Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 53 din 16 ianuarie 2008  privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane    Twitter Facebook

HOTARARE nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoasterea Statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 22 ianuarie 2008


În temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din Constituţia României, republicatã, precum şi al <>art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasã şi regimul general al cultelor,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se recunoaşte Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã <>Decretul Prezidului Marii Adunãri Naţionale nr. 233/1949 pentru aprobarea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, nepublicat, cu modificãrile ulterioare.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul culturii
şi cultelor,
Adrian Iorgulescu

Bucureşti, 16 ianuarie 2008.
Nr. 53.

ANEXĂ

STATUTUL
pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române

Dispoziţii generale

ART. 1
Biserica Ortodoxã Românã este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni, constituiţi canonic în parohii şi mânãstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi în afara graniţelor României, care mãrturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatãl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii, şi participã la viaţa Bisericii prin aceleaşi Sfinte Taine, slujbe liturgice şi rânduieli canonice.
ART. 2
(1) Biserica Ortodoxã Românã, de origine apostolicã, este şi rãmâne în comuniune şi unitate dogmaticã, liturgicã şi canonicã cu Biserica Ortodoxã universalã.
(2) Biserica Ortodoxã Românã este autocefalã şi unitarã în organizarea şi în lucrarea sa pastoralã, misionarã şi administrativã.
ART. 3
(1) Biserica Ortodoxã Românã are conducere sinodalã ierarhicã, potrivit învãţãturii şi canoanelor Bisericii Ortodoxe şi tradiţiei sale istorice.
(2) Biserica Ortodoxã Românã se administreazã în mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici şi mireni, potrivit Sfintelor canoane, dispoziţiilor prezentului statut şi altor dispoziţii ale autoritãţii bisericeşti competente.
ART. 4
(1) Biserica Ortodoxã Românã este autonomã faţã de stat şi faţã de alte instituţii.
(2) Biserica Ortodoxã Românã stabileşte relaţii de dialog şi cooperare cu statul şi cu diferite instituţii pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaţionale şi social-filantropice.
ART. 5
(1) Biserica Ortodoxã Românã îi cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţarã şi pe creştinii ortodocşi români din afara graniţelor ţãrii, precum şi pe cei primiţi canonic în comunitãţile ei.
(2) Biserica Ortodoxã Românã este naţionalã şi majoritarã, potrivit vechimii apostolice, tradiţiei, numãrului de credincioşi şi contribuţiei sale deosebite la viaţa şi cultura poporului român. Biserica Ortodoxã Românã este Biserica neamului românesc.

PARTEA I
Organizarea

ART. 6
(1) Biserica Ortodoxã Românã este organizatã ca patriarhie, cu titulatura "Patriarhia Românã".
(2) Patriarhia Românã cuprinde eparhii (arhiepiscopii şi episcopii), grupate în mitropolii, precum şi alte unitãţi, în interiorul sau în afara graniţelor României, dupã cum urmeazã:

A. În interiorul graniţelor României:
I. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, cuprinzând:
1. Arhiepiscopia Bucureştilor, cu sediul în municipiul Bucureşti;
2. Arhiepiscopia Tomisului, cu sediul în municipiul Constanţa;
3. Arhiepiscopia Târgoviştei, cu sediul în municipiul Târgovişte;
4. Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul în municipiul Curtea de Argeş;
5. Episcopia Buzãului şi Vrancei, cu sediul în municipiul Buzãu;
6. Episcopia Dunãrii de Jos, cu sediul în municipiul Galaţi;
7. Episcopia Sloboziei şi Cãlãraşilor, cu sediul în municipiul Slobozia;
8. Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, cu sediul în municipiul Alexandria;
9. Episcopia Giurgiului, cu sediul în municipiul Giurgiu;
10. Episcopia Tulcii, cu sediul în municipiul Tulcea;
II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cuprinzând:
11. Arhiepiscopia Iaşilor, cu sediul în municipiul Iaşi;
12. Arhiepiscopia Sucevei şi Rãdãuţilor, cu sediul în municipiul Suceava;
13. Episcopia Romanului, cu sediul în municipiul Roman;
14. Episcopia Huşilor, cu sediul în municipiul Huşi;
III. Mitropolia Ardealului, cuprinzând:
15. Arhiepiscopia Sibiului, cu sediul în municipiul Sibiu;
16. Episcopia Covasnei şi Harghitei, cu sediul în municipiul Miercurea-Ciuc;
IV. Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, cuprinzând:
17. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca;
18. Arhiepiscopia Alba Iuliei, cu sediul în municipiul Alba Iulia;
19. Episcopia Ortodoxã Românã a Oradiei, cu sediul în municipiul Oradea;
20. Episcopia Ortodoxã Românã a Maramureşului şi Sãtmarului, cu sediul în municipiul Baia Mare;
21. Episcopia Sãlajului, cu sediul în municipiul Zalãu;
V. Mitropolia Olteniei, cuprinzând:
22. Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în municipiul Craiova;
23. Episcopia Râmnicului, cu sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea;
24. Episcopia Severinului şi Strehaiei, cu sediul în municipiul Drobeta-Turnu Severin;
25. Episcopia Slatinei, cu sediul în municipiul Slatina;
VI. Mitropolia Banatului, cuprinzând:
26. Arhiepiscopia Timişoarei, cu sediul în municipiul Timişoara;
27. Episcopia Aradului, Ienopolei, Hãlmagiului şi Hunedoarei, cu sediul în municipiul Arad;
28. Episcopia Caransebeşului, cu sediul în municipiul Caransebeş;
29. Episcopia Daciei Felix, cu sediul administrativ în Vârşeţ;
30. Episcopia Ortodoxã Românã din Ungaria, cu sediul în Gyula;
VII. Unitãţi dependente direct de Patriarhia Românã: Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetu Marmaţiei.

B. În afara graniţelor României:
I. Mitropolia Basarabiei, autonomã şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor, cuprinzând:
31. Arhiepiscopia Chişinãului, cu sediul în municipiul Chişinãu;
32. Episcopia de Bãlţi (fostã a Hotinului), cu sediul în oraşul Bãlţi;
33. Episcopia Basarabiei de Sud (fostã de Cetatea Albã-Ismail), cu sediul în oraşul Cantemir;
34. Episcopia Ortodoxã a Dubãsarilor şi a toatã Transnistria (fostã Misiunea Ortodoxã Românã din Transnistria), cu sediul la Dubãsari;
II. Mitropolia Ortodoxã Românã a Europei Occidentale şi Meridionale, cuprinzând:
35. Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a Europei Occidentale, cu sediul la Paris;
36. Episcopia Ortodoxã Românã a Italiei, cu sediul la Roma;
37. Episcopia Ortodoxã Românã a Spaniei şi Portugaliei, cu sediul la Madrid;
III. Mitropolia Ortodoxã Românã a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, cuprinzând:
38. Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a Germaniei, cu sediul la Nurnberg;
39. Episcopia Ortodoxã Românã a Europei de Nord, cu sediul la Stockholm;
IV. (40) Arhiepiscopia Ortodoxã Românã a celor douã Americi, cu sediul la Chicago;
V. (41) Episcopia Ortodoxã Românã a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne;
VI. Reprezentanţe ale Patriarhiei Române: Aşezãmintele Româneşti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan şi Ierihon), Parohia Ortodoxã Românã de la Sofia (Bulgaria), Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângã instituţiile europene (Bruxelles);
VII. Unitãţile ortodoxe române care pãstreazã legãturi spirituale şi culturale cu Patriarhia Românã: Aşezãmintele Româneşti din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu şi altele).
ART. 7
(1) Înfiinţarea, desfiinţarea, modificarea teritorialã şi schimbarea titulaturii mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor se fac prin hotãrâri ale Sfântului Sinod, ţinându-se seama de cerinţele pastoral-misionare şi luându-se în considerare organizarea administrativ-teritorialã a statului.
(2) Titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor este cea a mitropoliei sau a eparhiei în care pãstoresc. Titulatura episcopilor-vicari patriarhali, a episcopilor-vicari şi a arhiereilor-vicari se stabileşte de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului pentru episcopii-vicari patriarhali şi a chiriarhului locului pentru episcopii-vicari şi arhiereii-vicari.
(3) Ierarhii eparhioţi din unele scaune chiriarhale cu trecut istoric recunoscut şi cu importanţã pastoral-misionarã, administrativã şi cultural-naţionalã, care s-au distins printr-o slujire chiriarhalã deosebitã şi îndelungatã a Bisericii, la propunerea Patriarhului, fãcutã în consultare cu Sinodul Permanent, pot primi, cu aprobarea Sfântului Sinod, ranguri cu titlu personal, de mitropolit onorific cei dintre arhiepiscopi şi de arhiepiscop onorific cei dintre episcopi, eparhia pãstrându-şi în continuare locul stabilit în dipticele canonic şi administrativ al Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii, pe baza unei motivaţii temeinice.
(4) Membrii Sfântului Sinod cãrora li se acordã ranguri onorifice cu titlu personal vor fi înscrişi în lista membrilor Sfântului Sinod şi pomeniţi la slujbele religioase dupã mitropoliţii, respectiv dupã arhiepiscopii din ordinea administrativã a Bisericii Ortodoxe Române.
(5) Succesorii în scaunul arhiepiscopilor şi episcopilor care au primit ranguri onorifice cu titlu personal nu preiau dreptul de a folosi aceste ranguri.
(6) Hotãrârile luate în temeiul prevederilor alin. (1), (2) şi (3) din prezentul articol se comunicã ministerului de resort.
ART. 8
(1) Organizarea canonicã şi pastoralã a credincioşilor ortodocşi români din afara graniţelor României se asigurã de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
(2) Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile şi alte unitãţi bisericeşti din afara graniţelor ţãrii sunt organizate şi funcţioneazã în conformitate cu statutele proprii, aprobate de Sfântul Sinod, concordante cu Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.

CAP. I
Organizarea centralã

ART. 9
În Biserica Ortodoxã Românã la nivel central funcţioneazã:
I. Organisme centrale deliberative:
A. Sfântul Sinod;
B. Sinodul Permanent;
C. Adunarea Naţionalã Bisericeascã;
II. Organisme centrale executive:
A. Patriarhul;
B. Consiliul Naţional Bisericesc;
C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc;
III. Organisme centrale administrative:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhalã.
Dispoziţii comune
ART. 10
(1) Organismele centrale deliberative şi executive bisericeşti sunt valabil constituite cu prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor lor şi iau hotãrâri, de regulã, cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor prezenţi.
(2) Validarea sau invalidarea mandatelor membrilor clerici şi mireni aleşi se face de cãtre Adunarea Naţionalã Bisericeascã.
(3) Convocarea organismelor centrale deliberative, cu precizarea ordinii de zi, se face de cãtre preşedinte, cu cel puţin 14 zile înainte de data fixatã pentru şedinţã, iar în cazuri excepţionale, în cel mai scurt timp posibil.
(4) Deschiderea şi închiderea şedinţelor de lucru ale organismelor centrale deliberative şi executive se face de cãtre preşedinte.
(5) Procesul-verbal al fiecãrei şedinţe de lucru a organismelor centrale deliberative şi executive se semneazã de preşedinte şi de secretarii desemnaţi.
(6) Hotãrârile organismelor centrale deliberative şi executive sunt obligatorii pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã.

SECŢIUNEA I
Organisme centrale deliberative

A. Sfântul Sinod
ART. 11
Sfântul Sinod este cea mai înaltã autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate.
ART. 12
(1) Sfântul Sinod se compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi, episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în funcţiune. Ierarhii în funcţie au îndatorirea de a-şi desfãşura activitatea în cooperare sinodalã, supunându-se hotãrârilor Sfântului Sinod şi prevederilor prezentului statut. De asemenea, ierarhii retraşi din funcţie au îndatorirea de a pãstra disciplina canonicã sinodalã.
(2) Preşedintele Sfântului Sinod este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este, în ordine, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, mitropolitul Ardealului, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, mitropolitul Olteniei, mitropolitul Banatului, ceilalţi mitropoliţi, arhiepiscopi sau episcopi, în conformitate cu ordinea canonicã a eparhiilor din Patriarhia Românã (diptice).
(3) Secretarul Sfântului Sinod este unul dintre episcopii-vicari patriarhali desemnat de plenul acestuia, la propunerea Patriarhului.
ART. 13
Sfântul Sinod se întruneşte anual în cel puţin douã şedinţe de lucru în perioadele de primãvarã şi toamnã, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie. Sfântul Sinod se poate întruni şi în şedinţe solemne.
ART. 14
Atribuţiile Sfântului Sinod sunt:
a) pãstreazã unitatea dogmaticã, liturgicã şi canonicã în Biserica Ortodoxã Românã, precum şi comuniunea cu întreaga Bisericã Ortodoxã;
b) examineazã orice problemã de ordin dogmatic, liturgic, canonic şi pastoral-misionar, pe care o soluţioneazã în conformitate cu învãţãtura Bisericii Ortodoxe, şi hotãrãşte, potrivit Sfintelor canoane, asupra problemelor bisericeşti de orice naturã;
c) hotãrãşte cu privire la sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, potrivit cerinţelor pastoral-misionare din Biserica Ortodoxã Românã;
d) hotãrãşte în privinţa canonizãrii sfinţilor şi emite tomosul de proclamare a canonizãrii;
e) exprimã poziţia oficialã a Bisericii Ortodoxe Române asupra proiectelor de acte normative ale statului referitoare la activitatea cultelor, la învãţãmântul teologic şi religios, la asistenţa socialã şi religioasã, la patrimoniul cultural-naţional, în special cel bisericesc, precum şi în alte domenii de interes bisericesc şi social;
f) aprobã, cu o majoritate de douã treimi din numãrul membrilor prezenţi, Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi hotãrãşte asupra modificãrii acestuia;
g) aprobã regulamentele bisericeşti întocmite în conformitate cu prezentul statut;
h) iniţiazã şi aprobã acorduri şi parteneriate cu statul şi cu alte instituţii în domenii de interes general bisericesc;
i) exprimã poziţia oficialã a Bisericii Ortodoxe Române în probleme de interes general ale societãţii;
j) aprobã, cu o majoritate de douã treimi din numãrul membrilor prezenţi, înfiinţarea, desfiinţarea, modificarea teritorialã şi schimbarea titulaturii eparhiilor şi mitropoliilor aparţinãtoare Patriarhiei Române;
k) aprobã statutele eparhiilor, mitropoliilor şi ale altor unitãţi bisericeşti din afara graniţelor României;
l) alege, cu voturile a douã treimi din totalul membrilor prezenţi, pe Patriarh şi, cu voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi, pe mitropoliţii, arhiepiscopii şi pe episcopii eparhioţi pentru eparhiile aparţinãtoare Patriarhiei Române;
m) alege, cu voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi, pe episcopii-vicari patriarhali, pe episcopii-vicari şi pe arhiereii-vicari;
n) emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;
o) hotãrãşte cu privire la retragerea ierarhilor şi stabileşte drepturile acestora;
p) hotãrãşte, cu o majoritate de douã treimi din totalul membrilor sãi, cu privire la trimiterea în judecatã canonicã a acelora dintre membrii sãi care sunt învinuiţi de abateri de la învãţãtura şi disciplina Bisericii;
q) aprobã sau respinge, în principiu, recursurile clericilor în materie de caterisire şi se pronunţã asupra cererilor de iertare ale acestora, cu avizul prealabil al chiriarhului locului;
r) îndrumã şi supravegheazã ca activitatea organismelor deliberative şi executive de la episcopii, arhiepiscopii, mitropolii şi Patriarhie sã se desfãşoare potrivit prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti;
s) iniţiazã şi cultivã relaţii frãţeşti interortodoxe, relaţii de dialog şi cooperare intercreştinã şi interreligioasã pe plan naţional şi internaţional;
t) aprobã normele privind organizarea şi funcţionarea unitãţilor de învãţãmânt teologic preuniversitar şi universitar, precum şi pe cele privind predarea religiei în şcolile de stat, particulare şi confesionale. Stabileşte normele privind învãţãmântul confesional de toate nivelurile, precum şi programele pentru catehizarea tinerilor şi adulţilor;
u) aprobã normele activitãţii misionar-pastorale şi pe cele pentru promovarea vieţii religioase şi morale a clerului;
v) stabileşte normele activitãţii de asistenţã social-filantropicã pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã şi aprobã mãsurile pentru organizarea asistenţei religioase în armatã, penitenciare, spitale, cãmine pentru copii şi pentru bãtrâni, aşezãminte sociale destinate persoanelor defavorizate etc.;
w) hotãrãşte înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti cu caracter naţional care sunt constituite şi conduse de cãtre Biserica Ortodoxã Românã; acordã sau retrage binecuvântarea (aprobarea) pentru înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor ortodoxe din Patriarhia Românã care au conducere proprie şi activeazã în eparhiile acesteia;
x) iniţiazã, autorizeazã şi supravegheazã traducerea, diortosirea, editarea şi difuzarea Sfintei Scripturi, tipãrirea şi rãspândirea cãrţilor de cult, a calendarului bisericesc, a manualelor de teologie şi a manualelor de religie; supravegheazã din punct de vedere dogmatic, liturgic şi canonic lucrãrile de arhitecturã, picturã, sculpturã şi alte forme de artã bisericeascã ortodoxã şi ia mãsurile cuvenite în caz de abateri;
y) aprobã anual modul de constituire şi de repartizare a Fondului central misionar; instituie fonduri speciale şi stabileşte modul de constituire şi destinaţia acestora;
z) interpreteazã, în formã definitivã şi obligatorie, pentru toate organismele bisericeşti, dispoziţiile statutare sau regulamentare.
ART. 15
(1) Pentru studierea şi formularea propunerilor asupra problemelor ce urmeazã a se supune deliberãrii, Sfântul Sinod alege, dintre membrii sãi, 4 comisii sinodale.
(2) Fiecare comisie este prezidatã de un mitropolit şi are un raportor. Ceilalţi mitropoliţi sunt copreşedinţi ai comisiilor în care sunt repartizaţi de Sfântul Sinod.
(3) Comisiile Sfântului Sinod sunt:
a) Comisia pastoralã, monahalã şi socialã;
b) Comisia teologicã, liturgicã şi didacticã;
c) Comisia canonicã, juridicã şi pentru disciplinã;
d) Comisia pentru comunitãţi externe, relaţii interortodoxe, intercreştine şi interreligioase.
(4) Sfântul Sinod decide dacã o problemã trebuie examinatã în comun de douã sau mai multe comisii.
(5) Pentru anumite probleme, cu caracter permanent sau temporar, Sfântul Sinod decide instituirea unor subcomisii speciale afiliate uneia dintre cele patru comisii. Din subcomisii pot face parte şi ierarhi din alte comisii şi pot fi cooptaţi profesori de teologie, clerici, monahi, mireni, specialişti în domeniul abordat, dupã modelul Subcomisiei pentru canonizarea sfinţilor români.
ART. 16
Sfântul Sinod poate invita în comisiile sale, pentru consultare, profesori de teologie, clerici, monahi, mireni, specialişti în domenii abordate.

B. Sinodul Permanent
ART. 17
(1) Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcţioneazã în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, când importanţa unor probleme impune examinarea lor fãrã întârziere.
(2) Sinodul Permanent se compune din Patriarh şi toţi mitropoliţii în funcţie de la eparhiile din ţarã şi din afara graniţelor României. Din Sinodul Permanent fac parte şi alţi 3 ierarhi eparhioţi (un arhiepiscop şi doi episcopi), desemnaţi anual de Sfântul Sinod.
(3) Preşedintele Sinodului Permanent este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, şedinţele Sinodului Permanent sunt prezidate în ordinea prevãzutã la art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Convocarea Sinodului Permanent, cu precizarea ordinii de zi, se face de cãtre preşedinte, ori de câte ori este nevoie.
(5) Secretarul Sfântului Sinod este şi secretarul Sinodului Permanent.
(6) Sinodul Permanent ia hotãrâri valabile prin consens sau cu votul a jumãtate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7) Dispoziţiile art. 16 din prezentul statut se aplicã şi cu privire la şedinţele Sinodului Permanent.
ART. 18
(1) Sinodul Permanent exercitã, în timpul dintre şedinţele Sfântului Sinod, atribuţiile acestuia prevãzute la art. 14 lit. e), i), r), t) şi x).
(2) Sinodul Permanent, la solicitarea Patriarhului sau a membrilor sãi, examineazã şi formuleazã propuneri privind probleme ce urmeazã a fi aduse în dezbaterea Sfântului Sinod.
(3) Sinodul Permanent exercitã orice alte atribuţii ce i se dau de cãtre Sfântul Sinod sau prin statut şi regulamente.
(4) Sinodul Permanent aduce la cunoştinţã Sfântului Sinod, pentru ratificare, hotãrârile luate în timpul dintre şedinţele acestuia.

C. Adunarea Naţionalã Bisericeascã
ART. 19
Adunarea Naţionalã Bisericeascã este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale.
ART. 20
(1) Adunarea Naţionalã Bisericeascã este alcãtuitã din câte 3 reprezentanţi ai fiecãrei eparhii, un cleric şi 2 mireni, delegaţi de adunãrile eparhiale, pe termen de 4 ani. Ei pot fi delegaţi pentru cel mult douã mandate.
(2) Ierarhii Sfântului Sinod participã la lucrãrile Adunãrii Naţionale Bisericeşti.
(3) Preşedintele Adunãrii Naţionale Bisericeşti este Patriarhul. În lipsa Patriarhului, şedinţele sunt prezidate în ordinea prevãzutã în art. 12 alin. (2) din prezentul statut.
(4) Hotãrârile Adunãrii Naţionale Bisericeşti devin executorii dupã ratificarea lor de cãtre Sfântul Sinod.
ART. 21
Adunarea Naţionalã Bisericeascã se întruneşte o datã pe an în şedinţã de lucru, iar în caz de necesitate, ori de câte ori este nevoie. Adunarea Naţionalã Bisericeascã se întruneşte şi în şedinţe solemne.
ART. 22
Atribuţiile Adunãrii Naţionale Bisericeşti sunt:
a) susţine drepturile şi activitãţile Bisericii Ortodoxe Române;
b) avizeazã regulamente de aplicare ale prezentului statut cu privire la domenii de activitate date în competenţa sa de cãtre Sfântul Sinod;
c) la propunerea Patriarhului, alege membrii Consiliului Naţional Bisericesc;
d) adoptã mãsuri generale pentru sprijinirea aşezãmintelor culturale, social-filantropice, economice şi fundaţionale ale Bisericii;
e) stabileşte mijloacele de ajutorare ale organismelor şi instituţiilor centrale bisericeşti;
f) examineazã şi aprobã raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc privind activitatea din Biserica Ortodoxã Românã şi hotãrãşte cu privire la mãsurile ce trebuie luate pentru buna desfãşurare a vieţii bisericeşti;
g) aprobã contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
h) aprobã bugetul general al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al instituţiilor centrale bisericeşti;
i) aprobã mãsuri unitare privind administrarea bunurilor mobile şi imobile, aflate în proprietatea sau folosinţa unitãţilor de cult din întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, precum şi a celor fundaţionale;
j) aprobã proiecte sociale, culturale, educaţionale şi comunicaţionale;
k) stabileşte mijloacele de ajutorare a românilor din afara graniţelor României;
l) exercitã orice alte atribuţii care îi sunt date prin statut, prin regulamentele bisericeşti sau de cãtre Sfântul Sinod.
ART. 23
(1) Pentru studierea problemelor şi formularea propunerilor ce urmeazã a fi supuse deliberãrii, Adunarea Naţionalã Bisericeascã alege, la începutul fiecãrui mandat de 4 ani, dintre membrii ei clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care au câte un preşedinte, vicepreşedinte şi raportor desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui. Comisiile Adunãrii Naţionale Bisericeşti sunt:
a) Comisia administrativ-juridicã şi de validare;
b) Comisia socialã şi pentru comunicaţii media;
c) Comisia culturalã şi educaţionalã;
d) Comisia economicã, bugetarã şi de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericeşti);
e) Comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare.
(2) La lucrãrile Comisiei pentru românii ortodocşi de peste hotare pot fi invitaţi şi reprezentanţi clerici şi mireni ai eparhiilor ortodoxe române de peste hotare, când ordinea de zi impune acest lucru.
(3) La convocarea preşedintelui, comisiile Adunãrii Naţionale Bisericeşti se pot întruni şi între şedinţele acesteia, potrivit cerinţelor.

