Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 55 din 19 ianuarie 2011  privind stabilirea cerintelor in materie de proiectare ecologica aplicabile produselor cu impact energetic    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 55 din 19 ianuarie 2011 privind stabilirea cerintelor in materie de proiectare ecologica aplicabile produselor cu impact energetic

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 17 februarie 2011

    În temeiul <>art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor mãsuri pentru aplicarea unitarã a legislaţiei Uniunii Europene care armonizeazã condiţiile de comercializare a produselor,

    Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

    ART. 1
    (1) Prezenta hotãrâre instituie cadrul legal şi instituţional pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologicã aplicabile produselor cu impact energetic, în scopul asigurãrii liberei circulaţii a acestor produse pe piaţa internã.
    (2) Prezenta hotãrâre prevede stabilirea cerinţelor pe care trebuie sã le îndeplineascã produsele cu impact energetic reglementate prin mãsurile de punere în aplicare, pentru a fi introduse pe piaţa internã şi/sau puse în funcţiune, pentru a contribui la dezvoltarea durabilã, prin creşterea eficienţei energetice şi a nivelului de protecţie a mediului, precum şi prin mãrirea siguranţei în alimentarea cu energie.
    (3) Se excepteazã de la prevederile prezentei hotãrâri mijloacele de transport destinate persoanelor şi mãrfurilor.
    (4) Prevederile prezentei hotãrâri şi mãsurile de punere în aplicare adoptate la nivel comunitar în temeiul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologicã aplicabile produselor cu impact energetic, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 285 din 31 octombrie 2009, se aplicã fãrã a aduce atingere legislaţiei din domeniul gestionarii deşeurilor şi a legislaţiei din domeniul substanţelor şi preparatelor chimice, inclusiv legislaţia privind gazele fluorurate cu efect de serã.
    ART. 2
    (1) Pentru aplicarea prezentei hotãrâri, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
    a) produs cu impact energetic, denumit în continuare produs - orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizãrii sale şi care este introdus pe piaţã şi/sau pus în funcţiune, inclusiv piese destinate încorporãrii în produse cu impact energetic reglementate de prezenta hotãrâre care sunt introduse pe piaţã şi/sau puse în funcţiune ca piese separate pentru utilizatorii finali şi a cãror performanţã de mediu poate fi evaluatã independent;
    b) componente şi subansambluri - piese destinate încorporãrii în produse şi care nu sunt introduse pe piaţã şi/sau puse în funcţiune ca piese separate pentru utilizatorii finali sau a cãror performanţã de mediu nu poate fi evaluatã independent;
    c) mãsuri de punere în aplicare - dispoziţiile adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE , pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologicã pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;
    d) introducere pe piaţã - punerea la dispoziţie a unui produs pentru prima datã pe piaţa comunitarã, în vederea distribuirii sau utilizãrii acestuia în cadrul Comunitãţii, fie contra cost, fie gratuit, şi indiferent de tehnica de vânzare;
    e) punere în funcţiune - folosirea pentru prima datã a unui produs în scopul pentru care a fost destinat, de cãtre un utilizator final;
    f) producãtor - persoana fizicã sau juridicã care produce produse reglementate de prezenta hotãrâre şi care este rãspunzãtoare de conformitatea acestora cu prevederile prezentei hotãrâri în vederea introducerii lor pe piaţã şi/sau punerii în funcţiune, în numele sãu ori al mãrcii sale comerciale sau pentru uzul propriu al producãtorului. În absenţa unui producãtor, în sensul definiţiei din prima tezã, sau al unui importator, în sensul definiţiei de la lit. h), este consideratã producãtor orice persoanã fizicã sau juridicã ce introduce pe piaţã şi/sau pune în funcţiune produse reglementate de prezenta hotãrâre;
    g) reprezentant autorizat - orice persoanã fizicã sau juridicã cu domiciliul, respectiv cu sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, care a primit din partea producãtorului un mandat scris sã îndeplineascã în numele acestuia toate sau o parte din obligaţiile şi formalitãţile prevãzute de prezenta hotãrâre;
    h) importator - orice persoanã fizicã sau juridicã cu domiciliul, respectiv cu sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, care, în cadrul activitãţii sale profesionale, introduce pe piaţã un produs dintr-o ţarã terţã;
    i) materiale - toate materialele folosite pe durata ciclului de viaţã a unui produs;
    j) proiectarea produsului - setul de procese care transformã cerinţele legale, tehnice, de securitate, funcţionale, de piaţã sau de alt tip pentru un produs în specificaţii tehnice pe care acesta trebuie sã le îndeplineascã;
    k) caracteristicã de mediu - un element sau o funcţiune a unui produs care poate interacţiona cu mediul, pe durata ciclului de viaţã al acestuia;
    l) impact asupra mediului - orice modificare adusã mediului provenitã în întregime sau parţial de la un produs pe durata ciclului de viaţã al acestuia;
    m) ciclu de viaţã - stadiile consecutive şi interdependente ale unui produs de la utilizarea materiei prime pânã la eliminarea finalã a acestuia;
    n) reutilizare - orice operaţie prin care un produs sau componentele sale, care au ajuns la finalul primei utilizãri, sunt folosite pentru acelaşi scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea în continuare a unui produs care este returnat la un punct de colectare, unui distribuitor, la o întreprindere de reciclare sau unui producãtor, precum şi refolosirea unui produs în urma recondiţionãrii;
    o) reciclare - reprelucrarea într-un proces de producţie a deşeurilor în scopul iniţial sau în alte scopuri, cu excepţia valorificãrii energetice;
    p) valorificare energeticã - folosirea deşeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directã, cu sau fãrã alte deşeuri, dar cu valorificarea cãldurii generate; q) valorificare - oricare dintre operaţiile aplicabile prevãzute în anexa nr. II B la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    q) valorificare - oricare dintre operaţiile aplicabile prevãzute în anexa nr. II B la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    r) deşeu - definiţia este prevãzutã la anexa nr. I A lit. b) la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    s) deşeu periculos - definiţia este prevãzutã la anexa nr. IA lit. g) la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    ş) profil ecologic - o descriere, în conformitate cu mãsura de punere în aplicare relevantã în cazul unui produs, a intrãrilor şi ieşirilor, precum materiale, emisii şi deşeuri, asociate cu un produs pe durata ciclului sãu de viaţã, care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi care sunt exprimate în cantitãţi fizice care pot fi mãsurate;
    t) performanţã de mediu a unui produs - rezultatele gestionãrii de cãtre producãtor a caracteristicilor de mediu ale produsului, astfel cum sunt reflectate în documentaţia sa tehnicã;
    ţ) îmbunãtãţirea performanţei de mediu - procesul de creştere a performanţei de mediu a unui produs de-a lungul generaţiilor succesive, însã nu neapãrat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în acelaşi timp;
