69 │ 5,50 │ 6,61 │ 7,14 │8,12 │
└───────────────────────┴─────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴─────┘



1. 13 Personalul din companiile si societãţile miniere

Situaţia pe vârste a personalului din companiile si societãţile miniere la 31.12.2002 este prezentata in tabelul 11.



    Tabelul 11
┌─────────────┬─────────┬────────┬──────────────────────────────────────────┐
│Specificaţie │  U.M.   │  Total │  din care, cu vârsta:                    │
│             │         │        ├───────┬─────────┬──────────┬─────────────┤
│             │         │        │sub 25 │ 26 - 35 │ 36 - 45  │ peste 45    │
├─────────────┼─────────┼────────┼───────┼─────────┼──────────┼─────────────┤
│Lignit       │nr. pers.│ 24.000 │ 1.202 │ 9.190   │ 10.237   │  3.371      │
├─────────────┼─────────┼────────┼───────┼─────────┼──────────┼─────────────┤
│Huila        │nr. pers.│ 18.405 │   732 │ 7.351   │  7.528   │  2.794      │
├─────────────┼─────────┼────────┼───────┼─────────┼──────────┼─────────────┤
│Minereuri    │nr. pers.│ 23.730 │   532 │ 7.955   │ 12.169   │  3.074      │
├─────────────┼─────────┼────────┼───────┼─────────┼──────────┼─────────────┤
│Sare         │nr. pers.│  2.697 │    79 │   927   │    919   │    772      │
├─────────────┼─────────┼────────┼───────┼─────────┼──────────┼─────────────┤
│Total        │nr. pers.│ 68.832 │ 2.545 │25.423   │ 30.853   │ 10.013      │
└─────────────┴─────────┴────────┴───────┴─────────┴──────────┴─────────────┘



Structura pe sexe si categorii de personal se prezintã in tabelul 12.



    Tabelul 12
┌─────────┬─────────┬───────┬──────────────────────────────────────────────────┐
│Specifi- │   U.M.  │Total  │ Total personal           din total personal      │
│catie    │         │perso- ├───────┬──────┬─────┬─────────────────────────────┤
│         │         │nal    │bãrbaţi│ femei│TESA │        muncitori            │
│         │         │       │       │      │     ├──────┬──────────────────────┤
│         │         │       │       │      │     │Total │din care, in subteran │
├─────────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────────────────────┤
│Lignit   │nr. pers.│ 24.000│20.850 │ 3.150│3.316│20.682│         6.559        │
├─────────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────────────────────┤
│Huila    │nr. pers.│ 18.405│15.546 │ 2.859│1.802│16.603│         7.508        │
├─────────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────────────────────┤
│Minereuri│nr. pers.│ 23.730│20.065 │ 3.665│2.327│21.403│        10.394        │
├─────────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────────────────────┤
│Sare     │nr. pers.│  2.697│ 2.220 │   477│  449│ 2.250│           499        │
├─────────┼─────────┼───────┼───────┼──────┼─────┼──────┼──────────────────────┤
│Total    │nr. pers.│ 68.832│58.681 │10.151│7.894│60.938│        24.960        │
└─────────┴─────────┴───────┴───────┴──────┴─────┴──────┴──────────────────────┘



Din datele prezentate rezultaburmatoarele concluzii:
● vârsta medie de 38 ani, relativ scãzuta, face ca numãrul persoanelor care pot paras unitãţile pe cai naturale in perspectiva urmãtorilor trei ani sa fie foarte redus;
● concentrarea majoritãţii persoanelor pe un interval de vârsta cuprins intre 35-45 ani, urmare a încetinirii ritmului angajãrilor sau chiar al sistãrii acestora;
existenta a 10.151 femei, numãr relativ mare raportat la specificul activitãţii, ceea ce face ca un procent important al acestora sa fie plasat in locuri de munca cu condiţii deosebite.

Nivelul pregãtirii angajaţilor companiilor/societãţilor miniere se prezintã in tabelul 13.



    Tabelul 13
┌───────────────────┬─────────────────┬─────────────────┬──────────────────────┐
│Compania/Societatea│Pregãtire de baza│Pregãtire medie  │Pregãtire superioara  │
│                   ├────────────┬────┼────────────┬────┼────────────┬─────────┤
│                   │Nr. angajaţi│  % │Nr. angajaţi│ %  │Nr. angajaţi│   %     │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│S.C. Banat Anina   │        663 │70,2│         235│25,9│          46│     4,9 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│S.C. MOLDOMIN S.A. │       1398 │68,5│         532│26,1│         111│     5,4 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│CNLO Tg. Jiu       │      10733 │57,9│        5900│31,8│        1918│    10,3 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│REMIN Baia Mare*)  │       4827 │50,1│        3924│40,7│         887│     9,2 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│SNC Ploieşti       │       2428 │40,5│        3145│52,4│         425│     7,1 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│MINVEST Deva**)    │       3330 │35,0│        5769│58,9│         595│     6,1 │
├───────────────────┼────────────┼────┼────────────┼────┼────────────┼─────────┤
│CNH Petroşani      │       5376 │31,7│       10126│59,7│        1523│     9,0 │
└───────────────────┴────────────┴────┴────────────┴────┴────────────┴─────────┘



____________

*) in cadrul REMIN este cuprinsa si societatea Bucovina Min S.A;
**) in cadrul MINVEST sunt cuprinse si societãţile Baita S.A. si Cuprumin S.A.

Se constata o rata mare a personalului care are numai studiile de baza, aceasta fiind maxima la S.C. Banat Anina S.A. si minima la CNH Petroşani.

Aceasta situaţie arata ca o prima si urgenta mãsura in sarcina operatorilor minieri este aceea de organizare a cursurilor de pregãtire pentru intreg personalul, având ca obiective: (i) informarea acestuia despre situaţie si şansele minelor in care lucreazã de a exista; (ii) posibilitãţile existente de a-si gãsi noi locuri de munca; (iii) meseriile care se caute pe piaţa muncii.

2. Principalele obiective ale strategiei sectorului minier

Ca rãspuns la situaţia creata in economie, Guvernul, prin strategia elaborata, isi propune sa atingã urmãtoarele obiective majore:

2.1 Abordarea activitãţii in industria miniera pe baze comerciale, care
vizeazã:

● valorificarea produselor miniere in condiţiile pieţei libere, la concurenta cu orice alţi furnizori interni sau externi;
● reconsiderarea perimetrelor de exploatare, in vederea concentrãrii extracţiei pe zonele cele mai productive;
● realizarea producţiei miniere la costuri competitive;
● optimizarea numãrului de personal si a salarizãrii acestuia, astfel incat exploatãrile sa funcţioneze eficient;
● modernizarea, reabilitarea si retehnologizarea minelor viabile si cu condiţii de viabilizare, astfel incat sa faciliteze transferul licenţelor de exploatare cãtre operatori privaţi.

2.2 Reducerea implicãrii directe a Guvernului prin atragerea treptata de investiţii din sectorul privat, având in vedere:

● restructurarea capacitãţilor de producţie si îmbunãtãţirea performantelor tehnologice, oprirea activitãţii si inchiderea minelor neviabile;
● diminuarea treptata a subvenţiilor pana la eliminarea acestora in anul 2007 in sectorul minereuri si lignit;
● acordarea de subvenţii sectorului de huila, in condiţiile stabilite prin Directiva 1407/23.07.2002/C.E.;
● eliminarea subvenţiilor pentru protecţia sociala a personalului angajat in industria miniera pana in anul 2007;
● privatizarea minelor viabile sau cu condiţii de viabilizare pentru asigurarea surselor de finanţare necesare dezvoltãrii si modernizãrii acestora;
● dezvoltarea parteneriatului stat-privat;
● promovarea unui management orientat cãtre piaţa si eficienta economica.

2.3 Desfãşurarea activitãţilor miniere in condiţii de protecţie a mediului, care urmãreşte:

● inventarierea distrugerilor de mediu produse de activitatea miniera in perioada anterioara acordãrii licenţei de exploatare, in vederea asumãrii de cãtre Guvern a responsabilitãţilor ce decurg din aceasta, pana la momentul acordãrii concesiunii;
● evaluarea impactului potenţial produs asupra mediului de cãtre activitatea din sectorul minier, in vederea stabilirii obligaţiilor ce revin operatorilor minieri cu capital de stat si titularilor de licenţa privaţi;
● elaborarea manualului de protecţie a mediului in industria miniera, in vederea asigurãrii cadrului care sa dea certitudinea promovãrii unui management de mediu la standarde europene;
● elaborarea si promovarea manualului de inchidere a minelor pentru sectorul privat, in vederea asigurãrii cadrului care sa garanteze responsabilitatea titularilor de licenţa privaţi fata de mediu si sociale ce le revin in procesul de inchidere a minelor.
● perfecţionarea si completarea cadrului instituţional si de reglementari, care sa asigure monitorizarea îndeplinirii responsabilitãţilor ce revin titularilor de licenţa in domeniul mediului si fata de societate.