SECŢIUNEA a II-a
Organisme centrale executive

A. Patriarhul
ART. 24
Patriarhul este Întâistãtãtorul între ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti.
ART. 25
(1) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române este Arhiepiscopul Bucureştilor şi Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei.
(2) Titulatura sa este: "Preafericirea Sa, Preafericitul Pãrinte (N), Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române sau Patriarhul României".
(3) În conformitate cu Sfintele canoane, cu tradiţia panortodoxã şi cu practica Bisericii Ortodoxe Române, la serviciile religioase Patriarhul este pomenit de cãtre mitropoliţi, mitropoliţii sunt pomeniţi de cãtre ierarhii sufragani, iar arhiepiscopii şi episcopii sunt pomeniţi de cãtre preoţii slujitori.
(4) Patriarhul poartã ca însemne distinctive: o cruce şi douã engolpioane, haine de culoare albã: reverendã şi rasã, culion şi camilafcã având cruce.
(5) Patriarhul exercitã drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevãzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
ART. 26
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române are urmãtoarele atribuţii:
a) convoacã şi prezideazã organismele centrale deliberative şi executive bisericeşti şi vegheazã pentru ducerea la îndeplinire a hotãrârilor acestora;
b) dispune mãsurile necesare, potrivit hotãrârii Sfântului Sinod, pentru pregãtirea şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir la Patriarhia Românã;
c) reprezintã Patriarhia Românã în relaţiile cu autoritãţile publice centrale şi locale, în justiţie şi faţã de terţi, personal sau prin delegaţi împuterniciţi;
d) reprezintã Biserica Ortodoxã Românã în relaţiile cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, personal sau prin delegaţi;
e) reprezintã, personal sau prin delegaţi, Biserica Ortodoxã Românã în relaţiile cu celelalte Biserici creştine, organizaţii intercreştine, organizaţii religioase şi interreligioase, din ţarã şi de peste hotare;
f) adreseazã scrisori pastorale pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, cu încuviinţarea Sfântului Sinod sau a Sinodului Permanent;
g) viziteazã frãţeşte pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, în eparhiile lor;
h) se îngrijeşte de îndeplinirea prevederilor statutare pentru completarea eparhiilor vacante;
i) prezideazã Sfântul Sinod pentru alegerea mitropoliţilor ortodocşi români din ţarã şi din afara graniţelor;
j) hirotoneşte împreunã cu alţi ierarhi şi întronizeazã pe mitropoliţi;
k) emite gramata pentru întronizarea mitropoliţilor din ţarã şi din afara graniţelor;
l) numeşte locţiitori de mitropoliţi în cazul vacanţei scaunelor mitropolitane;
m) sfãtuieşte frãţeşte pe ierarhii eparhiilor ortodoxe române din ţarã şi din afara graniţelor şi conciliazã eventuale neînţelegeri dintre aceştia;
n) examineazã, în Sinodul Permanent, plângerile împotriva ierarhilor, iar rezultatul îl aduce la cunoştinţa Sfântului Sinod;
o) în consultare cu Sinodul Permanent, propune Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar patriarhal şi prezideazã alegerea acestora;
p) numeşte, menţine şi revocã într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc personalul de conducere, precum şi celelalte categorii de personal clerical şi neclerical de la Cancelaria Sfântului Sinod, de la Administraţia Patriarhalã, de la Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi de la celelalte instituţii centrale bisericeşti;
q) confirmã şi dizolvã, prin decizie patriarhalã, adunãrile eparhiale;
r) exercitã dreptul de devoluţiune în mitropolii pentru restabilirea ordinii canonice şi administrative;
s) conform tradiţiei ortodoxe, are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi de a le conduce prin delegaţii sãi, în limitele competenţelor stabilite prin decizie patriarhalã, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea;
t) exercitã orice alte atribuţii prevãzute de Sfintele canoane, de prezentul statut, de regulamentele bisericeşti sau încredinţate de Sfântul Sinod.
ART. 27
Pentru desfãşurarea activitãţii curente, la dispoziţia Patriarhului se aflã Cabinetul Patriarhului, coordonat de un consilier patriarhal, cu personalul corespunzãtor şi serviciile aferente: secretariat, registraturã, arhivã, bibliotecã etc.

B. Consiliul Naţional Bisericesc
ART. 28
Consiliul Naţional Bisericesc este organism central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunãrii Naţionale Bisericeşti.
ART. 29
(1) Consiliul Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea preşedintelui, cel puţin de douã ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(2) Consiliul Naţional Bisericesc se compune din 12 membri ai Adunãrii Naţionale Bisericeşti, câte un cleric şi câte un mirean reprezentând fiecare mitropolie din ţarã, desemnaţi pe o perioada de 4 ani si pentru cel mult douã mandate.
(3) Preşedintele Consiliului Naţional Bisericesc este Patriarhul, iar în lipsã, locţiitorul sãu, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din prezentul statut. Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.
(4) Episcopii-vicari patriarhali sunt membri de drept ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.
(5) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc sunt membri permanenţi ai Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot consultativ.
(6) Consiliul Naţional Bisericesc ia hotãrâri valabile prin consens sau cu votul a jumãtate plus unu dintre membrii prezenţi.
(7) Secretar al şedinţelor este consilierul coordonator de la Cabinetul Patriarhal, iar în lipsa acestuia, unul dintre consilierii patriarhali, desemnat de Patriarh.
ART. 30
Consiliul Naţional Bisericesc exercitã în timpul dintre şedinţele Adunãrii Naţionale Bisericeşti atribuţiile acesteia prevãzute în art. 22 lit. a), d) şi e), precum şi urmãtoarele atribuţii:
a) întocmeşte raportul anual privind activitatea generalã a Bisericii Ortodoxe Române;
b) întocmeşte contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
c) întocmeşte bugetul general al Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
d) aprobã planul de activitate al editurii, tipografiei şi al atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
e) hotãrãşte asupra modului de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale Administraţiei Patriarhale, ale Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ale celorlalte instituţii centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
f) hotãrãşte asupra transmiterii cu orice titlu a folosinţei sau proprietãţii asupra bunurilor imobile ale Patriarhiei (vânzare sau schimb), precum şi asupra grevãrii cu sarcini sau afectãrii de servituţi a bunurilor Patriarhiei, cu excepţia bunurilor sacre, care sunt inalienabile, cu respectarea prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti şi legale;
g) exercitã orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotãrâri ale Sfântului Sinod, ale Sinodului Permanent şi ale Adunãrii Naţionale Bisericeşti.

C. Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc
ART. 31
(1) Între şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc funcţioneazã Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, ca organism central executiv.
(2) Ea se compune din Patriarh, ca preşedinte, episcopii-vicari patriarhali, vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc, ca membri, şi ia hotãrâri valide prin consensul membrilor prezenţi.
(3) Din încredinţarea Patriarhului, Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc poate fi prezidatã de unul dintre episcopii-vicari patriarhali. În aceastã situaţie, procesul-verbal al lucrãrilor este supus aprobãrii Patriarhului. Hotãrârile devin executorii numai dupã confirmarea lor în scris de cãtre Patriarh.
ART. 32
Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, prezidatã de Patriarh, exercitã atribuţiile Consiliului Naţional Bisericesc, cu excepţia celor prevãzute la art. 30 lit. f, în perioada dintre şedinţele sale, precum şi urmãtoarele competenţe:
a) examineazã orice problemã bisericeascã, misionar-pastoralã, culturalã, socialã, administrativ-gospodãreascã, economic-financiarã etc. din cadrul instituţiilor centrale bisericeşti ce urmeazã a face obiectul dezbaterilor organismelor centrale deliberative şi executive şi face propuneri statutare;
b) examineazã şi definitiveazã dãrile de seamã anuale asupra activitãţii instituţiilor centrale bisericeşti;
c) prezintã spre definitivare contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil al instituţiilor centrale bisericeşti;
d) prezintã spre definitivare proiectul bugetului general anual al instituţiilor centrale bisericeşti;
e) întocmeşte planurile anuale ale activitãţii instituţiilor centrale bisericeşti;
f) analizeazã şi face propuneri Consiliului Naţional Bisericesc privind modul de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale instituţiilor centrale bisericeşti şi ale fundaţiilor bisericeşti centrale;
g) administreazã Fondul central misionar, în limita bugetului aprobat de Sfântul Sinod, şi prezintã anual acestuia contul de execuţie bugetarã;
h) administreazã fondurile special instituite la nivelul Administraţiei Patriarhale potrivit destinaţiei lor şi în limita sumelor colectate, informând anual Sfântul Sinod despre situaţia acestora;
i) aprobã proiectele de investiţii, în limita bugetului Administraţiei Patriarhale, al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte instituţii centrale bisericeşti;
j) face demersuri pe lângã autoritãţile publice centrale şi locale şi pe lângã alte instituţii pentru obţinerea de sprijin destinat activitãţilor interne şi internaţionale organizate de Patriarhia Românã prin instituţiile centrale bisericeşti, precum şi pentru acordarea altor forme de sprijin de la bugetul de stat sau de la bugetele locale alocate Bisericii, în general, sau unitãţilor de cult din interiorul sau din afara graniţelor României;
k) hotãrãşte asupra acceptãrii donaţiilor, legatelor, sponsorizãrilor şi cumpãrãrii de bunuri în favoarea Patriarhiei Române, pentru instituţiile sale centrale.
ART. 33
(1) Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc se întruneşte la convocarea preşedintelui, ori de câte ori este nevoie.
(2) Consilierul coordonator al Cabinetului Patriarhal sau, în absenţa acestuia, unul dintre ceilalţi consilieri patriarhali, desemnat de preşedinte, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.
ART. 34
Hotãrârile Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc sunt duse la îndeplinire de Cancelaria Sfântului Sinod şi de sectoarele celorlalte instituţii centrale bisericeşti.

SECŢIUNEA a III-a
Organisme centrale administrative

ART. 35
(1) În exercitarea atribuţiilor sale executive de preşedinte al organismelor centrale bisericeşti deliberative şi executive şi Întâistãtãtor al Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul este ajutat de:
A. Cancelaria Sfântului Sinod;
B. Administraţia Patriarhalã.
(2) Din încredinţarea Patriarhului, Cancelaria Sfântului Sinod, sectoarele Administraţiei Patriarhale şi celelalte instituţii centrale bisericeşti sunt coordonate de episcopii-vicari patriarhali sau de cãtre un delegat al Patriarhului.
(3) Episcopii-vicari patriarhali se aleg de cãtre Sfântul Sinod în conformitate cu prevederile art. 131 din prezentul statut şi sunt asimilaţi în drepturile de pomenire şi cinstire cu episcopii eparhioţi.
(4) Episcopii-vicari patriarhali îndeplinesc atribuţiunile delegate lor, prin decizie, de cãtre Patriarh.

A. Cancelaria Sfântului Sinod
ART. 36
(1) Cancelaria Sfântului Sinod este organism central administrativ al Sfântului Sinod, al Sinodului Permanent, al Adunãrii Naţionale Bisericeşti, al Patriarhului, al Consiliului Naţional Bisericesc şi al Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc.
(2) Secretarul Sfântului Sinod, prin decizie patriarhalã, coordoneazã Cancelaria Sfântului Sinod, având colaboratori pe vicarul administrativ patriarhal şi pe consilierul patriarhal de resort.
(3) Vicarul administrativ patriarhal împreunã cu consilierul patriarhal din Cancelaria Sfântului Sinod, sub conducerea episcopului-vicar patriarhal, pregãtesc lucrãrile pentru convocarea organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti şi cele care se supun examinãrii acestora.
(4) Cancelaria Sfântului Sinod elaboreazã, pãstreazã şi pregãteşte pentru publicarea în revista "Biserica Ortodoxã Românã" procesele-verbale ale şedinţelor de lucru ale organismelor centrale bisericeşti, comunicã centrelor eparhiale hotãrârile acestora şi ţine evidenţa modului de ducere a lor la îndeplinire, cu excepţia celor care sunt date în competenţa sectoarelor Administraţiei Patriarhale, prevãzute la art. 37 din prezentul statut, sau altor instituţii centrale bisericeşti.
(5) Elaboreazã corespondenţa organismelor centrale bisericeşti şi a preşedintelui acestora cu autoritãţile publice centrale în probleme care privesc viaţa religioasã din Biserica Ortodoxã Românã.
(6) Întocmeşte şi supune aprobãrii deciziile patriarhale privind atribuţiile personalului de conducere din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod şi de la celelalte instituţii centrale bisericeşti.
(7) Centralizeazã datele referitoare la domeniile vieţii religioase din Patriarhia Românã, pentru evidenţã şi publicare în presa bisericeascã.
(8) Cancelaria Sfântului Sinod este pãstrãtoarea sigiliului Sfântului Sinod.
(9) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale ca organism central administrativ, Cancelaria Sfântului Sinod are urmãtoarele servicii: Oficiul canonico-juridic, Secretariat, registraturã şi arhivã, Personal-resurse umane, Biblioteca Sfântului Sinod şi altele, a cãror activitate este organizatã de vicarul administrativ patriarhal.

B. Administraţia Patriarhalã
ART. 37
(1) Administraţia Patriarhalã, ca organism central administrativ, are în atribuţiile sale studierea şi întocmirea referatelor privitoare la problemele bisericeşti de competenţa organismelor centrale deliberative şi executive, prin urmãtoarele sectoare administrative de specialitate:
a) Sectorul teologic-educaţional;
b) Sectorul social-filantropic;
c) Sectorul economic-financiar (cu urmãtoarele servicii: Contabilitate, Tehnic, Comisia de picturã bisericeascã);
d) Sectorul patrimoniu cultural;
e) Sectorul patrimoniu imobiliar;
f) Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase;
g) Sectorul comunitãţi externe;
h) Sectorul comunicaţii şi relaţii publice;
i) Corpul de inspecţie şi control (audit).
(2) Prin hotãrâri ale Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc pot lua fiinţã şi alte sectoare şi servicii în cadrul Administraţiei Patriarhale.
(3) Prin decizie patriarhalã, episcopii-vicari patriarhali coordoneazã sectoarele Administraţiei Patriarhale, având colaboratori pe consilierii patriarhali de resort sau pe inspectorii de specialitate.
(4) Prin sectoarele administrative de specialitate şi prin serviciile aferente, Administraţia Patriarhalã studiazã problemele bisericeşti specifice acestora care intrã în competenţa organismelor centrale deliberative şi executive, comunicã centrelor eparhiale hotãrârile acestora şi ţine evidenţa modului de ducere a lor la îndeplinire.
ART. 38
(1) Corpul de inspecţie şi control are în componenţa sa:
a) un inspector general bisericesc, cu atribuţii generale de control şi referent la Comisia canonicã, juridicã şi pentru disciplinã a Sfântului Sinod pentru cererile de iertare în cazurile de caterisire, aplicate definitiv unor clerici de consistoriile eparhiale;
b) inspectori pentru instituţiile de învãţãmânt universitar şi preuniversitar teologic (facultãţi de teologie, seminarii teologice liceale şi şcoli de cântãreţi bisericeşti);
c) inspectori pentru controlul financiar şi gestionar (audit), dintre care unul cu pregãtire juridicã.
(2) Membrii Corpului de inspecţie şi control (audit) îşi desfãşoarã activitatea din dispoziţia Patriarhului, potrivit atribuţiilor prevãzute de statut, de regulamentele bisericeşti şi de legislaţia în vigoare.
ART. 39
(1) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorii patriarhali se numesc şi se revocã, în condiţiile art. 26 lit. p) din prezentul statut, dintre preoţii doctori, absolvenţi de masterat, licenţiaţi în teologie sau în alte specializãri, cu activitãţi şi aptitudini deosebite, fãrã impedimente juridic-canonice. Clericii din instituţiile centrale bisericeşti pot fi numiţi slujitori la parohii direct (fãrã concurs) de cãtre Patriarh.
(2) Vicarului administrativ patriarhal, consilierilor patriarhali şi inspectorilor patriarhali li se fixeazã, prin decizie a Patriarhului, sfera de activitate şi atribuţiile în cadrul sectoarelor pe care le coordoneazã, ca membri ai Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc sau ca invitaţi.
(3) Vicarul administrativ patriarhal şi consilierii patriarhali participã la şedinţele organismelor centrale deliberative şi executive bisericeşti, cu vot consultativ, iar la şedinţele Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, cu vot deliberativ.

CAP. II
Organizarea localã

ART. 40
(1) Unitãţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizatã ca Patriarhie, sunt:
a) parohia;
b) mânãstirea;
c) protopopiatul (protoieria);
d) vicariatul;
e) eparhia (arhiepiscopia şi episcopia);
f) mitropolia.
(2) Fiecare din unitãţile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispoziţiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce şi de a se administra autonom faţã de altã parte componentã de acelaşi rang şi de a participa, prin reprezentanţii sãi aleşi, clerici şi mireni - în cazul parohiilor şi eparhiilor, la lucrãrile unitãţilor componente superioare.
(3) Modul de constituire şi funcţionare a unitãţilor componente şi a organismelor locale de acelaşi grad este identic pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã.
Despre personalitatea juridicã
ART. 41
(1) Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mânãstirea şi parohia sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publicã, cu drepturile şi obligaţiile prevãzute de prezentul statut.
(2) Aceste persoane juridice au dreptul la douã coduri unice de înregistrare fiscalã, atât pentru activitatea non-profit, cât şi pentru cea economicã.
ART. 42
Înfiinţarea şi desfiinţarea unitãţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române se comunicã pentru evidenţã ministerului de resort.

SECŢIUNEA I

A. Parohia
ART. 43
Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situatã pe un anume teritoriu şi subordonatã centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial, condusã de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.
ART. 44
Înfiinţarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale şi desfiinţarea de parohii se aprobã de cãtre Consiliul eparhial, ţinând seamã de cerinţele misionare şi pastorale din teritoriu.
ART. 45
Credincioşii parohiei au urmãtoarele drepturi: de a beneficia de asistenţã religioasã, de a alege şi a fi aleşi în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, dupã posibilitãţi; şi îndatoriri: de a susţine, întãri şi mãrturisi credinţa Bisericii Ortodoxe; de a vieţui potrivit învãţãturii de credinţã ortodoxã; de a participa la sfintele slujbe; de a se împãrtãşi cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creştine; de a întreţine şi a ajuta Biserica şi pe slujitorii ei.
ART. 46
(1) Comunitatea credincioşilor care nu poate susţine cu mijloace proprii o parohie, prin hotãrâre a Permanenţei Consiliului eparhial, se poate alãtura la o comunitate vecinã, împreunã cu care formeazã parohia. În acest caz, comunitatea care se alãturã poartã denumirea de filie, iar membrii sãi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţã de parohie ca şi cei din comunitatea la care se alãturã.
(2) Prin hotãrâre a Permanenţei Consiliului eparhial, parohiile cu posibilitãţi economice ajutã parohiile sãrace şi cu numãr mic de credincioşi.
ART. 47
(1) În eparhiile Bisericii Ortodoxe Române, ţinând cont de condiţiile misionar-pastorale şi de numãrul de credincioşi, de posibilitãţile materiale, ca şi de situarea lor în mediul urban şi rural, parohiile sunt de 3 categorii, pe baza unor criterii stabilite de consiliile eparhiale.
(2) Clasificarea pe categorii a parohiilor se aprobã de Permanenţa Consiliului eparhial, în baza raportului cuprinzând datele statistice oficiale (numãr de credincioşi, condiţii materiale, zonã geograficã, medie de vârstã etc.).
ART. 48
(1) Pe durata activitãţii lor în parohie, preoţii şi diaconii sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea existã, sau în case închiriate, şi au dreptul de folosinţã gratuitã a unei anumite suprafeţe de teren, proprietatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial.
(2) Pentru asigurarea unei prezenţe stabile a preotului (preoţilor) în parohie, acolo unde nu se aflã casã parohialã, aceasta va fi construitã, iar dacã nu sunt condiţii pentru construire, Consiliul parohial va lua mãsuri pentru achiziţionarea unei case existente sau pentru plata chiriei locuinţei preotului, pânã când se va construi casã o parohialã nouã.
(3) La parohiile şi bisericile noi, consiliile parohiale, sub îndrumarea Centrului eparhial, vor prevedea în buget, vor iniţia şi vor susţine construirea de case parohiale destinate ca locuinţã slujitorilor Sfântului Altar.