    u) proiectare ecologicã - proiectarea unui produs cu integrarea caracteristicilor de mediu, în scopul îmbunãtãţirii performanţelor de mediu ale acestuia, pe durata întregului sãu ciclu de viaţã;
    v) cerinţã în materie de proiectare ecologicã - orice cerinţã în legãturã cu un produs sau de proiectare a unui produs, destinatã sã îi îmbunãtãţeascã performanţa de mediu, sau orice cerinţã de furnizare a unor informaţii cu privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;
    w) cerinţã generalã în materie de proiectare ecologicã orice cerinţã în materie de proiectare ecologicã bazatã pe întregul profil ecologic al unui produs, fãrã a fixa valori-limitã pentru anumite caracteristici de mediu;
    x) cerinţã specificã în materie de proiectare ecologicã - o cerinţã în materie de proiectare ecologicã cuantificatã şi mãsurabilã, referitoare la o anumitã caracteristicã de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizãrii, calculat pentru o unitate de randament util;
    y) standard armonizat - o specificaţie tehnicã adoptatã de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei Europene, în conformitate cu procedura stabilitã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind mãsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementãrilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societãţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeanã, cu modificãrile ulterioare, în scopul elaborãrii unei cerinţe europene, conformarea cu acesta nefiind imperativã;
    z) standarde române care adoptã standarde europene armonizate - standardele europene armonizate adoptate ca standarde române de organismul naţional de standardizare - Asociaţia de Standardizare din România;
    ) autoritate competentã - Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
    (2) Expresiile autoritate de supraveghere a pieţei şi supraveghere a pieţei au semnificaţiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 , publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.
    ART. 3
    (1) Se admit/admite introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune numai a produselor care îndeplinesc prevederile din mãsurile de punere în aplicare relevante şi care poartã marcajul CE, potrivit prevederilor art. 5.
    (2) Controlul respectãrii prevederilor prezentei hotãrâri se face de cãtre autoritãţile de supraveghere a pieţei desemnate în acest scop, la propunerea autoritãţii competente, în funcţie de categoria de produs reglementatã de mãsurile de punere în aplicare.
    (3) În vederea aplicãrii prevederilor prezentei hotãrâri, autoritãţile de supraveghere a pieţei au urmãtoarele responsabilitãţi:
    a) sã organizeze efectuarea verificãrilor adecvate ale conformitãţii produsului, la scarã corespunzãtoare, şi sã oblige producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat sã retragã toate produsele neconforme de pe piaţã, potrivit prevederilor art. 7;
    b) sã solicite pãrţilor în cauzã furnizarea tuturor informaţiilor necesare specificate în mãsurile de punere în aplicare;
    c) sã preleveze mostre de produse şi sã le supunã verificãrii pentru evaluarea conformitãţii.
    (4) Autoritãţile de supraveghere a pieţei raporteazã autoritãţii competente rezultatele campaniilor de supraveghere a pieţei, la finalizarea acestora.
    (5) Autoritatea competentã informeazã Comisia Europeanã cu privire la rezultatele supravegherii pieţei.
    (6) Consumatorii şi oricare dintre pãrţile interesate pot sã sesizeze autoritatea de supraveghere a pieţei cu privire la observaţiile pe care le au referitor la conformitatea produselor.
    ART. 4
    În cazul în care producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat nu are domiciliul, respectiv sediul în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, importatorul are urmãtoarele obligaţii:
    a) sã asigure cã produsul introdus pe piaţã şi/sau pus în funcţiune se conformeazã cu prevederile prezentei hotãrâri şi ale mãsurii de punere în aplicare relevante; şi
    b) deţine, pãstreazã şi face disponibile declaraţia de conformitate şi documentaţia tehnicã.
    ART. 5
    (1) Înainte de introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a unui produs, reglementat de mãsurile de punere în aplicare, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat are urmãtoarele obligaţii:
    a) sã aplice marcajul de conformitate CE;
    b) sã întocmeascã declaraţia de conformitate prin care garanteazã şi declarã cã produsul este conform cu toate prevederile relevante din mãsurile de punere în aplicare care reglementeazã produsul respectiv.
    (2) Marcajul de conformitate CE constã în iniţialele "CE", potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 1.
    (3) Declaraţia de conformitate CE conţine elementele prevãzute în anexa nr. 2 şi face referire la mãsurile de punere în aplicare care reglementeazã produsul respectiv.
    (4) Se interzice aplicarea de marcaje pe un produs într-un mod susceptibil de a induce în eroare utilizatorii, în ceea ce priveşte înţelesul şi forma marcajului CE.
    (5) Pentru produsele care ajung la utilizatorul final, informaţiile prevãzute în partea 2 a secţiunii 1 din anexa nr. 3 se furnizeazã în limba românã.
    (6) Informaţiile prevãzute la alin. (5) pot sã fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene.
    (7) Pentru aplicarea prevederilor alin. (5) se are în vedere, în special:
    a) dacã informaţiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate, coduri recunoscute sau alte mãsuri;
    b) categoria anticipatã a utilizatorilor de produse şi natura informaţiilor care trebuie furnizate.
    ART. 6
    (1) Introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu prevederile mãsurilor de punere în aplicare relevante şi care poartã marcajul CE, potrivit prevederilor art. 5, nu poate fi interzisã, restricţionatã sau împiedicatã din motive privind cerinţele de proiectare ecologicã, referitoare la parametrii de proiectare ecologicã prevãzuţi în partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3.
    (2) Introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a unui produs care poartã marcajul CE prevãzut la art. 5 nu poate fi interzisã, restricţionatã sau împiedicatã din motive legate de cerinţe de proiectare ecologicã referitoare la acei parametri de proiectare ecologicã prevãzuţi în partea 1 a secţiunii 1 din anexa nr. 3, în situaţia în care mãsura de punere în aplicare relevantã prevede cã nu este necesarã nicio cerinţã în materie de proiectare ecologicã.
    (3) Este permisã expunerea la târguri comerciale, expoziţii şi demonstraţii a produselor care nu sunt conforme cu mãsurile de punere în aplicare relevante, cu condiţia sã existe o indicaţie vizibilã prin care sã se precizeze cã aceste produse nu pot fi introduse pe piaţã şi/sau puse în funcţiune pânã când neconformitatea nu este soluţionatã.
    ART. 7
    (1) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei constatã cã un produs care poartã marcajul CE prevãzut la art. 5 şi este utilizat pentru scopul pentru care a fost destinat nu este conform cu toate prevederile din mãsurile de punere în aplicare relevante, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat are obligaţia sã aducã produsul în conformitate cu acestea şi/sau cu prevederile privind marcajul CE şi sã punã capãt neconformitãţii constatate.