2. 4 Atenuarea problemelor sociale determinate de inchiderea minelor neeconomice si revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate, având in vedere:

● promovarea dialogului individual si colectiv pentru informarea angajaţilor cu privire la situaţia si perspectiva unitãţii in care lucreazã;
● consultarea personalului afectat asupra celor mai potrivite forme de protecţie sociala ce urmeazã a fi adoptate;
● promovarea unor forme de instruire pentru personalul angajat in vederea mãririi şanselor acestuia pe piaţa muncii;
● derularea de programe pentru lucrãri comunitare, având ca scop ocuparea temporara a persoanelor disponibilizate;
● protecţia sociala a persoanelor disponibilizate cu şanse minime in gãsirea unui loc de munca;
● reutilizarea spatiilor si activelor devenite disponibile prin includerea minelor.

2.5 Prioritãţi ale strategiei

Situaţia sociala creata in regiunile miniere, pe de o parte de disponibilizãrile masive din perioada 1997-1999, iar pe de alta parte de lipsa unor sectoare complementare alternative activitãţii miniere, necesita aplicarea unui management corespunzãtor acesteia.
Situaţia economico-financiara a companiilor/societãţilor miniere proprietate de stat a continuat sa se degradeze, sa înregistreze pierderi peste nivelul subvenţiilor, arierate la furnizorul de energie electrica, obligaţii neachitate la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale.
Managementul economic si financiar deficitar a condus la: (i) condiţii de siguranţa si sãnãtate necorespunzatoare; (ii) controlul deficitar al producţiei la nivelul abatajelor; (iii) practici de exploatare ineficiente, care conduc la productivitate scãzuta; (iv) exces de personal si in special folosirea ineficienta a personalului, ca personal neproductiv si la suprafaţa minei; (v) slaba motivare a personalului; (vi) rezistenta in fata schimbãrii; (vii) lipsa viziunii de perspectiva a conducerii.
Acţiunile prezentate detaliat in strategie sunt orientate pe termen scurt, mediu si lung si, in funcţie de prioritãţi, au fost selectate in baza urmãtorilor factori:
● necesitatea de restructurare a capacitãţilor de producţie si economico-financiare ale companiei;
● eliminarea pierderilor financiare si reducerea gradului subvenţiilor, pana la eliminarea acestora;
● potenţial pentru crearea rapida de locuri de munca;
● posibilitatea atragerii de fonduri pentru aceste acţiuni;
● capacitatea locala existenta pentru implementare eficienta;
● viteza cu care se vor implementa acţiunile.

2.6 Conditionalitati in procesul de implementare a strategiei

Exista o interconditionalitate fundamentala intre strategia naţionala pentru dezvoltarea sectorului minier, strategia energetica si strategia de dezvoltare regionala a zonelor miniere afectate de restructurare, deoarece:
● energia electrica produsa in termocentralele care folosesc cãrbune va reprezenta in perspectiva anilor 2003-2020 circa 33-35 % din totalul energiei electrice produse in România, acesta fapt fiind determinat in principal de necesitatea menţinerii unei surse de purtãtori primari de energie la indemana Guvernului, de politica de modernizare a centralelor consumatoare de cãrbune promovata de Ministerul Economiei si Comerţului;
● resursele financiare din ce in ce mai limitate ale bugetului de stat pentru susţinerea unor activitãţi miniere nerentabile;
● un numãr de 155 localitãţi din regiunile miniere depind in proporţie mai mare de 50% de veniturile asigurate din activitatea miniera desfãşurata pe aria geografica a acestora;
● afecteazã direct situaţia sociala si materiala a 68.000 persoane angajate in activitatea miniera, precum si indirect a peste 150.000 persoane din ramuri de activitate conexe si colaterale;
● influenţeazã negativ situaţia sociala a peste 50.000 de tineri din zonele miniere afectate, urmare a influentei nefavorabile produse asupra economiilor regiunilor respective.
Implementarea in corelare a programelor preconizate pentru realizarea reformei in sectorul minier, punerea industriei miniere pe baze comerciale, privatizarea unitãţilor viabile si cu condiţii de viabilizare, reconstrucţia economica si sociala a regiunilor miniere afectate si protecţia sociala a personalului afectat sunt condiţionate de asigurarea cadrului de reglementare adecvat, a surselor de finanţare si a instituţiilor responsabile cu implementarea strategiei.
Elaborarea si promovarea pana la finalul anului 2004 a unei reglementari care sa asigure cadrul pentru adaptarea sectorului minier la funcţionarea in condiţiile economiei de piaţa si a drepturilor si obligaţiilor comunitãţilor miniere constituie una dintre condiţiile prioritare ale procesului de implmentare.

3. Politici, instrumente si resurse necesare pentru realizarea principalelor obiective ale strategiei sectorului minier

Pentru ca Guvernul sa isi aducã la îndeplinire aceasta misiune, este necesara adoptarea unor politici care sa ii permitã sa intervinã prin masuri legislative si de reglementare si prin alocare de fonduri orientate, cu precãdere, cãtre finanţarea acţiunilor pentru implementarea acestora.

3.1. Politici privind reconsiderarea structurilor instituţionale si a capacitãţilor existente in sectorul minier

Performantele economice ale industriei miniere din România arata ca activitatea operatorilor din minerit in domeniul cãrbunelui brun, huilei si minereurilor neferoase este neeconomica, fapt pentru care trebuie reconsiderate capacitãţile existente in sensul opririi activitãţii si închiderii minelor neviabile si concentrãrii efortului financiar pentru modernizarea minelor cu perspectiva de a deveni viabile si cu funcţionare fãrã pierderi

Mãsura 1: Reducerea graduala a rolului statului prin eliminarea implicãrii in activitãţile neminiere si de explorare si exploatare

Reducerea rolului statului in industria miniera presupune înlocuirea treptata a atribuţiilor acestuia de administrare si finanţare cu cele de reglementare, control si beneficiar de taxe si redevente, prin:
● eliminarea, pana in anul 2006, a finanţãrii din bugetul de stat a lucrãrilor de explorare geologica, urmând ca riscul explorãrii sa fie asumat de cãtre titularii licenţelor de explorare;
● finanţarea de cãtre stat numai a << Programului National de Cercetare Geologica>> (prospecţiuni) pentru asigurarea informaţiilor geologice structurale;
● sistarea alocãrii fondurilor de investiţii si a lucrãrilor de pregãtire la cele mai neprofitabile mine;
● promovarea documentaţiei pentru aprobarea închiderii însoţita de << programul de protecţie sociala a personalului>> ;
● oferirea pentru privatizare a carierelor de cupru si a celor mai bune mine subterane;
● oferirea spre privatizare a tuturor minelor ce urmeazã a fi inchise, daca au şanse de reabilitare

Mãsura 2: Revizuirea cadrului de legi si reglementari in vederea perfecţionãrii acestuia

Promovarea Strategiei Industriei Miniere, precum si implementarea acesteia impune adoptarea unui set de reglementari de natura legislativa si organizatorica, având ca obiective principale:
● adaptarea activitãţii din industria miniera la economia de piaţa, a drepturilor si obligaţiilor comunitãţilor miniere, care nu abordeazã in mod unitar urmãtoarele aspecte:
● aprobarea metodologiilor pentru restructurarea financiara, restructurarea personalului si privatizarea operatorilor minieri organizaţi ca societãţi comerciale;
● aprobarea programelor de restructurare pentru fiecare companie/societate, elaborate in baza reglementarilor privind adaptarea industriei miniere la economia de piaţa, a drepurilor si obligaţiilor comunitãţilor miniere;
● numirea membrilor comisiei interministeriale abilitate in baza Hotãrârii de Guvern pentru aprobarea strategiei;
● crearea cadrului instituţional care sa asigure implementarea strategiei;
● gestionarea deşeurilor miniere conform angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie al României privind aderarea la Uniunea Europeana, Capitolul 22 - Protecţia Mediului;
● ratificarea unui nou Acord de împrumut pentru finanţarea programului de restructurare.

Mãsura 3: Întãrirea capacitãţii administrative a instituţiilor publice implicate in monitorizarea strategiei, politicilor si acţiunilor de restructurare a sectorului

Instituţiile publice implicate in prezent in administrarea si monitorizarea activitãţilor miniere nu dispun inca de suficienta experienţa corespunzãtoare rezolvãrii problemelor pe care le genereazã industria miniera in prezent si in viitorul apropiat si au experienţa limitata in relaţia cu sectorul privat care, in concepţia strategiei, trebuie sa devinã factorul cel mai important in reabilitarea si modernizarea industriei miniere.
In acest sens, sunt necesare:
● reconsiderarea personalului existent;
● asigurarea personalului calificat, cunoscãtor al problemelor din sector;
● instruirea personalului angajat in aceste instituţii, corespunzãtor procedurilor si exigentelor impuse de aderarea României la Uniunea Europeana;
● institutionalizarea unui sistem de informare si comunicare cu celelalte instituiţii publice implicate in procesul de reforma al industriei miniere;
● finanţarea si optimizarea achiziţiei de echipamente, a dotãrilor corespunzãtoare si a logisticii necesare punerii in funcţiune a acestora.

3.2 Politici privind eliminarea pierderilor financiare in sectorul minier

Performantele industriei miniere din România arata urmãtoarele:
● activitatea operatorilor minieri cu capital de stat din sectorul huilei, al cãrbunelui brun si al mineralelor este neeconomica, statul fiind obligat sa aloce importante resurse financiare pentru subvenţionarea operaţiunilor de exploatare a lucrãrilor de investiţii, precum si pentru transferuri sociale;
● operatorii minieri cu capital de stat înregistreazã un volum mare de pierderi din activitatea de exploatare, care pot ajunge pana la de doua ori suma alocata pentru subvenţii.
Aceasta impune luarea de masuri care sa conducã la reducerea treptata a pierderilor, inclusiv a subvenţiilor, pana la eliminare.

