Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 44 din 22 ianuarie 2004  pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a   Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 44 din 22 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 6 februarie 2004

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi ale art. 1 alin. (1) şi <>art. 5 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aproba Normele metodologice de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abroga:
a) <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 635/2002 pentru aprobarea Precizãrilor referitoare la aplicarea convenţiilor sau acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 7 iunie 2002;
b) <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.828/2003 privind documentele necesare achiziţionãrii unor produse accizabile în regim de scutire, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2004;
c) <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.852/2003 privind modelul marcajelor aplicate asupra unor produse accizabile şi procedura de achizitionare a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 8 ianuarie 2004;
d) <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.853/2003 privind documentele fiscale utilizate în domeniul produselor accizabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2004;
e) <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.845/2003 privind norme de aplicare a unor prevederi din titlul VI "Taxa pe valoarea adãugatã" din <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2004.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu

Bucureşti, 22 ianuarie 2004.
Nr. 44.

ANEXA

NORME METODOLOGICE
de aplicare a <>Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Codul fiscal:

TITLUL II
Impozitul pe profit

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Contribuabili
Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, urmãtoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice romane;

Norme metodologice:
1. Fac parte din aceasta categorie companiile naţionale, societãţile naţionale, regiile autonome, indiferent de subordonare, societãţile comerciale, indiferent de forma juridicã de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital strãin sau cu capital integral strãin, societãţile agricole şi alte forme de asociere agricolã cu personalitate juridicã, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice alta entitate care are statutul legal de persoana juridicã constituitã potrivit legislaţiei romane.
2. În cazul persoanelor juridice romane care deţin participatii în capitalul altor societãţi comerciale şi care întocmesc situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecãrei persoane juridice din grup.

Codul fiscal:
b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

Norme metodologice:
3. Persoanele juridice strãine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile şi orice entitãţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte tari, devin subiect al impunerii atunci când îşi desfãşoarã activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent în România, asa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la începutul activitãţii sediului.

Codul fiscal:
Scutiri
Art. 15. - (1) Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit urmãtorii contribuabili: [...]
d) fundaţiile romane constituite ca urmare a unui legat;

Norme metodologice:
4. Fundaţia constituitã ca urmare a unui legat, în conformitate cu <>Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent şi irevocabil realizãrii unui scop de interes general sau, dupã caz, comunitar.

Codul fiscal:
e) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activitãţi economice care sunt utilizate pentru susţinerea activitãţilor cu scop caritabil;

Norme metodologice:
5. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru profitul impozabil corespunzãtor veniturilor obţinute din activitãţi economice, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, în situaţia în care sumele respective sunt utilizate în anul curent pentru susţinerea activitãţilor cu scop caritabil, cum ar fi: ajutorarea persoanelor aflate în dificultãţi materiale, a oamenilor fãrã adapost, a centrelor de îngrijire a copiilor şi batranilor etc. Justificarea utilizãrii veniturilor pentru susţinerea activitãţilor cu scop caritabil se realizeazã în baza documentelor care atesta efectuarea cheltuielilor respective.

Codul fiscal:
f) cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitãţii de cult, potrivit legii, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia ca sumele respective sa fie utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unitãţilor de cult, pentru lucrãrile de construcţie, de reparatie şi de consolidare a lacasurilor de cult şi a clãdirilor ecleziastice, pentru învãţãmânt şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub forma bãneascã, obţinute ca urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;
g) instituţiile de învãţãmânt particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, potrivit <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele mãsuri pentru îmbunãtãţirea finanţãrii învãţãmântului superior, cu modificãrile ulterioare;

Norme metodologice:
6. Veniturile obţinute din activitãţi economice de cãtre contribuabilii prevãzuţi la art. 15 alin. (1) lit. e), f) şi g) din codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres menţionate la literele respective se supun impozitãrii cu cota prevãzutã la art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestor venituri.

Codul fiscal:
(2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele tipuri de venituri: [...]
k) veniturile obţinute din reclama şi publicitate, realizate de organizaţiile nonprofit de utilitate publica, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetãrii ştiinţifice, învãţãmântului, sportului, sãnãtãţii, precum şi de camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale.

Norme metodologice:
7. Sunt venituri neimpozabile din reclama şi publicitate veniturile obţinute din închirieri de spaţii publicitare pe: clãdiri, terenuri, tricouri, cãrţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile obţinute din prestãri de servicii de intermediere în reclama şi publicitate.

Codul fiscal:
(3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din activitãţi economice realizate pana la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevãzute la alin. (2). Organizaţiile prevãzute în prezentul alineat datoreazã impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevãzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevãzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, dupã caz.

Norme metodologice:
8. Organizaţiile nonprofit care obţin venituri, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, şi depãşesc limita prevãzutã la alin. (3) plãtesc impozit pentru profitul corespunzãtor acestora. Determinarea profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la art. 15 alin. (2) din Codul fiscal;
b) determinarea veniturilor neimpozabile prevãzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea urmãtorilor pasi:
- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Nationala a României pentru anul fiscal respectiv;
- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevãzute la lit. a);
- stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la art. 15 alin. (3) din codul fiscal ca fiind valoarea cea mai mica dintre sumele stabilite conform precizãrilor anterioare;
c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b);
d) determinarea veniturilor impozabile prin scãderea din totalul veniturilor a celor de la lit. c);
e) calculul profitului impozabil corespunzãtor veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în vedere urmãtoarele:
(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizãrii veniturilor impozabile de la lit. d). Este necesarã utilizarea de cãtre contribuabil a unor chei corespunzãtoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile art. 21 din Codul fiscal;
(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferenţa între veniturile impozabile de la lit. d) şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);
f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevãzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, dupã caz, asupra profitului impozabil stabilit la lit. e).

Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinţeazã sau înceteazã sa mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Norme metodologice:
9. În cazul infiintarii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã începe:
a) de la data înregistrãrii acestuia la registrul comerţului, dacã are aceasta obligaţie;
b) de la data înregistrãrii în registrul ţinut de instanţele judecãtoreşti competente, dacã are aceasta obligaţie;
c) de la data încheierii sau, dupã caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.
10. Perioada impozabilã se încheie, în cazul divizarilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor operaţiuni, la urmãtoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societãţi noi, la data înregistrãrii în registrul comerţului a noii societãţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social al societãţii absorbante.
În cazul lichidãrii unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilã înceteazã o data cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã înfiinţarea acestuia.

Codul fiscal:
Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportive
Art. 18. - Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive şi la care impozitul pe profit datorat pentru activitãţile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Norme metodologice:
11. Intra sub incidenta prevederilor art. 18 din codul fiscal contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; aceştia trebuie sa organizeze şi sa conducã evidenta contabila pentru a se cunoaşte veniturile şi cheltuielile corespunzãtoare acestor activitãţi. La determinarea profitului aferent acestor activitãţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste activitãţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic decât 5% din veniturile obţinute din aceste activitãţi, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adauga la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activitãţi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activitãţilor respective, înregistrate în conformitate cu reglementãrile contabile.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Reguli generale
Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţa între veniturile realizate din orice sursa şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Norme metodologice:
12. Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementãrilor contabile date în baza <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente similare veniturilor:
- diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenta contabila în rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
- rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situaţia în care au fost deductibile din profitul impozabil.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
- diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii creanţelor şi datoriilor în valuta, înregistrate în evidenta contabila în rezultatul reportat, ca urmare a retratarii sau transpunerii;
- cheltuiala cu valoarea neamortizata a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistratã în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilã fiscal pe perioada rãmasã de amortizat a acestor imobilizari, respectiv durata iniţialã stabilitã conform legii, mai puţin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajãrilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratarii situaţiilor financiare anuale.
13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corecteaza prin ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale cãreia îi aparţin. În cazul în care contribuabilul constata ca dupã depunerea declaraţiei anuale un element de venit sau de cheltuiala a fost omis ori a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat sa depunã declaraţia rectificativa pentru anul fiscal respectiv. Dacã în urma efectuãrii acestei corectii rezulta o suma suplimentarã de plata a impozitului pe profit, atunci pentru aceasta suma se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere conform legislaţiei în vigoare.
14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevãzute de legislaţia în vigoare se aplica trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, dupã caz, astfel încât la finele anului acestea sa se încadreze în prevederile legii.
15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi sa întocmeascã un registru de evidenta fiscalã, într-un singur exemplar, compus din cel puţin 100 de file, ţinut în forma scrisã sau electronica. Completarea se face în ordine cronologicã, iar informaţiile înregistrate trebuie sa corespundã cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în declaraţiile de impunere. Registrul de evidenta fiscalã se completeazã în toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în declaraţia fiscalã sunt obţinute în urma unor prelucrari ale datelor furnizate din înregistrãrile contabile. Modul de completare a registrului de evidenta fiscalã este la latitudinea fiecãrui contribuabil, în funcţie de specificul activitãţii şi de necesitãţile proprii ale acestuia. Acestea se referã la: calculul dobânzilor şi al diferenţelor de curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscalã, reduceri şi scutiri de impozit pe profit, evidenta fiscalã a vânzãrilor cu plata în rate, valoarea fiscalã în cazul efectuãrii operaţiunilor prevãzute la art. 27 din Codul fiscal, alte asemenea operaţiuni.

Codul fiscal:
(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile şi imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului sa fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe mãsura ce ratele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile corespunzãtoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului. Opţiunea se exercita la momentul livrãrii bunurilor şi este irevocabilã.

Norme metodologice:
16. Opţiunea prevãzutã la art. 19 alin. (3) din codul fiscal poate fi exercitatã numai de contribuabilii care vand cu plata în rate bunuri mobile şi imobile care sunt rezultate din producţia proprie şi se face pentru fiecare contract. Pentru determinarea profitului impozabil în perioada curenta, ratele scadente în perioada urmãtoare sunt scoase din baza de impunere, prin intermediul veniturilor neimpozabile, iar cheltuielile corespunzãtoare acestora, prin intermediul cheltuielilor nedeductibile. Pentru perioadele urmãtoare în care veniturile, respectiv cheltuielile aferente contractului de vânzare nu se mai regãsesc în baza de impunere, datoritã trecerii într-un alt an fiscal, veniturile sunt impozabile, iar cheltuielile aferente sunt deductibile pe mãsura scadentei acestora.

Codul fiscal:
(4) În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementãrile din aceste convenţii.

Norme metodologice:

17. Intra sub incidenta acestui alineat contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de servicii internaţionale care aplica regulile de evidenta şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile poştale, telecomunicatiile, transporturile internaţionale).

Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 20. - Urmãtoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoana juridicã romana. Sunt, de asemenea, neimpozabile, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele primite de la o persoana juridicã strãinã, din statele Comunitãţii Europene, dacã persoana juridicã romana deţine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã, pe o perioada neîntreruptã de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plãţii dividendului;

Norme metodologice:
18. Dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, veniturile realizate de persoanele juridice romane din dividende primite de la o persoana juridicã strãinã, din statele Comunitãţii Europene, sunt neimpozabile în condiţiile în care acestea justifica îndeplinirea celor doua condiţii cumulativ:
- deţinerea a minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã strãinã;
- perioada neîntreruptã de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plãţii dividendului.
Justificarea îndeplinirii celor doua condiţii se face pe baza documentelor care atesta dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare deţinute la persoana juridicã strãinã.

Codul fiscal:
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionarii, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridicã la care se deţin titlurile de participare;

Norme metodologice:
19. În sensul prevederilor art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investiţiile financiare pe termen lung reprezintã activele care au fost înregistrate ca imobilizari financiare, potrivit normelor contabile.

Codul fiscal:
d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

Norme metodologice:
20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recupereazã cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuãrii lor, cum sunt: rambursarile de impozit pe profit plãtit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalitãţi de întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea. Veniturile rezultate din înregistrarea în evidenta contabila a creanţelor privind impozitul pe profit amânat sunt venituri neimpozabile.

Codul fiscal:
e) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

Norme metodologice:
21. Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevãzut faptul ca profitul aferent anumitor activitãţi nu este impozabil sunt obligaţi sa organizeze şi sa conducã evidenta contabila pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor activitãţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din acele activitãţi, în situaţia în care evidenta contabila nu asigura informaţia necesarã identificarii acestora, dupã caz.

Codul fiscal:
Cheltuieli
Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Norme metodologice:
22. Cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrãrilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile şi cheltuielile efectuate cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative şi în limita cotelor prevãzute în contractele de distribuţie, cu condiţia reflectãrii în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor potrivit reglementãrilor contabile, respectiv cheltuielile generate de taxa pe valoarea adãugatã ca urmare a aplicãrii pro-ratei, în conformitate cu prevederile titlului VI "Taxa pe valoarea adãugatã" din Codul fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea adãugatã aferentã unor cheltuieli deductibile este înregistratã în costuri.
24. Nu sunt deductibile cheltuielile ocazionate de cesionarea cãtre personalul societãţii a acţiunilor proprii, în limitele stabilite de adunarea generalã a actionarilor, nefiind cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile.

Codul fiscal:
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri şi: [...]
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale;

Norme metodologice:
25. Intra sub incidenta acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiţiile în care specificul activitãţii desfãşurate se încadreazã în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecţie a muncii, stabilite conform legislaţiei în materie.

Codul fiscal:
c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de munca, boli profesionale sau riscuri profesionale;

Norme metodologice:
26. Intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. c) din codul fiscal cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de munca şi boli profesionale, efectuate potrivit <>Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu modificãrile ulterioare. Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Codul fiscal:
e) cheltuielile de transport şi cazare în ţara şi în strãinãtate efectuate de cãtre salariaţi şi administratori, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenti;

Norme metodologice:
27. Calitatea de administrator rezulta din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de administrare.
28. Analiza în vederea acordãrii deductibilitatii cheltuielilor de transport şi cazare în ţara şi strãinãtate, efectuate de cãtre salariaţi şi administratori, se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul în exerciţiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizari periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistreazã profit contabil, cheltuielile prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. e) din codul fiscal sunt deductibile.

Codul fiscal:
f) contribuţia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

Norme metodologice:
29. Intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din codul fiscal cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu reglementãrile legale.

Codul fiscal:
g) taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de munca;

Norme metodologice:
30. Intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (2) lit. g) din codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar şi altele asemenea. Contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de munca sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu prevederile <>Legii patronatelor nr. 356/2001 .

Codul fiscal:
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenti, precum şi în situaţia în care acesta se afla înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii;

Norme metodologice:
31. În cazul în care activitãţile de promovare pe pieţe existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri genereazã cheltuieli cu bunuri din producţia proprie sau prestarea de servicii, în scopul popularizarii firmei, produselor sau serviciilor, acestea sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în baza art. 21 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal. Celelalte cheltuieli aferente activitãţilor prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din codul fiscal nu sunt deductibile în situaţia în care contribuabilul realizeazã pierdere contabila din cumularea rezultatului curent cu cel reportat sau nu se afla înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform art. 26 din Codul fiscal.
32. Analiza în vederea acordãrii deductibilitatii cheltuielilor de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul în exerciţiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizari periodice. În cazul în care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul înregistreazã profit contabil, precum şi în situaţia în care contribuabilul se afla înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii, cheltuielile prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. i) din codul fiscal sunt deductibile.

Codul fiscal:
(3) Urmãtoarele cheltuieli au deductibilitate limitatã:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicatã asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit;

Norme metodologice:
33. Baza de calcul la care se aplica cota de 2% o reprezintã diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementãrilor contabile, la care se efectueazã ajustarile fiscale. Astfel, din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.

Codul fiscal:
b) suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordatã salariaţilor pentru deplasãri în România şi în strãinãtate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice, în cazul în care contribuabilul realizeazã profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenti. Cheltuielile de transport, cazare şi indemnizaţia acordatã salariaţilor, în cazul contribuabilului care realizaza pierdere în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenti, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

Norme metodologice:
34. Cheltuielile de transport, cazare şi indemnizaţia acordatã salariaţilor sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice, în situaţia în care contribuabilul înregistreazã pierdere contabila din cumularea rezultatului contabil curent cu cel reportat.

Codul fiscal:
d) perisabilitatile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreunã cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice;

Norme metodologice:
35. Nu sunt considerate perisabilitati pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesarã pentru fabricarea unui produs sau obţinerea unui serviciu.

Codul fiscal:
l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se afla sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeţelor construite prevãzute de legea locuinţei, care se majoreazã din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenţa nedeductibila trebuie recuperatã de la beneficiari, respectiv chiriaşi/locatari;

Norme metodologice:
36. În cazul locuinţei de serviciu date în folosinta unui salariat sau administrator, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzãtoare raportului dintre suprafata construitã prevãzutã de <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, majoratã cu 10%, şi totalul suprafeţei construite a locuinţei de serviciu respective.

Codul fiscal:
m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în locuinta proprietate personalã a unei persoane fizice, folositã şi în scop personal, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeţelor puse la dispoziţia societãţii în baza contractelor încheiate între pãrţi, în acest scop;

Norme metodologice:
37. În cazul în care sediul unui contribuabil se afla în locuinta proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului sunt deductibile în limita determinata pe baza raportului dintre suprafata pusã la dispoziţie contribuabilului, menţionatã în contractul încheiat între pãrţi, şi suprafata totalã a locuinţei. Contribuabilul va justifica cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de utilitãţi şi alte documente.

Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele neretinute la sursa în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

Norme metodologice:
38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursa plãtite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile.

Codul fiscal:
b) amenzile, confiscarile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile de întârziere datorate cãtre autoritãţile romane, potrivit prevederilor legale. Amenzile, penalitãţile sau majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau autoritãţi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. [...]

Norme metodologice:
39. Prin autoritãţi romane se înţelege totalitatea organelor administraţiei publice centrale şi locale care urmãresc şi încaseazã amenzi, majorãri şi penalitãţi de întârziere, executa confiscari, potrivit prevederilor legale.
40. Majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România care, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca dobânzi sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în condiţiile prevãzute de titlul II din Codul fiscal.

Codul fiscal:
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dacã aceasta este datoratã potrivit prevederilor titlului VI;

Norme metodologice:
41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intra sub incidenta prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
42. Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuiala deductibilã fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale lipsa din gestiune sau distruse, care excedeaza valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz, nu este deductibilã fiscal.

Codul fiscal:
e) cheltuielile fãcute în favoarea actionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piata pentru aceste bunuri sau servicii;

Norme metodologice:
43. Sunt considerate cheltuieli fãcute în favoarea participanţilor urmãtoarele:
a) cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de cãtre participanţi, în favoarea acestora;
b) bunurile, mãrfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrãrile executate în favoarea acestora;
c) cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
d) alte cheltuieli în favoarea acestora.

Codul fiscal:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se facã dovada efectuãrii operaţiunii sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor;

Norme metodologice:
44. Înregistrãrile în evidenta contabila se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajeazã rãspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementãrilor contabile în vigoare.