    (2) În cazul în care existã suficiente dovezi cã un produs este neconform, autoritatea de supraveghere a pieţei adoptã masurile necesare care, în funcţie de gravitatea neconformitãţii, pot ajunge pânã la interzicerea introducerii pe piaţã a respectivului produs pânã când se eliminã neconformitatea, stabilind un termen pentru conformare.
    (3) În cazul în care se constatã cã neconformitatea continuã dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (2), autoritatea de supraveghere a pieţei decide restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţã şi/sau punerii în funcţiune a produsului respectiv ori dispune retragerea acestuia de pe piaţã şi informeazã autoritatea competentã cu privire la aceste mãsuri.
    (4) În cazul adoptãrii unei decizii de restricţionare sau interzicere de introducere pe piaţã şi/sau punere în funcţiune a unui produs în conformitate cu prevederile alin. (3), autoritatea de supraveghere a pieţei are urmãtoarele obligaţii:
    a) informeazã imediat partea implicatã asupra deciziei sale;
    b) face cunoscute pãrţii implicate motivele care au stat la baza deciziei sale;
    c) aduce la cunoştinţa pãrţii implicate calea de atac împotriva deciziei luate şi termenele de exercitare a acesteia.
    (5) Autoritatea competentã informeazã imediat Comisia Europeanã şi celelalte state membre asupra deciziei adoptate, în cazul aplicãrii prevederilor alin. (3), indicând motivele care au stat la baza acesteia şi menţionând în special dacã neconformitatea se datoreazã urmãtoarelor cauze:
    a) nerespectarea prevederilor din mãsura de punere în aplicare relevantã;
    b) aplicarea incorectã a standardelor armonizate, prevãzute la art. 10 alin. (2);
    c) identificarea unor deficienţe ale standardelor armonizate, prevãzute la art. 10 alin. (2).
    (6) Autoritatea competentã primeşte informaţiile cu privire la opinia Comisiei asupra deciziei referitoare la aplicarea prevederilor alin. (3).
    (7) Dacã se justificã, autoritatea competentã ia mãsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor pe parcursul procedurii prevãzute la alin. (5) şi (6).
    (8) Deciziile luate de autoritatea de supraveghere a pieţei, rãmase definitive, se fac publice de cãtre autoritatea competentã pe propria paginã web.
    ART. 8
    (1) Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat are obligaţia sã asigure evaluarea conformitãţii produsului cu toate cerinţele relevante din mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare, înainte de introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a acestora.
    (2) Procedurile de evaluare a conformitãţii se specificã în mãsurile de punere în aplicare şi permit producãtorului sã aleagã între controlul intern al proiectãrii prevãzut în anexa nr. 4 şi sistemul de management prevãzut în anexa nr. 5.
    (3) În cazul în care existã o justificare temeinicã şi proporţionalã cu riscul, procedura de evaluare a conformitãţii se stabileşte prin mãsurile de punere în aplicare care reglementeazã produsul respectiv, prin alegere dintre modulele relevante prevãzute în anexa II la Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor şi de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 218 din 13 august 2008.
    (4) În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei are indicii solide cu privire la o neconformitate probabilã a unui produs, asigurã în cel mai scurt timp o evaluare motivatã a conformitãţii acestuia, evaluare care poate fi efectuatã de un organism competent, permiţând, dacã este cazul, aplicarea unei mãsuri corective în timp util şi fãcând publice informaţiile cu privire la aceastã evaluare.
    (5) Dacã un produs reglementat de mãsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie înregistratã potrivit Regulamentului (CE) nr. 1.221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntarã a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 342 din 22 decembrie 2009, dacã funcţia de proiectare face obiectul acestei înregistrãri, se considerã cã sistemul de management al respectivei organizaţii îndeplineşte cerinţele prevãzute în anexa nr. 5.
    (6) Dacã un produs reglementat de mãsurile de punere în aplicare este proiectat de o organizaţie care are un sistem de management care include şi funcţia de proiectare şi care este aplicat în conformitate cu prevederile standardelor armonizate ale cãror numere de referinţã au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se considerã cã acel sistem de management este conform cu prevederile anexei nr. 5.
    (7) Dupã introducea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a unui produs reglementat prin mãsuri de punere în aplicare, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat are obligaţia sã pãstreze documentele relevante aferente evaluãrii conformitãţii efectuate şi declaraţia de conformitate, aceste documente trebuind sã fie disponibile pentru autoritãţile de supraveghere a pieţei, pentru o perioadã de 10 ani de la data fabricãrii ultimului produs de acest tip.
    (8) Documentele prevãzute la alin. (7) se pun la dispoziţia autoritãţilor de supraveghere a pieţei în termen de maximum 10 zile de la primirea solicitãrii.
    (9) Documentele privind evaluarea conformitãţii şi declaraţia de conformitate, prevãzute la alin. (7), se elaboreazã în limba românã şi pot sã fie puse la dispoziţie şi în una sau mai multe din limbile oficiale ale instituţiilor europene.
    ART. 9
    (1) Se considerã cã un produs care poartã marcajul CE în conformitate cu prevederile art. 5 este conform cu toate dispoziţiile relevante prevãzute în mãsurile de punere în aplicare corespunzãtoare.
    (2) În cazul în care un produs este conform cu standardele armonizate aplicabile, ale cãror numere de referinţã au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se considerã cã acesta este conform cu toate cerinţele relevante din mãsura de punere în aplicare, la care aceste standarde se raporteazã.
    (3) Se considerã cã un produs care poartã eticheta UE ecologicã în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologicã, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 27 din 30 ianuarie 2010, care abrogã Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice este conform cu cerinţele de proiectare ecologicã din mãsurile de punere în aplicare relevante, dacã cerinţele de acordare a etichetei UE ecologice sunt conforme cu cerinţele din mãsurile de punere în aplicare relevante.
    ART. 10
    (1) Autoritatea competentã asigurã, în mãsura în care este posibil, cã sunt luate mãsurile adecvate pentru a face posibilã consultarea pãrţilor interesate la nivel naţional în procesul de elaborare şi monitorizare a standardelor armonizate prin cooptarea acestora în cadrul comitetelor tehnice organizate la nivel naţional.
    (2) În cazul în care autoritatea competentã considerã cã standardele armonizate a cãror aplicare se presupune cã satisface prevederile unei mãsuri de punere în aplicare corespunzãtoare nu asigurã în întregime conformitatea cu aceste prevederi, aceasta face cunoscut acest lucru Comitetului permanent prevãzut la <>art. 13 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 1.016/2004, cu modificãrile ulterioare, precizând motivele.
    ART. 11
    (1) Mãsurile de punere în aplicare pot sã stabileascã cerinţe obligatorii pentru producãtori sau reprezentanţi autorizaţi ai acestora care introduc pe piaţã şi/sau pun în funcţiune componente şi subansambluri, sã furnizeze producãtorului unui produs care este reglementat de mãsurile de punere în aplicare informaţiile relevante cu privire la compoziţia materialelor, precum şi consumurile de energie, materiale şi/sau resurse ale acestor componente sau subansambluri.