Mãsura 1: Restructurarea capacitãţilor de producţie si îmbunãtãţirea performantelor tehnologice

Guvernul va trece la restructurarea capacitãţilor de producţie, ritmul si masurile adoptate fiind stabilite prin luarea in considerare a urmãtorilor factori:
● eliminarea subvenţiilor pentru sectoarele de minereuri si cãrbune brun incepand cu anul 2007;
● directiva 1407/2002 /C.E. permite tarilor membre ca exploatarea huilei energetice sa fie subvenţionatã pana in anul 2010;
● reconsiderarea normei de subvenţionare pentru huila de la tona bruta la kcalorie;
● diminuarea treptata a pierderilor de exploatare si apoi a subvenţiei, prin reabilitarea tehnica si tehnologica a minelor din structura CNH;
● reconsiderarea normei de subvenţionare la minele aurifere, prin trecerea de la metal in concentrat la metal valorificat;
● reconsiderarea perimetrelor de exploatare, in vederea concentrãrii activitãţii in zonele cele mai productive si dirijarea, incepand cu anul 2003, a alocaţiilor bugetare de capital (fonduri pentru investiţii) numai cãtre zonele cu şanse de reabilitare si/sau de privatizare;
● corelarea preţului huilei energetice negociat la paritatea celui de import, respectiv 65 dolari SUA/tona, corectat cu raportul de calitate (puterea calorifica a cãrbunelui importat, de 6000 kcal/kg, raportat la puterea calorifica a huilei din Valea Jiului, de 3800 kcal/kg);
● dispersia efortului social determinat de restructurarea capacitãţilor pe o perioada de timp data, astfel incat efectele produse sa fie cat mai suportabile pentru personalul afectat.
Pentru îmbunãtãţirea performantelor tehnologice, se va acţiona prin:
● redistribuirea subvenţiilor de la minele care se inchid spre minele ramase in funcţiune, asigurând pentru acestea posibilitatea de a-si achita toţi furnizorii, inclusiv pentru energia electrica consumata;
● menţinerea la un nivel constant, in perioada 2004 - 2006, a volumului alocaţiilor de la buget pentru activitatea de producţie, alocaţii de capital si transferuri sociale corespunzãtor nivelului realizat in anul 2003, reactualizat;
● responsabilizarea acţionarului in elaborarea si aprobarea programelor de reforma, in scopul folosirii cu eficienta a resurselor financiare alocate prin buget, asigurând in acest fel pregãtirea privatizãrii operatorilor minieri;
● alocarea de resurse financiare conform schemei prezentate anterior se va face numai pe baza de programe de reforma elaborate pentru fiecare unitate beneficiara;
● implementarea masurilor din programele de reforma si din planurile de acţiuni pentru privatizare, aşa cum vor fi aprobate prin acestea;
● acordarea de stimulente pentru încurajarea creãrii de societãţi cu capital mixt si de parteneriate public-private pentru operarea carierelor de minereuri neferoase, ca mijloc de reducere ulterioara a costurilor de producţie si de susţinere cu investiţii a dezvoltãrii acestora, in baza unor programe de dezvoltare aprobate prin lege;
● elaborarea unui program de reforma pentru sectorul exploatãrii uraniului, corelat cu obiectivele <<Programului Energetic Nuclear>> si cu constrângerile de pe piaţa externa privind preţul si cheltuielile adiţionale pentru achiziţionarea combustibilului nuclear, in funcţie de care se vor stabili capacitãţile care rãmân in funcţiune si costurile necesare modernizãrii si reabilitãrii instalaţiilor existente, precum si sursele de finanţare ale acestora;
● organizarea de societãţi comerciale având drept unic acţionar compania/societatea miniera pentru execuţia de lucrãri de investiţii in subteran, de pregãtire, întreţinere, montaj echipamente, manipulare a cãrbunelui in incinte si încãrcare in vagoane, transport cale ferata uzinala, gospodãrire si administrare grupuri sociale, activitatea de preparare, executarea de lucrãri de întreţinere echipamente si utilaje in cariere, evacuare de ape in cariera;
● asocierea in participatiune a societãţilor comerciale având drept unic acţionar companiile/societãţile miniere, organizate pentru execuţia de lucrãri de prestaţii, cu societãţi private specializate, pentru atragerea urgenta in sector a unui surplus de resurse financiare furnizate de capitalul privat.

Mãsura 2: Închiderea minelor neviabile

Procesul de închidere a minelor derulat pana in prezent a avut ca obiectiv executarea de lucrãri la minele oprite inca din anii 1997-1998, urmare a disponibilizãrilor masive din anii respectivi.
Specifica procesului de închidere ce se va derula in perioada de operare a prezentei strategii, este începerea execuţiei cu prioritate a lucrãrilor de închidere, precum si a celor de refacere a mediului, imediat dupã oprirea activitãţii minelor cuprinse in acest program.
Experienţa de pana acum a demonstrat ca lucrãrile de conservare a minelor, in perioada de la aprobarea hotãrârii de Guvern pentru închidere si conservare si punerea acestora la dispoziţia contractorilor care executa lucrãrile de închidere, au necesitat cheltuieli de circa 600 miliarde lei, in timp ce pentru închiderea propriu-zisa a minelor s-au cheltuit 800 miliarde lei.
Se vor adopta reglementari care sa asigure structurile responsabile cu executarea, inca din faza de conservare, a unor lucrãri de inchidere la minele subterane, reducând astfel costurile însumate pentru conservarea si închiderea acestora.
Planificarea si executarea lucrãrilor de inchidere a minelor se va face cu respectarea urmãtoarelor reguli:
● antrenarea comunitãţii in procesul de inchidere, prin acţiuni de informare si consultare colectiva si individuala cu privire la toate aspectele legate de proiect;
● angajarea forţei de munca locale, de regula, din rândul persoanelor disponibilizate sau care urmeazã sa fie disponibilizate;
● punerea la dispoziţia comunitãţilor a terenurilor refãcute, a spatiilor si utilitãţilor cerute de acestea, in vederea dezvoltãrii de afaceri dupã decontaminarea acestora si evacuarea deşeurilor din jurul acestora;
● stimularea altor activitãţi economice din zona de execuţie a lucrãrilor;
● utilizarea experienţei rezultate din "Proiectul pilot pentru închiderea minelor si atenuarea impactului social" finanţat de Banca Mondiala.

Mãsura 3: Restructurarea financiara a companiilor/societãţilor miniere

Situaţia financiara a companii companiilor miniere impune adoptarea unor masuri de restructurare, constând in:
● separarea din companiile/societãţile miniere a minelor neprofitabile si organizarea acestora ca societãţi comerciale purtãtoare a datoriilor istorice;
● lichidarea juridica a operatorilor minieri organizaţi in societãţi comerciale pentru ale cãror mine a fost aprobata decizia de închidere;
● compensarea anuala, in exerciţiile financiare 2003-2006, a pierderilor inregistrate de minele ramase in funcţiune, la care veniturile nu acoperã cheltuielile, situaţie recunoscuta inca din etapa de pregãtire a bugetelor anuale ale companiilor/societãţilor miniere;
● controlul creşterilor salariale si a condiţiilor de acordare a altor drepturi de personal, in cazul minelor la care veniturile nu acoperã cheltuielile, in vederea asigurãrii necesarului de resurse pentru materiale;
● promovarea reglementarilor pentru asigurarea valorificãrii in condiţii de piaţa a stocurilor de produse greu vandabile.

Mãsura 4: Utilizarea activelor (clãdiri, lucrãri miniere, utilitãţi, suprafeţe de teren) devenite disponibile in scopul susţinerii reconstrucţiei economice a regiunilor afectate

Activele aparţinând minelor pentru care a fost aprobata prin hotãrâre de Guvern decizia de închidere vor fi folosite, cu prioritate, in scopul creãrii de noi afaceri, care sa sprijine reconstrucţia economica a regiunii si care sa ofere noi locuri de munca destinate persoanelor disponibilizate.
Experienţa de pana in prezent dovedeşte ca o serie de active provenind de la minele care s-au inchis, aşa cum sunt Lonea Pilier, Magureni Tufeni, Rodna, Cuzap, Burloaia, Bodos, Racos, Petrila Sud, Campu lui Neag, au fost bine valorificate, fiind vândute intreprinzatorilor care au iniţiat sau dezvoltat diverse afaceri.
Prin <<Proiectul pilot pentru închiderea minelor si atenuarea impactului social>>, sunt asigurate resursele financiare pentru amenajarea a 12 clãdiri din incintele minelor închise, care urmeazã a fi transformate in spatii de lucru ce vor fi puse la dispoziţia intreprinzatorilor care doresc sa-si înfiinţeze afaceri noi sau sa le extindã pe cele existente, pentru o perioada de 24 luni.
Punerea in practica a programelor de reforma pentru companiile/societãţile miniere vor genera spatii disponibile in incintele minelor închise, pentru care se va proceda la:
● inventarierea activelor care ar putea avea si alta utilizare decât pentru activitãţi miniere;
● consultarea personalului unitãţii privind interesul acestuia pentru valorificarea activelor respective;
● consultarea comunitãţii locale privind interesul pentru folosirea activelor devenite disponibile;
● selectarea spatiilor, in vederea infiintarii si organizãrii a 17 miniparcuri industriale in incintele minelor devenite disponibile, in urma inchiderii, in zonele Motru, Berbesti, Dragotesti, Vulcan, Lupeni, Livezeni, Anina, Borsa, Suior, Brad, Ghelesi, Filipestii de Pãdure, Bãlan, Zlatna, Baia de Aries si Moldova Noua, pentru care finanţarea va fi asigurata in parteneriat public - privat;
● punerea celorlalte spatii la dispoziţia autoritãţilor locale pentru infiintarea de intreprinderi comunitare.