Codul fiscal:
h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin participatii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

Norme metodologice:
45. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercialã la care se deţin titlurile de participare sau ca urmare a modificãrii cotatiei pe piata bursiera, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
46. Nu intra sub incidenta acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de participare tranzacţionate sau cesionate.
47. În cazul vânzãrii titlurilor de participare, profitul impozabil se determina ca diferenţa între valoarea obţinutã în urma vânzãrii şi valoarea nominalã în cazul primei vânzãri sau costul de achiziţie ori valoarea fiscalã definitã potrivit art. 27 din Codul fiscal, dupã caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenta a stocurilor.

Codul fiscal:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţa, asistenta sau alte prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestãrii acestora în scopul desfãşurãrii activitãţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;

Norme metodologice:
48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţa, asistenta sau alte prestãri de servicii trebuie sa se îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
- serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate în baza unui contract care sa cuprindã date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totalã a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura sa se facã pe intreaga durata de desfãşurare a contractului sau pe durata realizãrii obiectului contractului; prestarea efectivã a serviciilor se justifica prin: situaţii de lucrãri, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzãtoare;
- contribuabilul trebuie sa dovedeascã necesitatea efectuãrii cheltuielilor prin specificul activitãţilor desfãşurate.
49. Pentru servicii de management, consultanţa şi asistenta tehnica prestate de nerezidentii afiliati contribuabilului, la analiza tranzacţiilor pentru determinarea deductibilitatii cheltuielilor trebuie sa se aibã în vedere şi principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din Convenţia-model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe capital. Analiza trebuie sa aibã în vedere:
(i) pãrţile implicate;
(ii) natura serviciilor prestate;
(iii) elementele de recunoaştere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza documentelor justificative care sa ateste prestarea acestor servicii.

Codul fiscal:
Provizioane şi rezerve
Art. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legalã este deductibilã în limita unei cote de 5% aplicatã asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pana ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vãrsat sau din patrimoniu, dupã caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, reconstituirea ulterioara a rezervei nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituitã de persoanele juridice care furnizeazã utilitãţi societãţilor comerciale care se restructureaza, se reorganizeazã sau se privatizeazã poate fi folositã pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

Norme metodologice:
50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevãzutã la art. 22 alin. (1) lit. a) din codul fiscal se aplica asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi amânat şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculeazã cumulat de la începutul anului şi este deductibilã la calculul profitului impozabil lunar sau trimestrial, dupã caz. În veniturile neimpozabile care se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezerva sunt incluse veniturile prevãzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor prevãzute la lit. e) din acelaşi articol. Rezervele astfel constituite se completeazã sau se diminueazã în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.
51. În cazul în care aceasta rezerva este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, rezerva reconstituita ulterior acestei utilizãri în aceeaşi limita nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil.

Codul fiscal:
b) provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor;

Norme metodologice:
52. Provizioanele pentru garanţii de buna execuţie acordate clienţilor se constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrãrile executate şi serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acorda garanţie în perioadele urmãtoare, la nivelul cotelor prevãzute în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevãzut în tariful lucrãrilor executate ori serviciilor prestate.
Pentru lucrãrile de construcţii care necesita garanţii de buna execuţie, conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie trimestrial, în limita cotelor prevãzute în contracte, cu condiţia reflectãrii integrale la venituri a valorii lucrãrilor executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de lucrãri.
Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanţiile de buna execuţie se face pe mãsura efectuãrii cheltuielilor cu remedierile sau la expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.
Aceleaşi prevederi se aplica şi în cazul provizioanelor pentru garanţii de buna execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile legii producãtorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proporţional cu cota de participare la realizarea acestora, cu condiţia ca acestea sa se regaseasca distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrãrilor executate şi în facturile emise.
Prin export complex se înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau pãrţi de instalaţii, separat ori împreunã cu tehnologii, licenţe, know-how, asistenta tehnica, proiectare, construcţii-montaj, lucrãri de punere în funcţiune şi recepţie, precum şi piesele de schimb şi materialele aferente, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Sunt considerate exporturi complexe lucrãrile geologice de proiectare-explorare, lucrãrile de exploatare pentru zãcãminte minerale, construcţii de reţele electrice, executarea de foraje de sonde, construcţii de schele, de instalaţii şi conducte de transport, de depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi a gazelor naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în domeniile agriculturii, imbunatatirilor funciare, amenajãrilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatarilor forestiere şi altele asemenea, definite în conformitate cu actele normative în vigoare.

Codul fiscal:
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioada ce depãşeşte 270 de zile de la data scadentei;
3. nu sunt garantate de alta persoana;
4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliatã contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

Norme metodologice:
53. Creanţele asupra clienţilor reprezintã sumele datorate de clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mãrfuri etc. vândute, lucrãri executate şi servicii prestate, pe baza de facturi, înregistrate dupã 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioada ce depãşeşte 270 de zile de la data scadentei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectueazã prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasãrii creanţei, proporţional cu valoarea încasatã sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor în valuta, provizionul este deductibil la nivelul valorii influentate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluãrii acestora.

Codul fiscal:
e) rezervele constituite de societãţile comerciale bancare sau alte instituţii de credit autorizate, precum şi de societãţile de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;

Norme metodologice:
54. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal, inclusiv fondul pentru riscuri bancare generale, în cazul bãncilor, precum şi în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, se calculeazã lunar în cotele şi în limitele prevãzute de <>Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Codul fiscal:
g) rezervele legale şi provizioanele constituite de Banca Nationala a României, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Norme metodologice:
55. Rezervele legale se constituie lunar din profitul Bãncii Naţionale a României, în cotele şi în limitele stabilite, conform legii.

Codul fiscal:
h) rezervele tehnice constituite de societãţile de asigurare şi reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare. Pentru contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueazã astfel încât nivelul acestora sa acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asiguratorului, dupã deducerea reasigurãrii;

Norme metodologice:
56. În cazul societãţilor din domeniul asigurãrilor şi reasigurarilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor <>Legii nr. 32/2000 privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-pãrţi corespunzãtoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.

Codul fiscal:
(2) Contribuabilii autorizaţi sa desfãşoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligaţi sa înregistreze în evidenta contabila şi sa deducã provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, pe toatã durata de funcţionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.

Norme metodologice:
57. Provizioanele prevãzute la art. 22 alin. (2) din codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru titularii acordurilor petroliere.

Codul fiscal:
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând facilitãţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeazã impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalitãţi de întârziere, de la data aplicãrii facilitatii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitãrii rezervele din influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitãţilor în valuta, constituite potrivit legii, înregistrate de societãţi comerciale bancare - persoane juridice romane şi sucursalele bãncilor strãine, care îşi desfãşoarã activitatea în România.

Norme metodologice:
58. Intra sub incidenta art. 22 alin. (6) din codul fiscal urmãtoarele sume înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanţare, în conformitate cu reglementãrile privind impozitul pe profit:
a) sumele reprezentând diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile;
b) scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit, diferenţa dintre cota redusã de impozit pentru exportul de bunuri şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevãzute în legi speciale.

Codul fiscal:
Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de indatorare a capitalului se determina ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de indatorare a capitalului este mai mic decât trei.
(2) În cazul în care gradul de indatorare a capitalului este peste unu inclusiv, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta din diferenţele de curs valutar sunt deductibile pana la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta din diferenţele de curs valutar rãmase nedeductibile se reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleaşi condiţii, pana la deductibilitatea integrala a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depãşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratata ca o cheltuiala cu dobanda, potrivit alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusã limitarilor prevãzute în aceste alineate. Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limiteazã potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de indatorare a capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legatura cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bãnci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat nu intra sub incidenta prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entitãţi, cu excepţia societãţilor comerciale bancare romane sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãţilor de leasing pentru operaţiuni de leasing, a societãţilor de credit ipotecar şi a persoanelor juridice care acorda credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzilor de referinta a Bãncii Naţionale a României, corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, şi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valuta. Acest nivel al ratei dobânzii se aplica la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valuta se va actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplica separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica societãţilor comerciale bancare, persoane juridice romane, sucursalelor bãncilor strãine care îşi desfãşoarã activitatea în România, societãţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societãţilor de credit ipotecar, precum şi instituţiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îşi desfãşoarã activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplica prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Norme metodologice:
59. În vederea determinãrii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se efectueazã mai întâi ajustarile conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedeaza nivelului de deductibilitate permis conform art. 23 alin. (5) este consideratã nedeductibila, fãrã a mai fi luatã în calcul în perioadele urmãtoare.
60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativa sau gradul de indatorare este mai mare ori egal cu 1, contribuabilul aplica limitarea prevãzutã la art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
61. Intra sub incidenta art. 23 alin. (3) din codul fiscal pierderea neta din diferenţe de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
62. Instituţiile de credit, în sensul art. 23 alin. (7) din Codul fiscal, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Nationala a României. În sensul art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, prin persoane juridice care acorda credite potrivit legii se înţelege persoanele juridice care sunt autorizate sa acorde credite prin legi speciale de înfiinţare.
63. Gradul de indatorare al capitalului se determina ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an de la data semnãrii contractului, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituţii financiare, împrumuturi de la acţionari, asociaţi sau alte persoane, credite furnizori.
64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale. În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de societatea principala pentru desfãşurarea activitãţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementãrilor legale.

Capital împrumutat
Gradul de indatorare = --------------------
Capital propriu

65. Pentru calculul deductibilitatii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere urmãtoarele:
a) Pentru împrumuturile angajate de la alte entitãţi, cu excepţia societãţilor bancare romane sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de credit, a societãţilor de leasing pentru operaţiuni de leasing, a societãţilor de credit ipotecar şi a persoanelor juridice care acorda credite potrivit legii, se aplica limita prevãzutã la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, indiferent de perioada în care au fost contractate.
b) În scopul aplicãrii art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de referinta, recunoscuta la calculul profitului impozabil, este cea din ultima luna a trimestrului pentru care se calculeazã impozitul pe profit, publicatã de Banca Nationala a României în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) Modul de calcul al dobânzii, conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzãtor modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor.
d) Rezultatul exerciţiului luat în calcul la determinarea capitalului propriu pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de calculul impozitului pe profit.
66. Cheltuielile cu dobânzile insumate cu pierderea neta din diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în considerare la calculul gradului de indatorare, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în limitele prevãzute la art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
67. În cazul leasingului financiar, utilizatorul nu aplica limita prevãzutã la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
68. În vederea determinãrii impozitului pe profit, gradul de indatorare se calculeazã ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit, dupã cum urmeazã:



Capital împrumutat + Capital împrumutat
(începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)


2
Gradul de = ___________________________________________________
indatorare Capital propriu + Capital propriu
(începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
---------------------------------------------------
2
astfel:


Capital împrumutat + Capital împrumutat
(începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)
Gradul de = ___________________________________________________
indatorare Capital propriu + Capital propriu
(începutul anului fiscal) (sfârşitul perioadei)



În cazul în care gradul de indatorare astfel determinat este mai mic decât 1, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea neta de curs valutar sunt deductibile integral dupã ce s-au efectuat ajustarile prevãzute la art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
Dacã gradul de indatorare astfel determinat este 1 sau mai mare decât 1, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea neta din diferenţe de curs valutar este deductibilã numai în limita urmãtoarei sume: venitul din dobânzi al contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia. Celelalte venituri nu includ: veniturile din dobânzi, veniturile din diferenţe de curs valutar, veniturile înregistrate în conturile 711, 721 şi 722, precum şi eventualele venituri rezultate din operaţiuni care au ca scop majorarea limitei prevãzute în art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
69. Cheltuielile rãmase nedeductibile dupã aplicarea prevederilor art. 23 alin. (2) din codul fiscal sunt reportate în perioada urmãtoare şi sunt tratate din punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând sa devinã subiect al limitãrii aplicabile în acea perioada.
70. În sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bãnci internaţionale de dezvoltare se înţelege:
- Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), Corporatia Financiarã Internationala (CFI) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internationala (ADI);
- Banca Europeanã de Investiţii (BEI);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD);
- bãnci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regionala similare.
Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit <>Legii datoriei publice nr. 81/1999 .

Codul fiscal:
Amortizarea fiscalã
Art. 24 [...]
(8) În cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeazã prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficienţii urmãtori:
a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Norme metodologice:
71. Exemplu de calcul al amortizarii prin utilizarea regimului de amortizare degresiva. Pentru un mijloc fix se dau urmãtoarele date:
- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;
- durata normalã de funcţionare conform catalogului: 10 ani;
- cota anuala de amortizare: 100/10 = 10%;
- cota anuala de amortizare degresiva: 10% x 2,0 = 20%;



Amortizarea anuala se va calcula astfel:
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ani Modul de calcul Amortizarea anuala degresiva Valoarea rãmasã
(lei) (lei)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 350.000.000 x 20% 70.000.000 280.000.000
2 280.000.000 x 20% 56.000.000 224.000.000
3 224.000.000 x 20% 44.800.000 179.200.000
4 179.200.000 x 20% 35.840.000 143.360.000
5 143.360.000 x 20% 28.672.000 114.688.000
6 114.688.000 x 20%=
114.688.000 / 5 22.937.600 91.750.400
7 22.937.600 68.812.800
8 22.937.600 45.875.200
9 22.937.600 22.937.600
10 22.937.600 0
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Codul fiscal:
Contracte de leasing
Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de cãtre locator, în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobanda, iar în cazul leasingului operational locatorul deduce chiria (rata de leasing).

Norme metodologice:
72. Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizeazã avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (1) pct. 7 şi 8 din codul fiscal şi clauzele contractului de leasing.

Codul fiscal:
Pierderi fiscale
Art. 26. - (1) Pierderea anuala, stabilitã prin declaraţia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obţinute în urmãtorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
(2) Pierderea fiscalã înregistratã de contribuabilii care îşi înceteazã existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereazã de cãtre contribuabilii nou-infiintati sau de cãtre cei care preiau patrimoniul societãţii absorbite, dupã caz.
(3) În cazul persoanelor juridice strãine, prevederile alin. (1) se aplica luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscalã, intra sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceasta pierdere se recupereazã pe perioada cuprinsã între data înregistrãrii pierderii fiscale şi limita celor 5 ani.

Norme metodologice:
73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
74. Pierderea fiscalã reprezintã suma înregistratã în declaraţia de impunere a anului precedent.
75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioara a rezervei legale nu va mai fi o suma deductibilã la calculul profitului impozabil.
76. Persoana juridicã din al carei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei operaţiuni de divizare şi care îşi continua existenta ca persoana juridicã recupereazã partea din pierderea fiscalã înregistratã înainte de momentul în care operaţiunea de divizare produce efecte, proporţional cu drepturile şi obligaţiile menţinute de persoana juridicã respectiva.
77. În cazul fuziunii prin absorbţie pierderea fiscalã rezultatã din declaraţia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarata pana la data înscrierii la registrul comerţului a menţiunii privind majorarea capitalului social, se recupereazã potrivit prevederilor din lege.

Codul fiscal:
Reorganizari, lichidari şi alte transferuri de active şi titluri de participare
Art. 27. - (1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridicã se aplica urmãtoarele reguli:
a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor titlului III;
b) valoarea fiscalã a activelor primite de persoana juridicã este egala cu valoarea fiscalã a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c) valoarea fiscalã a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egala cu valoarea fiscalã a activelor aduse drept contribuţie de cãtre persoana respectiva.

Norme metodologice:
78. În sensul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoana juridicã poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta, prin constituirea sau majorarea capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale societãţilor respective. Contribuţiile cu active la capitalul social al unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridicã nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
79. În cazul în care pentru contribuţia cu active se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea fiscalã, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majoreazã cu taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
(2) Distribuirea de active de cãtre o persoana juridicã romana cãtre participanţii sãi, fie sub forma de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se trateazã ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevãzute la alin. (3).

Norme metodologice:
80. Distribuirea de active de cãtre o persoana juridicã romana cãtre participanţii sãi se poate realiza în cazul lichidãrii.
81. Profitul impozabil în cazul lichidãrii se calculeazã ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor.
82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi înceteazã existenta în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile art. 22. Acelaşi tratament se aplica şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, dacã legea nu prevede altfel.
83. Impozitul pe dividende se determina dupã calculul profitului impozabil, se retine şi se vireazã, pentru urmãtoarele elemente:
- profit obţinut în urma operaţiunii de lichidare a societãţilor comerciale;
- capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizarilor şi a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferenţe de curs valutar etc.);
- capitaluri proprii constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);
- capitaluri proprii constituite în conformitate cu prevederile legale, fãrã ca sumele cuprinse în capitaluri sa fie evidentiate în prealabil la venituri (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizarilor, diferenţe de curs valutar din evaluarea disponibilitãţilor în valuta, diferenţe din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenţii pentru investiţii etc.).
84. Pentru elementele de capital propriu, constituite din profitul net (rezerva statutara, alte rezerve, profitul net realizat în exerciţiile precedente a cãrui repartizare a fost amânatã etc.), se calculeazã şi se vireazã numai impozit pe dividende.

Codul fiscal:
(3) Prevederile prezentului articol se aplica urmãtoarelor operaţiuni de reorganizare, dacã acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscalã sau evitarea plãţii impozitelor:
a) fuziunea între doua sau mai multe persoane juridice romane, în cazul în care participanţii la oricare persoana juridicã care fuzioneazã primesc titluri de participare la persoana juridicã succesoare;
b) divizarea unei persoane juridice romane în doua sau mai multe persoane juridice romane, în cazul în care participanţii la persoana juridicã iniţialã beneficiazã de o distribuire proporţionalã a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

Norme metodologice:
85. În înţelesul art. 27 alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune şi divizare sunt reglementate prin <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

Codul fiscal:
c) achiziţionarea de cãtre o persoana juridicã romana a tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activitãţi economice ale altei persoane juridice romane, numai în schimbul unor titluri de participare;

Norme metodologice:
86. Prevederea de la art. 27 alin. (3) lit. c) din codul fiscal are în vedere transferul unei pãrţi din activul unei societãţi (transmitatoare) cãtre una sau mai multe societãţi (beneficiare) existente sau care iau astfel fiinta, în schimbul atribuirii de titluri de participare ale societãţilor beneficiare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III
Aspecte fiscale internaţionale

Veniturile unui sediu permanent
Art. 29. [...]
(2) Profitul impozabil se determina în conformitate cu regulile stabilite în capitolul II al prezentului titlu, în urmãtoarele condiţii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în cheltuielile deductibile;
c) cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridicã strãinã şi înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10% din veniturile salariale ale angajaţilor sediului permanent.

Norme metodologice:
87. Prin angajaţi ai sediului permanent se înţelege persoanele angajate cu contract individual de munca în condiţiile legii.

Codul fiscal:
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea sediului permanent ca persoana separatã şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piata al unui transfer fãcut între persoana juridicã strãinã şi sediul sau permanent.
(4) Înainte de a desfasura activitate printr-un sediu permanent în România, reprezentantul legal la persoanei juridice strãine prevãzute la alin. (1) trebuie sa înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscalã competenta.