    (2) Furnizarea informaţiilor prevãzute la alin. (1), precum şi cele prevãzute în anexa nr. 3 partea a 2-a de cãtre producãtor sau reprezentantul sãu autorizat se face cu luarea în considerare a cerinţelor legitime de pãstrare a confidenţialitãţii pentru informaţiile sensibile din punct de vedere comercial.
    ART. 12
    Autoritatea competentã împreunã cu celelalte autoritãţi responsabile pentru punerea în aplicare a prezentei hotãrâri asigurã schimbul de informaţii şi cooperarea cu autoritãţile omoloage din celelalte state membre, cât şi cu Comisia Europeanã, utilizând în special mijloacele electronice de comunicare.
    ART. 13
    Autoritãţile responsabile încurajeazã IMM-urile şi microîntreprinderile, prin reţelele şi structurile de sprijin specifice acestora, sã adopte o abordare ecologicã încã din faza de proiectare şi sã se adapteze la prevederile viitoarei legislaţii europene.
    ART. 14
    În conformitate cu prevederile mãsurii de punere în aplicare relevante, producãtorii au obligaţia sã furnizeze consumatorilor, în forma pe care o considerã cea mai potrivitã, informaţii cu privire la:
    a) rolul pe care consumatorii îl au în utilizarea durabilã a produsului;
    b) profilul ecologic al produsului şi beneficiile proiectãrii ecologice, în cazul în care se prevede aceasta în mãsurile de punere în aplicare.
    ART. 15
    (1) Categoriile de produse pentru care se elaboreazã mãsuri de punere în aplicare sau acte de autoreglementare sunt cele care îndeplinesc urmãtoarele criterii:
    a) reprezintã un volum semnificativ de vânzãri şi schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200.000 de unitãţi anual în cadrul Comunitãţii, conform celor mai recente statistici disponibile;
    b) au un impact semnificativ asupra mediului în cadrul Comunitãţii ţinând cont de prioritãţile comunitare strategice stabilite în al 6-lea program de acţiune pentru mediu al Uniunii Europene adoptat prin Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene, seria L nr. 242 din 10 septembrie 2002, în contextul luãrii în considerare a cantitãţilor introduse pe piaţã şi/sau puse în funcţiune;
    c) prezintã un potenţial semnificativ de îmbunãtãţire a impactului asupra mediului fãrã sã antreneze costuri excesive, ţinând cont în special de absenţa unei legislaţii relevante sau eşecul pieţei în rezolvarea problemei în mod adecvat;
    d) prezintã un potenţial semnificativ de îmbunãtãţire a impactului asupra mediului fãrã sã antreneze costuri excesive, ţinând cont în special de o mare disparitate între performanţele de mediu ale produselor disponibile pe piaţã, care asigurã o funcţionalitate echivalentã.
    (2) Mãsurile de punere în aplicare îndeplinesc toate criteriile urmãtoare:
    a) nu existã impact negativ semnificativ asupra funcţionalitãţii produsului din perspectiva utilizatorului;
    b) nu sunt afectate negativ sãnãtatea, securitatea şi mediul;
    c) nu existã impact negativ semnificativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce priveşte preţul de cumpãrare şi costurile legate de ciclul de viaţã al produsului;
    d) nu existã impact negativ semnificativ asupra competitivitãţii sectorului de producţie;
    e) în principiu, fixarea unei cerinţe în materie de proiectare ecologicã nu impune producãtorilor introducerea unei tehnologii brevetate, pe cale de consecinţã, şi nici o sarcinã administrativã excesivã.
    (3) Mãsurile de punere în aplicare stabilesc cerinţele în materie de proiectare ecologicã, potrivit anexei nr. 3.
    (4) Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologicã se introduc pentru caracteristici de mediu selectate, care au un impact semnificativ asupra mediului.
    (5) Mãsurile de punere în aplicare pot, de asemenea, sã stabileascã faptul cã nicio cerinţã în materie de proiectare ecologicã nu este necesarã pentru anumiţi parametri specificaţi prevãzuţi în anexa nr. 3 secţiunea 1 partea 1.
    (6) Modul în care se formuleazã cerinţele în materie de proiectare ecologicã trebuie sã garanteze cã autoritãţile de supraveghere a pieţei pot sã verifice conformitatea produsului cu cerinţele cuprinse în mãsura de punere în aplicare. Mãsura de punere în aplicare precizeazã dacã verificarea poate fi efectuatã direct pe produs sau pe baza documentaţiei tehnice.
    (7) Mãsurile de punere în aplicare cuprind elementele prevãzute în anexa nr. 7.
    (8) Atunci când este oportun, o mãsurã de punere în aplicare care stabileşte cerinţe în materie de proiectare ecologicã conţine dispoziţii privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu.
    ART. 16
    Acordurile voluntare sau alte mãsuri de autoreglementare care reprezintã alternative la mãsurile de implementare se evalueazã în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.
    ART. 17
    (1) Urmãtoarele fapte sãvârşite de persoanele juridice constituie contravenţii şi se sancţioneazã, dupã cum urmeazã:
    a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1), art. 4, art. 5 alin. (1)-(4) şi alin. (6), art. 8 alin. (1) şi (2), cu amendã de la 30.000 lei la 50.000 lei şi/sau retragerea de pe piaţã sau cu interzicerea introducerii pe piaţã a produselor neconforme;
    b) nerespectarea prevederilor art. 5 alin. (5) şi (7), art. 6 alin. (3), art. 8 alin. (7)-(9) şi art. 14, cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei şi/sau suspendarea comercializãrii produselor neconforme.
    (2) Sancţiunile şi penalitãţile pentru nerespectarea prevederilor regulamentelor (CE) ce constituie mãsurile de punere în aplicare adoptate la nivel comunitar în temeiul Directivei 2009/125/CE stabilite prin hotãrâri ale Guvernului, necesare aplicãrii directe a acestor regulamente la nivel naţional, trebuie sã fie efective, proporţionale şi descurajante, ţinând seama de gradul de neconformitate şi numãrul de unitãţi de produse neconforme introduse pe piaţã.
    (3) În cazul nerespectãrii prevederilor art. 8 alin. (8), autoritatea de supraveghere a pieţei dispune interzicerea introducerii pe piaţã şi/sau a punerii în funcţiune a produsului.
    (4) Constarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre personalul anume împuternicit din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
    (5) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevãzute la alin. (1)-(4), se completeazã cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    ART. 18
    Cerinţele privind furnizarea de informaţii, prevãzute la art. 11 şi în anexa nr. 3 secţiunea 1 partea a 2-a, de cãtre producãtor şi/sau reprezentantul sãu autorizat sunt proporţionate şi ţin seama de confidenţialitatea legitimã a informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.
    ART. 19
    Anexele nr. 1-7 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
    ART. 20
    Dispoziţiile prevãzute la art. 17 intrã în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotãrâri.
    ART. 21
    La data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.043/2007 privind cerinţele de ecoproiectare pentru produsele consumatoare de energie, precum şi pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 12 septembrie 2007, se abrogã, cu excepţia art. 18-20 şi 22.
                                       *