B. Parohul
ART. 49
(1) Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este pãstorul sufletesc al credincioşilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativã este conducãtorul administraţiei parohiale şi preşedinte al Adunãrii parohiale, al Consiliului parohial şi al Comitetului parohial.
(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de cãtre chiriarh într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial, avându-se în vedere calitatea activitãţii desfãşurate.
(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate încredinţa de cãtre chiriarh şi celorlalţi preoţi slujitori, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial.
ART. 50
În cadrul întreitei slujiri preoţeşti, învãţãtoreascã, sfinţitoare şi pastoral-misionarã, parohul exercitã urmãtoarele atribuţii:
a) sãvârşeşte Sfânta Liturghie şi Laudele bisericeşti în duminici, sãrbãtori şi în alte zile ale sãptãmânii, cu rostirea cuvântului de învãţãturã; sãvârşeşte Sfinte Taine şi ierurgii; catehizeazã copii, tineri şi adulţi conform îndrumãrilor Centrului eparhial şi asigurã accesul zilnic în locaşul de cult, conform programului afişat la intrarea în bisericã;
b) duce la îndeplinire toate dispoziţiile prezentului statut, ale regulamentelor bisericeşti şi ale organismelor bisericeşti centrale în ceea ce priveşte parohia;
c) duce la îndeplinire hotãrârile organismelor eparhiale şi dispoziţiile autoritãţii superioare bisericeşti (protopop, episcop sau arhiepiscop) referitoare la viaţa parohialã;
d) întocmeşte şi duce la îndeplinire prevederile programului anual al activitãţilor pastoral-misionare, social-filantropice şi administrativ-gospodãreşti ale parohiei, încunoştinţând Centrul eparhial şi pe credincioşi de rezultatele acţiunilor întreprinse în acest sens;
e) cu aprobarea prealabilã scrisã a chiriarhului, reprezintã parohia în justiţie, în faţa autoritãţilor locale şi faţã de terţi, personal sau prin delegaţi. În aceeaşi mãsurã, clericii din parohii, în virtutea jurãmântului de ascultare (subordonare) faţã de chiriarh depus la hirotonie, şi, respectiv, monahii, în virtutea votului monahal al ascultãrii, pot sã comparã în faţa instanţelor judecãtoreşti numai cu aprobarea prealabilã scrisã a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes personal;
f) convoacã şi prezideazã Adunarea parohialã, Consiliul parohial şi Comitetul parohial;
g) duce la îndeplinire hotãrârile Adunãrii parohiale şi ale Consiliului parohial;
h) ţine registrul cu evidenţa tuturor parohienilor;
i) ţine la zi evidenţa botezaţilor, cununaţilor şi decedaţilor din parohie în registrele speciale (mitricale) şi emite certificate de botez şi de cununie;
j) administreazã patrimoniul parohiei în conformitate cu hotãrârile Adunãrii parohiale şi ale Consiliului parohial şi controleazã modul de administrare a bunurilor instituţiilor culturale, social-filantropice şi fundaţionale bisericeşti din parohie;
k) întocmeşte şi ţine la zi inventarul bunurilor parohiei de orice naturã, biblioteca, precum şi arhiva parohiei. Deţine sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.
ART. 51
(1) Pe lângã preotul paroh, într-o parohie pot fi unul sau mai mulţi preoţi şi diaconi slujitori, numiţi de chiriarh într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial. Numãrul slujitorilor la parohie se stabileşte în funcţie de cerinţele misionar-pastorale locale constatate de conducerea eparhiei.
(2) Parohul, preoţii şi diaconii slujitori, precum şi personalul bisericesc neclerical sunt datori sã locuiascã în parohie.
ART. 52
(1) La parohiile cu mai mulţi preoţi slujitori, aceştia sunt egali în drepturile şi îndatoririle sacramentale, învãţãtoreşti şi pastoral-misionare. Dintre aceştia, celor mai harnici şi conştiincioşi li se poate încredinţa de cãtre chiriarh oficiul de paroh, pentru intensificarea activitãţii parohiale.
(2) Fiecare preot slujitor are în cuprinsul parohiei un sector bine delimitat şi aprobat de chiriarh, pe baza raportului întocmit de cãtre delegaţii Centrului eparhial.
(3) Preoţii şi diaconii, personalul didactic din învãţãmântul teologic şi cel care predã religia, studenţii în teologie, precum şi dascãlii (cateheţii) care au absolvit Şcoala de cântãreţi bisericeşti au îndatorirea pastoralã şi misionarã de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de Sfântul Sinod şi centrele eparhiale.
(4) Preoţii, diaconii şi cântãreţii bisericeşti au drepturile şi îndatoririle prevãzute de Sfintele canoane, prezentul statut, regulamentele bisericeşti şi de hotãrârile Centrului eparhial.
ART. 53
(1) Mai multe parohii (10-15) din cadrul unui protopopiat se constituie într-un cerc misionar pentru desfãşurarea de activitãţi bisericeşti, misionar-pastorale, culturale şi sociale.
(2) Chiriarhul deleagã pe unul din preoţi drept coordonator al cercului misionar.

C. Adunarea parohialã
ART. 54
(1) Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohialã.
(2) Adunarea parohialã este compusã din credincioşii majori ai parohiei, bãrbaţi şi femei, care mãrturisesc prin credinţa, faptele şi ţinuta lor moralã ataşamentul faţã de Biserica Ortodoxã, de învãţãtura ei de credinţã şi de instituţiile ei.
(3) Preşedintele Adunãrii parohiale este preotul paroh, iar în lipsa acestuia, preotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o altã parohie învecinatã. În cazul în care la Adunarea parohialã ia parte şi protopopul sau un preot delegat de cãtre Centrul eparhial, acesta prezideazã şedinţa.
(4) Preoţii şi diaconii slujitori activi ai unei parohii, precum şi preoţii pensionari care au domiciliul stabil pe teritoriul parohiei respective sunt membri de drept ai Adunãrii parohiale.
ART. 55
(1) Adunarea parohialã exercitã urmãtoarele atribuţii:
a) alege membrii Consiliului parohial şi pe cei ai Comitetului parohial;
b) aprobã raportul de activitate al Consiliului parohial;
c) aprobã raportul de activitate al Comitetului parohial;
d) aprobã bugetul anual al parohiei;
e) ia hotãrâri cu privire la zidirea, repararea, restaurarea şi întreţinerea bisericii, a casei parohiale şi a altor clãdiri ale parohiei;
f) hotãrãşte înfiinţarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau social-filantropic şi stabileşte normele pentru completarea resurselor financiare necesare parohiei;
g) la propunerea Consiliului parohial, fixeazã cuantumul contribuţiilor benevole de cult, potrivit nevoilor parohiei;
h) examineazã şi completeazã raportul anual despre mersul tuturor activitãţilor parohiei;
i) aprobã anual contul de execuţie şi bilanţul financiar-contabil ale parohiei;
j) face propuneri, spre aprobarea Consiliului eparhial, cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietãţii asupra bunurilor imobile parohiale (vânzare, cumpãrare, închiriere, schimb etc.), precum şi asupra grevãrii cu sarcini sau afectãrii de servituţi a bunurilor parohiale, cu excepţia bunurilor sacre, care nu pot fi înstrãinate;
k) aprobã mãsuri pentru administrarea proprietãţilor mobile şi imobile ale parohiei, supraveghind buna întreţinere a edificiilor bisericeşti, culturale, social-filantropice şi fundaţionale.
(2) Hotãrârile Adunãrii parohiale cu privire la atribuţiile menţionate la alin. (1) lit. d), e), i) şi j) devin valabile numai dupã verificarea şi aprobarea lor de cãtre Consiliul eparhial.
ART. 56
(1) Adunarea parohialã se întruneşte în şedinţã ordinarã o datã pe an, şi anume în primul trimestru al anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2) Adunarea parohialã este convocatã de preşedinte, cu cel puţin o sãptãmânã înainte de data fixatã pentru întrunire, înştiinţând despre aceasta pe protopop. În caz de neputinţã sau rea-voinţã a parohului, Adunarea parohialã este convocatã şi prezidatã de protopop, din încredinţarea chiriarhului.
(3) Convocarea va cuprinde locul, data şi ora Adunãrii parohiale, precum şi problemele ce se vor discuta, va fi cititã de preotul paroh în bisericã, îndatã dupã terminarea Sfintei Liturghii şi va fi afişatã la uşa bisericii.
ART. 57
(1) Adunarea parohialã este valabil constituitã în prezenţa preotului paroh sau a preotului delegat de cãtre Centrul eparhial şi a cel puţin o zecime din totalul membrilor înscrişi în lista membrilor Adunãrii parohiale.
(2) Dacã la data fixatã pentru Adunarea parohialã nu se întruneşte numãrul necesar de membri, Adunarea parohialã are loc, fãrã vreo altã convocare, în duminica urmãtoare, în acelaşi loc şi la aceeaşi orã, când aceasta este valabil constituitã cu numãrul de membri prezenţi, dintre care nu pot lipsi douã treimi dintre membrii Consiliului parohial.
ART. 58
(1) Adunarea parohialã ia hotãrâri valabile cu votul a jumãtate plus unu dintre membrii prezenţi.
(2) Lucrãrile şi hotãrârile Adunãrii parohiale se consemneazã într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor acesteia.
(3) Împotriva hotãrârilor Adunãrii parohiale se pot face contestaţii la Permanenţa Consiliului eparhial numai de cãtre membrii Adunãrii parohiale înscrişi în listã şi prezenţi la şedinţa Adunãrii parohiale care a adoptat hotãrârea contestatã.
(4) Contestaţiile se depun în termen de 14 zile lucrãtoare de la data şedinţei, la protopopiat, care le va înregistra şi înainta, odatã cu avizul acestuia, Permanenţei Consiliului eparhial.

D. Consiliul parohial
ART. 59
(1) Consiliul parohial este organismul executiv al Adunãrii parohiale. Adunarea parohialã este cea care alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial - în numãr de 7, 9 sau 12 membri, în funcţie de categoria parohiei, precum şi 2-4 membri supleanţi.
(2) Membrii Consiliului parohial şi supleanţii, persoane majore, se aleg pe termen de 4 ani, activeazã benevol şi pot fi realeşi.
(3) Membrii aceleiaşi familii, precum şi rudeniile spirituale (naşii şi finii) nu pot fi în acelaşi timp membri ai Consiliului parohial.
(4) Sunt membri de drept în Consiliul parohial, cu vot deliberativ, preotul paroh, ca preşedinte, ceilalţi preoţi şi diaconi slujitori activi ai parohiei, precum şi primul cântãreţ (cantor, dascãl) al bisericii parohiale.
ART. 60
Pentru activitate potrivnicã Bisericii, membrii Consiliului parohial pot fi revocaţi de Permanenţa Consiliului eparhial, la cererea motivatã a parohului, avizatã de protopop, sau în urma constatãrii de cãtre autoritatea superioarã bisericeascã. Membrii revocaţi nu pot fi realeşi timp de 5 ani în Consiliul parohial.
ART. 61
(1) În afara atribuţiilor prevãzute la art. 55 lit. a), b), c), d), e), i) şi j), Consiliul parohial exercitã toate atribuţiile Adunãrii parohiale, când aceasta nu este întrunitã, precum şi urmãtoarele atribuţii:
a) desemneazã dintre membrii Adunãrii parohiale un delegat pentru alegerea membrilor mireni ai Adunãrii eparhiale din circumscripţia respectivã;
b) întocmeşte bugetul parohial şi urmãreşte modul de chivernisire al acestuia;
c) întocmeşte raportul privind contul de execuţie şi bilanţul financiar-contabil ale parohiei;
d) elaboreazã raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care îl prezintã spre aprobare Adunãrii parohiale;
e) desemneazã 2 cenzori pentru controlul financiar al Comitetului parohial;
f) primeşte şi verificã justificarea financiarã anualã a gestiunii Comitetului parohial;
g) aprobã propunerile preotului paroh privind înzestrarea bisericii cu veşminte, icoane, obiecte şi cãrţi de cult, cele necesare pentru serviciul religios şi a instituţiilor parohiale (culturale, sociale, fundaţionale), precum şi alocarea fondurilor corespunzãtoare;
h) vegheazã ca aprovizionarea pangarului parohiei cu lumânãri, calendare, obiecte şi cãrţi de cult, precum şi tipãrituri de zidire duhovniceascã sã se facã numai de la Centrul eparhial, pentru susţinerea activitãţilor misionare ale eparhiei respective;
i) unde sunt mai mulţi slujitori ai altarului, încredinţeazã, cu proces-verbal, pangarul unui alt slujitor decât parohul, cu asumarea întregii rãspunderi materiale şi gestionare de cãtre acesta.
(2) Hotãrârile în legãturã cu prevederile alin. (1) lit. a), e) şi i) ale prezentului articol se comunicã protopopului pentru aprobare.
ART. 62
(1) Consiliul parohial se întruneşte lunar sau cel puţin o datã pe trimestru.
(2) Convocarea o face preotul paroh, cu minimum o sãptãmânã înainte de data întrunirii, cu prezentarea problemelor ce se aflã pe ordinea de zi.
(3) Consiliul parohial este legal constituit cu prezenţa a trei pãtrimi dintre membrii sãi şi ia hotãrâri valabile cu votul a douã treimi dintre membrii prezenţi.
(4) Lucrãrile şi hotãrârile Consiliului parohial se consemneazã într-un registru de procese-verbale ale şedinţelor Consiliului parohial.
(5) Hotãrârile Consiliului parohial sunt valabile pentru toţi credincioşii parohiei.
(6) Eventualele contestaţii împotriva hotãrârilor Consiliului parohial se pot face în cel mult 14 zile la protopop, care este dator sã le înainteze, cu avizul sãu, Permanenţei Consiliului eparhial, în termen de cel mult 5 zile.
ART. 63
Consiliul parohial deleagã unul sau 2 membri care, în calitate de epitropi, sprijinã parohul în administrarea corectã şi eficientã a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se comunicã protopopiatului pentru aprobare într-o şedinţã de lucru a acestuia.

E. Administrarea bunurilor parohiale
ART. 64
(1) Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile şi imobile împreunã cu Consiliul parohial, sub controlul Centrului eparhial, şi rãspunde canonic-disciplinar şi administrativ-bisericesc în faţa acestuia, iar pentru administrarea şi gestionarea defectuoasã a averii bisericeşti rãspunde în faţa instanţelor civile, în baza legislaţiei civile şi penale.
(2) Când unele atribuţii gestionare au fost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de la parohie, potrivit prevederilor art. 61 lit. i) din prezentul statut, acesta rãspunde canonic-disciplinar, administrativ-bisericesc, civil şi penal pentru gestionarea bunurilor încredinţate.
(3) Aprobarea anualã a gestiunii nu îl exonereazã de rãspundere pe paroh, pe preotul sau diaconul gestionar pentru neregulile descoperite ulterior.
ART. 65
Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are urmãtoarele îndatoriri:
a) sã administreze corect bunurile mobile şi imobile ale parohiei, instituţiilor culturale, sociale şi fundaţionale, precum şi fondurile parohiale, pe baza registrelor de evidenţã financiar-contabilã, de gestiune şi inventar;
b) sã ia mãsuri pentru pãstrarea în siguranţã a bunurilor şi a documentelor de valoare ale parohiei;
c) sã ţinã registrul de venituri şi cheltuieli;
d) sã prezinte Consiliului parohial, la sfârşitul anului, un raport asupra veniturilor şi cheltuielilor bisericeşti, culturale, sociale şi fundaţionale;
e) sã se îngrijeascã, împreunã cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de luarea mãsurilor pentru întreţinerea, repararea şi restaurarea edificiilor bisericeşti parohiale, ale instituţiilor culturale, social-filantropice şi fundaţionale, a casei parohiale, a curţii şi cimitirului parohial, precum şi a altor bunuri bisericeşti parohiale; sã construiascã sau sã cumpere o casã parohialã, acolo unde nu existã;
f) sã se îngrijeascã, împreunã cu ceilalţi preoţi slujitori şi cu epitropii, de înscrierea în evidenţele parohiale şi ale autoritãţilor centrale şi locale competente a bunurilor mobile şi imobile ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum şi de întocmirea şi buna pãstrare a actelor de proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare bisericeşti, hotãrârilor organelor bisericeşti centrale şi eparhiale. Câte o copie legalizatã a actelor de proprietate a bunurilor parohiei se pãstreazã la protopopiat şi la Centrul eparhial;
g) sã încaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotãrârilor Adunãrii parohiale şi sã facã la timp plãţile curente.

F. Comitetul parohial
ART. 66
(1) Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial care funcţioneazã sub preşedinţia de drept a preotului paroh. Membrii Comitetului parohial sunt aleşi de Adunarea parohialã. Comitetul parohial are un numãr dublu de membri faţã de cel al Consiliului parohial.
(2) Comitetul parohial este alcãtuit din persoane majore ale comunitãţii parohiale, pe principiul voluntariatului.
(3) Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat de un birou de conducere compus din: coordonator de programe, secretar şi casier.
(4) Comitetul parohial are prevederi şi evidenţã gestionarã proprie în cadrul bugetului parohial pentru activitãţile desfãşurate, utilizând, sub controlul preotului paroh, acelaşi cont bancar, şi face justificarea financiarã anualã faţã de Consiliul parohial. Pentru controlul financiar al Comitetului parohial sunt desemnaţi 2 cenzori de cãtre Consiliul parohial.
(5) Revocarea membrilor Comitetului parohial se face potrivit procedurii prevãzute pentru membrii Consiliului parohial la art. 60 din prezentul statut.
ART. 67
(1) Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator numit de cãtre biroul de conducere.
(2) Serviciile Comitetului parohial au urmãtoarele atribuţii:
a. Serviciul social:
1. coopereazã permanent cu asistenţii sociali ai parohiei, protopopiatului şi Centrului eparhial;
2. coopteazã în Comitetul parohial, pentru colaborare, pe asistentul social ori lucrãtorul social de la primãria localã sau, dupã caz, îl invitã la şedinţele Comitetului parohial;
3. colaboreazã cu unitãţile medicale şi sprijinã diferite programe de sãnãtate;
4. se ocupã cu ajutorarea sãracilor, orfanilor, vãduvelor şi a vârstnicilor;
5. sprijinã integrarea socialã a deţinuţilor eliberaţi din penitenciare;
6. sprijinã reinserţia socialã a tinerilor instituţionalizaţi care, dupã împlinirea vârstei de 18 ani, au pãrãsit centrele de plasament;
7. coopereazã cu organizaţii neguvernamentale, în condiţiile legislaţiei bisericeşti în vigoare;
8. sprijinã programul de asistenţã maternalã şi adopţiile naţionale;
9. promoveazã şi susţine programe social-filantropice ale parohiei; sprijinã şi întreţine cantina socialã a parohiei;
10. coopereazã în permanenţã cu preoţii misionari din sistemul de sãnãtate, penitenciare şi armatã, azile, orfelinate etc.;
11. cu acordul autoritãţii bisericeşti superioare, colecteazã ajutoare în situaţii de urgenţã şi sprijinã constituirea unui fond financiar pentru astfel de situaţii;
12. sprijinã programele de prevenire şi eradicare a violenţei în familie, de combatere a traficului de fiinţe umane, a drogurilor şi altele, precum şi acordarea asistenţei spirituale şi materiale familiilor din care pãrinţii au plecat la muncã sau studii în strãinãtate ori au emigrat definitiv.
b. Serviciul misionar:
1. coopereazã cu alte parohii, cu mânãstiri şi cu duhovnici din zonã;
2. promoveazã difuzarea şi citirea Sfintei Scripturi şi a cãrţilor duhovniceşti, cu recomandarea preotului paroh;
3. îl sprijinã pe preotul paroh în organizarea unor activitãţi misionare, pentru o mai bunã cunoaştere, pãstrare şi consolidare a credinţei ortodoxe;
4. ajutã la organizarea hramului bisericii, a întrunirilor duhovniceşti şi a altor manifestãri religioase şi sprijinã achiziţionarea de material audiovizual cu caracter religios;
5. organizeazã vizite misionare în spitale, în penitenciare, în centre pentru ocrotirea copiilor şi a vârstnicilor şi în familii aflate în dificultate;
6. menţine în permanenţã legãtura cu asociaţiile bisericeşti ortodoxe de pe teritoriul parohiei şi al eparhiei;
7. identificã şi sprijinã persoanele indecise şi oscilante din punct de vedere religios, pentru întãrirea lor în credinţã şi participarea la viaţa Bisericii;
8. ajutã Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar, a Fondului Filantropia şi a unor fonduri speciale în situaţii de urgenţã.
c. Serviciul cultural:
1. iniţiazã şi sprijinã achiziţionarea şi distribuirea cãrţilor de cult, icoanelor, cruciuliţelor şi a cãrţilor de zidire sufleteascã pentru credincioşi şi pentru biblioteca parohialã;
2. încurajeazã în comunitate citirea cãrţilor şi a revistelor din biblioteca parohialã, audierea programelor radiofonice ortodoxe şi vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3. împreunã cu profesorii de religie, încurajeazã participarea elevilor la Sfinta Liturghie şi la alte slujbe bisericeşti, precum şi la activitãţi cultural-educative care promoveazã credinţa creştinã ortodoxã;
4. sprijinã înfiinţarea de capele sau paraclise în şcolile din cuprinsul parohiei;
5. organizeazã festivitãţi legate de marile sãrbãtori bisericeşti şi naţionale menţionate în calendarul bisericesc anual;
6. susţine cântarea omofonã şi a corului bisericii;
7. organizeazã acţiuni privind pãstrarea şi promovarea tradiţiilor, a folclorului şi a specificului cultural local şi naţional;
8. înfiinţeazã şi acordã burse de studiu şi ajutoare pentru elevii merituoşi şi pentru cei din familii cu posibilitãţi materiale modeste;
9. organizeazã, cu sprijinul profesorilor şi donatorilor, meditaţii gratuite pentru elevii sãraci din parohie;
10. antreneazã intelectualii din parohie în activitãţi de promovare a credinţei ortodoxe şi a culturii româneşti.
d. Serviciul pentru tineret:
1. promoveazã cartea religioasã în rândul tinerilor şi încurajeazã publicarea unei foi parohiale;
2. invitã personalitãţi culturale pentru conferinţe adresate tinerilor;
3. organizeazã întâlniri cu tineri, la care sunt invitaţi ierarhi, preoţi, profesori de teologie;
4. acordã premii în cãrţi elevilor merituoşi din comunitate proveniţi din instituţii de ocrotire socialã sau din familii şi medii sociale defavorizate;
5. sprijinã preotul paroh în ducerea la îndeplinire a deciziilor Sfântului Sinod sau ale chiriarhului locului în probleme de educaţie a tineretului şcolar de toate vârstele;
6. organizeazã pelerinaje, excursii şi tabere de tineret cu caracter creştin.
e. Serviciul administrativ-gospodãresc:
1. se îngrijeşte de înzestrarea şi înfrumuseţarea bisericii, precum şi de cimitirul parohial;
2. se îngrijeşte de întreţinerea monumentelor eroilor şi a troiţelor de pe teritoriul parohiei;
3. are grijã de întreţinerea curţii bisericii, a spaţiilor verzi şi a incintei (casa parohialã, casa de prãznuire, clopotniţa, capela, muzeul etc.).
ART. 68
Parohiile pot colabora cu filiale ale asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti constituite cu aprobarea Sfântului Sinod sau cu binecuvântarea chiriarhului.