Norme metodologice:
88. Persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţile menţionate la art. 8 alin. (3) din codul fiscal datoreazã impozit pe profit de la începutul activitãţii, în mãsura în care se determina depãşirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevãzute în convenţiile de evitare a dublei impuneri, dupã caz. În situaţia în care nu se determina înainte de sfârşitul anului fiscal dacã activitãţile din România vor fi pe o durata suficienta pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în urmãtorul an fiscal, în situaţia în care durata specificatã este depãşitã.
89. Profiturile ce urmeazã a fi atribuite unui sediu permanent sunt acelea pe care sediul permanent le-ar fi realizat dacã, în loc de a derula afaceri cu persoana juridicã nerezidenta al carei sediu permanent este, ar fi derulat afaceri cu o persoana juridicã separatã. La stabilirea preţului de piata al transferurilor efectuate între persoana juridicã strãinã şi sediul sau permanent se utilizeazã regulile preţurilor de transfer.

Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31. - (1) Dacã o persoana juridicã romana obţine venituri dintr-un stat strãin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la sursa şi veniturile sunt impozitate atât în România, cat şi în statul strãin, atunci impozitul plãtit cãtre statul strãin, fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o alta persoana, se deduce din impozitul pe profit ce se determina potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plãtite cãtre un stat strãin într-un an fiscal nu poate depãşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevãzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obţinut în statul strãin, determinat în conformitate cu regulile prevãzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul strãin.
(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, numai dacã persoana juridicã romana prezintã documentaţia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din care sa rezulte faptul ca impozitul a fost plãtit statului strãin.

Norme metodologice:
90. În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârşitul anului fiscal, operaţiunile efectuate prin intermediul unor sedii permanente din strãinãtate ale persoanelor juridice romane, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cat şi impozitul plãtit se convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Nationala a României.
91. O persoana juridicã romana care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent într-un alt stat calculeazã profitul impozabil la nivelul întregii societãţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În scopul acordãrii creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul calculeazã profitul impozabil şi impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu reglementãrile fiscale din România.
92. Documentul pe baza cãruia se calculeazã deducerea din impozitul pe profit datorat în România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atesta plata, confirmat de autoritatea fiscalã strãinã.
93. Limitarea prevãzutã în art. 31 alin. (2) din codul fiscal va fi calculatã separat pentru fiecare sursa de venit. În scopul aplicãrii acestei prevederi, toate veniturile persoanei juridice romane a cãror sursa se afla în aceeaşi ţara strãinã vor fi considerate ca având aceeaşi sursa.
Exemplu: un contribuabil desfãşoarã activitãţi atât în România, cat şi în ţara strãinã X unde realizeazã venituri atât printr-un sediu permanent, cat şi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.
Pentru activitatea desfasurata în ţara strãinã X situaţia este urmãtoarea:
Pentru sediul permanent:
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din ţara strãinã X, 100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Nationala a României);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din ţara strãinã X (cota de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Nationala a României);
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea romana, 80 milioane lei (legislaţia romana privind impozitul pe profit permite deducerea unor cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara strãinã X);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea romana (cota de 25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate din ţara X:
- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;
- impozit de 10% cu reţinere la sursa pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Nationala a României).
Pentru activitatea desfasurata atât în România, cat şi în ţara strãinã X situaţia este urmãtoarea:
- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea romana, 1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent şi 920 milioane profit impozabil pentru activitatea din România);
- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea romana (cota de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaţiei prezentate mai sus, suma maxima reprezentând creditul fiscal extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reţinere la sursa (dobânzi).
Deoarece impozitul plãtit în strãinãtate în suma de 40 milioane lei este mai mare decât limita maxima de 30 milioane lei care poate fi acordatã sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scãdea din impozitul pe profitul întregii activitãţi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.

Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 32. - (1) Orice pierdere realizatã printr-un sediu permanent din strãinãtate este deductibilã doar din veniturile obţinute din strãinãtate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strãinãtate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursa de venit. Pierderile neacoperite se reporteazã şi se recupereazã în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.

Norme metodologice:
94. Potrivit art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfasurata în strãinãtate printr-un sediu permanent se recupereazã numai din veniturile impozabile realizate în strãinãtate pe fiecare sursa de venit. În sensul aplicãrii acestei prevederi, prin sursa de venit se înţelege ţara din care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevãzute pentru aplicarea art. 26 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV
Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionarii proprietãţilor imobiliare şi titlurilor de participare

Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionarii proprietãţilor imobiliare şi titlurilor de participare
Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplica persoanelor juridice romane şi strãine care vand-cesioneaza proprietãţi imobiliare situate în România sau titluri de participare deţinute la o persoana juridicã romana.
(2) Dacã câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoana juridicã romana depãşesc pierderile rezultate dintr-o astfel de vanzarecesionare, atunci impozitul pe profit se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10% la diferenţa rezultatã.
(3) Pierderea rezultatã din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o persoana juridicã romana se recupereazã din profiturile impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natura, în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4) Câştigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa pozitiva între:
a) valoarea realizatã din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare.
(5) Pierderea rezultatã dintr-o vânzare-cesionare a proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare este diferenţa negativa între:
a) valoarea realizatã din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare; şi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãţi imobiliare sau titluri de participare.
(6) În înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizatã din vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plãtite, aferente vânzãrii-cesionarii.
(7) Valoarea fiscalã pentru proprietãţile imobiliare sau pentru titlurile de participare se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) în cazul proprietãţilor imobiliare, valoarea fiscalã este costul de cumpãrare, construire sau imbunatatire a proprietãţii, redus cu amortizarea fiscalã aferentã unei astfel de proprietãţi;
b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscalã este costul de achiziţie al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plãtite, aferente achiziţionãrii unor astfel de titluri de participare.
(8) Prezentul articol se aplica în cazul proprietãţilor imobiliare sau titlurilor de participare, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) contribuabilul a deţinut proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare pe o perioada mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziţioneazã proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare nu este persoana afiliatã contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziţionat proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare dupã 31 decembrie 2003.

Norme metodologice:
95. În vederea aplicãrii art. 33 alin. (8) din Codul fiscal, contribuabilii justifica perioada de deţinere a proprietãţilor imobiliare sau a titlurilor de participare, astfel încât sa poatã determina perioada mai mare de 2 ani.
96. Persoanele juridice înscriu în registrul de evidenta fiscalã modul de calcul al câştigului/pierderii rezultate din tranzacţiile efectuate cu proprietãţi imobiliare. La fiecare termen de plata a impozitului pe profit, persoanele juridice vor determina profitul/pierderea rezultatã, cumulat de la începutul anului fiscal. Profitul rezultat se impune cu cota de 10%, pierderea urmând a fi recuperatã din profiturile determinate în urmãtorii 5 ani fiscali din câştigurile rezultate din aceleaşi tranzacţii.
97. Bãncii Naţionale a României nu i se aplica prevederile art. 33 din Codul fiscal, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V
Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale

Plata impozitului
Art. 34. [...]
(3) Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul.
(4) Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomicultura şi viticultura au obligaţia de a plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se calculeazã impozitul. [...]
(8) Persoanele juridice care înceteazã sa existe au obligaţia sa depunã declaraţia de impunere şi sa plãteascã impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrãrii încetãrii existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.

Norme metodologice:
98. Contribuabilii prevãzuţi la art. 34 alin. (3) şi (4) din codul fiscal nu depun declaraţii trimestriale.
99. Încadrarea în activitãţile prevãzute la art. 34 alin. (4) din codul fiscal este cea stabilitã de Clasificarea activitãţilor din economia nationala - CAEN.
100. În situaţia contribuabilului care înceteazã sa existe ca persoana juridicã în urma efectuãrii unei operaţiuni de fuziune prin absorbţie, divizare sau lichidare, termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit reprezintã şi termen de plata a obligaţiei fata de bugetul de stat, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Dispoziţii tranzitorii
Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, scutirea de impozit pe profitul aferent investiţiilor noi se aplica în continuare pe perioada existenţei zonei defavorizate.

Norme metodologice:
101. În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acorda pe baza certificatului de investitor în zona defavorizatã, eliberat înainte de data de 1 iulie 2002 de cãtre agenţia pentru dezvoltare regionala în a carei raza de competenta teritorialã se afla sediul agentului economic, conform prevederilor legale în vigoare.
102. Investiţiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create sau achiziţionate de la terţe pãrţi, utilizate efectiv în activitatea proprie, desfasurata în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la Normele metodologice pentru aplicarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicatã, cu modificãrile ulterioare, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 728/2001 , care determina angajarea de forta de munca.
103. Scutirea de la plata impozitului pe profit opereazã pe toatã durata existenţei zonei defavorizate.
104. Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea operaţiunilor de lichidare a investiţiei, conform legii, din vânzarea de active corporale şi necorporale, din câştigurile realizate din investiţii financiare, din desfãşurarea de activitãţi în afarã zonei defavorizate, precum şi cel rezultat din desfãşurarea de activitãţi în alte domenii decât cele de interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil aferentã fiecãrei operaţiuni/activitãţi este cea care corespunde ponderii veniturilor obţinute din aceste operaţiuni/activitãţi în volumul total al veniturilor.

Codul fiscal:
(4) Cu excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obţin venituri din activitãţi desfãşurate pe baza de licenta într-o zona libera au obligaţia de a plati impozit pe profit în cota de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004.

Norme metodologice:
105. Pentru contribuabilii care desfãşoarã activitãţi în zonele libere pe baza de licenţe eliberate potrivit <>Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificãrile ulterioare, profitul obţinut din aceste activitãţi este impozitat cu cota de 5% pana la data de 31 decembrie 2004, cu excepţia cazului în care aceştia intra sub incidenta prevederilor art. 38 alin. (3) din Codul fiscal.
106. În cazul în care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea în zona libera prin unitãţi fãrã personalitate juridicã, acesta este obligat sa ţinã evidenta contabila distinctã pentru veniturile şi cheltuielile aferente acestei activitãţi. La determinarea profitului aferent activitãţii se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte asemenea cheltuieli, proporţional cu veniturile obţinute în zona libera fata de veniturile totale realizate de persoana juridicã.
107. Pierderea rezultatã din operaţiunile realizate în zona libera nu se recupereazã din profitul impozabil realizat în afarã zonei, aceasta urmând sa fie recuperatã din profiturile obţinute din aceeaşi zona.

Codul fiscal:
(12) La calculul profitului impozabil, urmãtoarele venituri sunt neimpozabile pana la data de 31 decembrie 2006: [...]
b) veniturile realizate din aplicarea unei invenţii brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioada de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicãrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

Norme metodologice:
108. Aplicarea unei invenţii înseamnã fabricarea produsului sau folosirea procedeului/metodei. Procedeul include şi utilizarea unui produs sau efectuarea oricãrui alt act generator de profit, cum ar fi:
a) proiectarea obiectului/obiectelor unei invenţii:
1. proiect de execuţie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalaţii sau a altora asemenea;
2. proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;
b) executarea şi/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul unei invenţii;
c) executarea şi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaţiei-pilot;
d) exploatarea obiectului unei invenţii prin realizarea pe scara larga a acestuia, şi anume:
1. fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalatia, compozitia, respectiv produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;
2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei invenţii;
3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalatie, obiect al unei invenţii exclusiv pentru necesitãţile interne ale unitãţii care aplica;
e) comercializarea rezultatelor actelor prevãzute la lit. a)-d) de cãtre deţinãtorul de drepturi care este şi producãtor, dacã aceste acte au fost efectuate în ţara.
109. Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum şi pentru fiecare dintre licentiatii acestuia.
110. Pentru ca titularul brevetului, succesorul sau în drepturi sau, dupã caz, licentiatii acestuia sa beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie sa fie îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sa existe o copie, certificatã pentru conformitate, a hotãrârii definitive a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mãrci de acordare a brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este alta persoana decât titularul brevetului, este necesar sa existe documente, certificate pentru conformitate de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci sau autentificate, din care sa rezulte una dintre urmãtoarele situaţii:
1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2. solicitantul este licenţiat al titularului brevetului;
3. solicitantul este licenţiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) sa existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci, din care sa rezulte ca brevetul de invenţie a fost în vigoare pe perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c) sa existe evidenta contabila de gestiune din care sa rezulte ca în perioada pentru care se solicita scutirea de impozit pentru inventia sau grupul de invenţii brevetate a fost efectuat cel puţin unul dintre actele prevãzute la pct. 167 şi nivelul profitului obţinut în aceasta perioada.
d) profitul astfel obţinut sa fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima aplicare şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului.
111. Profitul se stabileşte cu referire stricta la inventia sau grupul de invenţii brevetate, pe baza elementelor de noutate, asa cum acestea rezulta din revendicarile brevetului de invenţie. În conformitate cu prevederile <>art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicatã, revendicarile se interpreteazã în legatura cu descrierea şi desenele inventiei.
112. În cazul în care inventia sau grupul de invenţii brevetate se referã numai la o parte a unei instalaţii ori a unei activitãţi tehnologice, procedeu sau metoda, iar din evidentele contabile rezulta profitul numai pentru intreaga instalatie ori activitate tehnologicã, se procedeazã mai întâi la stabilirea ponderii inventiei sau a grupului de invenţii în instalatia ori activitatea tehnologicã şi, pe aceasta baza, se determina partea de profit obţinut prin aplicarea inventiei brevetate.
113. Profitul include şi câştigurile obţinute de titularul brevetului sau de licentiatii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a inventiei brevetate având ca obiect şi un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde şi o revendicare de utilizare sau de folosire a noului produs.

TITLUL III
Impozitul pe venit

Codul fiscal:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:
a) venituri din activitãţi independente, definite conform art. 47;
b) venituri din salarii, definite conform art. 56;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 65;
d) venituri din investiţii, definite conform art. 69;
e) venituri din pensii, definite conform art. 72;
f) venituri din activitãţi agricole, definite conform art. 75;
g) veniturile din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 79;
h) venituri din alte surse, definite conform art. 83.

Norme metodologice:
1. Veniturile din activitãţi independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele fizice în cadrul unor asocieri fãrã personalitate juridicã, veniturile din salarii şi din cedarea folosinţei bunurilor sunt venituri care se supun procedurii de globalizare şi de determinare a impozitului pe venitul anual global.
2. Veniturile din investiţii, din pensii, din activitãţi agricole, din premii şi din jocuri de noroc, precum şi cele cuprinse în categoria "venituri din alte surse" se supun impozitãrii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul fiind final.

Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42. - În înţelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu destinaţie specialã, acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte fonduri publice, inclusiv indemnizaţia de maternitate şi pentru creşterea copilului, precum şi cele de aceeaşi natura primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor pentru incapacitate temporarã de munca;

Norme metodologice:
3. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obţinute de persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
- alocaţia de stat pentru copii;
- alocaţia de întreţinere pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament familial;
- indemnizaţia lunarã primitã de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
- alocaţia socialã primitã de nevazatorii cu handicap grav şi accentuat;
- indemnizaţia lunarã acordatã nevazatorilor cu handicap grav, potrivit legii;
- contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care însoţesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în varsta de pana la 3 ani;
- ajutorul pentru încãlzirea locuinţei;
- alocaţia pentru copiii nou-nãscuţi, primitã pentru fiecare dintre primii 4 copii nãscuţi vii;
- indemnizaţia de maternitate;
- indemnizaţia pentru creşterea copilului pana la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap pana la împlinirea vârstei de 3 ani;
- ajutorul social primit de sotii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
- ajutorul social acordat potrivit legii;
- ajutorul de urgenta acordat de Guvern şi de primari în situaţii de necesitate ca urmare a calamitãţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;
- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul lunar sau alocaţia de sprijin primit de cadrele militare trecute în rezerva, fãrã drept de pensie, apte de munca, care nu se pot încadra din lipsa de locuri de munca corespunzãtoare pregãtirii lor;
- indemnizaţia de şomaj şi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaţiei în materie;
- sume plãtite din bugetul asigurãrilor pentru şomaj pentru completarea veniturilor persoanelor care se angajeazã înainte de expirarea perioadei de şomaj;
- prima de încadrare şi prima de instalare acordate din bugetul asigurãrilor pentru şomaj;
- sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor autoritãţii judecãtoreşti, care a decedat;
- echivalentul salariului primit de membrii familiei funcţionarului public, în caz de deces al acestuia;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de munca, marilor mutilati şi urmaşilor celor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de pãrinţii persoanelor care au decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia reparatorie lunarã primitã de soţul supravieţuitor al persoanei care a decedat ca urmare a participãrii la Revoluţia din decembrie 1989 şi care are în întreţinere unul sau mai mulţi copii ai acesteia;
- suma fixa pentru îngrijire primitã de invalizii şi accidentatii de rãzboi, marii mutilati şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;
- indemnizaţia lunarã primitã de persoanele persecutate din motive politice şi etnice;
- indemnizaţia lunarã primitã de magistraţii care în perioada anilor 1945-1952 au fost inlaturati din justiţie din motive politice;
- indemnizaţia de veteran de rãzboi, inclusiv sporul, acordatã potrivit legii;
- renta lunarã acordatã, potrivit legii, veteranilor de rãzboi;
- ajutorul anual pentru acoperirea unei pãrţi din costul chiriei, energiei electrice şi energiei termice, acordat veteranilor de rãzboi şi vãduvelor de rãzboi, precum şi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
- sprijinul material primit de soţul supravieţuitor şi copiii urmaşi ai membrilor Academiei Romane;
- ajutoarele acordate emigrantilor politici potrivit legislaţiei în vigoare;
- ajutorul rambursabil pentru refugiati;
- ajutoarele umanitare, medicale şi sociale;
- ajutorul de deces acordat potrivit legislaţiei privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, precum şi ajutorul pentru procurarea de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, acordate în baza legislaţiei de pensii;
- renta viagerã acordatã de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri publice, potrivit legii;
- drepturi reprezentând transportul gratuit urban şi interurban, acordate, potrivit legii, pentru adultii cu handicap accentuat şi grav, precum şi pentru asistentii personali şi insotitorii acestora;
- alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
4. În sensul art. 42 lit. a), prin alte persoane se înţelege, printre alţii, şi:
- casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale şi sociale acordate membrilor din contribuţiile acestora;
- organizaţiile umanitare, organizaţii sindicale, Crucea Roşie, unitãţi de cult recunoscute în România şi alte entitãţi care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.

Codul fiscal:
b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia câştigurilor primite de la societãţile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi, cu ocazia tragerilor de amortizare.
Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în natura primite de cãtre o persoana fizica, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;

Norme metodologice:
5. Sunt neimpozabile despãgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi acordate asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane pagubite, din asigurãrile de orice fel, potrivit legislaţiei privind societãţile de asigurare şi supravegherea asigurãrilor.
6. Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguraţilor pot avea printre altele urmãtoarele forme: rascumparari parţiale în contul persoanei asigurate, plati eşalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor constituite din primele plãtite de asiguraţi, precum şi orice alte sume de aceeaşi natura indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plãtite, în contul persoanei asigurate.
7. În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoana fizica independenta, persoana juridicã sau orice alta entitate care desfãşoarã o activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintã venituri impozabile pentru persoana fizica beneficiara.