    Prezenta hotãrâre transpune Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologicã aplicabile produselor cu impact energetic, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 285 din 31 octombrie 2009.


                                 PRIM-MINISTRU
                                    EMIL BOC

                                Contrasemneazã:
                        Ministrul economiei, comerţului
                            şi mediului de afaceri,
                                   Ion Ariton

                        Ministrul mediului şi pãdurilor,
                                 Laszlo Borbely

    Bucureşti, 19 ianuarie 2011.
    Nr. 55.

    ANEXA 1
                                  MARCAJUL CE
    NOTÃ (CTCE)
    Imaginea reprezentând Marcajul CE, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 121 din 17.02.2011, la pagina 6 (a se vedea imaginea asociatã).

    Marcajul CE trebuie sã aibã înãlţimea de cel puţin 5 mm. Dacã marcajul CE se micşoreazã sau se mãreşte, trebuie sã fie respectate proporţiile existente în desenul de mai sus.
    Marcajul CE trebuie sã fie aplicat pe produs. În cazul în care acest lucru nu este posibil, marcajul trebuie aplicat pe ambalaj şi pe documentele care însoţesc produsul.


    ANEXA 2
                         DECLARAŢIA DE CONFORMITATE CE

    Declaraţia de conformitate CE trebuie sã conţinã urmãtoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa producãtorului sau a reprezentantului sãu autorizat;
    2. o descriere a modelului suficient de detaliatã pentru a permite o identificare lipsitã de ambiguitãţi a acestuia;
    3. trimiterile la standardele armonizate aplicabile, când este cazul;
    4. trimiterile la alte standarde sau specificaţii tehnice folosite, când este cazul;
    5. trimiterea la alte dispoziţii legislative comunitare aplicabile privind aplicarea marcajului CE, când este cazul;
    6. date de identificare şi semnãtura persoanei împuternicite sã angajeze rãspunderea producãtorului sau a reprezentantului sãu autorizat.