SECŢIUNEA a II-a

A. Protopopiatul (protoieria)
ART. 69
(1) Protopopiatul (protoieria) este o unitate bisericeascã administrativã care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiaşi eparhii.
(2) Înfiinţarea, desfiinţarea, delimitarea şi schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobã de Adunarea eparhialã, la propunerea Consiliului eparhial, ţinând seama de cerinţele misionar-pastorale locale, precum şi de situarea parohiilor şi filiilor dintr-o zonã geograficã.
(3) Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativã proprie, în cadrul cãreia funcţioneazã personal clerical şi neclerical aferent competenţelor date prin statut şi regulamentele bisericeşti.
(4) Personalul administrativ clerical şi neclerical din cancelaria protopopiatului se numeşte de cãtre chiriarh, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial, pe baza unei liste de mai mulţi candidaţi, intervievaţi în prealabil la Centrul eparhial.

B. Protopopul (protoiereul)
ART. 70
(1) Protopopul (protoiereul) este preotul conducãtor al protopopiatului şi al cancelariei administrative a protopopiatului, în numele chiriarhului.
(2) Protopopul se numeşte sau se reconfirmã de cãtre chiriarh pe o perioadã de 4 ani, într-o şedinţã de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, ţinându-se seama de urmãtoarele criterii: media generalã de licenţã în teologie - minimum 8,50; cel puţin 5 ani vechime în preoţie; fãrã impedimente juridic-canonice şi având o activitate deosebitã liturgicã, administrativ-pastoralã, misionarã, culturalã şi socialã.
(3) Protopopul poate fi revocat de chiriarh, într-o şedinţã de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, pentru activitate necorespunzãtoare sau abateri disciplinare.
ART. 71
Protopopul are urmãtoarele atribuţii exercitate prin mandat, în numele chiriarhului:
a) îndrumã, coordoneazã şi supravegheazã activitatea bisericeascã a parohiilor şi filiilor din protopopiat;
b) inspecteazã, cel puţin o datã pe an, parohiile, filiile şi aşezãmintele sociale din protopopiat, constatând calitatea vieţii religioase, morale şi sociale a parohienilor; verificã registrele contabile, arhiva şi biblioteca, starea bisericii, a clãdirilor bisericeşti, a cimitirelor, precum şi a altor bunuri bisericeşti;
c) înscrie în registrul de inspecţie al parohiei procesul-verbal amãnunţit privind constatãrile fãcute. O copie a acestuia se înainteazã Centrului eparhial, cu raport şi propuneri, iar al treilea exemplar rãmâne la protopopiat;
d) supravegheazã şi îndrumã activitatea cateheticã, misionar-pastoralã, culturalã şi social-filantropicã a preoţimii, astfel încât aceasta sã se desfãşoare în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti, cu hotãrârile Sfântului Sinod şi ale organismelor eparhiale;
e) întocmeşte şi prezintã anual Permanenţei Consiliului eparhial situaţia privind bunurile mobile şi imobile proprietãţi ale parohiilor şi filiilor din cuprinsul protopopiatului;
f) urmãreşte ca ordinele şi dispoziţiile autoritãţilor superioare bisericeşti sã fie transmise la timp unitãţilor şi personalului bisericesc din protopopiat şi sã fie aduse la îndeplinire;
g) face propuneri chiriarhului cu privire la suplinirea posturilor vacante de preoţi, diaconi şi cântãreţi bisericeşti;
h) aprobã preoţilor şi diaconilor din protopopiat pânã la 8 zile pe an din concediul legal de odihnã, asigurând suplinirea parohiei cu un alt preot şi informând despre aceasta Centrul eparhial;
i) aprobã concediul de odihnã personalului neclerical de la parohii şi protopopiat, iar pentru personalul clerical înainteazã Centrului eparhial spre aprobare planificarea concediului anual de odihnã;
j) întocmeşte un raport anual general despre întreaga viaţã bisericeascã din protopopiat, pe care îl înainteazã chiriarhului şi îl face cunoscut preoţilor din protopopiat la prima conferinţã administrativã din fiecare an;
k) avizeazã asupra tuturor lucrãrilor organismelor parohiale care urmeazã a fi supuse aprobãrii organismelor eparhiale;
l) susţine acuzarea în cauzele aflate pe rolul Consistorului disciplinar protopopesc;
m) coordoneazã, supravegheazã şi rãspunde de activitatea Cancelariei administrative a protopopiatului, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare, cu dispoziţiile date de conducerea eparhialã şi cu normele legislaţiei civile în vigoare;
n) întocmeşte trimestrial un raport pastoral-misionar şi financiar privind activitatea protopopiatului, pe care îl înainteazã pentru aprobare cãtre Permanenţa Consiliului eparhial;
o) întocmeşte bugetul anual al protopopiatului şi îl prezintã spre aprobare Permanenţei Consiliului eparhial;
p) propune chiriarhului acordarea de ranguri şi distincţii de vrednicie clericilor şi credincioşilor merituoşi;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii date de organismele eparhiale sau de chiriarh pentru bunul mers al vieţii bisericeşti.
ART. 72
Protopopul este pe teritoriul protopopiatului sãu reprezentantul oficial al Centrului eparhial faţã de autoritãţile publice locale şi faţã de terţi şi îndeplineşte sarcinile ce îi sunt atribuite prin prezentul statut, prin regulamentele bisericeşti şi prin alte dispoziţii în vigoare. În aceastã calitate lucreazã cu încuviinţarea chiriarhului, pe care îl informeazã, în prealabil, asupra problemelor respective.

SECŢIUNEA a III-a
Vicariatul (Ortodox Ucrainean)

ART. 73
(1) Vicariatul este o unitate bisericeascã administrativã cu regim special misionar-pastoral, subordonatã direct Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe protopopiate, parohii şi mânãstiri.
(2) Organizarea şi funcţionarea vicariatului se fac pe baza unui regulament propriu aprobat de Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului, şi se comunicã ministerului de resort.
(3) Conducãtorul vicariatului şi protopopii din cuprinsul acestuia sunt numiţi de Patriarh dintre preoţii din vicariat, în aceleaşi condiţii cu cele prevãzute pentru personalul clerical de conducere de la eparhii.
(4) Numirea, transferarea şi sancţionarea personalului clerical şi neclerical de la unitãţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului se fac de cãtre Patriarh, la propunerea conducãtorului vicariatului, dupã consultarea acestuia cu chiriarhul locului.
(5) Pentru buna desfãşurare a activitãţii sacramentale, învãţãtoreşti, de conducere, pastoral-misionare şi social-filantropice în cuprinsul vicariatului, Patriarhul poate apela frãţeşte la chiriarhii eparhiilor pe raza cãrora funcţioneazã unitãţile bisericeşti din vicariat.
(6) Personalul clerical de conducere, personalul clerical şi neclerical din cadrul vicariatului se bucurã de aceleaşi drepturi şi are aceleaşi îndatoriri ca şi categoriile de personal similar de la eparhii, în condiţiile prezentului statut.
(7) Unitãţile bisericeşti din cuprinsul vicariatului primesc Antimisul, Sfântul şi Marele Mir şi pastoralele chiriarhale de la Patriarhia Românã.

SECŢIUNEA a IV-a

A. Mânãstirea
ART. 74
(1) Mânãstirea este o comunitate de cãlugãri sau cãlugãriţe care s-au hotãrât în mod liber sã-şi ducã viaţa în înfrânare, sãrãcie de bunãvoie şi ascultare.
(2) Schitul şi metocul funcţioneazã în subordinea mânãstirii rânduitã de chiriarh sau, direct, a Centrului eparhial.
(3) Catedrala eparhialã are statut canonic de mânãstire.
(4) Mânãstirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducãtorul ei canonic, în condiţiile art. 79 alin. (1) din prezentul statut.
ART. 75
(1) Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea mânãstirilor de cãlugãri în mânãstiri de cãlugãriţe sau a mânãstirilor de cãlugãriţe în mânãstiri de cãlugãri, precum şi ridicarea schiturilor la rang de mânãstiri se aprobã de cãtre Sinodul mitropolitan, la propunerea motivatã a chiriarhilor eparhiilor sufragane, dupã o atentã şi riguroasã evaluare a motivelor, a existenţei bazei materiale şi a personalului monahal necesar, precum şi a condiţiilor misionare locale.
(2) Înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea schiturilor şi a metocurilor de cãlugãri în schituri şi metocuri de cãlugãriţe sau a schiturilor şi a metocurilor de cãlugãriţe în schituri şi metocuri de cãlugãri se aprobã de cãtre chiriarh, aducându-se la cunoştinţa Consiliului eparhial.
(3) În mânãstirea, schitul sau metocul date în folosinţã prin sfinţire, niciunul dintre ctitori, donatori şi binefãcãtori nu are vreun drept de proprietate, folosinţã sau amestec în conducerea, administrarea şi viaţa spiritualã a acestora.
ART. 76
Potrivit menirii sale, fiecare mânãstire sau schit, prin organismele sale de conducere, are datoria:
a) sã-şi rânduiascã programul în aşa fel încât sã devinã un loc de aleasã viaţã duhovniceascã, de practicare a virtuţilor creştineşti, de evlavioasã participare la slujbele religioase, de zidire sufleteascã, atât pentru vieţuitori, cât şi pentru închinãtori;
b) sã practice îndeletniciri potrivite cu sfinţenia locului, atât pentru folosul vieţuitorilor, cât şi al credincioşilor, dovedind prin fapte bune dragoste faţã de comunitatea monahalã, de Bisericã şi de popor;
c) sã vegheze ca toţi cãlugãrii şi cãlugãriţele cu aptitudini pentru studiu sã fie îndatoraţi, cu binecuvântarea chiriarhului, sã urmeze studii la instituţiile de învãţãmânt teologic din eparhie sau din eparhiile învecinate;
d) potrivit mijloacelor materiale pe care le are, mânãstirea sau schitul sã vinã în ajutor eparhiei şi tuturor instituţiilor acesteia, dupã solicitãrile Centrului eparhial, precum şi sã susţinã aşezãminte social-filantropice;
e) sã se aprovizioneze cu lumânãri şi colportaj de la Centrul eparhial;
f) sã asigure cãlugãrilor sau cãlugãriţelor condiţii adecvate vieţii chinoviale (de obşte).
ART. 77
Cu aprobarea chiriarhului, în mânãstiri se pot organiza:
a) şcoli teologice preuniversitare: seminarii teologice liceale pentru pregãtirea teologicã a personalului monahal în domeniul asistenţei sociale, al educaţiei religioase şi al restaurãrii patrimoniului bisericesc, precum şi şcoli de cântãreţi bisericeşti;
b) cursuri religioase aprobate de chiriarh, pentru îndrumarea monahalã duhovniceascã a personalului monahal;
c) cursuri de arte şi meserii, precum şi ateliere în domeniile picturii şi iconografiei, vitraliilor şi mozaicului religios, sculpturii, broderiei artistice, ţesãtoriei de stofe bisericeşti şi îmbrãcãminte, argintãriei bisericeşti, metalelor şi emailãrii, croitoriei, ţesãtoriei de covoare şi alte activitãţi compatibile cu viaţa monahalã aprobate de chiriarh, personalul monahal fiind dator ca, pe lângã ascultãrile din obşte, sã lucreze în cadrul acestora, acolo unde sunt organizate.
ART. 78
(1) Primirea în mânãstire a celor ce doresc sã intre în monahism se face la cererea scrisã a candidatului, cu recomandare de la duhovnic şi stareţ(ã) şi cu aprobarea chiriarhului.
(2) Vârsta minimã pentru primirea în mânãstire, ca novice, este de 18 ani. Sub aceastã vârstã, dar nu mai puţin de 16 ani, este necesar acordul scris al pãrinţilor sau tutorilor legali. De asemenea, este interzisã închinovierea şi promovarea în cinul monahal a celor cu obligaţii şi responsabilitãţi familiale sau urmãriţi penal.
(3) Tunderea în monahism se face, cu aprobarea chiriarhului, dupã cel puţin 3 ani de cercetare canonicã şi vieţuire în mânãstire. Derogarea de la aceastã regulã o poate decide numai chiriarhul, din motive misionare urgente.
(4) Hirotonirea monahilor în treapta de ierodiacon şi ieromonah se face cu aprobarea chiriarhului, numai dupã ce aceştia au absolvit o şcoalã teologicã (seminar sau facultate) şi au promovat examenul de capacitate.
(5) Toţi monahii (monahiile) dintr-o mânãstire (schit), inclusiv pensionarii, indiferent de rangurile şi funcţiile deţinute anterior, se vor supune rânduielilor mânãstireşti, comune pentru întreaga obşte.

B. Conducerea mânãstirii
ART. 79
(1) Chiriarhul este conducãtorul canonic al mânãstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din partea chiriarhului, conducerea mânãstirii este asiguratã de stareţ(ã), a schitului de egumen(ã), iar a metocului de cãlugãrul(cãlugãriţa) anume desemnat(ã) ca administrator.
(2) Stareţul(a) şi egumenul(a) se numesc direct de chiriarh dintre cãlugãrii cei mai vrednici, cu o frumoasã vieţuire în mânãstire, cu intensã activitate duhovniceascã, cu studii teologice sau, în mânãstirile cu obşte mai mare, dintre primii 3 candidaţi desemnaţi de sobor, în baza calitãţilor enumerate mai înainte, în cazul când chiriarhul a dispus sã se facã alegere.
(3) Stareţul(a) este ajutat(ã) în îndeplinirea atribuţiilor sale de conducere de: Soborul mânãstiresc, Consiliul duhovnicesc şi de învãţãturã, Consiliul economic şi de Consiliul de disciplinã (judecatã).
(4) Cu aprobarea scrisã a chiriarhului, stareţul(a) reprezintã mânãstirea în justiţie, în faţa autoritãţilor locale şi faţã de terţi, personal sau prin delegaţi împuterniciţi, în condiţiile art. 50 lit. e) din prezentul statut.
ART. 80
Dacã în vreo mânãstire s-ar afla vreun arhiereu retras, el poate fi desemnat stareţ, cu aprobarea chiriarhului. În cazul când nu este desemnat stareţ, obştea mânãstirii este datoare sã îi creeze înlesnirile necesare traiului şi sã îi dea cinstea cuvenitã demnitãţii arhiereşti.
ART. 81
(1) Treptele monahale sunt: fratele (novicele), rasoforul şi monahul, în cazul bãrbaţilor, şi, respectiv, sora, rasofora şi monahia, în cazul femeilor.
(2) Rangurile monahale sunt: arhidiacon, singhel, protosinghel şi arhimandrit, în cazul cãlugãrilor, şi stareţã cu cruce (stavroforã), în cazul cãlugãriţelor.
(3) Rangul de arhimandrit se conferã de chiriarh, cu aprobarea Sfântului Sinod.
ART. 82
(1) Chiriarhii vor lua mãsurile necesare pentru organizarea, cel puţin o datã pe an, a sinaxelor (consfãtuirilor) stareţilor(elor) şi egumenilor(elor) din eparhiile pe care le pãstoresc, pentru analizarea problemelor specifice, promovarea schimbului de experienţã duhovniceascã şi administrativã şi adoptarea de mãsuri adecvate în scopul îmbunãtãţirii vieţii şi disciplinei monahale. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot fi chemaţi şi duhovnicii de mânãstiri, când se considerã necesar.
(2) Cel puţin o datã la 3 ani se vor organiza sinaxe monahale mitropolitane cu stareţii(ele) şi egumenii(ele) din eparhiile mitropoliei respective, la care vor participa şi ierarhii Sinodului mitropolitan, pentru examinarea unor aspecte specifice vieţii monahale din zonele respective, la care pot fi chemaţi şi duhovnicii de mânãstiri, când problematica impune acest lucru.
ART. 83
Dispoziţiile cuprinse în prezentul statut sunt comune şi obligatorii pentru mânãstirile, schiturile şi metocurile de cãlugãri şi cãlugãriţe din cuprinsul eparhiilor aparţinãtoare Patriarhiei Române.

SECŢIUNEA a V-a

A. Eparhia (arhiepiscopia şi episcopia)
ART. 84
(1) Eparhiile sunt unitãţi bisericeşti constituite dintr-un numãr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi din mânãstirile aflate pe un anumit teritoriu. În cuprinsul eparhiilor pot funcţiona instituţii de învãţãmânt teologic şi confesional, social-filantropice etc.
(2) Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de cãtre arhiepiscop sau episcop.
(3) Nicio eparhie nu poate avea, înfiinţa sau administra unitãţi de cult pe teritoriul altei eparhii.
ART. 85
Organismele de conducere ale eparhiei sunt: chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot), Adunarea eparhialã, ca organism deliberativ, Consiliul eparhial şi Permanenţa Consiliului eparhial, ca organisme executive.

B. Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot)
ART. 86
(1) În eparhia sa, chiriarhul îşi exercitã întreaga slujire în comuniune cu Sfântul Sinod.
(2) Chiriarhul îşi exercitã dreptul de a conduce eparhia din momentul întronizãrii şi al primirii gramatei din partea mitropolitului sãu canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru mitropolit.
ART. 87
(1) Pe durata vacanţei, locţiitorul de arhiepiscop sau de episcop îndeplineşte toate prerogativele titularului de scaun, cu excepţia modificãrii structurilor eparhiale şi înstrãinãrii sau schimbãrii destinaţiei bunurilor bisericeşti.
(2) Arhiepiscopul, episcopul, episcopul-vicar şi arhiereul-vicar poartã uniforma monahalã (reverenda, rasa şi camilafca) de culoare neagrã, cruce, engolpion şi toiag pastoral.
ART. 88
Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) exercitã urmãtoarele atribuţii:
a) exercitã slujirea de învãţãtor, slujitor al Sfintelor Taine şi pãstor al eparhiei sale;
b) conduce eparhia în conformitate cu prevederile Sfintelor canoane, ale statutului şi regulamentelor bisericeşti, precum şi cu hotãrârile Sfântului Sinod;
c) se îngrijeşte de ducerea la îndeplinire în cuprinsul eparhiei a hotãrârilor organismelor deliberative şi executive centrale şi eparhiale;
d) vegheazã la bunul mers al vieţii bisericeşti din eparhie, al organismelor şi instituţiilor ei;
e) convoacã şi prezideazã organismele deliberative şi executive ale eparhiei, precum şi conferinţe şi întruniri ale preoţilor şi sinaxe ale personalului monahal;
f) reprezintã eparhia în relaţiile cu autoritãţile publice centrale şi locale, în justiţie şi faţã de terţi, personal sau prin delegaţi;
g) reprezintã eparhia în relaţiile cu celelalte culte religioase recunoscute de pe teritoriul eparhiei, în conformitate cu hotãrârile Sfântului Sinod;
h) efectueazã cât mai des vizite canonice şi pastorale în eparhie;
i) prezintã Sfântului Sinod darea de seamã anualã cu privire la activitatea pastoral-misionarã şi social-filantropicã din eparhie;
j) dãruieşte tuturor locaşurilor de cult din eparhie Sfântul Antimis, precum şi Sfântul şi Marele Mir primit de la Patriarhia Românã;
k) în consultare cu Sinodul mitropolitan, propune Sfântului Sinod candidaţi de episcop-vicar la arhiepiscopii şi de arhiereu-vicar la episcopii;
l) adreseazã scrisori pastorale clerului şi credincioşilor din eparhie;
m) hirotoneşte clerici şi se îngrijeşte de ocuparea la timp a parohiilor vacante, cu respectarea prevederilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
n) numeşte, transferã şi revocã personalul bisericesc clerical şi neclerical în şedinţe ale Permanenţei Consiliului eparhial, cu respectarea normelor bisericeşti în vigoare;
o) conferã distincţii şi ranguri bisericeşti preoţilor şi diaconilor din eparhie, precum şi personalului monahal, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti;
p) acordã sau retrage binecuvântarea pentru numirea personalului didactic de predare a religiei din unitãţile de învãţãmânt public şi particular, pentru încadrarea personalului didactic şi a personalului de conducere din şcolile confesionale şi de la instituţiile de învãţãmânt preuniversitar şi universitar teologic din eparhia sa;
q) elibereazã Cartea canonicã, la solicitarea scrisã a ierarhului ortodox român care acceptã primirea unui preot în eparhia sa, iar în cazul trecerii în jurisdicţia canonicã a unei alte biserici ortodoxe trebuie sã obţinã aprobarea Patriarhului;
r) acordã dispense bisericeşti de cãsãtorie şi recãsãtorire pentru credincioşii mireni, în limita prevederilor canonice;
s) acordã concediul de odihnã personalului clerical şi neclerical din administraţia eparhialã, protopopilor, personalului clerical de la parohii, precum şi personalului monahal, pentru îngrijirea sãnãtãţii;
t) numeşte preşedintele Consistoriului eparhial din rândul celor 3 membri aleşi de Adunarea eparhialã şi aprobã apãrãtorii la Consistoriul eparhial;
u) aprobã sau respinge motivat sentinţele pronunţate de Consistoriul eparhial;
v) asigurã disciplina clerului şi a celorlalte categorii de personal în eparhia sa, direct sau prin organismele eparhiale competente;
w) primeşte plângerile aduse împotriva personalului clerical şi neclerical din administraţia eparhialã, de la protopopiate şi parohii, precum şi împotriva personalului monahal şi dispune mãsuri corespunzãtoare, potrivit prevederilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
x) în cazuri de vinovãţie gravã poate opri de la sãvârşirea celor sfinte personalul clerical din eparhia sa şi dispune, fãrã întârziere, cercetarea cazului;
y) poate aplica preotului pedeapsa transferului disciplinar, prin decizie chiriarhalã, când se constatã cã acesta influenţeazã în rãu viaţa parohialã;
z) îndeplineşte orice alte atribuţii date lui prin Sfintele canoane, Statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotãrâri ale Sfântului Sinod.
ART. 89
Chiriarhul exercitã drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevãzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.