Codul fiscal:
c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitãţilor naturale, precum şi pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vaduvii de rãzboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale, inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupationale şi cele finanţate de la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în vigoare;
f) sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile şi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât câştigurile din transferul titlurilor de valoare;
h) drepturile în bani şi în natura primite de militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unitãţilor de învãţãmânt din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala şi civile, precum şi cele ale gradatilor şi soldatilor concentraţi sau mobilizati;
i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice forma de şcolarizare sau perfecţionare în cadru institutionalizat;

Norme metodologice:
8. Prin cadru institutionalizat se înţelege orice entitate care are ca obiect de activitate educaţia şcolarã, universitarã, pregãtirea şi/sau perfecţionarea profesionalã, recunoscuta de autoritãţi ale statului roman.

Codul fiscal:
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaţie;
k) veniturile din agricultura şi silvicultura, cu excepţia celor prevãzute la art. 75;

Norme metodologice:
9. În categoria veniturilor din agricultura şi silvicultura considerate neimpozabile se cuprind:
- veniturile realizate de proprietar/arendaş din valorificarea în stare naturala a produselor obţinute de pe terenurile agricole şi silvice, proprietate privatã sau luate în arenda;
- veniturile provenite din: creşterea animalelor şi pasarilor, apicultura şi sericicultura;
- veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturala, prin unitãţi specializate, cum ar fi centre sau puncte de achiziţie, a produselor culese sau capturate din flora şi fauna salbatica.
10. Se considera în stare naturala: produsele agricole obţinute dupã recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în busteni ori în bile, precum şi produsele de origine animala, cum ar fi: lapte, lana, oua, piei crude şi altele asemenea, plante şi animale din flora şi fauna salbatica, cum ar fi: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci, melci, scoici, serpi, broaste şi altele asemenea.

Codul fiscal:
l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare pentru activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este parte;
m) veniturile nete în valuta primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în strãinãtate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n) veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor internaţionale din activitãţile desfãşurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiţia ca poziţia acestora, de oficial, sa fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
o) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitatea de consultanţa desfasurata în România, în conformitate cu acordurile de finanţare nerambursabila încheiate de România cu alte state, cu organisme internaţionale şi organizaţii neguvernamentale;
p) veniturile primite de cetãţeni strãini pentru activitãţi desfãşurate în România, în calitate de corespondenti de presa, cu condiţia reciprocitãţii acordate cetãţenilor romani pentru venituri din astfel de activitãţi, şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane sa fie confirmatã de Ministerul Afacerilor Externe;
q) sumele reprezentând diferenţa de dobanda subventionata pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
r) subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacã subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s) veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natura primite de persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii şi vãduvele de rãzboi, accidentatii de rãzboi în afarã serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmaşii eroilor-martiri, rãniţilor, luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945;

Norme metodologice:
11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale şi cuprind, printre altele:
- contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilati şi persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de munca, a medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii şi baze de tratament aparţinând Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi altor instituţii potrivit legii;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intra sub incidenta prevederilor <>Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, rãniţilor, precum şi luptãtorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- contravaloarea asistenţei medicale şi a medicamentelor acordate în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cat şi pe timpul spitalizarilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun şi pe calea feratã romana, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament într-o staţiune balneoclimaterica şi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intra sub incidenta prevederilor <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
- contravaloarea cãlãtoriilor gratuite pe calea feratã, gratuitatile pe mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau echivalent cãrbuni, a asistenţei medicale gratuite în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cat şi pe timpul spitalizarii, a biletelor de tratament gratuite, în limita posibilitãţilor existente, în staţiuni balneoclimaterice, a protezelor, a carjelor, a ghetelor ortopedice, a carucioarelor, a aparatelor auditive şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi auto speciale pentru cei handicapati locomotor şi altele asemenea, potrivit <>Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi vãduvelor de rãzboi, republicatã;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru adultii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistentii personali sau pentru insotitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul, asistenta medicalã gratuita în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 519/2002 , cu modificãrile ulterioare;
- altele asemenea, aprobate prin lege.
12. Persoanele fizice prevãzute la art. 42 lit. s) datoreazã impozit pe venit pentru categoriile de venituri prevãzute la art. 41.

Codul fiscal:
t) premiile obţinute de sportivii medaliati la campionatele mondiale, europene şi la jocurile olimpice.
Nu sunt venituri impozabile premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi în legislaţia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de inalta performanta:
- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele mondiale şi jocurile olimpice;
- calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale şi europene, prima grupa valoricã, precum şi la jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive.
Nu sunt venituri impozabile primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevãzuţi în legislaţia în materie, în vederea pregãtirii şi participãrii la competitiile internaţionale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;

Norme metodologice:
13. Beneficiazã de aceste prevederi şi urmãtorii specialişti: profesorii cu diploma de licenta sau de absolvire, instructorii şi managerii din domeniu, precum şi alte persoane calificate pentru asistenta medicalã, cercetare şi asistenta ştiinţificã, organizare şi conducere tehnica şi alte ocupaţii complementare potrivit reglementãrilor în materie.

Codul fiscal:
u) premiile şi alte drepturi sub forma de cazare, masa, transport şi alte asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi studenţi nerezidenti în cadrul competiţiilor desfãşurate în România;

Norme metodologice:
14. În aceasta categorie se cuprind:
- premii obţinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învãţãmânt, pe meserii, cultural-ştiinţifice, festivaluri, simpozioane, concursuri tehnico-ştiinţifice, premii obţinute la campionate şi concursuri sportive şcolare, naţionale şi internaţionale;
- contravaloarea avantajelor sub forma de masa, cazare şi transport;
- alte drepturi materiale primite de participanţi cu ocazia acestor manifestãri;
- altele asemenea.

Codul fiscal:
v) alte venituri care nu sunt impozabile, asa cum sunt precizate la fiecare categorie de venit.
Barem de impunere
Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru calculul plãţilor anticipate, este prevãzut în urmãtorul tabel:



──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Venitul anual Impozitul anual
impozabil (lei) (lei)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
pana la 28.800.000 18%
28.800.001-69.600.000 5.184.000 + 23% pentru ceea ce depãşeşte suma
de 28.800.000 lei
69.600.001-111.600.000 14.568.000 + 28% pentru ceea ce depãşeşte suma
de 69.600.000 lei
111.600.001-156.000.000 26.328.000 + 34% pentru ceea ce depãşeşte suma
de 111.600.000 lei
peste 156.000.000 41.424.000 + 40% pentru ceea ce depãşeşte suma
de 156.000.000 lei
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii şi pensii se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, având ca baza de calcul baremul anual de m.ai sus.
(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculeazã prin aplicarea asupra venitului anual global impozabil a baremului anual prevãzut la alin. (1), corectat, prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu rata inflaţiei realizate pe anul 2004, diminuata cu 1/2 din rata inflaţiei prognozate pe acest an.
(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru calculul plãţilor anticipate cu titlu de impozit se stabileşte luându-se în calcul 1/2 din rata inflaţiei prognozate pentru anul respectiv, aplicatã la baremul de impunere construit pe baza ratei inflaţiei realizate pe perioada ianuarie-octombrie şi a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului precedent. Aceste baremuri se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice, pe baza baremului anual prevãzut la alin. (3), corectat cu variatia ratei inflaţiei realizate, fata de cea prognozata pe perioada impozabilã.

Norme metodologice:
15. La determinarea impozitului anual, cat şi a plãţilor anticipate cu titlu de impozit calculat pentru veniturile prevãzute de art. 41, bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea fracţiunilor sub 1.000 lei.

Codul fiscal:
Perioada impozabilã
Art. 44. - (1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, în situaţia în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

Norme metodologice:
16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se realizeazã venituri. Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an se considera venit anual impozabil.
17. În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic, cuprinzând numãrul de luni din anul calendaristic pana la data decesului.

Codul fiscal:
Deduceri personale
Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personalã de baza şi deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare luna a perioadei impozabile.
(2) Deducerea personalã de baza, începând cu luna ianuarie 2004, este fixatã la suma de 2.000.000 lei pe luna.
(3) Deducerea personalã suplimentarã pentru sotia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, aflaţi în întreţinere este de 0,5 inmultit cu deducerea personalã de baza.
(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare, în funcţie de situaţia proprie sau a persoanelor aflate în întreţinere, în afarã sumelor rezultate din calculul prevãzut la alin. (2) şi (3), astfel:
a) 1,0 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru invalizii de gradul I şi persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 inmultit cu deducerea personalã de baza pentru invalizii de gradul II şi persoanele cu handicap accentuat.
(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere acele persoane ale cãror venituri, impozabile şi neimpozabile, depãşesc sumele reprezentând deduceri personale, conform alin. (3) şi (4). În cazul în care o persoana este intretinuta de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã a acesteia se împarte în pãrţi egale între contribuabili, exceptându-se cazul în care aceştia se înţeleg asupra unui alt mod de împãrţire a sumei. Copiii minori, în varsta de pana la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi intretinuti, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã se acorda pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului, pentru acea perioada impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreţinute. Perioada se rotunjeste la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a) persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în suprafata de peste 10.000 m² în zonele colinare şi de şes şi de peste 20.000 m² în zonele montane;
b) persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea şi din valorificarea arbustilor, plantelor decorative şi ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, indiferent de suprafata.
(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în întreţinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere şi venitul determinat potrivit legislaţiei privind venitul minim garantat.
(8) Sunt consideraţi alţi membri de familie, potrivit alin. (3), rudele contribuabilului sau ale soţului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv.
(9) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) şi (4) se insumeaza. Suma deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãşi de 3 ori deducerea personalã de baza şi se acorda în limita venitului realizat.
(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acorda personalului trimis în misiune permanenta în strãinãtate, potrivit legii.

Norme metodologice:
18. Determinarea coeficienţilor şi a sumei reprezentând deduceri personale de baza şi suplimentare pentru fiecare contribuabil se efectueazã astfel:
a) de cãtre angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile din salarii realizate pe teritoriul României, la funcţia de baza;
b) de cãtre organul fiscal pentru contribuabilii care realizeazã venituri din salarii, altele decât cele prevãzute la lit. a), pentru contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi în alte situaţii apãrute în aplicarea prevederilor titlului III din Codul fiscal.
19. Deducerile personale de baza se acorda contribuabilului, automat, pentru fiecare luna a perioadei impozabile, în cursul sau la sfârşitul anului, potrivit pct. 18, dupã caz. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere se acorda o singura data numai pe lunile în care persoanele se afla în întreţinerea contribuabilului, iar cele pentru starea de invaliditate/handicap, numai pentru perioada existenţei acestei stãri, atestata prin documente justificative. În cazul în care perioada impozabilã este inferioarã anului calendaristic ca urmare a decesului contribuabilului în cursul anului, acesta beneficiazã de un numãr de deduceri personale de baza lunare şi de deduceri personale suplimentare corespunzãtor numãrului de luni ale anului calendaristic pana în luna decesului, inclusiv.
20. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere se acorda numai pentru acele persoane care sunt efectiv în întreţinerea contribuabilului, chiar dacã aceştia nu au domiciliul comun. Coeficientul de deducere personalã suplimentarã este de 0,5 pentru fiecare persoana valida aflatã în întreţinere. Pentru starea de invaliditate/handicap a persoanei aflate în întreţinere coeficientul de deducere personalã suplimentarã se majoreazã corespunzãtor. Pentru ca o persoana sa fie în întreţinere, aceasta trebuie sa îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
- existenta unor raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflatã în întreţinere;
- încadrarea în plafon.
21. Sunt considerate persoane aflate în întreţinere soţul/sotia contribuabilului, copiii acestuia, precum şi alţi membri de familie pana la gradul al doilea inclusiv.
22. În sensul art. 45 alin. (8), în categoria "alt membru de familie aflat în întreţinere" se cuprind rudele contribuabilului şi ale soţului/sotiei acestuia, pana la gradul al doilea inclusiv.
23. Dupã gradul de rudenie rudele se grupeazã astfel:
- rude de gradul întâi, cum ar fi: pãrinţi şi copii;
- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoti şi fraţi/surori.
24. Sunt considerate persoane în întreţinere militarii în termen, militarii cu termen redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de învãţãmânt militare şi civile, peste varsta de 18 ani, dacã veniturile obţinute sunt sub plafonul stabilit de acest titlu.
25. Nu sunt considerate persoane în întreţinere persoanele majore condamnate, care executa pedepse privative de libertate.
26. Copilul minor este considerat întotdeauna întreţinut, cu excepţia celor încadraţi în munca, indiferent dacã se afla în unitãţi speciale sanitare sau de protecţie specialã şi altele asemenea, precum şi în unitãţi de învãţãmânt, inclusiv în situaţia în care costul de întreţinere este suportat de aceste unitãţi. În acest caz eventualele venituri obţinute de copilul minor nu se au în vedere la acordarea deducerii personale suplimentare.
Pentru copilul minor aflat în întreţinerea pãrinţilor sau a tutorelui, deducerea personalã suplimentarã se acorda integral unuia dintre pãrinţi, conform înţelegerii dintre aceştia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din cãsãtorii anterioare, dreptul la coeficientul de deducere personalã suplimentarã pentru copilul aflat în întreţinere revine pãrintelui cãruia i-a fost încredinţat copilul sau unuia dintre soţi care formeazã noua familie, conform înţelegerii dintre aceştia, indiferent dacã s-a fãcut o adopţie cu efecte restrânse şi chiar dacã pãrinţii fireşti ai acestuia contribuie la întreţinerea lui prin plata unei pensii de întreţinere. Plata unei pensii de întreţinere nu da dreptul la deducere personalã suplimentarã pãrintelui obligat la aceasta plata.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinţat unei persoane ori unei familii, dreptul la coeficientul de deducere personalã suplimentarã pentru acest copil se acorda:
- persoanei care l-a primit în plasament sau cãreia i s-a încredinţat copilul;
- unuia dintre soţi care formeazã familia cãreia i-a fost încredinţat sau i-a fost dat în plasament copilul, conform înţelegerii dintre aceştia.
Pentru copiii aflaţi în întreţinerea unei familii, deducerea personalã suplimentarã va fi acordatã pãrinţilor, conform înţelegerii dintre aceştia. Nu se va fractiona între pãrinţi deducerea personalã suplimentarã pentru fiecare copil aflat în întreţinere. Astfel, în situaţia în care într-o familie sunt mai mulţi copii aflaţi în întreţinere, deducerile personale suplimentare se pot acorda unuia dintre pãrinţi pentru toţi copiii sau fiecãrui pãrinte pentru un numãr de copii, conform înţelegerii dintre pãrinţi. În aceste situaţii angajaţii vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaraţie pe propria rãspundere din partea soţului/sotiei, fie o adeverinta emisã de angajatorul acestuia/acesteia, dupã caz, din care sa rezulte numãrul şi identitatea copiilor pentru care beneficiazã de deduceri personale suplimentare.
Nu se acorda deducere personalã suplimentarã urmãtorilor:
- pãrinţilor ai cãror copii sunt dati în plasament sau încredinţaţi unei familii ori persoane;
- pãrinţilor copiilor încredinţaţi unui organism privat autorizat sau unui serviciu public autorizat, în cazul în care pãrinţii respectivi sunt puşi sub interdicţie sau sunt decãzuţi din drepturile pãrinteşti.
Copilul minor cu varsta între 16 şi 18 ani, încadrat în munca în condiţiile Codului muncii, devine contribuabil şi beneficiazã de deducerea personalã de baza, situaţie în care pãrinţii nu mai au dreptul la acordarea deducerii personale suplimentare, întrucât deducerea personalã se acorda o singura data.
27. Contribuabilul beneficiazã de deducere personalã suplimentarã pentru persoanele aflate în întreţinere potrivit art. 45 alin. (3) din Codul fiscal, dacã persoana fizica intretinuta nu are venituri sau veniturile acesteia sunt sub plafonul rezultat din aplicarea coeficientului aferent de deducere personalã suplimentarã la deducerea personalã de baza.
28. Verificarea încadrãrii veniturilor acestor persoane în plafonul determinat se realizeazã comparand veniturile brute realizate de persoana fizica aflatã în întreţinere cu plafonul.
29. În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obţine venituri la funcţia de baza, pentru a stabili dreptul acestuia la deduceri suplimentare pentru persoane aflate în întreţinere, se compara venitul lunar realizat de persoana aflatã în întreţinere cu plafonul lunar, astfel:
a) în cazul în care persoana aflatã în întreţinere realizeazã venituri lunare de natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana intretinuta rezulta din însumarea tuturor drepturilor de aceasta natura realizate într-o luna;
b) în cazul în care venitul este realizat sub forma de câştiguri la jocuri de noroc, premii la diverse competitii, dividende, dobânzi şi altele asemenea, venitul lunar realizat de persoana fizica aflatã în întreţinere se determina prin împãrţirea venitului realizat la numãrul de luni rãmase pana la sfârşitul anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c) în cazul în care persoana intretinuta realizeazã atât venituri lunare, cat şi aleatorii, venitul lunar se determina prin însumarea acestor venituri.
30. În funcţie de venitul lunar al persoanei întreţinute, angajatorul va proceda dupã cum urmeazã:
a) în situaţia în care persoana aflatã în întreţinere, pentru care contribuabilul - angajatul - beneficiazã de deducerea personalã suplimentarã, obţine în cursul anului un venit lunar mai mare decât plafonul lunar, angajatorul va inceta acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întreţinere, începând cu luna urmãtoare celei în care a fost realizat venitul;
b) în situaţia în care contribuabilul solicita acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana aflatã în întreţinere ca urmare a situarii venitului lunar al acesteia din urma sub plafonul lunar, angajatorul va începe acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întreţinere o data cu plata drepturilor lunare ale lunii în care angajatul a depus solicitarea.
Dacã venitul unei persoane aflate în întreţinere depãşeşte plafonul deducerii personale suplimentare, ea nu este consideratã intretinuta.
31. Pentru determinarea coeficienţilor de deduceri personale suplimentare contribuabilul va depune la angajator o declaraţie pe propria rãspundere, care trebuie sa cuprindã urmãtoarele informaţii:
- date de identificare a salariatului (numele şi prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
- date de identificare a fiecãrei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele, codul numeric personal), precum şi situaţia invaliditatii sau handicapului, dacã este cazul.
În ceea ce priveşte copiii aflaţi în întreţinere, la aceasta declaraţie salariatul va anexa şi adeverinta de la angajatorul celuilalt soţ sau declaraţia pe propria rãspundere a acestuia ca nu beneficiazã de deducere personalã suplimentarã pentru acel copil.
32. Declaraţia pe propria rãspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu excepţia copilului minor, trebuie sa cuprindã urmãtoarele informaţii:
- date de identificare a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- date de identificare a contribuabilului care beneficiazã de coeficientul de deducere personalã suplimentarã, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- acordul persoanei întreţinute ca intretinatorul sa beneficieze de coeficientul de deducere personalã suplimentarã;
- nivelul şi natura venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv menţiunea privind suprafeţele de teren agricol şi silvic deţinute, precum şi declaraţia afirmativa sau negativa cu privire la desfãşurarea de activitãţi de: cultivare a terenurilor cu flori, legume şi zarzavat în sere, în solarii amenajate şi în sistem irigat; cultivare a arbustilor şi plantelor decorative, ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole şi pomicole;
- angajarea persoanei întreţinute de a comunica persoanei care contribuie la întreţinerea sa orice modificãri în situaţia venitului realizat.
Declaraţiile pe propria rãspundere depuse în vederea acordãrii de deduceri personale suplimentare nu sunt formulare tipizate.
33. Contribuabilul va prezenta angajatorului sau organului fiscal şi documentele justificative care sa ateste situaţia proprie şi a persoanelor aflate în întreţinere, cum sunt: certificatul de cãsãtorie, certificatele de naştere ale copiilor, certificatul emis de comisia de expertiza medicalã sau decizia de pensionare pentru cazurile de invaliditate, adeverinta de venit a persoanei întreţinute sau declaraţia pe propria rãspundere şi altele. Documentele vor fi prezentate în original şi în copie, angajatorul sau organul fiscal, dupã caz, pãstrând copia dupã ce verifica conformitatea cu originalul. Contribuabilii care depun declaraţia de venit global prin posta şi care solicita acordarea deducerilor de cãtre organul fiscal vor anexa la aceasta declaraţie copii legalizate de pe documentele justificative care atesta dreptul la deduceri personale suplimentare.
34. Dacã la un angajat intervine o schimbare care are influenta asupra deducerilor personale suplimentare acordate şi aceasta schimbare duce la diminuarea deducerii personale suplimentare, angajatul este obligat sa înştiinţeze angajatorul în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs evenimentul care a generat modificarea.
35. În situaţia în care solicitarea şi/sau depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerilor personale suplimentare se fac ulterior apariţiei evenimentului care da naştere sau modifica dreptul la deducere, angajatorul va acorda deducerile cuvenite o data cu plata drepturilor salariale aferente lunii în care angajatul a depus toate documentele justificative.
36. Situaţia definitiva a deducerilor personale suplimentare se va stabili o data cu determinarea venitului anual impozabil şi cu calculul impozitului anual.
37. În situaţia în care depunerea documentelor justificative se face dupã calcularea impozitului şi regularizarea anuala potrivit prevederilor art. 61 din Codul fiscal, corectiile se fac de cãtre organul fiscal, pe baza cererii contribuabilului, la care se anexeazã toate documentele justificative care atesta dreptul acestuia la deduceri personale suplimentare. În cerere se va mentiona obligatoriu perioada pentru care se solicita acordarea deducerilor, în termenul legal de prescripţie.
38. Deducerea personalã de baza nu se fractioneaza în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de munca cu timp parţial.