3. 3 Politici privind reconstrucţia si securitatea mediului

Deşi exista un cadru de reglementari care se adreseazã instituţiilor de resort, operatorilor minieri cu capital de stat, titulari de licenţa, totuşi acestora le lipseşte capacitatea de monitorizare si executare a lucrãrilor de refacere a mediului, in mod corespunzãtor.

Mãsura 1: Continuarea exploatãrii resurselor minerale solide in condiţii de protecţie a mediului la standarde internaţionale

A fost elaborat << Manualul de management de mediu in sectorul minier >>, care oferã un ghid pentru abordarea problemelor de mediu in industria miniera, pe baza experienţei internaţionale.
In spiritul << Manualului de management de mediu in sectorul minier >>, exploatarea resurselor miniere in condiţiile de protecţie a mediului impune:
● recunoaşterea managementului de mediu ca o prioritate, elaborarea si implementarea <<sistemului de management de mediu>>;
● asumarea responsabilitãţilor in probleme de mediu, pana la cel mai inalt nivel;
● adoptarea celor mai bune metode pentru minimizarea degradãrii mediului;
● aplicarea analizelor de risc si a managementului de risc in proiectarea si realizarea exploatãrii;
● asigurarea fondurilor pentru îmbunãtãţirea performantelor lucrãrilor in curs de desfãşurare in sectorul minier;
● eliminarea procedurilor si a reglementarilor care acţioneazã ca obstacole in calea comerţului si liberei iniţiative, având ca motivaţie masurile de protecţie a mediului.

Mãsura 2 : Refacerea mediului afectat de exploatãrile miniere

Aceasta mãsura va avea in vedere:
● inventarierea degradãrilor de mediu produse de cãtre companiile/societãţile miniere cu capital de stat, inainte de acordarea licenţelor de exploatare, rezultat direct al activitãţii miniere, cat si a celor cu influenta asupra zonelor învecinate, a comunitãţilor, a infrastructurii si a peisajului;
● asigurarea resurselor financiare si stabilirea prioritãţilor in eşalonarea acestora;
● definirea cadrului structural de monitorizare a acţiunilor privind înlãturarea degradãrilor de mediu.
La minele care se inchid, refacerea mediului va fi cuprinsa in documentaţia de închidere.
Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor, prin agenţiile de protecţie a mediului din judeţele respective, este rãspunzãtor pentru monitorizarea si aplicarea masurilor de protecţie a mediului.

3. 4 Politici privind protecţia sociala a personalului afectat de restructurare

Data fiind anvergura procesului de reforma fundamentat prin strategie, care va afecta atât personalul operatorilor minieri ale cãror mine se inchid, cat si personalul operatorilor care isi continua activitatea, este necesar sa se stabileascã prin strategie o serie de politici de protecţie sociala, care urmeazã ca, de la caz la caz, sa fie aplicata pentru fiecare mina care se gãseşte intruna din situaţiile prezentate anterior, cu specificarea faptului ca:
● pentru minele care se reabiliteazã si se restructureazã, aceste masuri vor face obiectul planului de reforma;
● pentru minele care se inchid, masurile vor face obiectul programului de protecţie sociala.
Consiliile locale ale aşezãrilor din zonele miniere cu sprijinul ANDIPRZM vor proceda imediat dupã aprobarea strategiei la elaborarea unui studiu, având ca tema evaluarea situaţiei socio-economice din fiecare regiune miniera importanta.
Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale si Familiei, ANOFM si operatorii minieri vor fi responsabili pentru implementarea masurilor de protecţie sociala.

Mãsura 1: Promovarea dialogului individual si colectiv pentru informarea angajaţilor cu privire la situaţia si perspectiva unitãţii

In realizarea dialogului individual si colectiv pentru informarea angajaţilor, la data publicãrii prezentei, operatorii minieri vor proceda la:
● numirea unei persoane care sa rãspundã de planificarea, programarea, organizarea consultãrilor individuale si colective cu personalul ce urmeazã a paraşi locul de munca;
● consultarea salariaţilor cu privire la "planul de reforma" propus, incluzând si formele de privatizare considerate ca cele mai adecvate intereselor lor;
● consultarea salariaţilor privind criteriile de restructurare a personalului, aplicabile in programul de reforma, astfel incat sa nu mai primeze plecarea din proprie voinţa a salariaţilor, ci restructurarea dupã interesul companiei/societãţii;
● notificarea prin intermediul mass-media si afişarea in locurile publice, in cadrul comunitãţilor, a anunţului privind închiderea minelor, care va cuprinde:
● anunţul public de inchidere a minei;
● planul suprafeţei minei, incluzând si clãdirile;
● notificarea privind programul de restructurare a personalului.;
● informarea întregului personal angajat cu privire la situaţia economica si financiara a minei, privind:
● obligaţiile pe care le are de plãtit;
● creditele de încasat si creditele angajate;
● veniturile programate si realizate;
● cheltuielile programate si realizate;
● cheltuielile cu personalul;
● cheltuielile salariale defalcate pe structura contractului colectiv de munca;
● raportul intre cheltuielile si veniturile din producţie;
● piaţa produselor realizate;
● informarea personalului cu privire la programul de reforma, cu precizãri privind perspectiva unitãţii si a modificãrilor de personal:
● întâlniri colective la nivel de grupe, formaţii, sectoare, mine, activitãţi generale, activitãţi de preparare etc.
● panouri informative;
● editarea si distribuirea de pliante de informare publica;
● consultarea si informarea personalului unitãţilor miniere ce urmeazã a se restructura sau a se închide, privind:
● prevederile legale referitoare la protecţia sociala a şomerilor si la reintegrarea lor profesionala;
● plasarea pe locurile de munca vacante existente pe plan local si instruirea in modalitãţi de cãutare a unui loc de munca;
● sondarea opiniei salariaţilor si informarea acestora cu privire la masurile active de combatere a şomajului;
● opţiuni privind oportunitatea privatizãrii unitãţii si a metodelor pe care le considera cele mai adecvate intereselor salariaţilor;
● şanse de dezvoltare a regiunii, respectiv a localitãţilor in care trãiesc;
● oportunitãţi de lucru pentru dezvoltarea comunitara;
● alternative de folosire a spatiilor devenite disponibile din incintele minere;
● distrugerile de mediu care afecteazã dezvoltarea altor activitãţi economice si modul de prevenire a acestora;
● cerinţele pieţei libere a forţei de munca si evoluţiile viitoare ale acesteia in scopul de a obişnui personalul respectiv cu noile situaţii privind raporturile de munca.

Mãsura 2: Formarea profesionala a personalului angajat in industria
miniera pentru mãrirea şanselor acestuia pe piaţa muncii

Operatorul minier cu capital de stat are obligaţia sa solicite la AJOFM ca, in baza consultãrilor idividuale si colective, sa organizeze diverse forme de pregãtire profesionala, atât pentru personalul ce urmeazã a fi disponibilizat, cat si pentru cel angajat, cum ar fi:
● organizarea in colaborare cu AJOFM de cursuri de formare profesionala pentru personalul disponibilizat, in cadrul unui program mai larg, care poate sa ajungã pana la 2 ani, urmãrind:
● forme de pregãtire profesionala in meserii cu şanse pe piaţa muncii;
● pregãtire pentru profesii liberale;
● pregãtire pentru cãutarea unui loc de munca;
● pregãtire antreprenoriala;
● acordarea de asistenta in pregãtirea planurilor de afaceri;
● formarea profesionala a persoanelor disponibilizate, in vârsta de pana la 30 de ani in meserii cu spectru extins, atât pe piaţa muncii din tara, cat si din afara tarii.