C. Adunarea eparhialã
ART. 90
Adunarea eparhialã este organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale eparhiei.
ART. 91
(1) Adunarea eparhialã se compune din reprezentanţii aleşi ai clerului şi ai credincioşilor, în proporţie de o treime clerici şi douã treimi mireni, cu o viaţã moralã şi religioasã demnã de un creştin, care au candidat cu binecuvântarea ierarhului locului. Pentru activitate potrivnicã Bisericii, mandatele acestora se revocã de Adunarea eparhialã, la propunerea chiriarhului.
(2) Membrii mireni în Adunarea eparhialã se aleg de cãtre delegaţii consiliilor parohiale, constituiţi în colegii electorale mireneşti, pe circumscripţii.
(3) Membrii clerici în Adunarea eparhialã se aleg de cãtre toţi preoţii şi diaconii în funcţie, constituiţi în colegii electorale preoţeşti, pe circumscripţii.
(4) Membrii Adunãrii eparhiale, clerici şi mireni, se aleg pe termen de 4 ani. Ei pot fi aleşi pentru cel mult douã mandate.
(5) Numãrul membrilor aleşi ai Adunãrii eparhiale este de 30.
(6) Preşedintele Adunãrii eparhiale este arhiepiscopul sau episcopul, iar în caz de vacanţã, locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(7) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Adunãrii eparhiale, cu vot deliberativ.
ART. 92
Atribuţiile Adunãrii eparhiale sunt:
a) susţine interesele şi drepturile Bisericii şi ale eparhiei, conform cu prevederile canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti;
b) vegheazã la respectarea, în cuprinsul eparhiei, a mãsurilor cu caracter unitar prevãzute de Statut, regulamentele bisericeşti şi de hotãrârile organismelor bisericeşti centrale privitoare la administrarea bunurilor mobile şi imobile ale unitãţilor de cult din întreaga eparhie, precum şi a altor bunuri patrimoniale, culturale şi epitropeşti ale acestora;
c) susţine instituţiile şi aşezãmintele culturale, social-filantropice şi economice ale eparhiei;
d) aprobã înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorialã a protopopiatelor, la propunerea Consiliului eparhial;
e) deleagã un cleric şi 2 mireni, dintre membrii Adunãrii eparhiale, ca reprezentanţi eparhiali, în Adunarea Naţionalã Bisericeascã;
f) alege membrii Consiliului eparhial, la propunerea chiriarhului;
g) alege cei 3 membri ai Consistoriului eparhial şi pe cei 2 supleanţi, la propunerea chiriarhului;
h) desemneazã, la propunerea chiriarhului, 1, 2 sau 3 clerici, ca membri în Consistoriul mitropolitan;
i) aprobã raportul general anual întocmit de Consiliul eparhial şi hotãrãşte mãsuri pentru o bunã desfãşurare a activitãţilor eparhiei;
j) aprobã contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale, precum şi mãsuri pentru asigurarea bunurilor bisericeşti;
k) aprobã bugetul general al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
l) hotãrãşte cu privire la modul de administrare a bunurilor eparhiei, precum şi ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
m) exercitã orice alte atribuţii date prin prezentul statut şi regulamentele bisericeşti.
ART. 93
(1) Adunarea eparhialã se întruneşte în şedinţã anualã de lucru, în primul trimestru al anului, iar în şedinţe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2) Convocarea Adunãrii eparhiale, cu precizarea ordinii de zi, se face de cãtre preşedinte, cu cel puţin 14 zile înainte de data fixatã pentru şedinţã, iar în cazuri excepţionale, în cel mai scurt timp posibil.
(3) Adunarea eparhialã este statutar constituitã cu prezenţa a douã treimi din numãrul membrilor sãi şi hotãrãşte valabil cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor prezenţi.
(4) Procesul-verbal al lucrãrilor Adunãrii eparhiale este semnat de preşedinte şi de secretarii Adunãrii eparhiale şi se pãstreazã la Secretariatul eparhiei.
ART. 94
Pentru studierea şi formularea propunerilor asupra problemelor ce urmeazã a fi supuse deliberãrii, Adunarea eparhialã alege, la începutul fiecãrui mandat de 4 ani, dintre membrii clerici şi mireni, 5 comisii de lucru permanente, care vor avea câte un preşedinte şi un raportor din mijlocul lor, desemnaţi de plen, la propunerea preşedintelui. Comisiile Adunãrii eparhiale sunt:
a) Comisia administrativ-bisericeascã;
b) Comisia culturalã şi educaţionalã;
c) Comisia economicã, bugetarã şi patrimonialã;
d) Comisia social-filantropicã;
e) Comisia organizatoricã, juridicã şi de validare.

D. Consiliul eparhial
ART. 95
Consiliul eparhial este organism executiv al Adunãrii eparhiale şi are în competenţã problemele bisericeşti administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale şi fundaţionale pentru întreaga eparhie.
ART. 96
(1) Consiliul eparhial se compune din 9 membri, 3 clerici şi 6 mireni, aleşi pe termen de 4 ani de Adunarea eparhialã dintre membrii ei. Ei pot fi aleşi pentru cel mult douã mandate. Pentru activitate potrivnicã Bisericii, mandatele acestora se revocã de Adunarea eparhialã, la propunerea chiriarhului.
(2) Preşedintele Consiliului eparhial este chiriarhul, iar în caz de vacanţã locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(3) Episcopul-vicar sau arhiereul-vicar este membru de drept al Consiliului eparhial, cu vot deliberativ.
(4) Din încredinţarea chiriarhului, şedinţele Consiliului eparhial pot fi prezidate şi de cãtre episcopul-vicar, respectiv de arhiereul-vicar. În aceastã situaţie, procesul-verbal al lucrãrilor este supus aprobãrii chiriarhului.
(5) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef sunt membri permanenţi ai Consiliului eparhial, cu vot consultativ. Conducãtorii instituţiilor de învãţãmânt teologic din eparhie participã la lucrãri în calitate de invitaţi.
(6) Secretarul eparhial este şi secretar al Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrãrilor.
ART. 97
(1) Consiliul eparhial se întruneşte la convocarea preşedintelui de douã ori pe an sau ori de câte ori este nevoie.
(2) Consiliul eparhial este legal constituit cu prezenţa a cel puţin douã treimi din numãrul membrilor sãi şi ia hotãrâri cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor prezenţi.
ART. 98
Consiliul eparhial exercitã în intervalul dintre şedinţele Adunãrii eparhiale atribuţiile acesteia prevãzute la art. 92 lit. a), b), c) şi l), precum şi urmãtoarele atribuţii:
a) întocmeşte darea de seamã anualã asupra activitãţii sectoarelor Administraţiei eparhiale, a instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
b) întocmeşte şi prezintã Adunãrii eparhiale contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale şi propune mãsuri de asigurare a bunurilor bisericeşti;
c) întocmeşte bugetul general anual al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale;
d) propune Adunãrii eparhiale înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorialã a protopopiatelor;
e) aprobã înfiinţarea, desfiinţarea şi delimitarea teritorialã a parohiilor, precum şi transformarea filiilor în parohii;
f) sprijinã catehizarea copiilor, tinerilor şi adulţilor şi ia mãsuri pentru procurarea mijloacelor materiale necesare susţinerii programelor culturale şi educativ-religioase în eparhie;
g) îngrijeşte de bunul mers al instituţiilor de învãţãmânt teologic şi al şcolilor confesionale din eparhie, în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti;
h) înfiinţeazã, organizeazã şi supravegheazã activitatea editurii şi tipografiei eparhiale, a atelierelor de lumânãri şi pentru producerea veşmintelor şi a obiectelor de cult, precum şi a magazinelor pentru desfacerea acestora şi a produselor achiziţionate de la tipografia şi atelierele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;
i) aprobã înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea de asociaţii şi fundaţii bisericeşti locale care activeazã în cuprinsul eparhiei, precum şi funcţionarea pe teritoriul eparhiei a filialelor asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti înfiinţate cu binecuvântarea Sfântului Sinod;
j) hotãrãşte înfiinţarea de fonduri eparhiale destinate ajutorãrii parohiilor sãrace, acordãrii de burse tinerilor care se pregãtesc în instituţiile de învãţãmânt, precum şi sprijinirii programelor locale de asistenţã social-filantropicã şi cultural-misionarã;
k) hotãrãşte cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietãţii asupra bunurilor imobile ale unitãţilor bisericeşti din eparhie (vânzare, cumpãrare, închiriere, schimb etc.), precum şi asupra grevãrii cu sarcini sau afectãrii de servituţi a bunurilor acestor unitãţi, cu excepţia bunurilor sacre care sunt inalienabile;
l) în cazul înstrãinãrii (vânzare, donaţie etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial (clãdiri sau terenuri), Consiliul eparhial propune spre aprobare Adunãrii eparhiale soluţii statutare. Hotãrârile privind înstrãinarea devin valide numai dupã aprobarea lor de cãtre Sinodul mitropolitan;
m) administreazã bunurile mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale, în conformitate cu hotãrârile Adunãrii eparhiale;
n) verificã şi aprobã raportul anual privind situaţia bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea sau în folosinţa unitãţilor de cult din eparhie (inventar, stare fizicã etc.);
o) verificã respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti cu privire la alegerile de membri mireni şi clerici în organismele bisericeşti deliberative şi executive;
p) confirmã, suspendã sau dizolvã consiliile parohiale, la sesizarea preotului şi la propunerea motivatã a protopopului, dispunând instituirea de comisii interimare pânã la alegerea unor noi organisme parohiale;
q) verificã, aprobã, respinge sau modificã hotãrârile organismelor parohiale, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (2) din prezentul statut;
r) exercitã orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotãrâri ale organismelor centrale bisericeşti şi ale Adunãrii eparhiale.
ART. 99
Hotãrârile Adunãrii eparhiale, ale Consiliului eparhial şi ale Permanenţei Consiliului eparhial devin executorii dupã confirmarea lor în scris de cãtre chiriarhul locului. În caz de neconfirmare, chiriarhul dispune rediscutarea problemei.

E. Permanenţa Consiliului eparhial
ART. 100
Între şedinţele Consiliului eparhial funcţioneazã Permanenţa Consiliului eparhial.
ART. 101
(1) Permanenţa Consiliului eparhial se compune din chiriarh, ca preşedinte, episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul, consilierul juridic şi contabilul-şef, ca membri. În caz de vacanţã, prezideazã locţiitorul desemnat canonic şi statutar.
(2) Permanenţa Consiliului eparhial se întruneşte la convocarea chiriarhului, ori de câte ori este nevoie.
(3) Din încredinţarea chiriarhului, Permanenţa Consiliului eparhial poate fi prezidatã de episcopul-vicar, arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial sau de unul dintre consilierii eparhiali. În acest caz, procesul-verbal al lucrãrilor este supus aprobãrii chiriarhului.
(4) Secretarul eparhial este şi secretar al şedinţelor Permanenţei Consiliului eparhial şi întocmeşte procesul-verbal al lucrãrilor.
(5) Hotãrârile Permanenţei Consiliului eparhial se iau cu votul majoritãţii membrilor prezenţi şi sunt duse la îndeplinire de sectoarele Administraţiei eparhiale, potrivit competenţelor date prin statut şi prin regulamentele bisericeşti.
ART. 102
Permanenţa Consiliului eparhial exercitã atribuţiile Consiliului eparhial în intervalul dintre şedinţele acestuia, cu excepţia celor prevãzute la art. 98 lit. a), b), c), k), n) şi q), precum şi urmãtoarele atribuţii:
a) examineazã şi definitiveazã dãrile de seamã anuale privind activitãţile sectoarelor Administraţiei eparhiale, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
b) analizeazã şi definitiveazã contul de execuţie bugetarã şi bilanţul financiar-contabil ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor sale;
c) prezintã Consiliului eparhial, spre verificare şi avizare, proiectul bugetului general al eparhiei, al instituţiilor şi fundaţiilor sale;
d) face propuneri privind planurile de activitate ale editurii şi tipografiei eparhiale, precum şi ale atelierelor eparhiale şi mânãstireşti;
e) aprobã clasificarea pe categorii a parohiilor, în conformitate cu prevederile art. 47 din prezentul statut;
f) face propuneri Consiliului eparhial privind modul de administrare a bunurilor mobile şi imobile ale eparhiei, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale;
g) aprobã înfiinţarea şi organizarea de instituţii cu caracter economic, cu sau fãrã personalitate juridicã, distincte de eparhie sau de unitãţile din jurisdicţia ei, pentru susţinerea activitãţilor misionar-pastorale şi social-filantropice, în condiţiile prezentului Statut, ale regulamentelor bisericeşti şi legislaţiei în vigoare;
h) administreazã fondurile eparhiale, ale instituţiilor şi fundaţiilor eparhiale destinate ajutorãrii parohiilor sãrace, acordãrii de burse tinerilor care se pregãtesc în instituţiile de învãţãmânt, precum şi sprijinirii programelor locale de asistenţã social-filantropicã şi cultural-misionarã;
i) aprobã proiectele de investiţii în limita bugetului anual al eparhiei;
j) face demersuri cãtre autoritãţile publice centrale şi locale pentru obţinerea de sprijin destinat susţinerii activitãţilor pastoral-misionare, culturale şi social-filantropice ale eparhiei şi unitãţilor sale, restaurãrii monumentelor bisericeşti, precum şi construirii de noi biserici în cuprinsul eparhiei;
k) aprobã proiectele de buget şi conturile de execuţie bugetarã ale protopopiatelor, ale parohiilor şi ale mânãstirilor;
l) întocmeşte raportul cãtre Consiliul eparhial privind inventarul protopopiatelor, parohiilor şi mânãstirilor;
m) examineazã şi aprobã donaţiile, sponsorizãrile şi legatele ce se fac în folosul eparhiei, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n) decide cu privire la contestaţiile fãcute împotriva hotãrârilor organismelor parohiale;
o) exercitã orice atribuţii care îi sunt date prin statut, regulamente sau prin hotãrâri ale Adunãrii eparhiale şi ale Consiliului eparhial.

F. Administraţia eparhialã şi Cancelaria eparhialã
ART. 103
În exercitarea atribuţiilor sale, chiriarhul este ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, Administraţia eparhialã şi Cancelaria eparhialã.
ART. 104
Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari sunt membri de drept ai organismelor deliberative şi executive eparhiale, iar în cadrul Administraţiei eparhiale au atribuţiile ce le sunt delegate prin decizie de chiriarhi, cu aprobarea Sfântului Sinod. Ei poartã, cu aprobarea Sfântului Sinod, titluri legate de eparhiile respective ori, dupã caz, titluri speciale, hotãrâte de Sfântul Sinod.
ART. 105
(1) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial se numesc pe o perioadã de 4 ani, se reconfirmã şi se revocã de chiriarh într-o şedinţã de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial, ţinându-se seama de urmãtoarele criterii: media generalã de licenţã în teologie minimum 8,50; cel puţin gradul II; fãrã impedimente canonice sau juridice şi având o activitate deosebitã liturgicã, administrativ-pastoralã, misionarã şi culturalã.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial şi secretarul eparhial au atribuţii stabilite prin decizie de chiriarh. Ei participã fãrã drept de vot la şedinţele Adunãrii eparhiale, iar la şedinţele Permanenţei Consiliului eparhial, cu vot deliberativ. Clericii din Administraţia eparhialã pot fi numiţi slujitori la parohii direct (fãrã concurs) de cãtre chiriarh.
ART. 106
(1) Administraţia eparhialã duce la îndeplinire hotãrârile organismelor deliberative şi executive centrale şi eparhiale, prin urmãtoarele sectoare de activitate:
a) Sectorul administrativ-bisericesc;
b) Sectorul învãţãmânt şi activitãţi cu tineretul;
c) Sectorul cultural şi comunicaţii media;
d) Sectorul social-filantropic şi misionar;
e) Sectorul economic-financiar;
f) Sectorul patrimoniu şi construcţii bisericeşti;
g) Sectorul Exarhatul mânãstirilor.
(2) În funcţie de cerinţele pastorale şi administrative locale, Permanenţa Consiliului eparhial poate înfiinţa şi alte sectoare de activitate.
(3) În cadrul sectoarelor Administraţiei eparhiale pot funcţiona urmãtoarele servicii şi compartimente: bibliotecã; muzeu; personal - resurse umane; contabilitate; tehnic; editurã; tipografie; ateliere, precum şi altele, potrivit cerinţelor locale specifice.
(4) Administraţia eparhialã este condusã de chiriarh, ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, împreunã cu vicarul administrativ eparhial şi consilierii eparhiali.
ART. 107
(1) Cancelaria eparhialã pregãteşte împreunã cu sectoarele Administraţiei eparhiale lucrãrile organismelor deliberative şi executive eparhiale şi duce la îndeplinire hotãrârile acestora.
(2) Cancelaria eparhialã are urmãtoarele servicii şi compartimente: cabinetul chiriarhului; secretariat; registraturã; arhivã; oficiul canonic-juridic; corpul de inspecţie şi control; biroul comunicaţii şi relaţii cu publicul.
ART. 108
(1) În Administraţia şi Cancelaria eparhialã este încadrat, pe funcţii de execuţie, personal de specialitate, clerical şi neclerical. Acesta este numit, transferat şi revocat de chiriarh în şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial.
(2) Consilierii eparhiali împreunã cu personalul de specialitate studiazã şi întocmesc referate asupra problemelor ce urmeazã a fi dezbãtute de organismele deliberative eparhiale sau a fi rezolvate de chiriarh.
ART. 109
(1) Corpul de inspecţie şi control al chiriarhului este încadrat cu urmãtorul personal, numit de chiriarh într-o şedinţã de lucru a Permanenţei Consiliului eparhial:
a) un inspector eparhial bisericesc, numit în condiţiile art. 105 alin. (1) din prezentul statut, cu atribuţii generale de control şi de acuzator la Consistoriul eparhial;
b) exarhul mânãstirilor, numit dintre arhimandriţi sau protosingheli, cu atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control la mânãstiri şi de referent pentru problemele mânãstireşti. Acesta poate conduce şi Sectorul Exarhatul mânãstirilor;
c) inspectori pentru controlul financiar şi gestionar (audit), dintre care unul cu pregãtire juridicã.
(2) Membrii Corpului de inspecţie şi control al chiriarhului îşi desfãşoarã activitatea din dispoziţia acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în statut, în regulamentele bisericeşti şi în legislaţia în vigoare.

SECŢIUNEA a VI-a

A. Mitropolia
ART. 110
(1) Sub raport canonic şi administrativ, episcopiile şi arhiepiscopiile sunt grupate în mitropolii.
(2) Mitropoliile din interiorul şi din afara graniţelor ţãrii sunt conduse de cãtre un mitropolit.

B. Sinodul mitropolitan
Organizare şi atribuţii
ART. 111
(1) Mitropolitul, împreunã cu arhiepiscopii, episcopii, precum şi episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile sufragane alcãtuiesc Sinodul mitropolitan.
(2) Sinodul mitropolitan coordoneazã activitãţile comune ale eparhiilor din mitropolie, în limitele înscrise în Sfintele canoane, precum şi în normele statutare şi regulamentare în vigoare.
(3) Sinodul mitropolitan vegheazã ca pe cuprinsul Mitropoliei sã fie apãrate şi promovate credinţa ortodoxã, unitatea liturgicã şi disciplina canonicã a clerului şi monahilor, precum şi întrajutorarea frãţeascã între eparhii.
(4) Sinoadele mitropolitane se pot întruni în şedinţe comune pentru a elabora şi a aplica planuri de cooperare permanentã la nivel pastoral-misionar, social-filantropic şi cultural de interes regional, despre care vor informa Sfântul Sinod în scris.
ART. 112
(1) Sinodul mitropolitan este prezidat de mitropolit, care îl convoacã ori de câte ori este nevoie. În caz de vacanţã, prezideazã Patriarhul sau ierarhul desemnat canonic şi statutar.
(2) Sinodul mitropolitan ia hotãrâri cu votul a jumãtate plus unu din numãrul membrilor prezenţi.
(3) Lucrãrile Sinodului mitropolitan se pregãtesc de cãtre personalul clerical de conducere, respectiv consilier eparhial şi secretar eparhial desemnaţi de mitropolit, iar hotãrârile acestuia se pãstreazã distinct în arhiva eparhiei de scaun a mitropolitului, împreunã cu procesele-verbale ale şedinţelor.
ART. 113
Pe lângã atribuţiile enumerate mai sus, Sinodul mitropolitan are şi urmãtoarele atribuţii:
a) propune Sfântului Sinod înfiinţarea de noi eparhii sau modificarea teritorialã a celor existente;
b) analizeazã şi avizeazã solicitãrile venite de la eparhiile sufragane privind canonizarea de sfinţi, proiectele de texte liturgice şi icoane pentru cinstirea acestora şi înainteazã Sfântului Sinod propunerile sale;
c) aprobã tematicile cursurilor pentru obţinerea de cãtre personalul clerical a gradelor profesionale: definitiv şi gradul II, organizate de instituţiile de învãţãmânt superior din mitropolie, aprobate de Sfântul Sinod;
d) avizeazã propunerile chiriarhilor eparhiilor sufragane pentru alegerea episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari de cãtre Sfântul Sinod;
e) aprobã înfiinţarea, desfiinţarea şi transformarea mânãstirilor de cãlugãri în mânãstiri de cãlugãriţe sau a mânãstirilor de cãlugãriţe în mânãstiri de cãlugãri, precum şi ridicarea schiturilor la rang de mânãstiri, în condiţiile art. 75 alin. (1) din prezentul statut;
f) primeşte şi examineazã recursurile clericilor depuşi din treapta preoţiei de cãtre un consistoriu eparhial din cuprinsul mitropoliei;
g) admite sau respinge, în principiu, cererile de recurs, pe baza referatului şi propunerilor motivate canonic şi juridic ale consilierului administrativ-bisericesc de la centrul mitropolitan;
h) în caz de admitere, în principiu, a recursului, trimite cauza pentru judecare în fond Consistoriului mitropolitan;
i) valideazã sau invalideazã hotãrâri ale adunãrilor eparhiale din cuprinsul mitropoliei privind înstrãinarea bunurilor imobile (clãdiri sau terenuri) eparhiale;
j) exercitã orice alte atribuţii date lui prin Sfintele canoane, prin prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau prin hotãrâri ale Sfântului Sinod.

C. Mitropolitul
ART. 114
(1) Mitropolitul este conducãtorul canonic al unei mitropolii, exercitã drepturile şi îndeplineşte îndatoririle prevãzute de Sfintele canoane, de tradiţia bisericeascã şi de prezentul statut.
(2) Titulatura mitropolitului este cea a arhiepiscopiei pe care o pãstoreşte şi a mitropoliei pe care o conduce.
(3) El poartã ca semn distinctiv cruce pe culion, cu camilafcã neagrã.
(4) Mitropolitul are urmãtoarele atribuţii:
a) convoacã şi prezideazã Sinodul mitropolitan;
b) prezideazã şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de arhiepiscopi şi episcopi sufragani;
c) îi hirotoneşte, împreunã cu alţi ierarhi, pe arhiepiscopii şi episcopii sufragani, precum şi pe episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, împreunã cu chiriarhii acestora;
d) emite gramata pentru întronizarea arhiepiscopilor şi episcopilor sufragani şi îi întronizeazã;
e) numeşte locţiitori de arhiepiscopi şi episcopi, în caz de vacanţã, la eparhiile sufragane;
f) îi viziteazã frãţeşte pe arhiepiscopii şi episcopii din mitropolie;
g) convoacã sinaxele (consfãtuirile) stareţilor şi duhovnicilor de la mânãstirile din eparhiile sufragane cel puţin o datã la 3 ani;
h) prezideazã comisiile zonale de picturã bisericeascã;
i) primeşte sesizãrile privind arhiepiscopii, episcopii, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhiile din mitropolie, dispune, în consultare cu Patriarhul, cercetarea lor în Sinodul Permanent şi aduce la cunoştinţã Sfântului Sinod rezultatul cercetãrii;
j) emite decizia mitropolitanã de constituire a Consistoriului mitropolitan, compus din membrii (3-5 titulari şi 2 supleanţi) delegaţi de adunãrile eparhiale sufragane în condiţiile art. 92 lit. h) şi numeşte un preşedinte din rândul acestora;
k) exercitã orice alte atribuţii prevãzute de Sfintele canoane, de prezentul statut şi regulamentele bisericeşti sau de hotãrâri ale Sfântului Sinod.