Codul fiscal:
Actualizarea deducerilor personale şi a sumelor fixe
Art. 46. - (1) Deducerea personalã de baza lunarã, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 43.
(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât deducerea personalã de baza, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la art. 43 alin. (3).
(3) Sumele fixe se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Sumele şi tranşele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la suta de mii de lei, în sensul ca fracţiunile sub 100.000 lei se majoreazã la 100.000 lei.

Norme metodologice:
39. Sumele fixe calculate prin rotunjire la suta de mii de lei sunt cele prevãzute la art. 43 alin. (2)-(4), art. 56 alin. (4) lit. a), art. 73, art. 81 alin. (4) şi art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
40. Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global, precum şi pentru recalcularea impozitului anual pe veniturile din salarii, deducerea personalã de baza se actualizeazã potrivit art. 43 alin. (2) sau alin. (4) din Codul fiscal.
41. Rotunjirea la suta de mii de lei se referã şi la tranşele de venituri din baremele de impunere anuale şi lunare. Atât sumele fixe, cat şi baremele de impunere sunt aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II
Venituri din activitãţi independente

Definirea veniturilor din activitãţi independente
Art. 47 - (1) Veniturile din activitãţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectualã, realizate în mod individual şi/sau într-o forma de asociere, inclusiv din activitãţi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectualã provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mãrci de fabrica şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.

Norme metodologice:
42. Se supun impozitului pe veniturile din activitãţi independente persoanele fizice care realizeazã aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea desfãşurãrii de activitãţi în scopul obţinerii de venit, asociere care se realizeazã potrivit dispoziţiilor legale şi care nu da naştere unei persoane juridice.
43. Exercitarea unei activitãţi independente presupune desfãşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmãrind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenta unei activitãţi independente sunt: libera alegere a desfãşurãrii activitãţii, a programului de lucru şi a locului de desfãşurare a activitãţii; riscul pe care şi-l asuma întreprinzãtorul; activitatea se desfãşoarã pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de intreprinzator în condiţiile legii.
44. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile obţinute din desfãşurarea în România, potrivit legii, a unei activitãţi independente, printr-un sediu permanent.
45. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de cãtre persoane fizice sau asocieri fãrã personalitate juridicã, din prestãri de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitãţi care constituie fapte de comerţ sunt:
- activitãţi de producţie;
- activitãţi de cumpãrare efectuate în scopul revânzãrii;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea;
- activitãţi al cãror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul;
- vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumpãrate în scopul revânzãrii sau produse pentru a fi comercializate;
- activitãţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folositã, şi altele asemenea;
- transport de bunuri şi de persoane;
- alte activitãţi definite în Codul comercial.
46. Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecãrei persoane asociate din cadrul asocierii fãrã personalitate juridicã, potrivit contractului de asociere, inclusiv al societãţii civile profesionale, asupra venitului net distribuit.
47. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de cãtre: medici, avocaţi, notari publici, executori judecãtoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecti, traducatori, sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate.
48. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin realizarile tehnice, know-how, mãrci înregistrate, franciza şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de aceasta natura se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activitãţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenta, franciza şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acorda, cum ar fi: remuneraţie directa, remuneraţie secundarã, onorariu, redeventa şi altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã prevãzute în mod expres în contractul încheiat între pãrţi reprezintã venituri din drepturi de proprietate intelectualã. De asemenea, sunt incluse în categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã şi veniturile din cesiuni pentru care reglementãrile în materie stabilesc prezumţia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
În situaţia existenţei unei activitãţi dependente ca urmare a unei relaţii de angajare, remuneraţia prestãrilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã care intra în sfera sarcinilor de serviciu reprezintã venituri de natura salariala, conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat şi angajator, şi se supun impozitãrii potrivit prevederilor cap. III "Venituri din salarii" al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentând drepturi bãneşti ale autorului unei realizari tehnice nu sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate intelectualã.
49. Persoanele fizice angajate, precum şi cele care încheie contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relaţiile de angajare, şi care desfãşoarã activitãţi utilizând baza materialã a angajatorului sau a celeilalte pãrţi contractante, în vederea realizãrii de invenţii, realizari tehnice sau procedee tehnice, opere ştiinţifice, literare, artistice etc. obţin venituri de natura salariala.
50. Veniturile realizate de sportivii profesionisti care participa la competitii sportive pe cont propriu şi nu au relaţii de angajare cu entitatea plãtitoare de venit sunt considerate venituri din activitãţi independente.

Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obţinute prin aplicarea efectivã în ţara de cãtre titular sau, dupã caz, de cãtre licentiatii acestuia a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data începerii aplicãrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã inventia, respectiv titularul brevetului aplicat.

Norme metodologice:
51. În aplicarea prevederilor art. 48 din codul fiscal Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci şi Ministerul Finanţelor Publice emit ordin comun potrivit prevederilor art. 5 din Codul fiscal.

Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net din activitãţi independente determinat pe baza contabilitãţii în partida simpla
Art. 49. - (1) Venitul net din activitãţi independente se determina ca diferenţa între venitul brut şi cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla, cu excepţia prevederilor art. 50 şi 51.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natura din desfãşurarea activitãţii;
b) veniturile sub forma de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legatura cu o activitate independenta;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independenta, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã încetarea definitiva a activitãţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfasura o activitate independenta sau de a nu concura cu o alta persoana;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plata apãrute în legatura cu o activitate independenta.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natura fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
b) sumele primite sub forma de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie sa le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sa fie efectuate în cadrul activitãţilor desfãşurate în scopul realizãrii venitului, justificate prin documente;
b) sa fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite;
c) sa respecte regulile privind amortizarea, prevãzute în titlul II;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sa fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. boli profesionale, risc profesional şi accidente de munca;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitãrii sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãţii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare şi mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinata conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinata conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaţia primitã pe perioada delegarii şi detaşãrii în alta localitate, în ţara şi în strãinãtate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita unei sume obţinute prin aplicarea unei cote de pana la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masa acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la scheme facultative de pensii ocupationale, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoana;
h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita stabilitã potrivit legii;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independenta, cat şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuiala care este aferentã activitãţii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru salariaţi şi contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinta a Bãncii Naţionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing.
(6) Baza de calcul se determina ca diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat şi cheltuielile de protocol.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se afla pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin. (4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e) donaţii de orice fel;
f) amenzile, confiscarile, dobânzile, penalitãţile de întârziere şi penalitãţile datorate autoritãţilor romane şi strãine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de imobilizari corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobanda este cuprinsã în valoarea de intrare a imobilizarii corporale, potrivit prevederilor legale;
i) cheltuielile de achizitionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o polita de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încãlcãrii dispoziţiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;
m) alte sume prevãzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente sunt obligaţi sa organizeze şi sa conducã evidenta contabila în partida simpla, cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind evidenta contabila, şi sa completeze Registrul-jurnal de încasãri şi plati, Registrulinventar şi alte documente contabile prevãzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii.

Norme metodologice:
52. În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natura, cum sunt: venituri din vânzarea de produse şi de mãrfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrãri, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activitãţii, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bãnci pentru disponibilitãţile bãneşti aferente afacerii, din alte activitãţi adiacente şi altele asemenea.
Prin activitãţi adiacente se înţelege toate activitãţile care au legatura cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetãrii definitive a activitãţii sumele obţinute din valorificarea bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloace fixe, obiecte de inventar şi altele asemenea, precum şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi mãrfuri rãmase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se considera o înstrãinare, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.
În toate cazurile evaluarea se face la preţurile practicate pe piata sau stabilite prin expertiza tehnica.
Nu constituie venit brut urmãtoarele:
- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natura fãcute la începerea unei activitãţi sau în cursul desfãşurãrii acesteia;
- sumele primite sub forma de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
- sumele primite ca despãgubiri;
- sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizãri, mecenat sau donaţii.
53. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizãrii venitului, astfel cum rezulta din evidentele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 49 alin. (4)-(7) din Codul fiscal.
Condiţiile generale pe care trebuie sa le îndeplineascã cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) sa fie efectuate în interesul direct al activitãţii;
b) sa corespundã unor cheltuieli efective şi sa fie justificate cu documente;
c) sa fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul cãruia au fost plãtite.
54. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mãrfuri;
- cheltuielile cu lucrãrile executate şi serviciile prestate de terţi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrãri şi prestarea de servicii pentru clienţi;
- chiria aferentã spaţiului în care se desfãşoarã activitatea, cea aferentã utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfãşurarea activitãţii, în baza unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfãşurarea activitãţii, pe baza contractului încheiat între pãrţi, în limita nivelului dobânzii de referinta a Bãncii Naţionale a României;
- cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizarile corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi cheltuielile de asigurare pentru boli profesionale, risc profesional şi impotriva accidentelor de munca;
- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintã garanţie bancarã pentru creditele utilizate în desfãşurarea activitãţii independente a contribuabilului;
- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
- cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii;
- cheltuielile cu energia şi apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;
- cheltuieli de natura salariala;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurãrile sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;
- cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, asociaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile din titlul II din Codul fiscal;
- valoarea rãmasã neamortizata a bunurilor şi drepturilor amortizabile înstrãinate, determinata prin deducerea din preţul de cumpãrare a amortizarii incluse pe costuri în cursul exploatãrii, şi limitatã la nivelul venitului realizat din înstrãinare;
- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operational, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing;
- cheltuielile cu pregãtirea profesionalã pentru contribuabili şi salariaţii lor;
- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese şi alte întruniri cu caracter profesional;
- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentã utilizãrii în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând tichetele de masa acordate de angajator potrivit legii;
- cheltuielile de delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentând indemnizaţia de delegare, detaşare în alta localitate în ţara şi în strãinãtate, care este deductibilã limitat;
- cheltuielile de reclama şi publicitate reprezintã cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi publicitatea se efectueazã prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclama şi publicitate şi bunurile care se acorda în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstratii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
55. Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, urmãtoarele:
- cheltuielile cu sponsorizarea şi mecenatul sunt deductibile în limitele stabilite la art. 49 din codul fiscal şi potrivit condiţiilor din legislaţia în materie;
- cheltuielile reprezentând indemnizaţia de delegare şi detaşare în alta localitate, în ţara şi în strãinãtate, în interesul serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
- cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de pana la 2% asupra fondului de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de munca, sub forma: ajutoarelor de inmormantare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãţilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarelor pentru naştere, cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de munca al salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihna, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãşeşte 1.200.000 lei, suma actualizatã potrivit prevederilor art. 46 din Codul fiscal.
56. Veniturile obţinute din valorificarea în regim de consignaţie sau prin vânzare directa cãtre agenţi economici şi alte instituţii a bunurilor rezultate în urma unei prelucrari sau procurate în scopul revânzãrii sunt considerate venituri din activitãţi independente. În aceasta situaţie se vor solicita documentele care atesta provenienta bunurilor respective, precum şi autorizaţia de funcţionare. Nu se încadreazã în aceste prevederi bunurile din patrimoniul personal.
57. Toate bunurile şi drepturile aferente desfãşurãrii activitãţii se înscriu în Registrul-inventar şi constituie patrimoniul afacerii.

Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din activitãţi independente, pe baza normelor de venit
Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independenta, care este desemnatã conform alin. (2), şi care este desfasurata de cãtre contribuabil, individual, fãrã salariaţi, se determina pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanţelor Publice elaboreazã normele care conţin nomenclatorul activitãţilor pentru care venitul net se stabileşte pe baza de norme de venit şi precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.
(3) Direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale au obligaţia de a stabili şi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmeazã a se aplica normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate independenta pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei activitãţi se corecteaza astfel încât sa reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfasurata activitatea respectiva.
(5) Dacã un contribuabil desfãşoarã doua sau mai multe activitãţi desemnate, venitul net din aceste activitãţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activitãţi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfãşoarã o activitate din cele prevãzute la alin. (1) şi o alta activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determina pe baza contabilitãţii în partida simpla, conform art. 49.
(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi se determina pe baza normelor de venit.
(8) Dacã un contribuabil desfãşoarã activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi şi desfãşoarã şi o alta activitate independenta, atunci venitul net din activitãţile independente desfãşurate de contribuabil se determina pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla, conform art. 49. În acest caz, venitul net din aceste activitãţi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice şi de bunuri în regim de taxi.
(9) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit nu au obligaţia sa organizeze şi sa conducã evidenta contabila în partida simpla pentru activitatea respectiva.

Norme metodologice:
58. În sensul art. 50 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care realizeazã venituri din activitãţi independente şi desfãşoarã activitãţi cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, individual, fãrã angajaţi, venitul net se poate determina pe baza de norme anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activitãţi, precum şi durata concediului legal de odihna.
Pentru contribuabilii care desfãşoarã mai multe activitãţi, printre care şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit, stabilitã pentru aceasta activitate.
Persoanele care desfãşoarã activitatea de taximetrie cu autoturismele proprietate personalã în baza unor contracte, altele decât contractele de munca încheiate cu agenţi economici care au ca obiect de activitate taximetria, sunt supuse impozitãrii în aceleaşi condiţii cu taximetristii care îşi desfãşoarã activitatea în mod independent, pe baza de norme de venit sau în sistem real.
59. La stabilirea coeficienţilor de corectie a normelor de venit se vor avea în vedere urmãtoarele criterii:
- vadul comercial şi clientela;
- varsta contribuabililor;
- timpul afectat desfãşurãrii activitãţii, cu excepţia cazurilor prevãzute la pct. 60 şi 61;
- starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
- activitatea se desfãşoarã într-un spaţiu proprietate a contribuabilului sau închiriat;
- realizarea de lucrãri, prestarea de servicii şi obţinerea de produse cu material propriu sau al clientului;
- folosirea de maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forta motrice;
- alte criterii specifice.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de varsta a contribuabilului se opereazã începând cu anul urmãtor celui în care acesta a împlinit numãrul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi pierd aceasta calitate se face începând cu luna urmãtoare încheierii/desfacerii contractului individual de munca.
60. Venitul net din activitãţi independente, determinat pe baza de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu:
- perioada de la începutul anului şi pana la momentul autorizãrii din anul începerii activitãţii;
- perioada rãmasã pana la sfârşitul anului fiscal, în situaţia încetãrii activitãţii, la cererea contribuabilului.
61. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizarii şi altor cauze obiective, inclusiv cele de forta majorã, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucrata, la cererea contribuabililor. În situaţia încetãrii activitãţii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã sunt obligate sa depunã autorizaţia de funcţionare şi sa înştiinţeze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale în a cãror raza teritorialã aceştia îşi desfãşoarã activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care sa rezulte depunerea autorizaţiei.
62. Pentru contribuabilii impusi pe baza de norme de venit, care îşi exercita activitatea o parte din an, în situaţiile prevãzute la pct. 60 şi 61, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determina prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulţeşte cu numãrul zilelor de activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeşte o nota de constatare care va cuprinde date şi informaţii privind:
- situaţia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârşitul activitãţii, întreruperea temporarã, conform pct. 61, şi altele asemenea;
- perioada în care nu s-a desfãşurat activitate;
- documentele justificative depuse de contribuabil;
- recalcularea normei, conform prezentului punct.
63. Pentru contribuabilul care opteazã sa fie impus pe baza de norma de venit şi care anterior a fost impus în sistem real, având investiţii în curs de amortizare, valoarea amortizarii nu diminueazã norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investiţiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfãşurare a activitãţii sau în caz de încetare a activitãţii majoreazã norma de venit proporţional cu valoarea amortizata în perioada impunerii în sistem real.
64. În cazul contribuabilului impus pe baza de norma de venit, care pe perioada anterioarã a avut impunere în sistem real şi a efectuat investiţii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetãrii activitãţii vor majorã norma de venit.
65. Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe baza de norma de venit vor fi impusi în sistem real de la data respectiva, venitul net anual urmând sa fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentã perioadei de impunere pe baza de norma de venit cu venitul net rezultat din evidenta contabila.

Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectualã
Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se stabileşte prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuiala deductibilã egala cu 60% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de arta monumentala, venitul net se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuiala deductibilã egala cu 70% din venitul brut;
b) contribuţiile sociale obligatorii plãtite.
(3) În cazul exploatãrii de cãtre moştenitori a drepturilor de proprietate intelectualã, precum şi în cazul remuneraţiei reprezentând dreptul de suita şi al remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determina prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) şi (2).