Mãsura 3: Asigurarea protecţiei sociale a persoanelor disponibilizate
din activitatea miniera

Pentru personalul ce urmeazã a parasi locul de munca din activitatea miniera, se vor adopta masuri de protecţie sociala, având ca scop asigurarea resurselor de existenta pe o perioada de timp data, care sa ii permitã sa-si caute alta munca sau un nou loc de munca si sa se adapteze noilor condiţii de existenta.
Adoptarea unui set de astfel de masuri este determinat de urmãtoarele: (i) nici un bazin minier nu poate fi oprit in actualele condiţii, intr-o perioada de timp mai scurta de 2-3 ani; (ii) in perioada dintre decizia de restructurare a activitãţii intr-un bazin minier si oprirea totala se poate retine in activitate un numãr mai redus de personal decât personalul angajat; (iii) durata de exploatare a unor mine este mai mica decât perioada de timp necesara unei pãrţi din personalul angajat pentru a atinge vârsta de pensionare.
Se vor adopta urmãtoarele masuri:
● acordarea de <<venit lunar de completare>> pentru o perioada de 2 ani de la încetarea prestãrii efective a muncii intr-o companie/societate miniera cu capital de stat supusa restructurãrii de capacitate si/sau financiara, timp in care persoana disponibilizata va fi sprijinita sa-si reia munca intr-o alta companie, respectiv intr-o activitate proprie sau sa se pensioneze, daca sunt îndeplinite condiţiile;
● redistribuirea personalului intre subunitãţile aceleiaşi companii, in condiţiile obţinerii acordului persoanei pentru schimbarea locului de munca, parcurgând urmãtoarele etape:
● redirijarea traseelor de transport a personalului si/sau asigurarea condiţiilor de cazare in apropierea noului loc de munca;
● identificarea locurilor de munca ce pot fi ocupate de femei;
● preluarea de cãtre personalul propriu a executãrii unor lucrãri de prestaţii, care sunt efectuate in prezent de cãtre societãţi comerciale din afara unitãţilor;
● identificarea locurilor de munca posibil de ocupat prin redistribuire;
● recalificarea si instruirea persoanelor care urmeazã sa ocupe noile posturi;
● sprijinirea persoanelor disponibilizate domiciliate in mediul rural pentru asigurarea accesului la:
● inventar agricol;
● teren agricol;
● animale;
● gospodãrie sau reconstrucţia gospodãriei in localitatea de domiciliu sau alte localitãţi;
● instruire specifica noilor ocupaţii;
● prime pentru schimbarea locului de munca;
● plaţi compensatorii acordate in mãsura in care pentru persoana respectiva nu s-a putut aplica o alta mãsura de acompaniament social.
Punerea in aplicare a acestor masuri necesita aprobarea reglementarilor specifice pentru adaptarea industriei miniere la condiţiile de piaţa.

Mãsura 4: Susţinerea unui program de lucrãri comunitare, având ca
scop ocuparea temporara a persoanelor disponibilizate in
vederea menţinerii acestora intr-o forma de activitate care
sa le faciliteze accesul pe piaţa forţei de munca

Realizarea programelor de reforma necesita participarea activa si interesata a personalului afectat, precum si a celorlalţi factori afectaţi de proces.
Strategia isi propune sa asigure:
● menţinerea intr-o forma de activitate a personalului disponibilizat;
● asigurarea dotãrilor edilitare ale localitãţilor miniere, aşa cum sunt prevãzute in <>legea nr. 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţionala - Secţiunea a IV-a - Reţea de localitãţi.
Pentru aceasta, se va proceda la:
● identificarea de cãtre ANDIPRZM si ANOFM, impreuna cu autoritãţile locale, a lucrãrilor comunitare care pot asigura locuri de munca pentru personalul disponibilizat;
● amendarea proiectului de inchidere a minelor si atenuare a impactului social cu o componenta privind finanţarea de lucrãri comunitare.

Mãsura 5: Stimularea angajatorilor pentru angajarea persoanelor
disponibilizate din activitatea miniera, in scopul
recalificãrii, reinstruirii si pãstrãrii acestora in
activitate, in vederea menţinerii abilitaţilor de a-si
gãsi singuri un loc de munca

Se va proceda la:
● identificarea de cãtre ANDIPRZM si ANOFM a potenţialilor angajatori dispuşi sa accepte preluarea de persoane disponibilizate din activitatea miniera;
● consultarea potenţialilor angajatori privind condiţiile si nivelul primelor care ar trebui acordate acestora pentru angajarea unui numãr cat mai mare de persoane disponibilizate;
● consultarea persoanelor ce urmeazã a fi disponibilizate cu privire la condiţiile in care sunt dispuse sa se angajeze intr-un loc de munca;;
● organizarea de intalniri intre minerii ce urmeazã a fi disponibilizati si potenţialii angajatori;
● sprijinirea angajatorilor pentru asigurarea instruirii personalului respectiv;
● modificarea corespunzãtoare a reglementarilor specifice in acest domeniu.

Mãsura 6: Protecţia sociala a persoanelor disponibilizate, cu şanse
minime in gãsirea unui loc de munca, ca urmare a vârstei,
a lipsei de pregãtire si a stãrii fizice

Numãrul mare de persoane angajate cu vârsta de peste 40 de ani si lipsa de pregãtire a acestora determina ca o parte insemnata a acestora sa nu se mai poatã angaja, neprezentand interes pentru angajatori.
Aşa cum rezulta din analiza personalului, o mare parte dintre aceştia au contractat in anii de munca in activitatea miniera boli specifice, care ii fac inadaptabili cerinţelor formulate de angajatori, in condiţiile pieţei forţei de munca.
De aceea, este necesara asigurarea protecţiei sociale a persoanelor din aceasta categorie, pentru care se va proceda la:
● identificarea persoanelor din aceasta categorie inca inainte de închiderea minei si/sau in perioada de acordare a <<venitului de completare>>, dupã aplicarea masurilor prevãzute anterior;
● acordarea unui ajutor reprezentând o parte din salariu pe un interval de timp de 2 ani, daca in perioada respectiva nu a putut sa fie angajat, cu condiţia prestãrii de activitate pentru comunitate;
● crearea cadrului instituţional, care sa asigure organizarea, conducerea si coordonarea acestor persoane, in vederea indeplinirii obligaţiilor privind prestarea de activitãţi pentru comunitate.

Mãsura 7: Protecţia sociala a familiilor persoanelor disponibilizate,
fãrã şanse de angajare, in vederea prevenirii excluderii
acestora si in special a copiilor de la învãţãmânt si
educaţie

Se va proceda cu sprijinul SDSCM la:
● identificarea periodica a familiilor/persoanelor disponibilizate aflate in aceasta situaţie;
● organizarea de colaborãri cu instituţii specializate in acest domeniu, pentru identificarea programelor de care pot beneficia aceste persoane;
● promovarea unei scheme de dezvoltare sociala, in cadrul cãreia se vor asigura proiecte in acest scop.

Mãsura 8: Crearea de alternative viabile pentru tânãra generaţie,
care sa asigure condiţii de dezvoltare a personalitãţii
celor ce rãmân in zona

Se va proceda la:
● identificarea programelor pentru tineret prevãzute prin reglementãrile actuale, in scopul aducerii acestora la cunoştinţa persoanelor interesate;
● adaptarea programelor de invatamant liceal, cu discipline focalizate pe informare si comunicare;
● sprijinirea copiilor din familii cu posibilitãţi materiale reduse, pentru continuarea studiilor, dupã absolvirea celor 8 clase;
● asigurarea consultantei pentru accelerarea programelor destinate tineretului;
● cuprinderea in programele cu finanţare internaţionala si a tineretului din zonele miniere, in scopul sprijinirii acestuia pentru integrarea intr-o ocupaţie care sa-l motiveze.
Autoritatea Naţionala pentru Tineret este responsabila pentru implementarea programelor de educaţie si instruire a tinerilor care sa la asigure alte alternative ocupationale decât activitatea miniera.
3.5 Politici privind reconstrucţia economica a regiunilor miniere afectate de restructurare
Închiderea minelor conduce, pe de o parte, la diminuarea veniturilor populaţiei din regiunea respectiva, cu consecinţe asupra economiei locale, iar pe de alta parte, la diminuarea veniturilor bugetelor locale.
Odatã cu aprobarea prezentei strategii, Comisia Inerministeriala si Consiliile locale din zonele Valea Jiului, Moldova Noua, Anina- Oravita, Brad, Zlatna Baia de Aries, Baia Mare, Baia Borsa si Bãlan, cu sprijinul Consiliilor judeţene vor elabora strategiile de dezvoltare socio-economica pentru regiunile miniere identificate ca fiind cele mai afectate de restructurare.
Pentru implementarea politicilor privind reconstrucţia economica a regiunilor miniere afectate, se prevãd o serie de masuri si acţiuni, dupã cum urmeazã:
Ministerul Administraţiei si Internelor este responsabil pentru asigurarea legãturii cu autoritãţile locale.

Mãsura 1: Transformarea localitãţilor pe aria cãrora au fost
amplasate active ale obiectivelor miniere ce urmeazã a fi
închise in zone favorabile dezvoltãrii sectorului privat