    ANEXA 3

      METODA DE STABILIRE A CERINŢELOR ÎN MATERIE DE PROIECTARE ECOLOGICÃ

    SECŢIUNEA 1
    Cerinţe generale
    Cerinţele generale în materie de proiectare ecologicã au scopul de a îmbunãtãţi performanţa de mediu a produselor, axându-se pe caracteristicile de mediu semnificative ale acestora, fãrã sã stabileascã valori-limitã. Metoda menţionatã în prezenta anexã se aplicã atunci când nu este oportunã stabilirea unor valori-limitã pentru grupa de produse supusã examinãrii. La elaborarea proiectului unei mãsuri de punere în aplicare sunt identificate caracteristicile de mediu semnificative care trebuie sã fie precizate în mãsura de punere în aplicare.
    La elaborarea mãsurilor de punere în aplicare care stabilesc cerinţele generale de proiectare ecologicã se identificã, în funcţie de produsul reglementat de mãsura de punere în aplicare, parametrii relevanţi de proiectare ecologicã prevãzuţi în partea 1, cerinţele privind furnizarea de informaţii prevãzute în partea a 2-a şi cerinţele aplicabile producãtorului prevãzute în partea a 3-a.
    Partea 1 - Parametri de proiectare ecologicã pentru produse
    1.1. În mãsura în care se referã la proiectarea produsului, se identificã acele caracteristici de mediu semnificative privind urmãtoarele faze ale ciclului de viaţã al produsului, astfel:
    a) alegerea şi utilizarea materiei prime;
    b) fabricare;
    c) ambalare, transport şi distribuţie;
    d) instalare şi întreţinere;
    e) utilizare;
    f) sfârşitul vieţii, semnificând starea unui produs ajuns la finalul primei utilizãri pânã la eliminarea finalã.
    1.2. Pentru fiecare fazã, trebuie evaluate urmãtoarele caracteristici de mediu, dacã este relevant:
    a) consumul prevãzut de materiale, energie şi alte resurse, cum ar fi apa proaspãtã;
    b) emisiile anticipate, în aer, apã sau sol;
    c) poluarea anticipatã, prin efecte fizice, cum ar fi zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, câmpurile electromagnetice;
    d) generarea de deşeuri prevãzutã;
    e) posibilitãţi de reutilizare, reciclare şi valorificare a materialelor şi/sau a energiei, luând în considerare prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
    1.3. Pentru a evalua potenţialul de îmbunãtãţire a caracteristicilor de mediu prevãzute la pct. 1.2 sunt folosiţi în mod deosebit urmãtorii parametri, completaţi cu alţii, dupã caz:
    a) greutatea şi volumul produsului;
    b) folosirea materialelor rezultate din activitãţi de reciclare;
    c) consumul de energie, apã şi alte resurse pe durata ciclului de viaţã;
    d) folosirea substanţelor clasificate ca periculoase pentru sãnãtate şi/sau mediu în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase şi luând în considerare prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţã şi a utilizãrii anumitor substanţe şi preparate periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 992/2005 privind limitarea utilizãrii anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    e) cantitatea şi natura consumabilelor necesare pentru o funcţionare şi o întreţinere corespunzãtoare;
    f) refolosirea şi reciclarea cu uşurinţã, exprimate prin: numãrul materialelor şi componentelor folosite, folosirea de componente standardizate, timpul necesar pentru dezasamblare, complexitatea uneltelor necesare pentru dezasamblare, folosirea standardelor de codificare a componentelor şi materialelor pentru identificarea componentelor şi materialelor adecvate pentru refolosire şi reciclare (inclusiv marcarea pieselor din mase plastice în conformitate cu standardele ISO), folosirea materialelor uşor reciclabile, accesul facil la componente şi materiale reciclabile valoroase şi alte componente şi materiale reciclabile; accesul facil la componente şi materiale care conţin substanţe periculoase;
    g) încorporarea unor componente utilizate;
    h) evitarea soluţiilor tehnice care sunt în detrimentul refolosirii şi reciclãrii componentelor şi aparatelor în întregime;
    i) prelungirea duratei de viaţã exprimatã prin: durata de viaţã minimã garantatã, perioada minimã de disponibilitate a pieselor de schimb, construcţie modularã, capacitate de îmbunãtãţire a performanţei produsului şi posibilitatea de a suporta reparaţii;
    j) cantitãţi de deşeuri generate şi cantitãţi de deşeuri periculoase generate;
    k) emisii în atmosferã - gaze cu efect de serã, agenţi de acidifiere, compuşi organici volatili, substanţe care depreciazã stratul de ozon, poluanţi organici persistenţi, metale grele, materii în particule fine şi în suspensie, fãrã a aduce atingere aplicãrii prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile nerutiere şi a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfã şi stabilirea mãsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei, cu modificãrile ulterioare;
    l) evacuãri în apã - metale grele, substanţe cu efecte adverse asupra bilanţului de oxigen, poluanţi organici persistenţi;
    m) descãrcãri pe sol - în special levigat şi scurgeri de substanţe periculoase în faza de utilizare a produsului, precum şi potenţialul de levigare atunci când se eliminã ca deşeu.
    Partea a 2-a - Cerinţe privind furnizarea de informaţii
    Mãsurile de punere în aplicare pot solicita producãtorul sã furnizeze informaţii care pot influenţa modul de manipulare, folosire sau reciclare a produsului de cãtre alte persoane decât producãtorul. Aceste informaţii cuprind, dupã caz, urmãtoarele:
    a) informaţii furnizate de proiectant cu referire la procesul de fabricaţie;
    b) informaţii pentru consumatori cu privire la performanţa şi caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, care însoţesc produsul când este introdus pe piaţã, pentru a permite consumatorului sã compare aceste caracteristici ale diferitelor produse;
    c) informaţii pentru consumatori cu privire la instalarea, utilizarea şi întreţinerea produsului pentru a reduce la minimum impactul sãu asupra mediului şi a asigura o duratã optimã de viaţã, precum şi despre modul de a returna produsul la sfârşitul ciclului de viaţã şi, dupã caz, informaţii cu privire la perioada de disponibilitate a pieselor de schimb şi posibilitãţile de îmbunãtãţire a performanţelor produsului;
    d) informaţii destinate instalaţiilor de tratare cu privire la dezasamblarea, reciclarea sau eliminarea acestor produse la sfârşitul ciclului de viaţã.
    Informaţiile trebuie prezentate pe produs ori de câte ori acest lucru este posibil.
    Informaţiile furnizate trebuie sã ţinã cont de cerinţele impuse şi de altã legislaţie armonizatã, cum ar fi <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
    Partea a 3-a - Cerinţe pentru producãtor
    1. Dacã în mãsurile de punere în aplicare sunt identificate anumite caracteristici de mediu care pot fi influenţate în mod substanţial în faza de proiectare, producãtorii au obligaţia sã realizeze o evaluare a modelului de produs pe toatã durata de viaţã, pe baza unor ipoteze realiste privind scopul şi condiţiile normale de utilizare. Alte caracteristici de mediu pot fi analizate în mod voluntar de cãtre producãtor.
    Pe baza acestei evaluãri, producãtorul stabileşte profilul ecologic al produsului. Acesta se bazeazã pe caracteristicile de mediu relevante ale produsului şi pe intrãrile/ieşirile identificate pe ciclul de viaţã exprimate în cantitãţi fizice mãsurabile.
    2. Producãtorul utilizeazã aceastã evaluare pentru a analiza soluţiile alternative de proiectare şi performanţa de mediu a produsului prin raportare la criterii de referinţã.
    Criteriile de referinţã se identificã în mãsurile de punere în aplicare pe baza informaţiilor obţinute în procesul de elaborare a acestor mãsuri de punere în aplicare.
    Alegerea unei anumite soluţii de proiectare trebuie sã determine atingerea unui echilibru rezonabil între diferitele caracteristici de mediu şi între aceste caracteristici de mediu şi alte considerente relevante, cum sunt cele referitoare la sãnãtate şi securitate, cerinţele tehnice în materie de funcţionalitate, calitate şi performanţã şi aspectele economice, inclusiv costurile de fabricaţie şi valoarea de piaţã, cu respectarea întregii legislaţii aplicabile.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Cerinţe specifice
    Cerinţele specifice în materie de proiectare ecologicã urmãresc sã îmbunãtãţeascã o anumitã caracteristicã de mediu a produsului. Ele pot lua forma unor cerinţe de consum redus al unei resurse, cum ar fi o limitã de folosire a unei resurse în diferite stadii ale ciclului de viaţã al unui produs, dupã caz (exemple: o limitã pentru consumul de apã în faza de folosire, o limitã pentru cantitatea dintr-un material dat încorporat în produs sau o cerinţã privind cantitãţile minime de material reciclat).
    La elaborarea mãsurilor de punere în aplicare a cerinţelor generale de proiectare ecologicã, în temeiul art. 15 din hotãrâre, se identificã, în funcţie de produsul reglementat de mãsura de punere în aplicare, parametrii de proiectare ecologicã relevanţi dintre cei menţionaţi în secţiunea 1 partea 1 şi sunt fixate nivelurile acestor cerinţe în conformitate cu procedura de reglementare aplicabilã, dupã cum urmeazã:
    1. Printr-o analizã tehnicã, de mediu şi economicã se selecteazã un numãr de modele reprezentative ale produsului în cauzã aflate pe piaţã şi sunt identificate opţiunile tehnice de ameliorare a performanţei de mediu a produsului, fãrã sã se piardã din vedere viabilitatea economicã a opţiunilor şi evitându-se orice pierdere semnificativã de performanţã sau de utilitate pentru consumatori.
    Analiza tehnicã, de mediu şi economicã identificã, de asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuţie, produsele şi tehnologiile cu cele mai bune performanţe, disponibile pe piaţã.
    Pe parcursul analizei şi la fixarea cerinţelor sunt luate în considerare performanţele produselor disponibile pe pieţele internaţionale şi criteriile de referinţã fixate în legislaţiile altor ţãri.
    Pe baza acestei analize şi luând în considerare fezabilitatea economicã şi tehnicã, precum şi potenţialul de ameliorare, sunt luate mãsuri concrete în vederea reducerii la minimum a impactului produsului asupra mediului.
    În ceea ce priveşte consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului, acestea sunt fixate urmãrind costul minim pe ciclu de viaţã la utilizatorul final pentru modelele de produse reprezentative, ţinându-se seama de consecinţele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viaţã foloseşte o ratã realã de actualizare, obţinutã pe baza datelor furnizate de Banca Centralã Europeanã, şi o duratã de viaţã realistã pentru produs. Aceastã metodã se bazeazã pe suma variaţiilor preţului de cumpãrare (rezultat din variaţiile costurilor industriale) şi pe variaţiile cheltuielilor de exploatare, generate de niveluri diferite ale opţiunilor de ameliorare tehnicã, actualizate pe ciclul de viaţã al modelelor reprezentative de produse vizate. Cheltuielile de exploatare acoperã în primul rând consumul de energie şi cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sunt apa sau detergenţii).
    Pentru a verifica dacã existã schimbãri semnificative şi dacã sunt fiabile concluziile generale, se efectueazã o analizã de senzitivitate care include factorii relevanţi (cum sunt preţul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile de producţie, rata de actualizare) şi, dupã caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de serã. Cerinţa se adapteazã în consecinţã.
    O metodologie similarã poate fi aplicatã şi altor resurse, cum ar fi apa.
    2. Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu şi economice se pot folosi informaţii disponibile în cadrul altor activitãţi comunitare.
    Pot fi, de asemenea, folosite informaţii disponibile din programele existente aplicate în alte pãrţi ale lumii pentru a fixa cerinţe specifice în materie de proiectare ecologicã a produselor comercializate cu parteneri economici ai Uniunii Europene.
    3. Data intrãrii în vigoare a cerinţei trebuie sã ţinã seama de ciclul de reproiectare a produsului.