Norme metodologice:
66. În urmãtoarele situaţii venitul net din drepturi de proprietate intelectualã se determina ca diferenţa între venitul brut şi comisionul cuvenit organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori care, conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi de proprietate intelectualã transmise prin succesiune;
- venituri din exercitarea dreptului de suita;
- venituri reprezentând remuneraţia compensatorie pentru copia privatã.
67. Dreptul de suita este dreptul acordat de lege autorului unei opere de arta plastica de a primi o cota de 5% din preţul de revânzare al operei respective, dacã revânzarea se face prin licitaţie sau prin intermediul unui agent comisionar ori de cãtre un comerciant. Licitatorii, agenţii comisionari şi comercianţii au obligaţia sa retina şi sa plãteascã autorului suma corespunzãtoare cotei de 5% din preţul de vânzare.
68. Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã este o suma stabilitã printr-o dispoziţie expresã a legii drept compensaţie pecuniarã pentru prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea/copierea de cãtre diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate, cum ar fi creatii şi prestaţii cuprinse într-o fixare comercialã.
Aceasta remuneraţie este plãtitã de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor. Remuneraţia este de 5% din preţul de vânzare sau din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aceste aparate sau suporturi.
Remuneraţia compensatorie pentru copia privatã se colecteazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã, care repartizeazã sumele astfel colectate fiecãrui beneficiar.

Codul fiscal:
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã, contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri şi plati referitoare la încasãri. Aceasta reglementare este opţionalã pentru cei care considera ca îşi pot îndeplini obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plãtitorul de venit. Aceşti contribuabili au obligaţia sa arhiveze şi sa pãstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescripţie prevãzut de lege.

Norme metodologice:
69. Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã cuprinde atât sumele încasate în cursul anului, cat şi retinerile în contul plãţilor anticipate efectuate cu titlu de impozit şi contribuţiile obligatorii reţinute de plãtitorii de venituri.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã se face pe baza de cote forfetare de cheltuieli, nu exista obligativitatea înregistrãrii în evidenta contabila a cheltuielilor efectuate aferente venitului.
70. Cheltuielile forfetare includ comisioanele şi alte sume care revin organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de venituri drept plata a serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de cãtre aceştia din urma cãtre titularii de drepturi.
71. Sunt considerate opere de arta monumentala urmãtoarele:
- lucrãri de decorare, cum ar fi pictura murala a unor spaţii şi clãdiri de mari dimensiuni, interior-exterior;
- lucrãri de arta aplicatã în spaţii publice, cum ar fi: ceramica, metal, lemn, piatra, marmura şi altele asemenea;
- lucrãri de sculptura de mari dimensiuni, design monumental, amenajãri de spaţii publice;
- lucrãri de restaurare a acestora.
72. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã obţinute din strãinãtate se supun regulilor aplicabile veniturilor din strãinãtate, indiferent dacã sunt încasate direct de titulari sau prin intermediul entitatilor responsabile cu gestiunea drepturilor de proprietate intelectualã, potrivit legii.
73. Cota de cheltuieli forfetare nu se acorda în cazul în care persoanele fizice utilizeazã baza materialã a beneficiarului acestor drepturi de proprietate intelectualã.

Codul fiscal:
Opţiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în partida simpla
Art. 52. - (1) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, impusi pe baza de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectualã au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 49.
(2) Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla este obligatorie pentru contribuabil pe o perioada de 2 ani fiscali consecutivi şi se considera reînnoitã pentru o noua perioada, dacã nu se depune o cerere de renunţare de cãtre contribuabil.
(3) Cererea de opţiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune la organul fiscal competent pana la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfãşurat activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activitãţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Norme metodologice:
74. Opţiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a) în cazul contribuabililor prevãzuţi la art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care au desfãşurat activitate în anul precedent şi au fost impusi pe baza de norme de venit, prin depunerea pana la data de 31 ianuarie a anului fiscal a cererii de opţiune pentru sistemul real de impunere, precum şi a declaraţiei privind venitul estimat;
b) în cazul contribuabililor prevãzuţi la art. 50 alin. (1) din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15 zile de la începerea activitãţii a declaraţiei privind venitul estimat, însoţitã de cererea de opţiune pentru sistemul real de impunere.
75. Contribuabilii impusi în sistem real au dreptul de a renunţa la opţiune pe baza unei cereri depuse pana la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
76. Cererea depusa, cuprinzând opţiunea pentru sistemul real, precum şi cererea de renunţare la opţiune se considera aprobate de drept prin depunere şi înregistrare la organul fiscal.

Codul fiscal:
Reţinerea la sursa a impozitului pentru unele venituri din activitãţi independente
Art. 53. - (1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vira impozit prin reţinere la sursa, reprezentând plati anticipate, din veniturile plãtite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial;
d) venituri din activitãţi desfãşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;
e) venituri din activitatea de expertiza contabila şi tehnica, judiciarã şi extrajudiciara;
f) venitul obţinut de o persoana fizica dintr-o asociere cu o persoana juridicã contribuabil, potrivit titlului II, care nu genereazã o persoana juridicã;
g) venitul obţinut de o persoana fizica dintr-o asociere cu o persoana juridicã contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoana juridicã.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cota de impunere de 15% la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de impunere prevãzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei fizice asociate;
c) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microintreprinderilor, la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
d) în cazul celorlalte venituri prevãzute la alin. (1), aplicând o cota de impunere de 10% la venitul brut.
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se vireazã la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu excepţia impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f) şi g), pentru care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II şi IV.

Norme metodologice:
77. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã au obligaţia de a calcula şi de a retine în cursul anului fiscal o suma reprezentând 15% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectualã ca urmare a exploatãrii drepturilor respective. Aceasta suma reprezintã plata anticipata în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
78. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã, cãrora le revine obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat, sunt, dupã caz:
- utilizatorii de opere, invenţii, know-how şi altele asemenea, în situaţia în care titularii de drepturi îşi exercita drepturile de proprietate intelectualã în mod personal, iar relaţia contractualã dintre titularul de drepturi de proprietate intelectualã şi utilizatorul respectiv este directa;
- organismele de gestiune colectivã sau alte entitãţi, care, conform dispoziţiilor legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de proprietate intelectualã, a cãror gestiune le este încredinţatã de cãtre titulari. În aceasta situaţie se încadreazã şi producãtorii şi agenţii mandatati de titularii de drepturi, prin intermediul cãrora se colecteazã şi se repartizeazã drepturile respective.
79. În situaţia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã se colecteazã prin mai multe organisme de gestiune colectivã sau prin alte entitãţi asemãnãtoare, obligaţia calculãrii şi reţinerii impozitului anticipat revine organismului sau entitatii care efectueazã plata cãtre titularul de drepturi de proprietate intelectualã.
80. În cazul contribuabililor ale cãror plati anticipate sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1) lit. b)-e) din codul fiscal pentru veniturile de aceasta natura şi care realizeazã venituri din activitãţi independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urma au obligaţia sa le evidentieze în contabilitate separat şi sa plãteascã în cursul anului plati anticipate trimestriale, în conformitate cu art. 88 din Codul fiscal.
81. Impozitul anticipat se calculeazã şi se retine în momentul efectuãrii plãţii sumelor cãtre beneficiarul venitului.
82. Impozitul reţinut se vireazã la bugetul de stat pana la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea impozitului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III
Venituri din salarii

Definirea veniturilor din salarii
Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natura, obţinute de o persoana fizica ce desfãşoarã o activitate în baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevãzut de lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporarã de munca.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publica, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaţiile din activitãţi desfãşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;
c) drepturile de solda lunarã, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizaţia lunarã bruta, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societãţi naţionale, societãţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societãţilor comerciale constituite prin subscripţie publica;
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea generalã a actionarilor, în consiliul de administraţie şi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizaţia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurãri sociale;
i) sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial şi de alte entitãţi neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primitã pe perioada delegarii şi detaşãrii în alta localitate, în ţara şi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru salariaţii din instituţiile publice;
j) orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.

Norme metodologice:
83. Veniturile de natura salariala prevãzute la art. 56 din Codul fiscal, denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activitãţi dependente, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele criterii:
- pãrţile care intra în relaţia de munca, denumite în continuare angajator şi angajat, stabilesc de la început: felul activitãţii, timpul de lucru şi locul desfãşurãrii activitãţii;
- partea care utilizeazã forta de munca pune la dispoziţia celeilalte pãrţi mijloacele de munca, cum ar fi: spaţii cu inzestrare corespunzãtoare, îmbrãcãminte specialã, unelte de munca şi altele asemenea;
- persoana care activeazã contribuie numai cu prestaţia fizica sau cu capacitatea ei intelectualã, nu şi cu capitalul propriu;
- plãtitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile de deplasare în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţara şi în strãinãtate, şi alte cheltuieli de aceasta natura, precum şi indemnizaţia de concediu de odihna şi indemnizaţia pentru incapacitate temporarã de munca suportatã de angajator potrivit legii;
- persoana care activeazã lucreazã sub autoritatea unei alte persoane şi este obligatã sa respecte condiţiile impuse de aceasta, conform legii.
84. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de munca, precum şi orice sume de natura salariala primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referã, şi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestatã ca urmare a contractului individual de munca, a contractului colectiv de munca, precum şi pe baza actului de numire:
- salariile de baza;
- sporurile şi adaosurile de orice fel;
- indemnizaţiile de orice fel;
- recompensele şi premiile de orice fel;
- sumele reprezentând premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul de participare la profit, acordate salariaţilor agenţilor economici dupã aprobarea bilanţului contabil, potrivit legii;
- sumele primite pentru concediul de odihna, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu de despãgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de munca, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihna;
- sumele primite în caz de incapacitate temporarã de munca;
- orice alte câştiguri în bani şi în natura, primite de la angajatori de cãtre angajaţi, ca plata a muncii lor;
b) indemnizaţiile, precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autoritãţii publice, alese sau numite în funcţie, potrivit legii, precum şi altora asimilate cu funcţiile de demnitate publica, stabilite potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica;
c) drepturile personalului militar în activitate şi ale militarilor angajaţi pe baza de contract, reprezentând solda lunarã compusa din solda de grad, solda de funcţie, gradatii şi indemnizaţii, precum şi prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei speciale;
d) drepturile administratorilor, obţinute în baza contractului de administrare încheiat cu companiile/societãţile naţionale, societãţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizaţia lunarã bruta, suma cuvenitã prin participare la profitul net al societãţii;
e) sumele plãtite membrilor fondatori ai unei societãţi comerciale constituite prin subscripţie publica, potrivit cotei de participare la profitul net, stabilitã de adunarea constitutivã, potrivit legislaţiei în vigoare;
f) sumele primite de reprezentanţii numiţi în adunarea generalã a actionarilor şi sumele primite de membrii consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
g) sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
h) sumele primite de cãtre persoanele fizice agreate de Ministerul Finanţelor Publice sa efectueze certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetarã la instituţiile publice care nu au compartiment propriu de audit intern şi care nu îşi desfãşoarã activitatea în cabinete individuale înregistrate la organele fiscale teritoriale;
i) indemnizaţiile, primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi ai unor entitãţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii patronale, alte organizaţii neguvernamentale, asociaţii de proprietari/chiriaşi şi altele asemenea;
j) indemnizaţiile acordate ca urmare a participãrii în comisii, comitete, consilii şi altele asemenea, constituite conform legii;
k) veniturile obţinute de condamnaţii care executa pedepse la locul de munca;
l) sumele plãtite sportivilor amatori, ca urmare a participãrii în competitii sportive oficiale, precum şi sumele plãtite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti în domeniu de cãtre cluburile sau asociaţiile sportive cu care aceştia au relaţii contractuale de munca, indiferent de forma sub care se plãtesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevãzute la art. 42 lit. t) din Codul fiscal;
m) compensaţii bãneşti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor prevãzute în contractul de munca;
n) indemnizaţii sau alte drepturi acordate angajaţilor cu ocazia angajãrii sau mutãrii acestora într-o alta localitate, stabilite potrivit contractelor de munca, statutelor sau altor dispoziţii legale, cu excepţia celor prevãzute la art. 56 alin. (4) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
o) alte drepturi sau avantaje de natura salariala sau asimilate salariilor.

Codul fiscal:
(3) Avantajele, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4), primite în legatura cu o activitate dependenta includ, însã nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasarii pe distanta dus-întors de la domiciliu la locul de munca;
b) cazare, hrana, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
c) împrumuturi nerambursabile şi diferenţa favorabilã dintre dobanda preferentiala şi dobanda de referinta a Bãncii Naţionale a României, pentru depozite şi credite;
d) anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãţii primei respective, altele decât cele obligatorii.

Norme metodologice:
85. Avantajele în bani şi în natura sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de munca sau a unei relaţii contractuale între pãrţi, dupã caz.
86. La stabilirea venitului impozabil se au în vedere şi avantajele primite de cãtre persoana fizica, cum ar fi:
a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
b) acordarea de produse alimentare, îmbrãcãminte, cherestea, lemne de foc, cãrbuni, energie electrica, termica şi altele;
c) abonamentele de radio şi televiziune, de transport, abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice;
d) permise de cãlãtorie pe diverse mijloace de transport;
e) bilete de tratament şi odihna;
f) cadouri primite cu diverse ocazii, cu excepţia celor menţionate la art. 56 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
g) contravaloarea folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a cheltuielilor conexe de întreţinere, cum sunt cele privind consumul de apa, consumul de energie electrica şi termica şi altele asemenea, cu excepţia celor prevãzute în mod expres la art. 56 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;
h) cazarea şi masa acordate în unitãţi proprii de tip hotelier;
i) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridicã sau de o alta entitate, pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi beneficiari, cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaţiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este urmãtorul:
- pentru beneficiarii care obţin venituri salariale şi asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii în care sunt plãtite primele de asigurare;
- pentru alţi beneficiari care nu au o relatie generatoare de venituri salariale şi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse în conformitate cu prevederile art. 83 din Codul fiscal.
87. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri şi servicii, precum şi sumele acordate pentru distracţii sau recreere.
88. Avantajele în bani şi echivalentul în lei al avantajelor în natura sunt impozabile, indiferent de forma organizatoricã a entitatii care le acorda.
89. Fac excepţie veniturile care sunt expres menţionate ca fiind neimpozabile, în limitele şi condiţiile prevãzute la art. 56 alin. (4) din Codul fiscal.
90. Veniturile în natura, precum şi avantajele în natura primite cu titlu gratuit sunt evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordãrii avantajului. Avantajele primite cu plata parţialã sunt evaluate ca diferenţa între preţul pieţei la locul şi data acordãrii avantajului şi suma reprezentând plata parţialã.
91. Evaluarea avantajelor în natura sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent de 1,7% pentru fiecare luna, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul în care vehiculul este închiriat de la o terta persoana, avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul chiriei practicate pentru suprafeţele locative deţinute de stat. Avantajele conexe, cum ar fi apa, gaz, electricitate, cheltuieli de întreţinere şi reparaţii şi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectivã;
c) evaluarea folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi locuinta se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecãrui bun pe unitate de mãsura specifica sau la nivelul preţului practicat pentru terţi.
92. Evaluarea utilizãrii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinta mixtã se face astfel:
a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 91 lit. a), iar avantajul se determina proporţional cu numãrul de kilometri parcursi în interes personal din totalul kilometrilor;
b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 91 şi avantajul se determina proporţional cu numãrul de metri patrati folosiţi pentru interes personal sau cu numãrul de ore de utilizare în scop personal.
93. Nu sunt considerate avantaje:
- contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru angajaţii a cãror activitate presupune deplasarea frecventa în interiorul localitãţii;
- reducerile de preţuri practicate în scopul vânzãrii, de care pot beneficia clienţii persoane fizice;
- costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice efectuate, precum şi utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
94. Angajatorul stabileşte partea corespunzãtoare din convorbirile telefonice reprezentând folosinta în scop personal, care reprezintã avantaj impozabil, în condiţiile art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, şi se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeşte acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileşte limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce depãşeşte aceasta limita sa fie considerat avantaj în natura, în situaţia în care salariatului în cauza nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
95. La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul angajatorului cu folosinta mixtã, pus la dispoziţie unui angajat, nu se ia în considerare distanta dus-întors de la domiciliu la locul de munca, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.

Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de inmormantare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de munca al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihna, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de munca. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãşeşte 1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget;

Norme metodologice:
96. Ajutoarele de inmormantare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cat şi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de munca sau prevederilor din legi speciale, indiferent de sursa din care sunt acordate.
97. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului şi a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum şi pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplica atât darurilor constând în bunuri, cat şi celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forta de munca.

Codul fiscal:
b) tichete de masa şi drepturile de hrana acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

Norme metodologice:
98. În aceasta categorie se cuprind:
- alocaţia individualã de hrana acordatã sub forma tichetelor de masa, primitã de angajaţi şi suportatã integral de angajator, potrivit legii;
- alocaţiile zilnice de hrana pentru activitatea sportiva de performanta, interna şi internationala, diferenţiatã pe categorii de acţiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea alimentaţiei de efort necesare în perioada de pregãtire;
- drepturile de hrana în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala;
- alte drepturi de aceasta natura primite potrivit actelor normative specifice, cum ar fi: alocaţia de hrana zilnica pentru personalul navigant şi auxiliar imbarcat pe nave; alocaţia zilnica de hrana pentru consumurile colective din unitãţile bugetare şi din regiile autonome/societãţile comerciale cu specific deosebit; alocaţia de hrana acordatã donatorilor onorifici de sânge; alocaţia de hrana pentru consumurile colective din unitãţile sanitare publice şi altele asemenea.

Codul fiscal:
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unitãţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activitãţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportate de persoana fizica, conform legilor speciale;

Norme metodologice:
99. Prin locuinţe acordate ca urmare a specificitatii activitãţii se înţelege acele locuinţe asigurate angajaţilor când activitatea se desfãşoarã în locuri izolate, precum staţiile meteo, staţiile pentru controlul miscarilor seismice, sau în condiţiile în care este solicitatã prezenta permanenta pentru supravegherea unor instalaţii, utilaje şi altele asemenea.

Codul fiscal:
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuintele puse la dispoziţia oficialitatilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucreazã în afarã tarii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienicosanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament, ce se acorda potrivit legislaţiei în vigoare;

Norme metodologice:
100. Nu sunt venituri impozabile:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub forma de aparatura, dispozitive, unelte, alte mijloace asemãnãtoare, necesare în procesul muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat impotriva factorilor de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un angajat în vederea utilizãrii lor în timpul procesului muncii pentru a-i proteja îmbrãcãmintea şi incaltamintea;
- contravaloarea alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice care lucreazã în locuri de munca cu condiţii grele şi vãtãmãtoare;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care îşi desfãşoarã activitatea în locuri de munca al cãror specific impune o igiena personalã deosebita;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul navigant şi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi: materiale de spãlat şi de igiena, materiale de gospodãrie, materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere, rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala, în condiţiile legii;
- altele asemenea.