Se vor adopta urmãtoarele masuri:
● constituirea consorţiului comunitar - entitate a societãţii civile (include reprezentanţi ai organizaţiilor relevante de drept public sau privat din zona - ai primãriilor, prefecturilor, direcţiilor de sãnãtate, din invatamant, cultura, ai A.J.O.F.M., Agenţiei de Mediu, Sindicatelor, Patronatelor, ADR, ONG-uri cu preocupãri de reconstrucţie economica si reabilitare ecologica a zonei, donatori etc.) si elaborarea planului de acţiune local pentru prioritizarea masurilor prevãzute in strategie;
● identificarea localitãţilor pe aria cãrora sunt amplasate active ale obiectivelor miniere si care asigura condiţiile dezvoltãrii sectorului privat;
● facilitarea reamenajarii unei pãrţi din construcţiile de suprafaţa in spatii de lucru, asigurandu-se utilitãţile corespunzãtoare (energie electrica, apa curenta, canalizare, alimentare cu gaze, acolo unde sunt condiţii), in vederea oferirii cãtre investitori;
● asigurarea administrãrii spatiilor existente si a unor servicii (contabilitate, telefonie, e-mail, posta) pentru afacerile din aceste spatii;
● elaborarea programelor de dezvoltare a afacerilor si a celor pentru dezvoltare locala;
● asigurarea consultantei pentru intreprinzatori in probleme de intocmire a planului de afaceri, prospectãrii pieţei, administrãrii afacerilor, angajãrii pesonalului, a documentaţiilor pentru credite si a proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri de dezvoltare, cum sunt MAAR, SAPARD etc.
● sprijinirea autoritãţilor locale pentru intocmirea proiectelor pentru accesarea diferitelor fonduri destinate reabilitãrii si modernizãrii infrastructurii, cum sunt: proiectul finanţat de Banca Mondiala pentru dezvoltare rurala, programul de coeziune sociala etc;
● amenajarea in incintele minelor oprite in aceste zone (acolo unde condiţiile sunt propice) de parcuri industriale pentru atragerea investitorilor prin oferirea facilitaţilor permise de lege in aceste condiţii;
● sprijinirea dezvoltãrii micilor afaceri prin extinderea accesului acestora la fondurile de microcredite destinate cu prioritate regiunilor respective, unde s-au constatat rezultate;
● sprijinirea comunitãţilor locale ca independent sau in parteneriat cu statul si/sau companiile miniere sa infiinteze si sa organizeze societãţi comerciale, care sa valorifice mai bine resursele locale prin punerea la dispoziţie a spatiilor devenite disponibile;
● transferul fãrã plata spre consiliile locale (<>Hotararea Guvernului nr. 632/1999 ) a tuturor spatiilor, terenurilor, reţelelor de utilitãţi care au aparţinut minelor, dar au avut folosinţe comune cu acestea;
● promovarea unei imagini pozitive a zonelor respective, prin:
● oferirea de servicii de informaţii pentru orientarea si consilierea persoanelor privind orice fel de subiecte legate de activitatea din zona si posibilitãţile oferite;
● publicitate pentru toate iniţiativele din cadrul programului de dezvoltare;
● identificarea si promovarea oportunitãţilor pentru noi intreprinzatori si pentru societãţile comerciale existente;
● promovarea regiunii in tara.

Mãsura 2: Reutilizarea spatiilor, activelor si a suprafeţelor de teren
devenite disponibile prin închiderea minelor, in scopul
dezvoltãrii de activitãţi economice alternative in regiune

Se vor adopta urmãtoarele masuri:
● inventarierea spatiilor, activelor si a suprafeţelor de teren devenite disponibile prin inchidera minelor si comunicarea acestora cãtre camerele de comerţ, publicarea pe site-ul ANDIPRZM si pe site-ul MEC, precum si comunicarea prin mijloace de informare publica la nivel local si central;
● punerea la dispoziţia tuturor persoanelor fizice si juridice interesate a acestor spatii, in condiţiile stabilite prin <>Hotararea Guvernului nr. 632/1999 ;
● înfiinţarea si organizarea de parteneriate investitori privati-autoritati locale, in scopul dezvoltãrii de activitãţi economice, punandu-se la dispoziţie spatiile devenite disponibile in incintele minelor;
● îndepãrtarea deşeurilor din zona activelor si de pe suprafeţele de teren ce urmeazã a fi puse la dispoziţia persoanelor fizice si juridice interesate sa desfãşoare activitãţi economice si refacerea cailor de acces cãtre acestea, in cadrul lucrãrilor de închidere a minelor si refacere a mediului;
● punerea la dispoziţie a utilitãţilor de alimentare cu energie electrica, apa si canalizare, odatã cu aceste active;
● promovarea de proiecte pentru dezvoltarea de activitãţi economice comunitare, având ca obiectiv oferirea de locuri de munca si/sau prestare de activitãţi celor mai dezavantajate grupuri, prin punerea la dispoziţie de spatii si terenuri in incintele minelor devenite disponibile.

Mãsura 3: Asigurarea unui consens local si comunitar, care sa
transforme procesul de închidere a minei din localitate si
refacere a mediului intr-o acţiune de reutilizare a activelor
si terenurilor, astfel incat sa atragã investiţii prin
implicare si sprijin comunitar

Se vor adopta urmãtoarele masuri:
● promovarea unui proces de restructurare transparent in condiţiile informãrii comunitãţilor si a atragerii acestora in proces ca factori afectaţi/interesaţi, capabili sa contribuie la reconstrucţia economica a zonei, pentru care:
● operatorul minier va acţiona din proprie iniţiativa, suportând costurile aferente si asumandu-si obligaţia de a:
o asista primãriile din localitãţile afectate de intreruperea activitãţii miniere la înfiinţarea si organizarea <<consiliilor comunitare>> si asigurarea secretariatului acestora;
o iniţia si organiza procesul de consultare si informare a comunitãţilor prin responsabilitatea <<directorului de legãtura cu comunitatea>> (conform <>Ordinului Ministrului Industriei si Resurselor nr. 273/2001 ), anterior deciziei de inchidere a minei, prin:
() consultarea colectiva a comunitãţilor, constând in:
(i) iniţierea si organizarea de intalniri cu membri comunitãţii pe teme de interes comun generate de incetarea activitãţii, respectiv, inchidere a minei;
(ii) participarea activa la acţiunile desfãşurate in cadrul consortiilor comunitare;
(iii) realizarea de sondaje si publicarea rezultatelor acestora cu privire la piaţa muncii, aptitudinile si meseriile ce pot fi insusite de cãtre personalul disponibilizat, la posibilitãţile de cerere de noi locuri de munca etc;
(iv) implicarea entitãţilor interesate in pregãtirea proceselor specifice de inchidere a minelor (programe sociale si de refacere a mediului);
() consultarea individuala a membrilor comunitãţilor prin:
(i) informarea publicului cu privire la procesul de restructurare prin broşuri, pliante, panouri informative amplasate in instituţii si locuri publice, intalniri cu indivizi, grupuri si mass-media;
(ii) organizarea de zile ale <<uşilor deschise>> pentru a face publice progresele înregistrate in procesul de restructurare;
● pentru a fi reprezentativ, <<consorţiul comunitar>> trebuie sa includã in mod obligatoriu participarea reprezentanţilor entitãţilor, aşa cum sunt primãriile, prefectura, direcţiile de sãnãtate publica, politia, biserica, inspectoratele de învãţãmânt, inspectoratele de cultura, agenţiile judeţene de ocupare si formare profesionala, autoritãţile teritoriale de mediu, sindicatele, patronatele, bãncile, agenţiile de dezvoltare regionala, ANDIPRZM, MEC, ONG-uri cu preocupãri de reconstrucţie economica si reabilitare ecologica a regiunii, donatori, precum si alte entitãţi considerate relevante de cãtre primari si consilieri locali;
● sarcina prioritara a consorţiului comunitar consta in elaborarea <<Planului de acţiune local>>, care va ingloba propunerile si acţiunile convenite de comunitate, ca având rolul de a contribui la dezvoltarea social-economica a acesteia.

Mãsura 4: Îmbunãtãţirea condiţiilor de trai prin refacerea fondului
locativ si a utilitãţilor

Se vor adopta urmãtoarele acţiuni:
● iniţiative îndreptate in mod special spre disponibilizati si familiile acestora, precum si spre celelalte categorii sociale defavorizate;
● un fond de dezvoltare (Schema de Dezvoltare Sociala a Comunitãţilor Miniere) a comunitãţii locale, pentru a-i oferi resurse cu ajutorul cãrora sa întreprindã acţiunile specificate si definite local in domeniul gospodãriei locative;
● iniţiative specifice pentru îmbunãtãţirea fondului de locuinţe, utilizând oamenii care locuiesc in ele pentru a întreprinde reabilitarea si modernizarea acestora;
● implicarea ministerelor si a altor instituţii descentralizate in imbunatatirea condiţiilor de asistare sociala publica.
Întregul pachet de sprijin va fi pus in practica pe toata perioada de aplicare a strategiei dar se va aplica in principal acelora pentru care nu exista oportunitãţi de restabilire a gospodãriilor si veniturilor in alte zone. Resursele si consultanta necesare vor fi accesibile in toate localitãţile principale. Consultanta pentru realizarea acţiunii va avea baza in comunitãţile locale respective, acţiunile intreprinse fiind cat mai apropiate posibil de comunitatea locala.

Mãsura 5: Îmbunãtãţirea mediului si a infrastructurii prin programe
de lucrãri publice

Se vor întreprinde urmãtoarele acţiuni:
● identificarea, dimensionarea si demararea programelor de ecologizare pentru toate elementele poluante;
● identificarea necesitaţilor de infrastructura privind drumurile, alimentarea cu apa, canalizare, energie electrica, gaze si telecomunicaţii;
● stabilirea nivelului de finanţare pe care Guvernul il va asigura in perioada de implementare a strategiei si apelarea la potenţiali donatori pentru acoperirea diferentelor de finanţare.

Mãsura 6: Exploatarea resurselor locale din sectoarele agricol,
forestier, piscicol si turistic

Se vor întreprinde urmãtoarele acţiuni:
● servicii de consultanta - instruire pentru fermieri focalizate pe tehnologii noi in domeniul creşterii animalelor si bioproduselor (produse naturale si ecologice);
● sprijinirea constituirii de asociaţii pentru creşterea animalelor si piscicultura;
● sprijin pentru intreprinzatori in prelucrarea lemnului si fructelor de pãdure;
● crearea unui centru de cercetare-asistenta in domeniul agriculturii tipice zonelor montane.