    ANEXA 4
                         CONTROLUL INTERNAL PROIECTÃRII

    1. Prezenta anexã descrie procedura prin care producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat, care îndeplineşte sarcinile prevãzute la pct. 2, se asigurã şi declarã cã produsul îndeplineşte cerinţele relevante din mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare. Declaraţia de conformitate CE poate acoperi unul sau mai multe produse şi trebuie pãstratã e producãtor.
    2. Producãtorul întocmeşte un dosar cu documentaţie tehnicã. Documentaţia tehnicã trebuie sã permitã evaluarea conformitãţii unui produs cu cerinţele din mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare.
    Documentaţia tehnicã trebuie sã cuprindã în special urmãtoarele:
    a) o descriere generalã a produsului şi a utilizãrii prevãzute a acestuia;
    b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante, efectuate de producãtor şi/sau referinţele din literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu, folosite de producãtor pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
    c) profilul ecologic, dacã este cerut de mãsura de punere în aplicare;
    d) elemente ale specificaţiei de proiectare a produsului referitoare la aspecte legate de proiectarea ecologicã a acestuia;
    e) o listã a standardelor armonizate relevante prevãzute la art. 10 din hotãrâre, aplicate integral sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor din mãsura de punere în aplicare relevantã, atunci când standardele armonizate prevãzute la art. 10 nu au fost aplicate sau atunci când aceste standarde nu acoperã în întregime prevederile din mãsura de punere în aplicare respectivã;
    f) o copie a informaţiilor privind aspectele de proiectare ecologicã a produsului furnizate în conformitate cu prevederile din anexa nr. 3, secţiunea 1 partea a 2-a;
    g) rezultatele mãsurãrilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologicã, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor mãsurãri în raport cu cerinţele de proiectare ecologicã stabilite în mãsura de punere în aplicare relevantã.
    3. Producãtorul trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã produsul este fabricat în conformitate cu specificaţiile de proiectare prevãzute la pct. 2 şi cu cerinţele din mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare.


    ANEXA 5

             SISTEMUL DE MANAGEMENT PENTRU EVALUARE A CONFORMITÃŢII

    1. Prezenta anexã descrie procedura prin care producãtorul care îndeplineşte obligaţiile de la pct. 2 se asigurã şi declarã cã produsul îndeplineşte cerinţele mãsurii de punere în aplicare corespunzãtoare. Declaraţia de conformitate CE poate sã fie aplicatã pentru unul sau mai multe produse şi trebuie pãstratã de cãtre producãtor.
    2. Pentru evaluarea conformitãţii unui produs se poate folosi un sistem de management pentru evaluarea conformitãţii, cu condiţia ca producãtorul sã aplice elementele legate de mediu prevãzute la pct. 3.
    3. Elementele legate de mediu ale sistemului de management
    Sunt specificate elementele sistemului de management şi procedurile prin care producãtorul poate sã demonstreze cã un produs se conformeazã cu cerinţele din mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare.
    3.1. Politica privind performanţa de mediu a produsului Producãtorul trebuie sã fie capabil sã demonstreze conformitatea cu cerinţele cuprinse în mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare.
    Producãtorul trebuie, de asemenea, sã fie capabil sã demonstreze cã a creat un cadru adecvat pentru stabilirea şi revizuirea obiectivelor şi indicatorilor de performanţã de mediu a produsului, în vederea îmbunãtãţirii performanţei generale de mediu a produsului.
    În cazul în care este prevãzut prin mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare, toate mãsurile luate de producãtor pentru îmbunãtãţirea performanţei generale de mediu şi pentru stabilirea profilului ecologic al unui produs, prin proiectare sau producţie, trebuie sã fie documentate în mod sistematic şi organizat sub formã de proceduri şi instrucţiuni scrise.
    Aceste proceduri şi instrucţiuni trebuie sã conţinã, în special, o descriere adecvatã a:
    a) listei documentelor care trebuie pregãtite pentru a demonstra conformitatea produsului şi, dacã este relevant, care trebuie sã fie disponibile;
    b) obiectivelor şi indicatorilor performanţei de mediu a produsului, a structurii organizatorice, a responsabilitãţilor, a autoritãţii managementului şi a alocãrii resurselor cu privire la implementarea şi menţinerea acestor proceduri;
    c) verificãrilor şi încercãrilor care trebuie sã fie efectuate dupã fabricare pentru a verifica performanţa produsului în raport cu indicatorii de performanţã de mediu;
    d) procedurilor pentru controlul documentaţiei cerute şi pentru asigurarea actualizãrii acesteia;
    e) metodei de verificare a punerii în aplicare şi a eficienţei elementelor legate de mediu ale sistemului de management.
    3.2. Planificarea
    Producãtorul stabileşte şi menţine:
    a) proceduri pentru stabilirea profilului ecologic al produsului;
    b) obiective şi indicatori ai performanţei de mediu a produsului, care iau în considerare opţiunile tehnologice în funcţie de cerinţele tehnice şi economice;
    c) un program pentru realizarea acestor obiective.
    3.3. Punerea în aplicare şi documentaţia
    3.3.1. Documentaţia privind sistemul de management trebuie sã respecte, în principal, urmãtoarele:
    a) responsabilitãţile şi competenţele trebuie sã fie definite şi documentate, cu scopul de a asigura o performanţã de mediu eficientã a produsului şi de a raporta modul de funcţionare în scopul revizuirii şi îmbunãtãţirii;
    b) documentele trebuie sã fie elaborate astfel încât sã indice tehnicile de control al proiectãrii şi de verificare folosite, precum şi procesele şi mãsurile sistematice utilizate la proiectarea produsului;
    c) producãtorul trebuie sã stabileascã şi sã pãstreze informaţiile care descriu elementele de mediu esenţiale ale sistemului de management, precum şi procedurile de control a întregii documentaţii solicitate.
    3.3.2. Documentaţia privind produsul conţine, în special, urmãtoarele:
    a) o descriere generalã a produsului şi utilizarea pentru care este destinat;
    b) rezultatele studiilor de evaluare de mediu relevante realizate de producãtor şi/sau trimiterile la literatura de specialitate sau studiile de caz privind evaluarea de mediu, care sunt utilizate de producãtor pentru evaluarea, documentarea şi alegerea soluţiilor de proiectare a produsului;
    c) profilul ecologic, dacã este cerut în mãsura de punere în aplicare;
    d) documente care prezintã rezultatele mãsurãrilor efectuate în sensul cerinţelor de proiectare ecologicã, inclusiv detalii referitoare la conformitatea acestor mãsurãri în raport cu cerinţele de proiectare ecologicã stabilite prin mãsura de punere în aplicare relevantã;
    e) producãtorul trebuie sã stabileascã specificaţiile, indicând, în special, standardele aplicate; atunci când nu sunt aplicate standardele armonizate prevãzute la art. 10 sau atunci când aceste standarde nu acoperã în întregime cerinţele din mãsura de punere în aplicare relevantã, mijloacele folosite pentru asigurarea conformitãţii;
    f) o copie a informaţiilor privind aspectele de proiectare ecologicã a produsului furnizate conform prevederilor anexei nr. 3, secţiunea 1 partea a 2-a.
    3.4. Verificare şi acţiuni corective
    a) producãtorul trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru a se asigura cã produsul este fabricat în conformitate cu specificaţia sa de proiectare şi cu cerinţele cuprinse în mãsura de punere în aplicare corespunzãtoare acestuia;
    b) producãtorul trebuie sã stabileascã şi sã menţinã procedurile de control şi rãspuns la neconformitate şi sã punã în aplicare modificãrile în procedurile documentate rezultate din acţiunea corectivã;
    c) producãtorul trebuie sã efectueze, cel puţin la fiecare 3 ani, un audit intern complet al sistemului de management cu privire la elementele legate de mediu ale acestuia.