Codul fiscal:
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigura locuinta sau nu se suporta contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, a indemnizaţiei primite pe perioada delegarii şi detaşãrii în alta localitate, în ţara şi în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial şi de alte entitãţi neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordatã salariaţilor din instituţiile publice;

Norme metodologice:
101. În categoria cheltuielilor de delegare şi detaşare se cuprind cheltuielile cu transportul, cazarea, precum şi indemnizaţia de delegare şi de detaşare în ţara şi în strãinãtate, stabilitã potrivit legii.

Codul fiscal:
h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

Norme metodologice:
102. Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înţelege cheltuielile cu transportul personal şi al membrilor de familie ai angajatului, precum şi al bunurilor din gospodãrie, cu ocazia mutãrii salariatului într-o alta localitate decât cea de domiciliu, în situaţia în care, potrivit legii, se deconteazã de angajator.

Codul fiscal:
i) indemnizaţiile de instalare ce se acorda o singura data, la încadrarea într-o unitate situata într-o alta localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de baza la angajare, precum şi indemnizaţiile de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localitãţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care îşi au locul de munca;

Norme metodologice:
103. Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizaţiile de instalare şi mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate cu prevederile legilor speciale.

Codul fiscal:
j) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de munca au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare nationala, ordine publica şi siguranta nationala la încetarea raporturilor de munca sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;
k) sumele reprezentând plãţile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezerva sau al cãrui contract înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã neta, acordate acestora la trecerea în rezerva sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de pensie, precum şi ajutoare sau plati compensatorii primite de politisti aflaţi în situaţii similare, al cãror cuantum se determina în raport cu salariul de baza lunar net, acordate potrivit legislaţiei în materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãţii de creare de programe pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informatiei şi al ministrului finanţelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãţi dependente desfãşurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România, care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfãşurare a activitãţii în strãinãtate;
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã şi perfecţionarea angajatului legatã de activitatea desfasurata de acesta pentru angajator;
o) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii şi implicit la momentul acordãrii.
(5) Avantajele primite în bani şi în natura şi imputate salariatului în cauza nu se impoziteazã.
(6) Impozitul calculat pe veniturile prevãzute la alin. (2) lit. g) este final în situaţia în care contribuabilul care le-a realizat justifica cu documente virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.
................................................................................
Determinarea lunarã a impozitului pe venitul din salarii
Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar reprezentând plati anticipate, care se calculeazã şi se retine la sursa de cãtre plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determina astfel:
a) la locul unde se afla funcţia de baza, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii şi a cheltuielilor profesionale, şi deducerile personale acordate pentru luna respectiva;
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului lunar prevãzut la art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Norme metodologice:
104. Venitul brut din salarii reprezintã totalitatea veniturilor realizate conform art. 56 alin. (1)-(3) din codul fiscal de o persoana fizica, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate.
105. Pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, indiferent unde este primitã suma.
106. Contribuabilii care realizeazã venituri din salarii datoreazã lunar impozit reprezentând plati anticipate în contul impozitului pe venitul anual, calculat şi reţinut de cãtre plãtitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii reprezentând plati anticipate se utilizeazã baremul lunar de impunere pentru veniturile din salarii şi pensii, stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice potrivit art. 43 alin. (1) sau (3) din Codul fiscal, dupã caz.
107. Drepturile salariale acordate în natura, precum şi avantajele acordate angajaţilor se evalueaza conform pct. 90-92 şi se impoziteazã în luna în care au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor şi avantajelor în natura primite de angajat se vor anexa la statul de plata.
108. Transformarea în lei a sumelor obţinute, potrivit legii, în valuta, reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României pentru ultima zi a lunii pentru care se face plata acestor drepturi. În situaţia în care veniturile din salarii sunt plãtite în cursul lunii sau în cazul încetãrii raporturilor de munca, se utilizeazã cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a României, în vigoare în ziua precedenta celei în care se face plata.
109. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, baremul lunar de impozit se aplica asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scãderea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii reţinute şi a sumei reprezentând cheltuieli profesionale, diminuat cu deducerile personale de baza şi suplimentare, acordate în luna respectiva, dupã caz, pentru veniturile din salarii la funcţia de baza;
b) asupra venitului net calculat ca diferenţa între venitul brut realizat într-o luna şi contribuţiile obligatorii reţinute, pe fiecare loc de realizare a acestuia, pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcţia de baza. Aceasta regula se aplica şi în cazul veniturilor sub forma indemnizaţiei lunare a asociatului unic, precum şi pentru drepturile de natura salariala acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetãrii raporturilor de munca.
110. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se afla funcţia de baza se înţelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de munca, ultimul loc înscris în carnetul de munca sau în documentele specifice care, potrivit reglementãrilor legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de funcţii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcţia de baza poate fi declarata de angajat în condiţiile legii şi la locul de munca la care acesta realizeazã venituri din salarii în baza unui contract individual de munca cu timp parţial.
111. Suma care reprezintã prima de vacanta sau o parte din aceasta se cumuleazã cu veniturile de natura salariala ale lunii în care se plãteşte aceasta prima.
112. Indemnizaţiile aferente concediilor de odihna se defalcheaza pe lunile la care se referã şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
113. Cuantumul contribuţiilor obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 110 pentru persoanele fizice care realizeazã venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementãrilor în domeniu, cum ar fi:
- contribuţia individualã de asigurãri sociale;
- contribuţia individualã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate;
- contribuţia individualã la bugetul asigurãrilor pentru şomaj;
- alte contribuţii individuale obligatorii stabilite prin lege.
114. Nu se admit la calculul lunar al impozitului pe salarii contribuţiile individuale pentru asigurãrile private de sãnãtate, precum şi la schemele facultative de pensii ocupationale.

Codul fiscal:
Termen de plata a impozitului
Art. 60. - Plãtitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a retine impozitul aferent veniturilor fiecãrei luni, la data efectuãrii plãţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.

Norme metodologice:
115. Impozitul pe veniturile din salarii se calculeazã şi se retine lunar de angajatori, pe baza statelor de salarii.
116. Veniturile în natura se considera plãtite la ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva. Impozitul aferent veniturilor şi avantajelor în natura se retine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaşi luna.
117. Calculul şi reţinerea impozitului lunar pe veniturile din salarii se efectueazã de angajatori astfel:
a) în situaţia în care veniturile din salarii se plãtesc o singura data pe luna sau sub forma de avans şi lichidare, calculul şi reţinerea se fac la data ultimei plati a drepturilor salariale aferente fiecãrei luni, conform prevederilor art. 58 din Codul fiscal;
b) în situaţia în care în cursul unei luni angajatorii efectueazã plati de venituri, altele decât cele cuprinse la lit. a), cum sunt: premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihna neefectuat şi altele asemenea, denumite plati intermediare, impozitul se calculeazã şi se retine la fiecare plata, pe baza statelor de salarii, prin aplicarea baremului lunar asupra plãţilor intermediare cumulate pana la data ultimei plati intermediare pentru care se face calculul. Impozitul de reţinut la fiecare plata intermediara reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat şi suma impozitelor reţinute la plãţile intermediare anterioare.
La data ultimei plati a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se calculeazã, potrivit art. 58 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale obţinute prin cumularea drepturilor respective cu plãţile intermediare.
Impozitul de reţinut la aceasta data reprezintã diferenţa dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la plãţile intermediare.
118. În cazul în care un angajat care obţine venituri din salariu la funcţia de baza se muta în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face pentru fiecare loc de realizare a venitului. Deducerile personale şi cheltuielile profesionale se acorda numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate pentru acea luna, pana la data lichidãrii, recalcularea urmând sa se efectueze o data cu calculul impozitului anual.
119. Impozitul calculat şi reţinut lunar se vireazã la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste venituri.
120. Fişele fiscale pentru salariaţii care au fost detasati la o alta unitate se completeazã de cãtre unitatea care a încheiat contractele de munca cu aceştia.
În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost detasati, angajatorul care a detaşat comunica angajatorului la care aceştia sunt detasati date referitoare la coeficienţii de deducere, precum şi eventualele modificãri ale acestora apãrute în cursul anului.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detasati întocmeşte statele de salarii, calculeazã impozitul şi transmite lunar unitãţii de la care au fost detasati informaţii privind venitul net şi impozitul reţinut pentru fiecare angajat, în scopul completãrii fisei fiscale.
Pentru angajaţii permanenţi care nu au alta sursa de venit angajatorul de la care au fost detasati efectueazã regularizarea conform art. 61 din codul fiscal şi transmite unitãţii la care salariaţii au fost detasati informaţii privind diferenţele de impozit pentru restituirea sau reţinerea prin statele de plata.
121. Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente veniturilor din salarii se determina conform reglementãrilor legale în materie.

Codul fiscal:
Regularizarea anuala a impozitului reţinut pentru anumite venituri de natura salariala
Art. 61. - (1) Plãtitorii de venituri de natura salariala au urmãtoarele obligaţii:
a) sa determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferenţa între venitul net anual din salarii şi urmãtoarele:
1. deducerile personale stabilite conform art. 45;
2. cotizatia de sindicat plãtitã conform legii;
b) sa stabileascã diferenţa dintre impozitul calculat la nivelul anului şi cel calculat şi reţinut lunar, sub forma plãţilor anticipate în cursul anului fiscal, pana în ultima zi lucrãtoare a lunii februarie a anului fiscal urmãtor;
c) sa efectueze regularizarea acestor diferenţe de impozit, în termen de 90 de zile de la termenul prevãzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
1. au fost angajaţii permanenţi ai plãtitorului în cursul anului, cu funcţie de baza;
2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;
3. nu solicita alte deduceri, potrivit art. 86 alin. (1), cu excepţia deducerilor personale şi a cotizatiei de sindicat plãtitã potrivit legii.
(2) Diferenţele de impozit rezultate din operaţiunile de regularizare modifica obligaţia de plata pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectiva.
(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de cãtre angajatori, precum şi deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizeazã cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.
(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, dupã caz, şi deducerile prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situaţie în care operaţiunea de regularizare se efectueazã de cãtre organul fiscal de domiciliu. În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor, contribuabilul va comunica angajatorului sa nu efectueze aceasta operaţiune.
(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculeazã prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.

Norme metodologice:
122. Plãtitorii de venituri din salarii care efectueazã regularizarea anuala a impozitului în condiţiile prevãzute la art. 61 alin. (1) lit. c) din codul fiscal determina impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea baremului anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil, prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4) din Codul fiscal, asupra bazei de impozitare anuale, determinata ca diferenţa între venitul net anual corectat cu diferenţa de cheltuiala profesionalã şi suma deducerilor personale cuvenite în acel an şi, dupã caz, cotizatia de sindicat plãtitã conform legii.
123. Sunt angajaţi permanenţi, în sensul titlului III din Codul fiscal, persoanele fizice care pe intreaga perioada a anului fiscal şi-au desfãşurat activitatea cu funcţia de baza la acelaşi angajator.
124. Angajatorul va regulariza fişele fiscale ale angajaţilor permanenţi care:
- nu l-au înştiinţat în scris ca au realizat şi alte venituri supuse globalizarii, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor celui pentru care se face regularizarea; şi/sau
- nu solicita deduceri potrivit art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal.
În situaţia în care contribuabilul realizeazã numai venituri de natura salariala la funcţia de baza ca angajat permanent şi beneficiazã de deducerile prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal, atunci operaţiunea de acordare a deducerilor şi de stabilire a impozitului pe venit se efectueazã de organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
125. În situaţia în care persoana fizica, pentru care angajatorul a efectuat calculul impozitului anual, nu mai are calitatea de angajat la data efectuãrii regularizãrii diferenţelor de impozit şi angajatorul nu poate sa efectueze operaţiunea de regularizare a acestor diferenţe, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.

Codul fiscal:
Plati anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale
Art. 64. - (1) Contribuabililor care îşi desfãşoarã activitatea în România şi care obţin venituri sub forma de salarii din strãinãtate, precum şi persoanelor fizice romane care obţin venituri din salarii, ca urmare a activitãţii desfãşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligaţia de a declara şi de a plati impozit lunar la bugetul de stat, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plãţilor anticipate aferent unei luni se stabileşte potrivit art. 58.
(3) Misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi reprezentantele organismelor internaţionale ori reprezentantele societãţilor comerciale şi ale organizaţiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sa îşi desfãşoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaţii acestora care realizeazã venituri din salarii impozabile în România sa îndeplineascã obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplica contribuabililor în cazul în care opţiunea de mai sus este formulatã.
(4) Persoana fizica, juridicã sau orice alta entitate la care contribuabilul îşi desfãşoarã activitatea potrivit alin. (1) este obligatã sa ofere informaţii organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfãşurãrii activitãţii de cãtre contribuabil şi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Norme metodologice:
126. Contribuabilii care desfãşoarã activitatea în România şi obţin venituri sub forma de salarii din strãinãtate, care, potrivit acestui titlu, se impun în România, precum şi persoanele fizice romane angajate ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu îndeplineşte obligaţiile privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe salarii, au obligaţia sa depunã lunar o declaraţie la organul fiscal competent.
127. Organul fiscal competent este:
- organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul fiscal - pentru persoanele fizice rezidente;
- organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla locul unde se desfãşoarã activitatea - pentru celelalte cazuri.
128. Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilii prevãzuţi la art. 64 alin. (1) din codul fiscal au obligaţia sa depunã o declaraţie informativa privind începerea/încetarea activitãţii acestor contribuabili.
Declaraţia informativa se depune la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã îşi are domiciliul sau sediul persoana fizica ori juridicã la care îşi desfãşoarã activitatea contribuabilul, ori de câte ori apar modificãri de natura începerii/încetãrii activitãţii în documentele care atesta raporturile de munca, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV
Venituri din cedarea folosinţei bunurilor

Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 65. - Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natura, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deţinãtor legal, altele decât veniturile din activitãţi independente.
Norme metodologice:
129. În aceasta categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi subinchirieri de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
130. Veniturile obţinute din închirieri şi subinchirieri de bunuri imobile sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de vacanta, garajelor, terenurilor şi altele asemenea, a cãror folosinta este cedata în baza unor contracte de închiriere/subinchiriere, uzufruct, arendare şi altele asemenea, inclusiv a unor pãrţi din acestea, utilizate în scop de reclama, afisaj şi publicitate.

Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura şi se stabileşte pe baza chiriei sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau a arendei. Venitul brut se majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dacã sunt efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprima în natura, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate unitãţilor fiscale din subordine.

Norme metodologice:
131. În vederea determinãrii venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau arenda în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natura se adauga, dacã este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinãtor legal, dar sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.
132. În conformitate cu legislaţia în materie, proprietarul are obligaţia de a efectua cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei închiriate, ca de exemplu:
- întreţinerea în bune condiţii a elementelor structurii de rezistenta a clãdirii, elementelor de construcţie exterioarã a clãdirii, cum ar fi: acoperis, fatada, curţile şi grãdinile, precum şi spaţii comune din interiorul clãdirii, cum ar fi: casa scãrii, casa ascensorului şi altele asemenea;
- întreţinerea în bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clãdirii, respectiv ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apa, de canalizare, instalaţii de încãlzire centrala şi de preparare a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze;
- repararea şi menţinerea în stare de siguranta în exploatare şi de funcţionare a clãdirii pe toatã durata închirierii locuinţei.
133. În cazul efectuãrii de cãtre chiriaş a unor astfel de cheltuieli care cad în sarcina proprietarului şi se încadreazã în cota forfetara de cheltuieli, cu diminuarea corespunzãtoare a chiriei, impunerea rãmâne nemodificata.

Codul fiscal:
(2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se stabileşte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) în cazul construcţiilor, o cota de cheltuieli deductibile aferente venitului, în suma de 50% din venitul brut;
b) în celelalte cazuri, o cota de cheltuieli deductibile aferente venitului, în suma de 30% din venitul brut.

Norme metodologice:
134. Venitul net se determina ca diferenţa dintre sumele reprezentând chiria/arenda în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura, prevãzute în contractul încheiat între pãrţi, şi cota de cheltuiala forfetara de 50%, respectiv 30%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
În cazul contractelor care au ca obiect atât închirierea/arendarea de construcţii, cat şi de terenuri şi în care nu se menţioneazã distinct chiria/arenda aferentã construcţiei şi cea aferentã terenului, se va aplica cota de cheltuiala forfetara de 30%.
135. Pentru recunoaşterea deductibilitatii cheltuielilor stabilite forfetar proprietarul nu este obligat sa prezinte organului fiscal documente justificative.
Cheltuielile deductibile aferente venitului, cuprinse în cotele forfetare de 50% sau 30% aplicate la venitul brut, reprezintã uzura bunurilor închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plãtite pentru bunul cedat spre folosinta, respectiv eventuale nerealizari ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundatii, incendii şi altele asemenea.
Construcţiile sunt definite conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normate de funcţionare a mijloacelor fixe.

Codul fiscal:
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla.
(4) Dispoziţiile privind opţiunea prevãzutã la art. 52 alin. (2) şi (3) se aplica şi în cazul contribuabililor mentionati la alin. (3).
...........................................................................

CAPITOLUL V
Venituri din investiţii

Definirea veniturilor din investiţii
Art. 69. - (1) Veniturile din investiţii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valuta la termen, pe baza de contract, precum şi orice alte operaţiuni similare.
Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument financiar calificat astfel de cãtre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum şi pãrţile sociale.
(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub forma de dobânzi, altele decât:
a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere şi la depuneri la casele de ajutor reciproc;
b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum şi obligaţiunilor municipale, ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi ale altor entitãţi emitente de obligaţiuni, care vizeazã construcţia de locuinţe.

Norme metodologice:
136. Sunt considerate venituri din dobânzi urmãtoarele:
- dobânzi obţinute din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primitã sub forma de dobanda pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri obţinute din titluri de creanta.

Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiţii
Art. 70. - (1) Câştigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii şi pãrţile sociale, reprezintã diferenţa pozitiva dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare pe tipuri de titluri de valori, diminuata, dupã caz, cu comisioanele datorate intermediarilor. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masa, preţul de cumpãrare la prima tranzactionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a acestora. În cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpãrate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se determina ca diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpãrare preferenţial, diminuat cu comisioanele datorate intermediarilor.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se determina ca diferenţa pozitiva dintre preţul de rãscumpãrare şi preţul de cumpãrare/subscriere. Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de cumpãrare/subscriere este preţul plãtit de investitorul persoana fizica pentru achiziţionarea titlului de participare.

Norme metodologice:
137. Preţul de rãscumpãrare este preţul care i se cuvine investitorului la retragerea din fond şi este format din valoarea unitarã a activului net din ziua anterioarã depunerii cererii de rãscumpãrare, din care se scad comisioanele de rãscumpãrare.
138. Preţul de cumpãrare/subscriere este preţul plãtit de investitor, persoana fizica, şi este format din valoarea unitarã a activului net la care se adauga comisionul de cumpãrare, dacã este cazul.