Mãsura 7: Asigurarea mediului economic si a infrastructurii care sa
faciliteze finanţarea proceselor si acţiunilor de dezvoltare
de noi afaceri si reconstrucţie a infrastructurii

Se vor întreprinde urmãtoarele acţiuni:
● investiţii in incubatoare de afaceri (un spaţiu modular prevãzut cu servicii suport integrate);
● o campanie susţinuta pentru promovarea regiunii si atragerea de noi afaceri si investiţii;
● sprijin indreptat spre un sector de activitate economic nou, cu accent asupra turismului si dezvoltarea sectoarelor existente, cum sunt construcţiile si agricultura.

Mãsura 8: Promovarea unei imagini pozitive a regiunii respective
pentru atragerea de invstitii si investitori

Se vor întreprinde urmãtoarele acţiuni:
● servicii de sprijin cu o localizare precisa pentru oferirea de informaţii, orientarea si consilierea persoanelor privind orice fel de subiecte, de la îmbunãtãţirea locuinţelor, la dezvoltarea calificãrilor profesionale;
● sprijin pentru afaceri, specific locului respectiv si livrat la locul respectiv si servicii de consiliere;
● publicitate pentru toate iniţiativele din cadrul strategiei si informarea rezidenţilor asupra oportunitãţilor care le stau la dispoziţie;
● identificarea si promovarea oportunitãţilor pentru noii intreprinzatori si societãţile comerciale existente;
● promovarea regiunilor respective in tara si pe plan internaţional.

Mãsura 9: Relansarea activitãţii unitãţilor miniere viabile si
deblocarea activitãţii economice a regiunii respective

Se vor întreprinde urmãtoarele acţiuni:
● iniţiative strategice care trebuie aplicate in mod continuu:
● identificarea de noi masuri de reducere a costurilor;
● masuri de obţinere a unui preţ cat mai apropiat de preţul de cotatie de la bursa metalelor;
● stabilirea unui mecanism de control intern si extern al performantelor financiare si tehnice ale minelor si ale companiei, in general;
● anularea datoriilor de lunga durata cãtre bugetul de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale.
● iniţiative strategice pentru primul an de implementare;
● închiderea minelor celor mai neperformante, care consuma resurse ce ar putea îmbunãtãţi performanta celorlalte mine;
● efectuarea unui audit tehnic si economic pentru identificarea necesarului de investiţii pentru modernizarea, reabilitarea si retehnologizarea minelor ramase in exploatare, in scopul atragerii investitorilor privaţi sau a privatizãrii in parteneriat capital de stat-capital privat;
● dublarea in urmãtorii 3 ani a productivitãţii muncii la minele ramase in exploatare, in vederea creşteri interesului pentru privatizarea acestora;
Masurile si acţiunile pentru implementarea strategiei au fost structurate pe urmãtoarele etape:
● acţiuni imediate pentru anul 2004;
● acţiuni pe termen mediu pentru perioada 2004 - 2006;
● acţiuni pe termen lung in perspectiva anului 2010, pentru dezvoltare durabila.
3.6 Masuri si acţiuni imediate
Pornind de la obiectivele strategice si luând in considerare ritmul relativ lent de reforma al industriei miniere determinat de intarzierea înregistrata in realizarea in regiunile miniere a unui mediu de afaceri, care sa stimuleze investiţiile private, acţiunile imediate se vor concentra asupra mobilizãrii susţinute a resurselor financiare puse la dispoziţie de bugetul de stat, bugetele locale, fondurile speciale si de la instituţiile financiare specializate.
Principalele acţiuni propuse pentru anul 2004 sunt prezentate in programul de implementare a Strategiei industriei miniere in perioada 2004-2010 din anexa nr. 1.*)
3.7 Masuri si acţiuni pe termen mediu 2005-2006
In principal, acestea vizeazã continuarea procesului de restructurare a capacitãţilor de producţie si financiara, astfel incat sa permitã desfãşurarea activitãţii companiilor/societãţilor miniere in condiţiile economiei de piaţa funcţionale, in limita resurselor destinate sectorului, aşa cum sunt prevãzute in buget si sa asigure protecţia sociala a persoanelor ce urmeazã sa fie disponibilizate din activitatea miniera.
Masurile si acţiunile pe termen mediu 2005-2006 sunt prezentate in anexa nr. 2.*)
3.8 Acţiuni in perspectiva anului 2010
Regiunile afectate de restructurarea sectorului vor rãmâne, o perioada de timp, dependente intr-un grad ridicat de activitatea miniera, atât prin nivelul de ocupare a forţei de munca direct şi indirect, cat si prin resursele care urmeazã sa fie atrase de aceasta activitate.
De aceea, strategia vizeazã cu prioritate continuarea procesului de restructurare a activitãţii miniere pentru reducerea efortului bugetar si atragerea de capital privat, in scopul preluãrii unei pãrţi cat mai mari din forţa de munca disponibilizata din activitatea miniera.
Acţiunile prioritare prevãzute in acest scop sunt:
● restructurarea si transformarea mineritului din zonele respective intr-un sector economic modern si viabil;
● ecologizarea zonelor afectate de activitatea miniera, in corelare cu programul de sistematizare a teritoriului, in vederea identificãrii si valorificãrii, in interesul dezvoltãrii economice a zonei, de noi oportunitãţi;
● realizarea culoarelor rutiere europene care traverseazã zonele respective;
● dezvoltarea turismului ca alternativa la activitatea miniera tradiţionala, acolo unde condiţiile sunt favorabile unui astfel de tip de dezvoltare;
● formarea profesionala a tineretului, in concordanta cu cerinţele pieţei forţei de munca determinata de nevoile de calificare ale afacerilor ce se vor dezvolta in zona;
● promovarea dezvoltãrii tehnologice, a transferului de tehnologii, ca alternativa la activitatea miniera;
-------------
*) Anexele nr. 1 şi 2 la Strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010 se comunicã instituţiilor interesate de cãtre Ministerul Economiei şi Comerţului.

● combaterea şomajului cronic prin acţiuni de ocupare in activitãţi comunitare a acelei pãrţi a populaţiei exclusa de la angajare de cãtre noii investitori din motive de vârsta, sex, abilitaţi profesionale, nivel de instruire etc.
● ocuparea prin transferul si punerea la dispoziţia familiilor cu venituri mici sau fãrã venit a unor terenuri in localitãţile din judeţul Hunedoara si judeţele limitrofe;
● acordarea de asistenta sociala pentru prevenirea marginalizarii sociale.
4. Concluzii
4.1 Efecte scontate
Urmare a implementãrii strategiei, se sconteazã, in principal, urmãtoarele efecte:
● punerea industriei miniere pe baze comerciale;
● eliminarea subvenţiilor si transferurilor sociale pentru sectorul de extracţie a minereurilor si al lignitului, incepand cu anul 2007, in condiţiile realizãrii unor producţii de substanţe minerale utile rezultate ca urmare a aplicãrii politicilor definite in Strategie, aşa cum sunt prezentate in anexele nr. 4 si 5*);
● controlul subvenţionãrii activitãţii de exploatare a huilei, in condiţiile directivei 1407/2002 a Comisiei Europene;
● concentrarea alocaţiilor de capital de la bugetul de stat la unitãţile cu cele mai bune performante in sectorul de minereuri pentru modernizarea si retehnologizarea acestora in vederea creşterii atractivitatii pentru privatizare;
● privatizarea carierelor de lignit in forma organizatorica de societãţi comerciale sau in companii integrate cu termocentralele;
● oprirea activitãţii si închiderea minelor neprofitabile, in conformitate cu programele elaborate de fiecare companie/societate miniera;
● asigurarea protecţiei sociale pentru circa 48.000 de persoane, reprezentând salariaţii disponibilizati in perioada 2002-2003, precum si pe cei care urmeazã a se disponibiliza in perioada 2004-2010:
● 15.000 vor primi <<venituri de completare>>;
● 9.000 se vor pensiona;
● 21.000 se vor angaja in locuri de munca nou create;
● 15.000 vor rãmâne şomeri cronici si vor primi salarii compensatorii, neputand face fata pe piaţa forţei de munca;
● 3.000 isi vor dezvolta afaceri proprii;
● promovarea unui proces de inchidere a minelor transparent, in condiţii de informare a comunitãţilor locale si atragerii acestora in proces;
● crearea pe termen mediu a circa 31.500 locuri de munca, din care 17.000 pe termen limitat (2-3 ani), reprezentad ocupaţii specifice executãrii de lucrãri de infrastructura;
● dezvoltarea unui mediu de afaceri atractiv pentru investitorii locali si strãini;
● dezvoltarea unui sector privat in zonele miniere, capabil sa absoarbã personalul ce va parasi activitatea miniera in perspectiva urmãtorilor 5 ani;
● realizarea unui mediu atractiv extinderii activitãţilor turistice, acolo unde zona se preteazã;
● adaptarea sistemului educaţional la noile cerinţe ale agenţilor economici si activitãţilor ce se dezvolta in regiune;
● asigurarea unei asistente sociale active adresate grupurilor celor mai defavorizate reprezentate de copii lipsiţi de mijloace de subzistenta, bãtrâni cu venituri reduse, persoane cu vârste si profesii neatractive pentru noile activitãţi ce se dezvolta, precum si persoane cu handicap.
------------
*) Anexele nr. 4 şi 5 la Strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010 se comunicã instituţiilor interesate de cãtre Ministerul Economiei şi Comerţului.