PARTEA a II-a
Despre cler

CAP. I
Învãţãmântul teologic pentru pregãtirea clerului. Predarea religiei. Şcolile confesionale

ART. 115
(1) Pregãtirea personalului bisericesc din toate categoriile se face în urmãtoarele unitãţi de învãţãmânt teologic integrate în învãţãmântul de stat preuniversitar şi universitar:
a) şcoli de cântãreţi bisericeşti (şcoli de arte şi meserii);
b) seminarii teologice liceale;
c) facultãţi de teologie.
(2) În funcţie de cerinţele specifice, Biserica Ortodoxã Românã poate organiza şi unitãţi proprii de învãţãmânt teologic, de cercetare ştiinţificã-teologicã şi pentru formare profesionalã, în condiţiile prevãzute de lege.
(3) Instituţiile de învãţãmânt teologic sunt destinate pregãtirii personalului de cult, a profesorilor de religie, a altor specialişti necesari activitãţii religioase şi sociale a Bisericii, precum şi a acelora care doresc formare teologicã, în condiţiile prevãzute de lege, de prezentul statut şi de regulamentele bisericeşti.
ART. 116
(1) Unitãţile de învãţãmânt preuniversitar teologic integrate în învãţãmântul de stat, respectiv şcolile de cântãreţi bisericeşti şi seminariile teologice liceale, se înfiinţeazã de cãtre eparhiile pe teritoriul cãrora vor funcţiona, cu avizul sinoadelor mitropolitane şi cu aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Planurile şi programele pentru învãţãmântul preuniversitar teologic se stabilesc de Sfântul Sinod, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 117
(1) Unitãţile de învãţãmânt universitar teologic, respectiv facultãţile de teologie, se înfiinţeazã de cãtre eparhiile pe teritoriul cãrora vor funcţiona, cu aprobarea Sfântului Sinod, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Planurile şi programele pentru învãţãmântul universitar teologic se elaboreazã de instituţiile de învãţãmânt, se avizeazã de sinoadele mitropolitane şi se aprobã de cãtre Sfântul Sinod, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 118
(1) Modul de organizare şi funcţionare, profilurile şi specializãrile, echivalarea şi recunoaşterea diplomelor de studii obţinute în strãinãtate, admiterea şi durata cursurilor în unitãţile de învãţãmânt preuniversitar şi universitar teologic se stabilesc prin regulamente-cadru şi hotãrâri ale Sfântului Sinod, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Personalul didactic şi de conducere din unitãţile de învãţãmânt teologic integrate în învãţãmântul de stat se recunoaşte de cãtre ministerul de resort, în condiţiile prevãzute de lege şi de protocoalele încheiate între Biserica Ortodoxã Românã şi ministerul de resort, cu acordul prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza cãreia acestea funcţioneazã. Personalul didactic clerical poate funcţiona şi la parohie, cu aprobarea chiriarhului.
(3) Unitãţile de învãţãmânt preuniversitar şi universitar teologic se aflã în jurisdicţia canonicã a Sfântului Sinod şi a chiriarhului locului şi în subordinea administrativã a autoritãţilor şi instituţiilor competente prevãzute de lege.
(4) Inspecţia unitãţilor de învãţãmânt teologic şi controlul gestiunii bunurilor unitãţilor de învãţãmânt teologic care aparţin Bisericii se exercitã prin organismele abilitate ale eparhiilor pe raza cãrora acestea funcţioneazã, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti.
(5) Admiterea candidaţilor în învãţãmântul teologic de toate gradele se face numai cu binecuvântarea chiriarhului locului.
ART. 119
(1) Eparhiile au responsabilitatea predãrii religiei în învãţãmântul de stat, particular şi confesional, în centrele de plasament proprii, precum şi în cele organizate de instituţii publice sau particulare.
(2) Planurile şi programele pentru predarea religiei se aprobã de cãtre Sfântul Sinod.
(3) Personalul didactic care predã religia în unitãţile de învãţãmânt de stat şi particular se numeşte cu acordul chiriarhului fiecãrei eparhii.
(4) Preotul paroh împreunã cu profesorul de religie au responsabilitatea asigurãrii asistenţei religioase în instituţiile de învãţãmânt din cuprinsul parohiei.
(5) În cazul în care un cadru didactic, cleric sau laic, dintre cei care predau disciplina Religie, sãvârşeşte abateri de la doctrina şi morala Bisericii, în urma cercetãrii, chiriarhul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt care duce la desfacerea contractului individual de muncã. Aceastã dispoziţie este comunã şi pentru personalul didactic din unitãţile de învãţãmânt preuniversitar, universitar teologic şi confesional.
ART. 120
Cu binecuvântarea (acordul) chiriarhului locului, eparhiile şi unitãţile de cult dependente de acestea au dreptul de a înfiinţa şi administra forme de învãţãmânt confesional de toate nivelurile, profilurile şi specializãrile, în conformitate cu prevederile prezentului statut, cu regulamentele bisericeşti şi în condiţiile legii.
ART. 121
(1) Sfântul Sinod aprobã solicitãrile facultãţilor de teologie, însoţite de acordul senatelor universitare, pentru organizarea doctoratului în teologie, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Sfântul Sinod aprobã şi comunicã ministerului de resort, pentru acord, facultãţile de teologie atestate pentru organizarea cursurilor şi examenelor în vederea perfecţionãrii şi obţinerii gradelor profesionale şi didactice: Definitiv, II şi I de cãtre personalul clerical şi de cãtre cadrele didactice care predau Religia sau discipline teologice în învãţãmântul preuniversitar teologic.

CAP. II
Recrutarea personalului bisericesc

SECŢIUNEA I
Numirea personalului bisericesc din parohii

ART. 122
Cântãreţii bisericeşti (cantorii) şi dascãlii (cateheţii) se recruteazã, de regulã, dintre absolvenţii şcolilor de cântãreţi bisericeşti. Ei se numesc, la propunerea preotului paroh şi a consiliului parohial, de cãtre chiriarh, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial. Pentru motive de indisciplinã, aceştia pot fi sancţionaţi sau revocaţi.
ART. 123
(1) Preoţii şi diaconii slujitori se recruteazã dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii facultãţilor de teologie, specializarea Teologie pastoralã, care au susţinut examenul de capacitate preoţeascã.
(2) Preoţii şi diaconii sunt numiţi la parohie de chiriarh, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti.
(3) Numirea şi transferarea preoţilor şi a diaconilor la parohii se fac prin concurs, cu excepţiile prevãzute la art. 39 alin. (1), art. 105 alin. (2), art. 124 alin. (4) şi art. 125 alin. (3).
(4) Pentru a putea fi numiţi, candidaţii la posturile de preot şi diacon trebuie sã corespundã condiţiilor canonice, statutare şi regulamentare bisericeşti.
(5) Hirotesia întru citeţ şi ipodiacon şi hirotonia întru diacon şi preot se fac numai pe seama unui altar din cuprinsul eparhiei.
(6) Într-o parohie, prezenţa frecventã a unor clerici de mir sau de mânãstire din afara parohiei, pentru activitãţi pastorale şi misionare, este îngãduitã numai cu aprobarea chiriarhului locului.
(7) Raportul dintre personalul clerical şi Centrul eparhial este unul de slujire şi misiune liber asumatã, conform mãrturisirii (declaraţiei) solemne publice rostite şi semnate de cãtre fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activitãţii pastorale în unitatea pentru care a fost numit, personalul bisericesc primeşte din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementeazã drepturile şi îndatoririle ce-i vor reveni.
(8) Fãrã binecuvântarea chiriarhului locului, preoţilor, diaconilor şi cãlugãrilor nu le este îngãduit sã înfiinţeze, sã fie membri sau sã participe în asociaţii, fundaţii şi organizaţii de orice tip.
(9) În Biserica Ortodoxã Românã, statutul de preot, diacon şi cãlugãr este incompatibil cu exercitarea oricãror activitãţi personale (private) cu caracter economic, financiar şi comercial, care contravin moralei creştine şi intereselor Bisericii.
ART. 124
(1) La parohiile din mediul urban (municipii şi oraşe), preoţii se numesc prin concurs, dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie. Aceştia sunt datori sã aibã minimum 5 ani vechime în cler şi sã promoveze examenul de selecţionare pentru parohiile din mediul urban.
(2) La parohiile din mediul rural (comune şi sate), preoţii şi diaconii se numesc prin concurs dintre absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie care au promovat examenul de capacitate preoţeascã. În cazul preoţilor care solicitã transferul, aceştia sunt datori sã aibã cel puţin 5 ani de la ultimul transfer.
(3) În cazul în care la unele parohii din mediul rural nu se prezintã candidaţi care întrunesc condiţiile prevãzute la alineatul precedent, pot fi numiţi şi absolvenţi de seminar care au susţinut examenul de capacitate.
(4) În situaţii misionare urgente din mediul urban sau rural, chiriarhul poate numi sau transfera, fãrã concurs, un preot într-un post vacant.
ART. 125
(1) Promovarea examenelor pentru obţinerea gradelor profesionale: definitiv, II şi I dã dreptul preoţilor şi diaconilor de a concura sau a solicita transferul pentru ocuparea de posturi în parohii de categorii superioare.
(2) Doctorii în teologie, absolvenţii de masterat, licentiatii în teologie, absolvenţii de seminar teologic liceal, citeţii şi ipodiaconii teologi nu pot fi hirotesiţi sau hirotoniţi într-o altã eparhie fãrã documentele de ieşire canonicã din eparhia de care aparţin.
(3) Personalul clerical şi neclerical din mânãstiri, de la catedralele episcopale, arhiepiscopale, mitropolitane şi patriarhale se numeşte direct (fãrã concurs) de cãtre chiriarhi.

SECŢIUNEA a II-a
Alegerea ierarhilor în Biserica Ortodoxã Românã

ART. 126
(1) Alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot se face, prin vot secret, de cãtre Sfântul Sinod, dupã consultarea clerului şi mirenilor din organismele bisericeşti, în termen de cel mult 60 de zile de la vacantarea scaunului respectiv.
(2) Sfântul Sinod, în cazul alegerilor de ierarhi, este constituit statutar cu prezenţa a trei pãtrimi dintre membrii sãi şi alege cu votul a douã treimi din totalul membrilor prezenţi.
(3) Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de Patriarh, mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot are loc dupã ce s-a îndeplinit procedura de consultare prevãzutã, dupã caz, de art. 127 alin. (2)-(4), art. 129 alin. (2)-(5) şi art. 130 alin. (2)-(5) din prezentul statut.

A. Alegerea Patriarhului
ART. 127
(1) Pentru slujirea, vrednicia şi rãspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii eparhioţi în funcţiune, cetãţeni români, care sunt doctori sau licenţiaţi în teologie şi s-au impus în conştiinţa Bisericii şi a societãţii prin viaţã curatã, culturã teologicã, demnitate eclesialã, zel misionar şi simţ gospodãresc.
(2) Pentru alegerea Patriarhului, Sfântul Sinod, prezidat de mitropolitul cu cea mai mare vechime în slujirea arhiereascã, stabileşte, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, o listã de 3 candidaţi dintre chiriarhii eligibili, cu motivarea fiecãrei propuneri.
(3) În numele Sfântului Sinod, Sinodul Permanent se consultã, într-o şedinţã specialã, cu membrii clerici şi mireni din Adunarea Naţionalã Bisericeascã, la care se adaugã membrii Adunãrii Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. La şedinţã participã, de asemenea, câte un decan al unei facultãţi de teologie şi câte un director de seminar teologic din fiecare mitropolie, desemnaţi de mitropolit, cu consultarea ierarhilor sufragani, dintre care nu vor lipsi decanul şi directorul reprezentând Arhiepiscopia Bucureştilor. Consultarea are loc la sediul Patriarhiei Române, la data stabilitã de locţiitorul de Patriarh împreunã cu Sinodul Permanent.
(4) În cadrul consultãrii, lista de candidaţi pentru alegerea Patriarhului, prezentatã de Sinodul Permanent, poate fi completatã, prin consultare deschisã, urmatã de vot secret consultativ, cu douã nume dintre ceilalţi chiriarhi eligibili. Dupã votul consultativ, lista prezentatã de Sinodul Permanent, întregitã cu primii 2 chiriarhi eligibili care au obţinut cele mai multe voturi, va fi înaintatã Sfântului Sinod.
ART. 128
(1) Lucrãrile Sfântului Sinod pentru alegerea Patriarhului sunt deschise şi închise de cãtre locţiitorul de Patriarh şi sunt prezidate de cãtre ierarhul eparhiot cu cea mai mare vechime în treapta arhieriei, în ordinea dipticelor, dintre mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii eparhioţi, aşa cum rezultã din Condica Sfântã a hirotoniei arhiereilor.
(2) Pentru desfãşurarea votãrii, pe durata şedinţei, preşedintele de şedinţã este asistat, ca bãrbaţi de încredere, de primii 2 episcopi-vicari sau arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie în treapta arhiereascã. Secretar de şedinţã este episcopul-vicar sau arhiereul-vicar cu cea mai nouã hirotonie. Aceştia 4 alcãtuiesc Biroul.
(3) Cei 2 asistenţi ai preşedintelui le aratã celor prezenţi cã cele douã urne sunt goale. Buletinele de vot poartã pe unul dintre colţuri ştampila Sfântului Sinod. Pe fiecare buletin de vot sunt înscrise, în ordine, numele candidaţilor nominalizaţi în urma consultãrilor din Sfântul Sinod şi din Adunarea Naţionalã Bisericeascã completatã conform prevederilor art. 127 alin. (3).
(4) La apelul secretarului de şedinţã, fiecare votant primeşte un buletin de vot, sãrutã Sfânta Evanghelie şi, mergând în cabina de votare, bifeazã pe buletin, în fricã de Dumnezeu, numele celui pe care îl considerã vrednic sã fie ales. Înainte de a pãrãsi cabina, fiecare votant împãtureşte buletinul de vot în 4, în aşa fel încât ştampila sã fie afarã.
(5) Apoi, fiecare votant depune buletinul în prima urnã.
(6) Votarea este obligatorie. Buletinele de vot nebifate, bifate incorect sau cu adãugãri sunt considerate voturi nule.
(7) Preşedintele face numãrãtoarea buletinelor de vot, trecându-le din prima urnã în cea de a doua. Numãrul buletinelor trebuie sã fie egal cu acela al votanţilor prezenţi.
(8) Preşedintele desface fiecare buletin din cea de a doua urnã, îl aratã celor 2 asistenţi, citeşte cu voce tare numele bifat şi îl depune în prima urnã. În acest timp, secretarul înscrie într-o listã voturile sub numele respective, rostite de preşedinte.
(9) Secretarul, dupã ce a verificat dacã suma voturilor este egalã cu numãrul buletinelor, semneazã lista şi o predã preşedintelui. Acesta o citeşte cu voce tare, dupã care o semneazã împreunã cu cei 2 asistenţi.
(10) Patriarh al României devine candidatul care a obţinut voturile a douã treimi din totalul membrilor prezenţi. Dacã niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numãrul necesar de voturi, se organizeazã o nouã votare, la care participã primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare numãr de voturi. Devine ales cel care a obţinut voturile a douã treimi din totalul membrilor prezenţi. Votarea se repetã pânã la obţinerea de cãtre unul dintre candidaţi a majoritãţii de douã treimi din totalul membrilor prezenţi.
(11) Rezultatul alegerii se consemneazã într-un proces-verbal la care se anexeazã buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţã solemn numele celui ales, dupã care conducerea şedinţei îi este predatã locţiitorului de Patriarh, spre a o închide.

B. Alegerea mitropolitului
ART. 129
(1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia şi rãspunderea de mitropolit este oricare ierarh membru al Sfântului Sinod, începând de la eparhia vacantã, care este doctor sau licenţiat în teologie şi s-a distins prin viaţã curatã, culturã teologicã, demnitate eclesialã, zel misionar şi simţ gospodãresc. Lista ierarhilor eligibili se întocmeşte în ordinea dipticelor, descrescãtor, începând de la eparhia vacantã.
(2) Pentru alegerea de mitropolit, Sinodul mitropolitan, prezidat de Patriarhul României sau de locţiitorul desemnat canonic şi statutar, stabileşte, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, o listã de 2 candidaţi dintre ierarhii eligibili, cu motivarea fiecãrei propuneri.
(3) Dupã consultarea prevãzutã la alineatul precedent, Sinodul mitropolitan se consultã, într-o şedinţã specialã, cu membrii Adunãrii Eparhiale ai eparhiei vacante la care se adaugã membrii clerici şi mireni din celelalte eparhii ale mitropoliei respective, delegaţi în Adunarea Naţionalã Bisericeascã. La şedinţã participã, de asemenea, un decan al unei facultãţi de teologie şi un director de seminar teologic din mitropolie, desemnaţi de Patriarhul României sau de locţiitorul de mitropolit, cu consultarea ierarhilor sufragani. Consultarea are loc la sediul mitropoliei vacante, la data stabilitã de Patriarhul României, în acord cu membrii Sinodului mitropolitan.
(4) Lista de candidaţi pentru alegerea mitropolitului, întocmitã de Sinodul mitropolitan, poate fi completatã, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, cu douã nume dintre ierarhii eligibili care au obţinut cele mai multe voturi. Lista întocmitã de Sinodul mitropolitan, completatã în urma consultãrii cu membrii clerici şi mireni menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintatã Sfântului Sinod cu proces-verbal.
(5) Sfântul Sinod primind lista poate dispune completarea acesteia cu 2 candidaţi, ierarhi eligibili, desemnaţi prin vot secret consultativ de cãtre plenul sãu, care au obţinut cele mai multe voturi.
(6) Lucrãrile Sfântului Sinod pentru alegerea mitropolitului sunt prezidate de cãtre Patriarhul României.
(7) În vederea alegerii mitropolitului, pe buletinul de vot se vor înscrie, în ordine, numele ierarhilor eligibili propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de Sfântul Sinod.
(8) Alegerea mitropolitului de cãtre Sfântul Sinod se desfãşoarã în conformitate cu modalitatea de votare prevãzutã la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptãrile adecvate.
(9) Mitropolit devine candidatul care a obţinut voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi. Dacã niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numãrul necesar de voturi, se organizeazã o nouã votare, la care participã primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare numãr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decid sorţii.
(10) Rezultatul alegerii se consemneazã într-un proces-verbal la care se anexeazã buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţã solemn numele celui ales, dupã care închide şedinţa de lucru.

C. Alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot
ART. 130
(1) Eligibil pentru slujirea, vrednicia şi rãspunderea de arhiepiscop şi episcop eparhiot este oricare ierarh membru al Sfântului Sinod, începând de la eparhia vacantã, precum şi oricare arhimandrit ori preot vãduv prin deces, care îndeplineşte condiţiile canonice, este doctor sau licenţiat în teologie şi s-a distins prin viaţã curatã, culturã teologicã, demnitate eclesialã, zel misionar şi simţ gospodãresc. Lista ierarhilor eligibili se întocmeşte în ordinea dipticelor, descrescãtor, începând de la eparhia vacantã.
(2) Pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, Sinodul mitropolitan, prezidat de mitropolitul locului, stabileşte, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, o listã de 2 candidaţi, ierarhi eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile prevãzute la aliniatul precedent, cu motivarea fiecãrei propuneri.
(3) Sinodul mitropolitan se consultã, într-o şedinţã specialã, cu membrii clerici şi mireni ai Adunãrii eparhiale a eparhiei vacante, la care participã un decan şi un director de la instituţiile de învãţãmânt teologic din cuprinsul eparhiei, desemnaţi de mitropolit. Consultarea are loc la sediul mitropoliei, la data stabilitã de mitropolit în acord cu ierarhii din mitropolia respectivã, informând despre aceasta pe Patriarhul României.
(4) Lista de candidaţi pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, întocmitã de Sinodul mitropolitan, poate fi completatã, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, cu douã nume dintre ierarhii eligibili sau alte persoane care întrunesc condiţiile prevãzute la alin. (1) şi au obţinut cele mai multe voturi. Lista întocmitã de Sinodul mitropolitan, completatã în urma consultãrii cu clerul şi mirenii menţionaţi la alineatul precedent, va fi înaintatã Sfântului Sinod cu proces-verbal.
(5) Sfântul Sinod, primind lista candidaţilor pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot, poate dispune completarea acesteia cu alţi 2 candidaţi, ierarhi eligibili sau clerici care nu sunt arhierei, desemnaţi de cãtre plenul sãu, prin consultare deschisã urmatã de vot secret consultativ, dintre cei care au obţinut cele mai multe voturi.
(6) În cazul candidaţilor înscrişi pe listã, care nu sunt arhierei, Sfântul Sinod dispune cercetarea lor canonicã.
(7) Lucrãrile Sfântului Sinod pentru alegerea arhiepiscopului şi episcopului eparhiot sunt deschise şi închise de cãtre Patriarhul României şi sunt prezidate de cãtre mitropolitul locului.
(8) În vederea alegerii arhiepiscopului şi episcopului eparhiot de cãtre Sfântul Sinod, pe buletinul de vot se vor înscrie, în ordinea dipticelor şi a rangurilor bisericeşti, numele candidaţilor propuşi prin vot secret consultativ de Sinodul mitropolitan, de clericii şi mirenii participanţi la consultare, precum şi de cãtre Sfântul Sinod.
(9) Alegerea arhiepiscopului şi a episcopului eparhiot de cãtre Sfântul Sinod se desfãşoarã în conformitate cu modalitatea de votare prevãzutã la art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptãrile adecvate.
(10) Arhiepiscop şi episcop eparhiot devine candidatul care a obţinut voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi. Dacã niciunul dintre candidaţi nu a întrunit numãrul necesar de voturi, se organizeazã o nouã votare, la care participã primii 2 candidaţi care au întrunit cel mai mare numãr de voturi. Devine ales cel care a întrunit voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În caz de paritate, decid sorţii.
(11) Rezultatul alegerii se consemneazã într-un proces-verbal la care se anexeazã buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţã solemn numele celui ales, dupã care predã conducerea şedinţei Patriarhului României.

D. Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari
ART. 131
(1) Alegerea episcopilor-vicari patriarhali, episcopilor-vicari şi arhiereilor-vicari se face de cãtre Sfântul Sinod, cu voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi. În acest scop, Patriarhul, mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii pot propune unul sau mai mulţi candidaţi.
(2) Episcopii-vicari patriarhali se aleg, prin vot secret, de cãtre Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului fãcutã în consultare cu Sinodul Permanent.
(3) Episcopii-vicari şi arhiereii-vicari de la eparhii se aleg, prin vot secret, de cãtre Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului fãcutã în consultare cu Sinodul mitropolitan.
(4) Candidaţii pentru funcţiile de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 130 alin. (1) din prezentul statut, iar cei care nu sunt arhierei sunt supuşi examinãrii canonice prevãzute la art. 130 alin. (6).
(5) Şedinţa Sfântului Sinod pentru alegerea de episcop-vicar patriarhal, episcop-vicar şi arhiereu-vicar este prezidatã de Patriarh. Alegerea se desfãşoarã în condiţiile art. 128 alin. (2)-(9), cu adaptãrile adecvate.
(6) Dacã respectivul candidat propus nu obţine voturile a jumãtate plus unu din totalul membrilor prezenţi, ierarhul eparhiot poate propune un nou candidat, într-o altã şedinţã, la alegerea cãruia se va aplica aceeaşi procedurã prevãzutã în prezentul articol.

E. Alegerea ierarhilor de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare
ART. 132
(1) Alegerea mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare se face de cãtre Sfântul Sinod din cei unu sau doi candidaţi propuşi de Adunarea eparhialã a eparhiei vacante, conform statutelor de organizare şi funcţionare ale acestora, aprobate de Sfântul Sinod. În cazul în care Adunarea eparhialã propune un singur candidat, iar acesta nu este ales de Sfântul Sinod, Adunarea eparhialã va propune Sfântului Sinod un al doilea candidat.
(2) În cazul înfiinţãrii de noi eparhii, mitropolitul locului sau delegatul Sfântului Sinod va proceda la organizarea eparhiilor nou-înfiinţate, inclusiv întocmirea statutelor eparhiilor respective, informând periodic Patriarhia Românã despre stadiul misiunii sale.
(3) Episcopii-vicari şi Arhiereii-vicari de la eparhiile ortodoxe române de peste hotare se aleg, prin vot secret, de cãtre Sfântul Sinod, la propunerea chiriarhului, fãcutã în consultare cu organismele eparhiale prevãzute în propriile statute de organizare şi funcţionare aprobate de Sfântul Sinod şi în acord cu prevederile prezentului statut.

F. Hirotonia şi întronizarea
ART. 133
(1) Întronizarea se face potrivit rânduielilor canonice şi dupã datinile Bisericii Ortodoxe Române. Numele celor aleşi se comunicã Preşedintelui României, primului-ministru şi ministerului de resort. Întronizarea ierarhilor eparhioţi din afara graniţelor României va fi adusã la cunoştinţa principalelor autoritãţi civile şi bisericeşti din ţãrile respective.
(2) Gramata de întronizare este emisã de cãtre Sfântul Sinod pentru Patriarhul României, de cãtre Patriarhul României pentru mitropoliţi şi de cãtre mitropolit pentru arhiepiscopii şi episcopii sufragani. Pentru episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari se va emite un act de confirmare semnat de preşedintele Sfântului Sinod.
(3) În cazul când cel ales nu este arhiereu, el va fi hirotonit de cãtre mitropolitul locului, împreunã cu cel puţin alţi 2 arhierei, şi numai dupã aceea poate primi gramata de întronizare sau actul de confirmare, dupã caz.

SECŢIUNEA a III-a
Despre vacanţe

ART. 134
(1) În caz de vacanţã a scaunului de Patriarh al României, locotenenţa patriarhalã îi revine de drept primului ierarh din ordinea prevãzutã în art. 12 alin. (2) din prezentul statut; în caz de indisponibilitate sau refuz, urmãtorului, şi aşa mai departe.
(2) În caz de vacanţe ale scaunelor de mitropolit, arhiepiscop şi episcop eparhiot, Patriarhul României, pentru mitropoliţi, şi mitropoliţii, pentru eparhiile sufragane, vor numi locţiitori pânã la întronizarea noilor titulari.
(3) Pe durata vacanţei, locţiitorul de Patriarh, de mitropolit, de arhiepiscop şi de episcop eparhiot rezolvã doar problemele curente ale eparhiei vacante, respectiv ale Administraţiei Patriarhale, în cazul locţiitorului de Patriarh, fãrã dreptul de a face modificãri în legiuirile şi structurile bisericeşti sau de a schimba destinaţia bunurilor bisericeşti.
(4) În caz de vacanţe la protopopiate, parohii şi mânãstiri, chiriarhii vor lua mãsuri pentru asigurarea suplinirii pânã la numirea noilor titulari.

CAP. III

SECŢIUNEA I
Asistenţa religioasã în Biserica Ortodoxã Românã

ART. 135
(1) Biserica Ortodoxã Românã, prin eparhiile sale, are responsabilitatea asigurãrii asistenţei religioase şi a personalului bisericesc aferent desfãşurãrii acesteia în parohii, în armatã, în sistemul penitenciar, în unitãţi medicale, în aşezãminte de asistenţã socialã şi în unitãţi de învãţãmânt, în condiţiile prevãzute de lege, de protocoalele sau acordurile încheiate cu autoritãţile publice ori cu alte persoane juridice.
(2) Normele generale de asistenţã religioasã în aceste unitãţi, cu caracter unitar în întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, se aprobã de cãtre Sfântul Sinod, cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
(3) Personalul clerical din aceste domenii se recruteazã, cu acordul chiriarhului locului, dintre doctorii, absolvenţii de masterat şi licenţiaţii în teologie, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în condiţiile legii.
(4) Îndrumarea pastoral-misionarã şi jurisdicţia canonic-disciplinarã a personalului clerical din aceste unitãţi aparţin în exclusivitate eparhiilor pe raza cãrora activeazã preoţii respectivi.
ART. 136
(1) Numirea, transferarea şi revocarea personalului clerical care asigurã asistenţa religioasã în unitãţile prevãzute la art. 135 alin. (1) se fac cu acordul comun al eparhiei şi al unitãţii angajatoare, cu respectarea prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Preoţii, diaconii şi cântãreţii bisericeşti de la parohii au îndatorirea de a acorda asistenţã religioasã tuturor categoriilor de credincioşi din unitãţile militare, penitenciare, medicale, asistenţã socialã şi din unitãţile de învãţãmânt de pe raza parohiilor lor, ori de câte ori vor fi solicitaţi.

SECŢIUNEA a II-a
Asistenţa socialã în Biserica Ortodoxã Românã

ART. 137
(1) Sistemul de asistenţã socialã al Bisericii Ortodoxe Române este integrat şi funcţioneazã în cadrul structurilor sale administrativ-organizatorice sau în organizaţii social-filantropice patronate de ea.
(2) Biserica Ortodoxã Românã, prin unitãţile sale componente locale şi centrale (parohia, mânãstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia şi patriarhia), precum şi prin organizaţiile neguvernamentale care funcţioneazã cu aprobarea autoritãţilor bisericeşti competente, asigurã servicii sociale, acreditate conform legislaţiei în vigoare.
(3) Personalul care îşi desfãşoarã activitatea în aşezãmintele de asistenţã socialã ale Bisericii se recruteazã, în primul rând, dintre absolvenţii facultãţilor de teologie, specializarea teologie socialã.
(4) Beneficiarii serviciilor sociale oferite în cadrul Bisericii Ortodoxe Române sunt persoane, grupuri şi comunitãţi aflate în situaţii de dificultate, fãrã discriminare.
(5) Furnizorii de servicii sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, prevãzuţi la alin. (2), îşi desfãşoarã activitatea socialã în nume propriu sau prin parteneriate cu instituţiile specializate ale statului, ale administraţiei locale sau ale organizaţiilor neguvernamentale.
ART. 138
(1) Strategia şi planurile de acţiune în domeniul asistenţei sociale bisericeşti se aprobã de cãtre Sfântul Sinod, iar la nivelul eparhiilor, de cãtre consiliile eparhiale.
(2) Elaborarea strategiei şi a planurilor de acţiune în domeniul asistenţei sociale bisericeşti se realizeazã de cãtre Sectorul social-filantropic care funcţioneazã atât la nivelul Administraţiei Patriarhale, cât şi la cel al eparhiilor.
ART. 139
(1) Locaşurile de cult din instituţiile amintite la art. 135 alin. (1) din prezentul statut funcţioneazã, de regulã, ca subunitãţi de cult (paraclise), cu sau fãrã personalitate juridicã, arondate protopopiatelor pe teritoriul cãrora se aflã.
(2) Eparhiile vor reglementa statutul administrativ-juridic al acestor subunitãţi de cult prin acorduri încheiate cu instituţiile în cadrul cãrora funcţioneazã şi care le administreazã, cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (2) din prezentul statut.
(3) Finanţarea activitãţii în domeniul social se asigurã din resursele proprii ale furnizorilor de servicii sociale, din subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, din donaţii şi sponsorizãri obţinute în condiţiile prevãzute de lege, din subscripţii publice, din fonduri nerambursabile şi din venituri provenite din orice alte surse care nu contravin legislaţiei în vigoare sau prevederilor prezentului statut.

SECŢIUNEA a III-a
Despre conferinţele clerului

ART. 140
(1) Preoţii şi diaconii, inclusiv cei din mânãstiri, sunt obligaţi sã participe la conferinţele pastoral-misionare semestriale, de primãvarã şi de toamnã, precum şi la conferinţele administrative lunare, ca formã continuã de perfecţionare a pregãtirii profesionale, dupã absolvirea unei şcoli teologice.
(2) Conferinţele pastoral-misionare semestriale şi conferinţele administrative lunare au caracter teoretic şi practic pentru realizarea urmãtoarelor scopuri:
a) apãrarea învãţãturii de credinţã şi a moralei ortodoxe;
b) perfecţionarea continuã în domeniul liturgic şi administrativ-bisericesc;
c) aprofundarea şi împrospãtarea cunoştinţelor teologice de bazã;
d) perfecţionarea ca predicatori şi duhovnici;
e) întãrirea cooperãrii şi solidaritãţii dintre parohii;
f) însuşirea de noi metode în activitatea misionar-pastoralã;
g) cunoaşterea problemelor actuale ale vieţii creştine şi cãutarea de soluţii adecvate.
(3) Pentru una dintre conferinţele pastoral-misionare semestriale, care are caracter unitar în întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, tema dezbaterii se stabileşte anual de Sfântul Sinod, iar pentru a doua, tema se stabileşte de fiecare eparhie, potrivit cerinţelor misionar-pastorale locale.
(4) Referatele susţinute în cadrul conferinţelor pastoral-misionare semestriale, apreciate în mod pozitiv de Centrul eparhial, se pot publica în revistele eparhiale.
ART. 141
(1) Perioadele de desfãşurare şi modalitãţile de organizare a conferinţelor pastoral-misionare semestriale se stabilesc de fiecare Centru eparhial.
(2) Conferinţele administrative se organizeazã lunar, pe protopopiate, de cãtre fiecare eparhie, şi au ca tematicã subiecte de interes local misionar-pastoral, liturgic-duhovnicesc şi administrativ, economic-financiar şi altele.
ART. 142
În scopul perfecţionãrii profesionale şi al cunoaşterii problemelor actuale ale vieţii şi activitãţii bisericeşti generale şi locale, Centrele eparhiale organizeazã anual, pe protopopiate, conferinţe ale cântãreţilor (cantorilor) şi dascãlilor (cateheţilor) bisericeşti.
ART. 143
Conferinţele pastoral-misionare semestriale, conferinţele administrative lunare şi conferinţele cântãreţilor (cantorilor) şi dascãlilor (cateheţilor) bisericeşti vor fi prezidate de chiriarh sau de delegatul acestuia.

SECŢIUNEA a IV-a
Distincţiile bisericeşti

ART. 144
Pentru activitate deosebitã în domeniul lucrãrii bisericeşti, sub raport liturgic, didactic, misionar-pastoral, cultural-publicistic, social, gospodãresc-edilitar sau administrativ-economic, preoţii de mir pot primi urmãtoarele ranguri onorifice bisericeşti:
a) sachelar;
b) iconom;
c) iconom stavrofor.
ART. 145
(1) Rangul de sachelar se acordã de cãtre chiriarh preoţilor care au o activitate bisericeascã bogatã. Sachelarul poartã ca semn distinctiv brâu albastru.
(2) Rangul de iconom se acordã de chiriarh, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor sachelari care au o activitate bisericeascã remarcabilã. Iconomul poartã ca semn distinctiv brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţã.
(3) Rangul de iconom stavrofor se acordã de chiriarh, într-o şedinţã a Permanenţei Consiliului eparhial, preoţilor iconomi care au o activitate bisericeascã excepţionalã. Iconomul stavrofor poartã ca semn distinctiv cruce pectoralã, brâu roşu, iar la serviciile religioase, bederniţã.
(4) Pentru activitate îndelungatã şi deosebitã, diaconilor din rândul clerului de mir li se poate acorda de cãtre chiriarh rangul de arhidiacon, cu dreptul de a purta cruce pectoralã.
(5) În caz de abateri grave, aceste distincţii pot fi retrase de cãtre chiriarh direct sau în baza unei hotãrâri consistoriale.
ART. 146
(1) Protopopii, în timpul funcţionãrii lor în aceastã calitate, poartã ca semn distinctiv cruce pectoralã, brâu şi culion roşu, iar la serviciile religioase, bederniţã.
(2) Vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali şi inspectorii eparhiali cu funcţii de conducere de la eparhii, precum şi inspectorii cu funcţii de conducere de la Patriarhia Românã, pe durata funcţionãrii lor în aceste calitãţi, poartã ca semn distinctiv cruce pectoralã, brâu şi culion ciclamen.
(3) Vicarul administrativ patriarhal, consilierii patriarhali şi inspectorul general bisericesc de la Patriarhia Românã, pe durata funcţionãrii lor în aceste calitãţi, poartã ca semn distinctiv cruce pectoralã, brâu şi culion violet.
(4) Cadrele didactice din învãţãmântul preuniversitar şi universitar teologic pot fi recompensate pentru activitatea lor cu ranguri acordate de chiriarh.
ART. 147
(1) Pentru activitate meritorie îndelungatã pe tãrâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic, la propunerea chiriarhilor, Patriarhul acordã distincţia "Crucea Patriarhalã" pentru clerici şi mireni, cu gramatã.
(2) În acelaşi scop, la nivelul eparhiilor, se pot institui, prin hotãrâre a Permanenţei Consiliului eparhial, distincţii arhiepiscopale şi episcopale, dupã rangul eparhiei care le instituie, iar la mitropolii, distincţii mitropolitane.

CAP. IV
Disciplina clerului

ART. 148
(1) Instanţele disciplinare şi de judecatã bisericeascã pentru clericii de mir, preoţi şi diaconi în funcţiune şi pensionari, precum şi pentru cântãreţi, în probleme doctrinare, morale, canonice şi disciplinare sunt:
A. De judecare în fond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc;
b) Consistoriul eparhial.
B. De judecare în recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan şi de Sfântul Sinod.
(2) Organismele care se pronunţã asupra admisibilitãţii cererilor de recurs sunt:
a) Sinodul mitropolitan, care poate admite sau respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de depunerea din treaptã, pronunţate de un consistoriu eparhial;
b) Sfântul Sinod, care admite sau respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de caterisire, pronunţate de un consistoriu eparhial.
ART. 149
(1) Pe lângã fiecare protopopiat funcţioneazã Consistoriul disciplinar protopopesc.
(2) Consistoriul disciplinar protopopesc are un preşedinte cleric şi 3 membri, dintre care 2 membri clerici, numiţi pe termen de 4 ani, de cãtre chiriarh, dintre preoţii din protopopiat, doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, care au cel puţin gradul II şi cunoştinţe canonice, precum şi un membru din rândurile cântãreţilor bisericeşti.
(3) Când se judecã numai cazuri ale preoţilor, reprezentantul cântãreţ nu participã.
ART. 150
(1) Consistoriul disciplinar protopopesc funcţioneazã ca instanţã disciplinarã şi de judecatã pentru cântãreţii bisericeşti şi ca organism de împãcare pentru neînţelegerile ivite în rândul personalului bisericesc, precum şi între parohieni şi preot.
(2) Dacã pãrţile nu s-au declarat împãcate prin hotãrârea datã de Consistoriul disciplinar protopopesc, cazul se transferã, în ultimã instanţã, la Consistoriul eparhial.
(3) Hotãrârile Consistoriului disciplinar protopopesc privind cântãreţii bisericeşti sunt definitive, dupã aprobarea lor de cãtre chiriarh şi nu pot fi atacate în recurs la Consistoriul eparhial, cu excepţia celor care prevãd pedeapsa destituirii acestora.
ART. 151
(1) Consistoriul eparhial funcţioneazã la fiecare episcopie şi arhiepiscopie şi este format din 3 membri titulari şi 2 membri supleanţi. Membrii Consistoriului eparhial sunt preoţi cu cel puţin gradul II, doctori, absolvenţi de masterat sau licenţiaţi în teologie, cu cunoştinţe canonice şi juridice.
(2) Membrii Consistoriului eparhial se aleg, la propunerea chiriarhului, de cãtre Adunarea eparhialã, pe termen de 4 ani.
(3) Preşedintele Consistoriului eparhial se numeşte de cãtre Chiriarh dintre membrii titulari ai acestuia.
(4) Consistoriul are un grefier numit de chiriarh, la propunerea preşedintelui.
(5) La fiecare eparhie funcţioneazã Consistoriul monahal eparhial, compus din 3-5 membri numiţi de chiriarh, pentru judecarea cauzelor personalului monahal, primite de la chiriarh sau de la consiliile de judecatã ale mânãstirilor, cu aprobarea chiriarhului.
ART. 152
Hotãrârile Consistoriului eparhial aprobate de cãtre chiriarh devin definitive şi executorii.
ART. 153
(1) Pe lângã fiecare mitropolie funcţioneazã Consistoriul mitropolitan ca instanţã de judecare a recursurilor admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sau de Sfântul Sinod.
(2) Consistoriul mitropolitan se compune din 3-5 membri titulari şi 2 supleanţi, preoţi numiţi de mitropolit dintre preoţii desemnaţi de adunãrile eparhiale ale eparhiilor sufragane, alţii decât cei desemnaţi în consistoriile eparhiale, cu îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 151 alin. (1) din prezentul statut.
(3) Preşedintele Consistoriului mitropolitan este numit de mitropolit dintre membrii acestuia, grefierul fiind desemnat tot de mitropolit dintre clericii din administraţia eparhiei de scaun a acestuia.
(4) Consistoriul mitropolitan dã hotãrâri definitive şi executorii, prin aprobarea lor de cãtre mitropolitul locului.
ART. 154
(1) Sinodul mitropolitan, ca organism care se pronunţã asupra admisibilitãţii cererilor de recurs, delibereazã sub preşedinţia mitropolitului locului.
(2) Sinodul mitropolitan primeşte şi examineazã recursurile clericilor depuşi din treapta preoţiei de cãtre un consistoriu eparhial din cadrul mitropoliei. Recursurile admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra fondului, iar sentinţa se aprobã de cãtre mitropolit.
ART. 155
Sfântul Sinod, ca organism care se pronunţã asupra admisibilitãţii cererilor de recurs, primeşte şi examineazã recursurile clericilor caterisiţi de cãtre un consistoriu eparhial. Recursurile admise, în principiu, de Sfântul Sinod sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre judecare asupra fondului, iar sentinţa se aprobã de Patriarh.
ART. 156
(1) Hotãrârile instanţelor disciplinare şi de judecatã eparhiale devin executorii numai dupã învestirea lor cu formulã executorie de cãtre chiriarh.
(2) Hotãrârile instanţelor de recurs devin executorii dupã aprobarea lor de cãtre mitropolit sau Patriarh, dupã caz.
(3) Sfântul Sinod, cu avizul chiriarhului locului, aprobã sau respinge cererile de iertare ale preoţilor sancţionaţi cu pedeapsa caterisirii care, dupã recurs, a rãmas definitivã.
(4) Sinodul mitropolitan, cu avizul chiriarhului locului, aprobã sau respinge cererile de iertare ale preoţilor sancţionaţi cu pedeapsa depunerii din treapta preoţiei care, dupã recurs, a rãmas definitivã.
(5) Hotãrârile instanţelor disciplinare şi de judecatã se pun în aplicare de cãtre autoritãţile bisericeşti învestite în acest scop.
(6) În virtutea autonomiei cultelor, prevãzutã de lege, şi a competenţelor specifice lor, instanţele de judecatã bisericeascã soluţioneazã probleme de disciplinã internã, iar hotãrârile instanţelor bisericeşti la toate nivelurile nu sunt atacabile în faţa instanţelor civile.
ART. 157
Sfântul Sinod este unica instanţã de judecatã canonicã a membrilor sãi pentru orice fel de abateri de la învãţãtura şi disciplina Bisericii.
ART. 158
În caz de urgenţã pastoralã, potrivit prevederilor Sfintelor canoane, chiriarhul poate hotãrî singur sancţiuni disciplinare pentru personalul bisericesc din eparhie.
ART. 159
Personalul bisericesc trimis în faţa instanţelor disciplinare şi de judecatã bisericeascã în calitate de acuzat poate fi asistat în faţa tuturor instanţelor bisericeşti de un apãrãtor bisericesc acreditat, ales de acuzat.
ART. 160
Cererile de revizuire a sentinţelor de caterisire, bine motivate, însoţite de actele necesare, vor fi adresate Patriarhului, ca preşedinte al Sfântului Sinod, care le va trimite spre rejudecare Consistoriului mitropolitan competent.

PARTEA a III-a
Instituţii bisericeşti cu scop misionar

ART. 161
În Biserica Ortodoxã Românã funcţioneazã ca instituţii cu scop misionar:
A. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române cu patrimoniu distinct, având sectoarele: editurã, tipografie şi ateliere, la nivelul central al Patriarhiei;
B. Instituţii media: posturi de radio şi televiziune, centre şi birouri de presã, agenţii de ştiri, cotidiane şi periodice etc., la nivelul Patriarhiei Române şi al eparhiilor;
C. Casa de ajutor reciproc a clerului şi salariaţilor bisericeşti, la fiecare eparhie.

A. Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
ART. 162
(1) Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române este condus de Patriarh, iar activitatea sa este coordonatã de unul dintre episcopii-vicari patriarhali, fiind administrat de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc.
(2) Produsele Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române se distribuie eparhiilor, parohiilor, mânãstirilor şi credincioşilor prin magazinele bisericeşti eparhiale.
(3) Editura şi tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române au exclusivitate în privinţa editãrii, tipãririi şi difuzãrii Sfintei Scripturi, a cãrţilor de cult şi a manualelor de teologie, care se vor tipãri numai cu aprobarea Sfântului Sinod.
ART. 163
Eparhiile pot organiza singure edituri şi tipografii, precum şi ateliere de picturã şi de confecţionat icoane, de ţesãtorie şi croitorie de veşminte preoţeşti, de broderie, de ţesut covoare, de lumânãri etc., pentru a împlini în exclusivitate cerinţele unitãţilor de cult din eparhie.
ART. 164
Sfântul Sinod aprobã anual calendarul bisericesc pe baza textului elaborat de Cancelaria Sfântului Sinod, care se tipãreşte la tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române şi tipografiile eparhiale, cu respectarea dreptului de copy-right, iar difuzarea se face în condiţiile stabilite anual de Sfântul Sinod, numai în cuprinsul fiecãrei eparhii.
ART. 165
Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi eparhiile care au tipografii şi ateliere proprii, sunt obligate sã ia mãsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale în vigoare privind dreptul exclusiv al Bisericii de a produce şi a valorifica obiectele şi bunurile necesare activitãţii de cult.
ART. 166
Pentru susţinerea activitãţilor pastoral-misionare, cultural-educative şi social-filantropice, Biserica Ortodoxã Românã, prin unitãţile sale de cult, poate desfãşura activitãţi economico-gospodãreşti.

B. Instituţii media
ART. 167
La nivelul Patriarhiei Române şi al eparhiilor pot funcţiona, sub directa îndrumare a Chiriarhului, instituţii media (posturi de radio şi de televiziune, centre şi birouri de presã, agenţii de ştiri, cotidiane şi periodice etc.), a cãror activitate se aprobã de organismele bisericeşti abilitate, în condiţiile legii.

C. Casa de ajutor reciproc a clerului şi salariaţilor bisericeşti
ART. 168
Casele de ajutor reciproc ale clerului şi salariaţilor bisericeşti din eparhii au ca scop acordarea de împrumuturi şi ajutoare membrilor lor, la cererea acestora, iar activitatea acestora se va desfãşura potrivit propriului regulament.

PARTEA a IV-a
Dispoziţii diverse

A. Dispoziţii privind patrimoniul bisericesc
ART. 169
Totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor, schiturilor, mânãstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Bisericã, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum şi averile bisericilor fundaţionale alcãtuiesc patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosinţã fac, de asemenea, parte din patrimoniul bisericesc şi se administreazã conform actelor de dobândire şi dispoziţiilor prezentului statut.
ART. 170
(1) Din punctul de vedere al destinaţiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericeascã, iar cedarea folosinţei poate fi acordatã pe un termen de pânã la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinţire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lãcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti, cãrţile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiazã de acelaşi regim juridic şi: casa parohialã, vatra parohialã şi mânãstireascã, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal, reşedinţele chiriarhale, chiliile mânãstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare artisticã, istoricã sau datoritã materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile, sculpturile, ţesãturile artistice, miniaturile, cãrţile rare, documentele, lucrãrile din materiale scumpe etc.
(5) Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor culturale, de caritate şi asistenţã socialã, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii.
(6) Bunurile comune afectate întreţinerii bisericilor şi slujitorilor bisericeşti, operelor culturale, de asistenţã socialã şi filantropicã, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii sunt: edificiile şcolilor bisericeşti, edificiile administraţiilor bisericeşti, muzeele religioase, aşezãmintele şi instituţiile culturale, filantropice şi economice, terenurile agricole, pãdurile, pãşunile, viile, livezile, grãdinile, drepturile patrimoniale, creanţele, pãrţile sociale, acţiunile, fondurile, hârtiile de valoare, averea în numerar etc.
(7) Terenurile agricole (arabil, pãşune, izlaz, livadã etc.) şi pãdurile unitãţilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Române vor fi folosite conform dispoziţiilor stabilite de organismele bisericeşti competente.
(8) Normele generale şi obligatorii privitoare la asigurarea bunurilor unitãţilor bisericeşti din cuprinsul Patriarhiei Române se aprobã de Sfântul Sinod.
(9) Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre, în caz de îndoialã, se stabileşte de cãtre Sinodul mitropolitan.
(10) Transmiterea cu orice titlu a folosinţei sau proprietãţii asupra bunurilor imobile care aparţin parohiilor, mânãstirilor, protopopiatelor şi altor instituţii bisericeşti cu personalitate juridicã din cuprinsul eparhiei (vânzare, cumpãrare, închiriere, schimbare etc.), precum şi grevarea cu sarcini sau afectarea de servituţi a acestor bunuri prevãzute la alin. (6) şi (7), se aprobã de Consiliul eparhial, iar înstrãinarea bunurilor imobile (clãdiri şi terenuri) ale Centrului eparhial, de cãtre Sinodul mitropolitan.
(11) Pentru îndeplinirea unor obiective misionar-pastorale şi social-filantropice la nivel de eparhii, prin aprobarea adunãrilor eparhiale, unele proprietãţi ale parohiilor şi mânãstirilor pot fi administrate în mod unitar şi solidar de organismul eparhial abilitat în acest scop.
ART. 171
(1) Fondurile arhivistice şi bibliotecile mânãstirilor, parohiilor, protopopiatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi ale Patriarhiei sunt proprietatea exclusivã a acestora, nu pot fi înstrãinate, grevate sau urmãrite şi au regimul juridic al arhivelor şi bibliotecilor private.
(2) Organizarea şi funcţionarea fondurilor arhivistice şi a bibliotecilor unitãţilor administrative bisericeşti se fac potrivit prevederilor statutare şi regulamentare bisericeşti şi normelor legale în vigoare.
ART. 172
În cazul desfiinţãrii unei unitãţi de cult sau a unei biserici fundaţionale, proprietatea asupra întregului ei patrimoniu se transmite unitãţii de cult superioare ierarhic, care va dispune de acesta cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul bisericesc fãrã stãpân revine eparhiei în a cãrei jurisdicţie teritorialã se aflã.
ART. 173
Patrimoniul fundaţiilor şi asociaţiilor bisericeşti cu personalitate juridicã constituite de Bisericã este proprietatea acestora şi se administreazã de Bisericã în limita şi în condiţiile actelor constitutive şi conform dispoziţiilor prezentului statut.
ART. 174
Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni, legate -, precum şi orice alte bunuri intrate în patrimoniul unitãţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, din ţarã şi din afara graniţelor ţãrii, nu pot face obiectul revendicãrii lor ulterioare.
ART. 175
(1) Biserica Ortodoxã Românã şi pãrţile ei componente pot deţine în proprietate bunuri în strãinãtate a cãror situaţie se reglementeazã potrivit prevederilor statutare şi regulamentare proprii şi legislaţiei statelor pe teritoriul cãrora se aflã respectivele proprietãţi.
(2) Situaţia bunurilor bisericeşti sau similare din strãinãtate, proprietate a statului român, date în administrare eparhiilor ortodoxe române din afara graniţelor ţãrii şi unitãţilor lor, se va reglementa, la cerere, prin acorduri bilaterale între Patriarhia Românã, unitatea interesatã şi statul român.
ART. 176
(1) Dobândirea, înstrãinarea, grevarea şi administrarea patrimoniului bisericesc, controlul şi verificarea gestionarã se desfãşoarã în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare în vigoare. Forma definitivã a acestor acte este cea aprobatã de Consiliul eparhial, respectiv de Sinodul mitropolitan.
(2) În cazul aprobãrii înstrãinãrii unor bunuri bisericeşti, unitãţile bisericeşti ortodoxe au drept de preemţiune.
(3) Actele juridice având ca obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încãlcarea prevederilor prezentului statut, sunt lovite de nulitate absolutã.

B. Dispoziţii cu privire la edificiile bisericeşti şi cimitirele parohiale
I. Edificiile bisericeşti
ART. 177
Bisericile sunt:
a) parohiale şi filii;
b) de cimitir;
c) fundaţionale;
d) izolate;
e) paraclise;
f) catedrale;
g) de mânãstiri;
h) din strãinãtate;
i) din armatã, sistemul penitenciar, unitãţi medicale, aşezãminte de asistenţã socialã, unitãţi de învãţãmânt etc.
ART. 178
(1) Bisericile parohiale sunt proprietatea parohiei, sunt integrate patrimoniului acesteia şi stau sub jurisdicţia şi controlul autoritãţii arhiepiscopiei sau episcopiei. Dacã într-o parohie sunt mai multe biserici, chiriarhul o desemneazã pe cea de cãpetenie ca bisericã parohialã.
(2) În municipiile-reşedinţã eparhialã, precum şi în municipiile-reşedinţã de judeţ, chiriarhul va desemna catedrala. Acolo unde existã episcop-vicar sau arhiereu-vicar, chiriarhul îi va desemna acestuia o bisericã de slujire.
(3) Se considerã anexe ale lãcaşului de cult şi urmeazã regimului juridic al acestuia urmãtoarele construcţii: clopotniţa, cancelaria parohialã, agheasmatarul, capela mortuarã, casa parohialã cu dependinţele sale, muzeul eparhial, mãnãstiresc sau parohial, incinta pentru aprins lumânãri, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezãmântul cu caracter social-filantropic, arhondaricul, chilia, trapeza, orice incintã pentru desfãşurarea activitãţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea. Prin aşezãmânt cu caracter social-filantropic se înţelege cãminul de copii, azilul de bãtrâni, cantina socialã sau orice altã incintã destinatã unei activitãţi asemãnãtoare.
ART. 179
Bisericile din cimitire se aflã în administrarea parohiilor, a mânãstirilor, a protopopiatelor sau în directã dependenţã de Centrul eparhial.
ART. 180
(1) Bisericile fundaţionale, întemeiate pe baza actelor de fundaţii, se conduc potrivit acelor acte de cãtre chiriarh sau delegatul sãu. Ele stau sub jurisdicţia şi controlul autoritãţii arhiepiscopiei şi episcopiei din punctele de vedere religios, administrativ-patrimonial şi gestionar ca şi bisericile parohiale, supunându-se aceloraşi drepturi şi obligaţii faţã de eparhie.
(2) Actele de fundaţie ale acestor biserici vor fi puse întotdeauna în acord cu dispoziţiile prezentului statut de cãtre autoritãţile bisericeşti. În caz contrar, biserica, cu toate bunurile ei mobile şi imobile, trece în administrarea eparhiei.
(3) Dacã o asociaţie sau fundaţie social-filantropicã ori cultural-bisericeascã s-ar desfiinţa, întregul ei patrimoniu ar trece în proprietatea eparhiei pe teritoriul cãreia se aflã.
ART. 181
O bisericã, imediat dupã sfinţirea ei, trece în proprietatea şi în folosinţa unitãţilor de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul şi clãdirile afectate ei şi stã sub dispoziţiile prezentului statut, ţinându-se seama şi de actele de fundaţie. Eventualele condiţii testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.
ART. 182
(1) Bisericile izolate care nu se aflã pe un teritoriu locuit de vreo aşezare omeneascã aparţin eparhiei pe teritoriul cãreia se aflã şi sunt în grija şi administrarea acelei eparhii.
(2) Bisericile şi edificiile monumente istorice cu caracter religios aparţin, de asemenea, eparhiei pe teritoriul cãreia se aflã şi se administreazã de cãtre aceasta.
ART. 183
(1) Paraclisele de la reşedinţele eparhiale stau sub autoritatea directã a chiriarhului, iar cele de la mânãstiri sub autoritatea mânãstirii de care aparţin.
(2) Paraclisele, capelele şi bisericile din cadrul unitãţilor militare, din sistemul penitenciar, din unitãţile medicale, din aşezãmintele de asistenţã socialã, din unitãţile de învãţãmânt şi din alte instituţii, depind direct de chiriarh, sunt arondate protopopiatelor pe raza cãrora funcţioneazã şi nu li se poate schimba destinaţia de lãcaş de cult al Bisericii Ortodoxe Române.
ART. 184
Bisericile de orice categorie se pot edifica pe teren proprietate a Bisericii sau concesionat acestui scop, pe bazã de cereri şi documente depuse la Centrul eparhial, numai cu aprobarea şi binecuvântarea chiriarhului, fie cã sunt noi, se reclãdesc sau se transformã dintr-un alt edificiu.
ART. 185
(1) Unitãţile de cult pot solicita şi primi de la autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale fonduri în vederea construirii, reparãrii, conservãrii şi întreţinerii lãcaşurilor de cult şi edificiilor bisericeşti, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) În privinţa lãcaşurilor de cult şi a edificiilor bisericeşti care fac parte din patrimoniul cultural-naţional, autoritãţile de stat pot efectua lucrãri de restaurare şi întreţinere a acestora, cu consultarea prealabilã a eparhiilor pe raza cãrora acestea funcţioneazã.
II. Cimitirele parohiale şi mânãstireşti
ART. 186
(1) Fiecare parohie şi mânãstire are dreptul sã deţinã sau sã înfiinţeze cel puţin un cimitir pentru îngroparea credincioşilor decedaţi, care este proprietatea parohiei sau a mânãstirii.
(2) Cimitirele parohiale şi mânãstireşti, ca bunuri sacre destinate exclusiv şi direct cultului, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi nu pot fi înstrãinate, schimbate, grevate sau sechestrate.
ART. 187
(1) Cimitirul se administreazã de cãtre Consiliul parohial, Consiliul mânãstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial.
(2) La parohie, cimitirul stã sub supravegherea preotului paroh, a epitropului şi a Consiliul parohial, iar la mânãstire, a stareţului (stareţei), care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea şi întreţinerea lui.
(3) Locul de veci concesionat rãmâne proprietatea parohiei sau a mânãstirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia putând fi fãcutã doar prin succesiune cãtre soţ sau rude pânã la gradul al IV-lea.
(4) Locuri de înmormântare mai pot fi atribuite şi în folosinţã temporarã sau gratuitã tot prin hotãrârea organismelor parohiale şi mânãstireşti.
(5) Tarifele şi taxele pentru concesionarea şi întreţinerea locurilor de înmormântare din cimitirele parohiale şi cele mânãstireşti, precum şi pentru prestarea serviciilor specifice din cimitir se vor stabili de Consiliul parohial sau de Consiliul economic al mânãstirii şi nu vor putea depãşi tarifele ce se percep la cimitirele administraţiei publice locale de aceeaşi categorie.
(6) Este interzisã condiţionarea oficierii slujbei înmormântãrii de plata oricãrei taxe fixate de preot sau de Consiliul parohial.
ART. 188
Cimitire parohiale şi mânãstireşti noi se înfiinţeazã cu aprobarea Consiliului eparhial, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

C. Dispoziţii privind cheltuielile bisericeşti şi ajutorul statului
ART. 189
Cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea unitãţilor de cult, precum şi pentru reparaţii şi construcţii noi vor fi acoperite din contribuţiile benevole ale credincioşilor, din veniturile unitãţilor de cult obţinute din activitãţi proprii şi din contribuţii de la bugetul de stat, de la bugetul autoritãţilor publice locale şi al altor instituţii, în condiţiile legii.
ART. 190
Salarizarea personalului bisericesc de conducere, precum şi a personalului clerical şi neclerical se face conform normelor generale în vigoare în Biserica Ortodoxã Românã, prin contribuţii de la bugetul propriu al unitãţilor de cult, prin contribuţii de la bugetul de stat, de la bugetul administraţiilor publice locale şi al altor instituţii, în condiţiile legii.
ART. 191
(1) Unitãţile de cult ale Bisericii Ortodoxe Române din ţarã şi din afara graniţelor ţãrii pot solicita ajutoare financiare de la Patriarhia Românã, precum şi subvenţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru sprijinirea unor activitãţi pastorale, spiritual-culturale, sociale şi edilitare.
(2) Activitatea unitãţilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Române, în calitate de furnizor de servicii sociale, este recunoscutã şi sprijinitã de stat, scop în care pot fi încheiate parteneriate şi acorduri aprobate prin lege.

D. Dispoziţii privind dreptul de succesiune al ierarhilor şi al monahilor
ART. 192
Eparhiile au vocaţie asupra tuturor bunurilor succesorale ale ierarhilor lor.
ART. 193
Bunurile cãlugãrilor şi cãlugãriţelor aduse cu dânşii sau donate mânãstirii la intrarea în monahism, precum şi cele dobândite în orice mod în timpul vieţuirii în mânãstire rãmân în totalitate mânãstirii de care aparţin şi nu pot face obiectul revendicãrilor ulterioare.
ART. 194
Pentru ierarhii pensionaţi sau retraşi, Sfântul Sinod va reglementa drepturile acestora în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare bisericeşti.

E. Dispoziţii privind stemele şi sigiliile eparhiale
ART. 195
Patriarhia Românã are propriul drapel în urmãtoarea descriere: formã dreptunghiularã, lãţimea fiind egalã cu douã treimi din lungimea sa; culoarea de fond este albã; în centru se aflã imprimatã stema Patriarhiei în descrierea aprobatã.
ART. 196
(1) Stema Patriarhiei, precum şi stemele mitropoliilor, arhiepiscopiilor şi episcopiilor din ţarã şi din afara graniţelor ţãrii se aprobã de Sfântul Sinod.
(2) Stema mitropoliei este comunã cu stema arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
ART. 197
(1) Fiecare eparhie are propriul sigiliu pe care este reprezentatã stema înconjuratã de denumirea acesteia, înscrisã la art. 6 din prezentul statut.
(2) Sigiliul mitropoliei este comun cu sigiliul Arhiepiscopiei în care îşi are reşedinţa.
(3) Sfântul Sinod are un sigiliu aflat în pãstrarea Cancelariei Sfântului Sinod, care se aplicã pe documentele semnate de Patriarh în calitate de preşedinte al organismelor centrale deliberative, executive şi administrative, pe tomosurile sinodale, pe gramatele şi actele sinodale şi patriarhale.
(4) Organismele centrale administrative şi Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române cu sectoarele lor, Administraţia eparhialã şi Cancelaria eparhialã cu sectoarele lor administrative, protopopiatele, parohiile şi mânãstirile au propriile sigilii, cu aprobarea autoritãţii superioare bisericeşti.

F. Dispoziţii privind Buletinul Oficial şi revistele centrale bisericeşti
ART. 198
(1) Patriarhia Românã publicã urmãtoarele reviste şi periodice centrale bisericeşti: Revista "Biserica Ortodoxã Românã", Buletinul Oficial al Patriarhiei Române; Revista "Ortodoxia" pentru problemele teologice de ordin interortodox, interconfesional si interreligios; Revista "Studii teologice" a facultãţilor de teologie ortodoxã; Revista "Vestitorul Ortodoxiei"; Revista "Chemarea Credinţei" şi cotidianul "Ziarul Lumina".
(2) Abonarea la revistele centrale bisericeşti, prevãzute la alineatul precedent, este obligatorie pentru toate unitãţile de cult ale Patriarhiei Române.

G. Dispoziţii privind incompatibilitãţi în organismele de conducere
ART. 199
În întreaga Bisericã Ortodoxã Românã nimeni nu poate fi în acelaşi timp:
a) membru al Consiliului eparhial şi al Consistoriului eparhial;
b) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi membru ales al Adunãrii eparhiale;
c) vicar administrativ eparhial, consilier eparhial, inspector eparhial, secretar eparhial, protopop şi membru al consistoriilor bisericeşti;
d) nu pot fi aleşi membri ai Consistoriului disciplinar protopopesc, ai Consistoriului eparhial şi ai Consistoriului mitropolitan cei ce sunt înrudiţi între ei sau cu chiriarhul respectiv, pânã la al patrulea grad de sânge şi al doilea de cuscrie;
e) salariat în administraţia şi controlul bisericesc eparhial şi membru în organismele bisericeşti de disciplinã.
ART. 200
Niciun preot, diacon sau mirean, membru al vreunui organism bisericesc deliberativ, executiv, administrativ, de control şi de disciplinã bisericeascã nu poate lua parte la soluţionarea urmãtoarelor cauze:
a) a cauzei proprii sau a celor ce le pot aduce pagube ori câştig personal;
b) a cauzelor rudeniilor, pânã la al patrulea grad de sânge sau al doilea de cuscrie;
c) a cauzelor pãrinţilor sau copiilor adoptivi, precum şi a cauzelor celor ce stau sub tutoratul sau curatela lor;
d) a cauzelor la care au fost martori, procuratori, experţi sau pe care le-au anchetat;
e) a cauzelor la a cãror decidere au luat odatã parte într-o instanţã inferioarã.

Dispoziţii finale

ART. 201
(1) Prezentul statut, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe temeiul principiilor şi dispoziţiilor generale, cuprinse în Sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru a determina modalitãţile dupã care Patriarhia Românã îşi reglementeazã, conduce şi administreazã lucrarea sa religioasã, misionar-pastoralã, cultural-educativã, social-filantropicã, fundaţionalã şi patrimonialã, este şi rãmâne obligatoriu pentru întreaga Bisericã Ortodoxã Românã din ţarã şi din afara graniţelor ţãrii.
(2) Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române se aplicã prin regulamente specifice de activitate care au aceeaşi autoritate canonicã şi juridicã cu cea a prezentului statut. Regulamentele specifice diverselor domenii de activitate ale Bisericii sunt aprobate de Sfântul Sinod.
ART. 202
Sfântul Sinod aprobã şi modificã prezentul statut cu douã treimi din numãrul membrilor prezenţi.
ART. 203
Prezentul statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române a fost aprobat de Sfântul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 şi intrã în vigoare dupã publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii de Guvern pentru recunoaşterea acestuia.
ART. 204
La data intrãrii în vigoare a prezentului statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se abrogã Statutul votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 19-20 octombrie 1948 şi recunoscut prin <>Decretul nr. 233 din 23 februarie 1949 al Prezidiului Marii Adunãri Naţionale, cu toate modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ART. 205
Pânã la elaborarea şi aprobarea noilor regulamente, rãmân în vigoare prevederile actualelor regulamente, în mãsura în care acestea nu contravin prezentului statut.

------------

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email




Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 53 din 16 ianuarie 2008

Comentarii



Nume
Email
Comentariu

Maximum 3000 caractere.
Cod securitate:
Cod de securitate
Fii primul care comenteaza.
Cautare document
Club Legislatia Muncii
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5