    ANEXA 6

                   LISTA NEEXHAUSTIVÃ DE CRITERII ORIENTATIVE
                pentru a evalua admisibilitatea iniţiativelor de
      autoreglementare ca o alternativã la o mãsurã de punere în aplicare

    În plus faţã de cerinţele legale fundamentale conform cãrora iniţiativele de autoreglementare trebuie sã fie conforme cu toate prevederile Tratatului Uniunii Europene, în special celor aferente pieţei interne şi concurenţei, precum şi cu angajamentele internaţionale ale Comisiei, inclusiv cele referitoare la comerţul multilateral, poate fi folositã urmãtoarea listã neexhaustivã de criterii orientative pentru a evalua admisibilitatea iniţiativelor de autoreglementare ca o alternativã la o mãsurã de punere în aplicare în sensul prezentei hotãrâri:
    1. Participarea liberã
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie sã fie deschise participãrii operatorilor din ţãri terţe atât în faza de pregãtire, cât şi în cea de punere în aplicare.
    2. Valoarea adãugatã
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie sã creeze valoare adãugatã mai mare decât cea din starea curentã, în ceea ce priveşte îmbunãtãţirea performanţei de mediu generale a produsului reglementat.
    3. Reprezentativitate
    Sectorul de producţie şi asociaţiile profesionale participante în cadrul unei iniţiative de autoreglementare trebuie sã reprezinte marea majoritate a sectorului economic relevant, cu cât mai puţine excepţii posibil. O atenţie deosebitã se acordã respectãrii regulilor concurenţiale.
    4. Obiectivele cuantificate şi eşalonate
    Obiectivele definite de pãrţile interesate trebuie sã fie fixate în termeni clari şi lipsiţi de ambiguitate, plecând de la o bazã bine definitã. Dacã iniţiativa de autoreglementare acoperã un interval lung de timp, trebuie sã fie incluse obiective intermediare. Trebuie sã existe posibilitatea de a monitoriza conformitatea cu obiectivele şi ţintele (intermediare) într-un mod accesibil şi credibil, folosind indicatori clari şi fiabili. Informaţiile privind cercetarea şi datele de bazã de naturã ştiinţificã şi tehnicã trebuie sã faciliteze elaborarea acestor indicatori.
    5. Implicarea societãţii civile
    În vederea asigurãrii transparenţei, iniţiativele de autoreglementare trebuie sã fie fãcute publice, inclusiv prin utilizarea internetului şi a altor mijloace electronice de diseminare a informaţiei.
    Aceeaşi cerinţã se aplicã rapoartelor de monitorizare intermediare şi finale. Pãrţile interesate, inclusiv autoritãţile, sectorul de producţie, organizaţiile neguvernamentale de mediu şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor trebuie sã fie invitate sã ia poziţie faţã de orice iniţiativã de autoreglementare.
    6. Monitorizare şi raportare
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie sã conţinã un sistem de monitorizare bine precizat, cu identificarea clarã a responsabilitãţilor pentru sectorul de producţie şi inspectorii independenţi. Serviciile Comisiei, în parteneriat cu pãrţile implicate în iniţiativa de autoreglementare, monitorizeazã atingerea obiectivelor.
    Planul de monitorizare şi raportare este detaliat, transparent şi obiectiv.
    7. Analiza cost-eficacitate a administrãrii iniţiativelor de autoreglementare
    Costul administrãrii iniţiativelor de autoreglementare, în special cu privire la monitorizare, nu trebuie sã conducã la o sarcinã administrativã disproporţionatã în comparaţie cu obiectivele acestora şi cu alte instrumente de politicã disponibile.
    8. Durabilitate
    Iniţiativele de autoreglementare trebuie sã rãspundã obiectivelor politice ale prezentei hotãrâri, inclusiv abordarea integratã, şi trebuie sã fie în concordanţã cu dimensiunile economice şi sociale ale dezvoltãrii durabile. Protecţia intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte sãnãtatea, calitatea vieţii şi interesele economice trebuie sã fie integratã.
    9. Compatibilitatea mãsurilor de stimulare
    Este improbabil ca iniţiativele de autoreglementare sã conducã la rezultatele aşteptate dacã alţi factori şi mãsurile de stimulare, cum ar fi presiunea pieţei, impozitele şi legislaţia naţionalã, transmit semnale contradictorii participanţilor la acest demers. În acest sens, coerenţa politicilor este esenţialã şi trebuie sã fie luatã în considerare la evaluarea eficienţei unei astfel de iniţiative.

    ANEXA 7

                   CONŢINUTUL MÃSURILOR DE PUNERE ÎN APLICARE

    Dispoziţia de aplicare trebuie sã menţioneze, în special:
    1. definiţia exactã a tipului (tipurilor) de produs(e) reglementat(e);
    2. cerinţa (cerinţele) de proiectare ecologicã pentru produsul (produsele) reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispoziţiile şi perioadele tranzitorii sau eşalonate pe etape:
    a) în cazul cerinţei (cerinţelor) generale de proiectare ecologicã, fazele şi aspectele relevante selectate dintre cele menţionate în anexa nr. 3 pct. 1.1 şi 1.2, însoţite de exemple de parametri selectaţi dintre cei menţionaţi în anexa nr. 3 pct. 1.3 ca orientare la evaluarea îmbunãtãţirilor privind caracteristicile de mediu identificate;
    b) în cazul cerinţei (cerinţelor) specifice de proiectare ecologicã, nivelul acesteia (acestora);
    3. parametrii de proiectare ecologicã pentru produse menţionaţi în anexa nr. 3 partea 1 pentru care nu este necesarã nicio cerinţã de proiectare ecologicã;
    4. cerinţele referitoare la instalarea produsului în cazul în care aceasta are relevanţã directã pentru performanţa de mediu vizatã;
    5. standardele de mãsurare şi/sau metodele de mãsurare care urmeazã sã fie folosite; atunci când sunt disponibile, trebuie sã fie folosite standardele armonizate ale cãror numere de referinţã au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
    6. detaliile evaluãrii de conformitate în temeiul Deciziei 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformitãţii şi normele de aplicare şi utilizare a mãrcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnicã:
    a) în cazul în care modulul (modulele) de aplicat este (sunt) diferit(e) de modulul A: factorii care au condus la alegerea respectivei proceduri;
    b) dacã este relevant, criteriile de aprobare şi/sau de certificare a terţilor.
    În cazul în care alte cerinţe CE pentru acelaşi produs stabilesc module diferite, modulul definit în mãsura de punere în aplicare predominã în cazul cerinţei vizate;
    7. cerinţele referitoare la informaţiile care trebuie furnizate de producãtori, în special privind elementele documentaţiei tehnice care sunt necesare pentru a facilita verificarea conformitãţii produsului cu mãsura de punere în aplicare;
    8. durata perioadei de tranziţie în care statele membre trebuie sã permitã introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a produselor conforme cu reglementãrile în vigoare pe teritoriul lor la data adoptãrii mãsurii de punere în aplicare;
    9. data evaluãrii şi a posibilei revizuiri a mãsurii de punere în aplicare, ţinând seama de viteza progresului tehnologic.

                                     -----


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016