4.2 Resursele financiare pentru realizarea obiectivelor strategiei
Realizarea obiectivelor strategiei necesita asigurarea resurselor financiare corespunzãtoare acţiunilor propuse.
Resursele financiare necesare pentru implementarea strategiei pe categorii de destinaţii au fost calculate pe baza studiilor elaborate cu sprijinul BIRD.
In funcţie de etapele parcurse in implementare, a masurilor si acţiunilor prevãzute in strategie, se produce o schimbare a raportului in asigurarea cu resurse intre sectorul bugetar si sectorul privat, in sensul creşterii ponderii acestuia din urma.
Data fiind prioritatea imediata de a soluţiona problema stringenta a creãrii de locuri de munca, in condiţiile intirzierii înregistrate in crearea mediului de afaceri favorabil dezvoltãrii economiei alternative, este necesar pentru inceput un aport substanţial de fonduri din partea bugetului de stat si a finanţãrilor angajate in numele statului.
Estimarea resurselor financiare pentru perioada 2004-2010, necesare implementãrii strategiei, însumeazã 2.212 milioane dolari SUA, din care pentru perioada 2004-2006 sunt necesare 1.200 milioane dolari SUA.
Cheltuielile anuale pentru fiecare din masurile de atenuare a impactului social produs de restructurare si de reconstrucţie regionala, precum si alocarea acestora comunitãţilor celor mai afectate, in baza planurilor elaborate anual, revin in responsabilitatea Comisiei Interministeriale si a instituţiilor ce fac parte din aceasta.
In anexa nr. 3 se prezintã destinaţia acestora, precum si sursele din care vor fi asigurate.
Asigurarea resurselor financiare pentru implementarea strategiei la un nivel cit mai apropiat de necesar pentru perioada 2004-2006 este sarcina principala a instituţiilor publice implicate reprezentate in Comisia Interministeriala.
Guvernul va face demersuri pe lingã instituţiile financiare internaţionale, Uniunea Europeana si Banca Mondiala, pentru atragerea de fonduri in vederea finanţãrii <<Proiectului de adaptare a industriei miniere la condiţiile economiei de piaţa>>, data fiind anvergura acestuia, implicaţiile pe care le produce economiei romaneşti si imaginea pe care o genereazã in procesul de integrare in Uniunea Europeana.
4.3 Cadrul instituţional
Pentru implementarea strategiei se va asigura o coordonare instituţionala unitara, care sa implice interacţiunea instituţiilor publice, rãspunzãtoare fiecare numai pentru partea care ii revine, in vederea realizãrii ansamblului si pentru o mai buna coordonare cu organizaţiile sindicale.
Cadrul instituţional pentru implementarea strategiei va fi asigurat, dupã cum urmeazã:
● responsabiltatea generala pentru pregãtirea si monitorizarea programului de implementare a strategiei revine Ministerului Economiei si Comerţului, care prin Comisia Interministeriala va lucra cu ministerele si agenţiile specializate implicate.
● Comisia interministeriala constituita din reprezentanţii principalelor ministere (Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale si Familiei, Ministerul Administraţiei si Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului, Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor si Dezvoltãrii Rurale, Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor, Ministerul Educaţiei si Cercetãrii, Autoritatea Naţionala pentru Turism, Agenţia Naţionala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstrucţie a Zonelor Miniere, Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca, Agenţia Regionala de Dezvoltare, Agenţia Naţionala pentru întreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperaţie si prefecturi);
● Direcţia Generala Resurse Minerale prin Unitatea de management, responsabila cu implementarea strategiei;
● grupul de experţi angajaţi pe o perioada limitata pentru a îndeplini sarcini specifice;
● secretariatul Comisiei interministeriale asigurat de Ministerul Economiei si Comerţului;
● Colectivele zonale ale ANDIPRZM in colaborare cu Consiliile locale (comunitãţi locale) ale aşezãrilor din zonele miniere asistate.
4.4 Instrumente pentru realizarea strategiei
Realizarea strategiei necesita adoptarea unor instrumente ferme care sa asigure echilibrul si echidistanta intre diverse cercuri de interese ce pot apare in zone de mari transformãri economice.
Pentru implementarea strategiei este necesara promovarea urmãtoarelor instrumente:
● instituirea unui sistem de stabilire a preturilor pentru produsele miniere subvenţionate;
● instituirea unui sistem de preturi pentru serviciile de utilitãţi publice (apa, canal, gaze etc.) destinate populaţiei din zona;
● aprobarea procedurilor pentru privatizarea operatorului minier in forma de parteneriat capital de stat - capital privat si prin participarea salariaţilor;
● desprinderea de activitãţi de prestãri servicii din companiile miniere si organizarea acestora ca societãţi comerciale având ca acţionari compania;
● privatizarea societãţilor comerciale desprinse din companiile miniere prin atragerea de resurse pentru dezvoltarea, diversificarea si modernizarea acestora;
● crearea in zona a unui:
o sistem de creditare a micilor intreprinzatori;
o sistem de sprijinire prin granturi a înfiinţãrii de noi afaceri in cadrul SDSCM;
o sistem de informare a publicului si consultanta pentru afaceri;
o sistem de finanţare de lucrãri publice pentru comunitate, care sa creeze locuri de munca temporare si servicii care sa asigure sustenabilitatea comunitãţii ulterior inchiderii minelor.

* *

*


Problemele generate de susţinerea industriei miniere, in condiţiile solicitãrii unor insemnate resurse bugetare, creeazã dificultãţi Guvernului in relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale si in procesul de integrare in U.E..
De aceea Ministerului Economiei si Comerţului ii revine responsabilitatea implementãrii reformei in sectorul minier in scopul atingerii rentabilitãţii financiare a unitãţilor de exploatare.
Problemele sociale din regiunile afectate de restructurare sunt consecinţa specificitãţii activitãţilor economice care au fost desfãşurate de-a lungul timpului in zona, caracterului eterogen al populaţiei, resurselor limitate care sa asigure alte dezvoltãri economice decât cele existente si adaptãrii lente la schimbare.
Este evident ca nici un bazin minier nu poate fi oprit in condiţiile actuale intr-o perioada scurta de timp, de aceea a apãrut necesitatea unei strategii pe termen mediu si lung, care sa trateze industria miniera in corelaţie cu factori de natura sociala si de mediu, puternic afectaţi de catre aceasta.
Strategia este rezultatul consultãrii si participãrii tuturor factorilor interesaţi din zona si din afara acesteia, aşa cum sunt grupurile cele mai defavorizate, comunitãţile locale, companii naţionale, autoritãţi regionale, ONG-uri precum si instituţii guvernamentale, ca si a expertizei unor grupuri de specialişti atraşi cu sprijinul Bãncii Mondiale si al Ministerului Economiei si Comerţului.
Strategia asigura prin acţiunile propuse accelerarea dezvoltãrii sectorului privat, singurul care este capabil sa asigure pe termen mediu si lung dezvoltarea unei industrii miniere performante si eficiente si absorbţia persoanelor fãrã loc de munca, a tinerilor absolvenţi precum si a persoanelor ce urmeazã a parasi sectorul minier.
Strategia asigura condiţiile ca, in realizarea obiectivelor pe termen mediu si lung, sa finanţeze din resurse bugetare masuri si acţiuni de modernizare si reabilitare a celor mai performante mine in vederea oferirii acestora spre privatizare, precum si lucrãri de infrastructura in scopul îndeplinirii obiectivului strategic de prima urgenta - crearea de noi locuri de munca si dezvoltarea unui mediu favorabil sectorului privat.
Dezvoltarea in timp a unui mediu atractiv de afaceri si a unei infrastructuri adecvate va conduce la schimbarea raportului intre fondurile de investiţii din surse bugetare si din cele private in favoarea acestora din urma.
Restructurarea capacitãţilor de producţie si restructurarea financiara a companiilor/societãţilor miniere constituie unul din obiectivele specifice asumate de cãtre Guvern in abordarea economiei in aceasta perioada.
Strategia are in vedere, pe termen mediu, ca pentru continuarea reformei industriei miniere in condiţiile diminuãrii efortului bugetar al statului, urgentarea elaborãrii unui nou proiect finanţat de Banca Mondiala sau extinderea celui existent, care sa asigure viabilitatea si modernizarea minelor din perimetrele rentabile, inchiderea minelor neeconomice si asigurarea masurilor de protecţie sociala care sa permitã transferul personalului din activitatea miniera spre alte activitãţi, proiect pentru finanţarea cãruia se va solicita sprijinul organismelor finanţatoare internaţionale.
Ministerul Economiei si Comerţului si Minsterul Muncii si Solidaritãţii Sociale, cu sprijinul experţilor Bãncii Mondiale vor analiza cu ocazia pregãtirii noului proiect pentru sectorul minier, rolul, locul si modul de organizare al ANDIPRZM in concordanta cu obiectivele, masurile si acţiunile programului de implementare a Strategiei industiei miniere si vor face propunerile corespunzãtoare in acest sens.
Strategia are in centrul atenţiei locuitorii regiunilor miniere, pe care ii implica direct in implementarea acţiunilor si masurilor prevãzute, alãturi de autoritãţile locale si centrale care trebuie sa asigure cadrul organizatoric si de reglementari precum si instrumentele necesare indeplinirii obiectivelor.

--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 615 din 21 aprilie 2004

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016