Codul fiscal:
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrţilor sociale, câştigul din înstrãinarea pãrţilor sociale se determina ca diferenţa pozitiva între preţul de vânzare şi valoarea nominalã/preţul de cumpãrare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu preţul de cumpãrare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4) Determinarea câştigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între pãrţi.
(5) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din operaţiuni de vânzare-cumpãrare de valuta la termen, pe baza de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, reprezintã diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii şi evidenţierii în contul clientului.

Norme metodologice:
139. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine:
- societãţii de investiţii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
- societãţii de administrare, în cazul în care societatea de investiţii are încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI
Venituri din pensii

Reţinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 74. - (1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l retine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se retine la data efectuãrii plãţii pensiei şi se vireazã la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reţinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împãrţirea pensiei plãtite la fiecare din lunile cãrora le este aferentã pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcheaza pe lunile la care se referã, în vederea calculãrii impozitului datorat, reţinerii şi virarii acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecãrui urmaş.

Norme metodologice:
140. Venitul din pensii se determina de cãtre plãtitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevãzute la art. 72 din Codul fiscal.
141. Impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere stabilit pentru impunerea veniturilor din salarii asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat ca diferenţa între venitul lunar şi suma fixa neimpozabila prevãzutã la art. 73 din Codul fiscal.
142. Impozitul pe veniturile din pensii se calculeazã, se retine lunar de cãtre administratorii fondurilor de pensii şi se vireazã de cãtre unitãţile plãtitoare ale acestor venituri pana la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în a cãrui raza îşi au sediul plãtitorii de venituri.
143. Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 142.
144. Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii, reţinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plãţilor din luna urmãtoare.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII
Venituri din premii şi din jocuri de noroc

Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
Art. 79. - În înţelesul prezentului titlu, veniturile din premii şi din jocuri de noroc cuprind veniturile din concursuri şi jocuri de noroc, altele decât cele realizate ca urmare a participãrii la jocuri de tip cazinou, maşini electronice cu câştiguri şi altele decât cele prevãzute la art. 42.

Norme metodologice:
145. În aceasta categorie se cuprind venituri în bani şi/sau în natura, ca de exemplu:
- venituri sub forma de premii de orice fel, acordate oamenilor de cultura, ştiinţa şi arta la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau profesii;
- venituri obţinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip bingo şi keno în sali de joc, pronosticuri şi pariuri sportive, jocuri-concurs cu câştiguri de orice fel, loterii, veniturile obţinute din organizarea de tombole.

Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din premii şi din jocuri de noroc
Art. 80. - (1) Venitul net este diferenţa dintre venitul din premii, respectiv din jocuri de noroc, şi suma reprezentând venit neimpozabil.
(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale contribuabilului.

Norme metodologice:
146. Plãtitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi sa organizeze evidenta astfel încât sa poatã determina câştigul realizat de fiecare persoana fizica la sfârşitul zilei. În caz contrar se considera câştig venitul realizat la sfârşitul zilei.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IX
Venituri din alte surse

Definirea veniturilor din alte surse
Art. 83. - (1) În aceasta categorie se includ, însã nu sunt limitate, urmãtoarele venituri:
a) prime de asigurãri suportate de o persoana fizica independenta sau de orice alta entitate, în cadrul unei activitãţi pentru o persoana fizica în legatura cu care suportatorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;
b) câştiguri primite de la societãţile de asigurãri, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între pãrţi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, fosti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de munca sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanţelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.

Norme metodologice:
147. În aplicarea art. 83 alin. (2) din Codul fiscal, în aceasta categorie se includ, de exemplu, urmãtoarele venituri realizate de persoanele fizice:
- remuneraţiile pentru munca prestatã în interesul unitãţilor aparţinând Direcţiei Generale a Penitenciarelor, precum şi în atelierele locurilor de deţinere, acordate, potrivit legii, condamnaţilor care executa pedepse privative de libertate;
- veniturile primite de studenţi sub forma indemnizaţiilor pentru participarea la şedinţele senatului universitar;
- veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticla şi altele asemenea şi care nu provin din gospodãria proprie;
- sumele plãtite persoanelor care însoţesc elevii la concursuri şi alte manifestãri şcolare, de cãtre organizatori;
- indemnizaţiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor şi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuţiilor privind desfãşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare şi locale;
- veniturile obţinute de persoanele care fac figuratie la realizarea de filme, spectacole, emisiuni televizate şi altele asemenea.

Codul fiscal:

CAPITOLUL X
Venitul anual global

Stabilirea venitului anual global
Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileşte prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a urmãtoarelor:
a) pierderi fiscale reportate;
b) deduceri personale determinate conform art. 45;
c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de caldura în scopul îmbunãtãţirii confortului termic, în limita sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotãrâre a Guvernului, la initiativa Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului;
d) prime de asigurare pentru locuinta de domiciliu, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
e) contribuţii la schemele facultative de pensii ocupationale, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
f) contribuţii pentru asigurãrile private de sãnãtate, cu excepţia celor încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
g) cotizatia de sindicat plãtitã potrivit legislaţiei în materie.

Norme metodologice:
148. Limita echivalentului în euro a deducerilor prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din codul fiscal se transforma în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Nationala a României.
149. Procedura acordãrii deducerilor prevãzute la art. 86 alin. (1) lit. d)-f) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe venitul anual global, va fi stabilitã prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Codul fiscal:
(2) Venitul anual global cuprinde, dupã cum urmeazã:
a) venitul net din activitãţi independente;
b) venitul net din salarii;
c) venitul net din cedarea folosinţei bunurilor.
(3) Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracţiune de an sau în perioade diferite, ce reprezintã fracţiuni ale aceluiaşi an, se considera venit anual impozabil.

Norme metodologice:
150. Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:
- venituri din activitãţi independente, pentru care venitul net anual se determina potrivit cap. II al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din salarii, pentru care venitul net se determina potrivit cap. III al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din cedarea folosinţei bunurilor, pentru care venitul net se determina potrivit cap. IV al titlului III din Codul fiscal.
Impozitul pe venitul anual global impozabil se calculeazã pentru veniturile din România şi/sau din strãinãtate.
151. Urmãtoarele venituri nu se cuprind în venitul anual global impozabil:
- veniturile din investiţii;
- veniturile din pensii;
- veniturile din activitãţi agricole;
- veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
- venituri din alte surse care nu se regãsesc menţionate în mod expres în titlul III din Codul fiscal.
152. Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedeazã astfel:
a) se determina venitul net/pierderea fiscalã pentru activitatea desfasurata în cadrul fiecãrei categorii de venit supuse globalizarii, potrivit regulilor proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuala luat/luatã în calcul la determinarea venitului anual global impozabil este venitul net/pierderea distribuita;
b) se insumeaza veniturile nete, avându-se în vedere şi pierderile admise la compensare pentru anul fiscal de impunere. Dacã pierderile sunt mai mari decât suma veniturilor nete, rezultatul reprezintã pierdere de reportat;
c) din venitul anual global se scad în ordine deducerile prevãzute la art. 86 alin. (1) din Codul fiscal, rezultând venitul anual global impozabil.
În cazul în care la globalizarea anuala a veniturilor se cuprind şi venituri din salarii realizate la funcţia de baza, venitul net din salarii va fi corectat în funcţie de cheltuiala profesionalã efectivã.

Codul fiscal:
(4) Pierderea fiscalã anuala înregistratã din activitãţi independente se poate compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse în venitul anual, altele decât cele din salarii şi asimilate salariilor, obţinute în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensata în cursul aceluiaşi an fiscal devine pierdere reportata. Pierderile provenind din strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de aceeaşi natura, din strãinãtate, pe fiecare ţara, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani, asupra veniturilor realizate din ţara respectiva.

Norme metodologice:
153. Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile, înregistrate pentru fiecare loc de realizare la o categorie de venituri, reprezintã pierdere fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a activitãţii pentru acea categorie de venit.
154. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizeazã astfel:
a) pierderea fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a unei activitãţi independente se poate compensa cu venitul net obţinut în alt loc de desfãşurare a unei activitãţi independente. Dacã pierderea fiscalã obţinutã dintr-un loc de desfãşurare a unei activitãţi independente se compenseazã numai parţial cu venitul net obţinut în alt loc de desfãşurare a unei activitãţi independente, suma rãmasã necompensata reprezintã pierdere fiscalã anuala din activitãţi independente;
b) pierderea fiscalã anuala din activitate independenta din România nu se poate compensa cu veniturile din salarii, dar se poate compensa cu veniturile nete din România obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, în cursul aceluiaşi an fiscal;
c) pierderea fiscalã anuala din activitãţi independente înregistratã de un contribuabil în România nu poate fi compensata cu veniturile realizate de acesta din strãinãtate;
d) pierderea fiscalã din strãinãtate se compenseazã cu veniturile din strãinãtate, de aceeaşi natura şi din aceeaşi ţara, în cursul aceluiaşi an fiscal. Pierderea anuala necompensata se reporteazã pe urmãtorii 5 ani şi se compenseazã cu veniturile de aceeaşi natura şi din aceeaşi ţara, obţinute în perioada respectiva.

Codul fiscal:
(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã cronologic, în funcţie de vechimea pierderii, în urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c) pierderea reportata, necompensata dupã expirarea perioadei prevãzute la lit. a), reprezintã pierdere definitiva a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi c).

Norme metodologice:
155. Dacã în urma compensãrilor admise pentru anul fiscal rãmâne o pierdere necompensata, aceasta reprezintã pierdere fiscalã reportata pe anii urmãtori pana la al cincilea an inclusiv. Astfel, pierderea fiscalã înregistratã în anul 2004 poate fi reportata, dacã nu a putut fi compensata cu veniturile obţinute în anul 2004, pana în anul 2009. Dacã aceasta pierdere nu va fi compensata cu veniturile realizate pana în anul 2009, diferenţa de pierdere care nu a putut fi compensata în limita de 5 ani va reprezenta pierdere definitiva. Pierderile fiscale înregistrate în anii fiscali 2000-2003 sunt recunoscute din punct de vedere fiscal, reportarea lor efectuandu-se cu respectarea regulilor stabilite prin titlul III din Codul fiscal.
156. Regulile de compensare şi reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an dupã an, începând cu pierderea cea mai veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal şi supus identitãţii contribuabilului; nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricãrei alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi reprezintã pierdere definitiva a contribuabilului decedat.

Codul fiscal:
Declaraţii de venit estimat
Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi sa depunã la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile prezentului alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe prin reţinere la sursa.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrţi. Declaraţia privind venitul estimat se depune o data cu înregistrarea la organul fiscal a contractului încheiat între pãrţi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimeaza ca vor realiza venituri care diferã cu cel puţin 20% fata de anul fiscal anterior depun, o data cu declaraţia specialã, şi declaraţia estimativã de venit.
(4) Contribuabilii care determina venitul net pe baza de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se determina în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o data cu cererea de optiuni, şi declaraţia de venit estimat.

Norme metodologice:
157. Declaraţiile privind venitul estimat cuprind informaţii despre veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza în anul la care se referã declaraţia.
Declaraţiile privind venitul estimat se depun de contribuabili şi de asociaţiile fãrã personalitate juridicã, în cazul realizãrii unei categorii sau surse noi de venit în cursul anului.
158. Contribuabilii care încep o activitate independenta în vederea obţinerii de venituri comerciale sau de venituri din profesii libere au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat, la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Aceasta obligaţie revine atât contribuabililor care determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din evidenta contabila în partida simpla, cat şi celor pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit.
În cazul în care contribuabilul obţine venituri de aceasta natura într-o forma de asociere, fiecare asociat va completa şi va depune, individual, o declaraţie privind veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al asocierii fãrã personalitate juridicã.
Contribuabilii care sunt impusi pe baza de norme de venit şi care solicita trecerea pentru anul fiscal urmãtor la impunerea în sistem real, o data cu cererea de opţiune, vor depune şi declaraţia privind venitul estimat.
159. Asocierile fãrã personalitate juridicã ce încep o activitate independenta au obligaţia sa depunã o declaraţie privind venitul estimat la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla locul principal de desfãşurare a activitãţii, în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o data cu înregistrarea acestui contract la organul fiscal.
160. Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia sa depunã la organul fiscal competent o declaraţie privind venitul estimat o data cu înregistrarea contractului, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Organul fiscal competent este:
- pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla bunul;
- pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
161. Contribuabilii care înceteazã sa mai aibã domiciliul fiscal în România vor depune la organul fiscal în raza cãruia au domiciliul fiscal o declaraţie de venit global, însoţitã de declaraţii speciale. Baremul de impunere folosit pentru plati anticipate de impunere este folosit şi pentru determinarea impozitului pe venit în cazul contribuabililor care înceteazã sa mai aibã domiciliul în România în cursul anului fiscal.
162. Declaraţiile vor cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
163. În termen de 5 zile de la depunerea declaraţiei, organul fiscal în raza cãruia contribuabilul îşi are domiciliul fiscal va emite decizia de impunere şi va comunica contribuabilului eventualele sume de plata sau de restituit.
164. În sensul art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi declaraţii de venit estimat în vederea recalcularii nivelului plãţilor anticipate se înţelege: întreruperi temporare de activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente, situaţii de forta majorã, alte cauze care genereazã modificarea veniturilor.

Codul fiscal:
Stabilirea plãţilor anticipate de impozit
Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activitãţi agricole sunt obligaţi sa efectueze în cursul anului plati anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursa.
(2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare categorie de venit şi loc de realizare, luându-se ca baza de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz. La impunerile efectuate dupã expirarea termenelor de plata prevãzute la alin. (3) sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plata al anului precedent.
Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plati anticipate la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de plata urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plati anticipate, venitul net aferent perioadei pana la sfârşitul anului urmând sa fie supus impozitãrii, pe baza deciziei emise pentru declaraţia de venit global. Plãţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arenda, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partida simpla, potrivit opţiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valute, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, din ziua precedenta celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãţile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit deciziei emise pe baza declaraţiei de venit global. Contribuabilii care determina venitul net din activitãţi agricole, potrivit art. 76 şi 77, datoreazã plati anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în doua rate egale, astfel: 50% din impozit, pana la data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, pana la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plati anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Pentru stabilirea plãţilor anticipate, organul fiscal va lua ca baza de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusa o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraţia specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãţilor anticipate se utilizeazã baremul anual de impunere, prevãzut la art. 43 alin. (1) şi (3), cu excepţia impozitului pe venitul din activitãţi agricole, pentru care plãţile anticipate se determina prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului net estimat.

Norme metodologice:
165. Plãţile anticipate se stabilesc astfel:
a) pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al acestora;
b) pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul fiscal pe a cãrui raza teritorialã se realizeazã venitul.
Plata sumelor astfel stabilite se efectueazã la organul fiscal care a fãcut stabilirea lor.
Pentru stabilirea plãţilor anticipate se va utiliza baremul anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3) din Codul fiscal.
166. Sumele reprezentând plati anticipate se achitã în 4 rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie, cu excepţia veniturilor din activitãţi agricole pentru care sumele reprezentând plati anticipate se achitã pana la 1 septembrie şi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei plata impozitului se efectueazã pe baza deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei de venit global.
167. În cazul contribuabililor impusi pe baza de norme de venit, stabilirea plãţilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de impunere, corespunzãtor activitãţii desfãşurate.
168. Solicitarea emiterii unei noi decizii de plata anticipata, potrivit art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de cãtre contribuabil a unei declaraţii privind venitul estimat.
169. În cazul contribuabililor care obţin venituri de aceeaşi natura, pentru care plãţile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cat şi prin reţinere la sursa, la stabilirea plãţilor anticipate de cãtre organul fiscal se exclud din venitul net veniturile pentru care plãţile anticipate se realizeazã prin reţinere la sursa, proporţional cu ponderea acestora în totalul veniturilor brute.

Codul fiscal:
Declaraţia de venit global şi declaraţii speciale
Art. 89. - (1) Contribuabilii prevãzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cei care îndeplinesc condiţiile de la art. 40 alin. (2), cu excepţia contribuabililor prevãzuţi la alin. (4) din prezentul articol, au obligaţia de a depune o declaraţie de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal. Declaraţia de venit global se depune o data cu declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pana la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(2) Contribuabilii, alţii decât cei prevãzuţi la alin. (1), depun numai declaraţiile speciale pentru anul fiscal, pana la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii, fişele fi scale se depun în cadrul aceluiaşi termen ca şi declaraţiile speciale.
(3) Declaraţiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie şi loc de realizare a venitului. Declaraţiile speciale se depun de toţi contribuabilii care realizeazã, individual sau dintr-o forma de asociere, venituri din activitãţi independente, precum şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, inclusiv pentru veniturile din activitãţi agricole determinate în sistem real. În cazul veniturilor din salarii, cu excepţia celor prevãzute la alin. (4) lit. a), realizate de contribuabilii, alţii decât persoanele fizice romane cu domiciliul în România şi cele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 40 alin. (2), fişele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului, în cadrul aceluiaşi termen, ca şi declaraţiile speciale. Pentru veniturile realizate dintr-o forma de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere. Nu se depun declaraţii speciale pentru urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub forma de salarii şi venituri asimilate salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuţi la art. 64;
b) venituri din investiţii, precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a cãror impunere este finala;
c) venituri din pensii;
d) venituri nete determinate pe baza de norme de venit;
e) venituri din alte surse.
(4) Contribuabilii nu sunt obligaţi sa depunã declaraţie de venit global la organul fiscal competent, dacã:
a) obţin numai venituri dintr-o singura sursa, sub forma de salarii de la funcţia de baza, pe întregul an fiscal, pentru activitãţi desfãşurate în România, în situaţia în care angajatorul a efectuat operaţiunea de regularizare prevãzutã la art. 61;
b) obţin numai venituri din investiţii, pensii, venituri din activitãţi agricole, venituri din premii şi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a cãror impunere este finala;
c) obţin venituri potrivit art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).

Norme metodologice:
170. Declaraţia de venit global este documentul prin care contribuabilii declara veniturile obţinute în anul fiscal de raportare în vederea calculãrii de cãtre organul fiscal a venitului anual global impozabil şi a impozitului pe venitul anual global.
171. Declaraţia de venit global se depune de cãtre contribuabilii, persoane fizice, prevãzuţi la art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care obţin venituri care se globalizeaza, atât din România, cat şi din strãinãtate.
172. Declaraţia de venit global se depune pana la data de 15 mai, inclusiv, a anului urmãtor celui de realizare a venitului, la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
173. Contribuabilii, cu excepţia celor pentru care deducerile personale suplimentare sunt calculate de angajatori, au obligaţia de a anexa la declaraţia de venit global şi documentele justificative care atesta dreptul la deduceri personale suplimentare.
174. Declaraţiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declara veniturile şi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit şi pe fiecare sursa, în vederea stabilirii de cãtre organul fiscal a plãţilor anticipate.
175. Declaraţiile speciale se depun de toţi contribuabilii prevãzuţi la art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care realizeazã, individual sau dintr-o forma de asociere, venituri din activitãţi independente, precum şi venituri din cedarea folosinţei bunurilor, la organul fiscal teritorial competent care se stabileşte dupã cum urmeazã:
a) pentru venituri din activitãţi independente - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla locul de desfãşurare a activitãţii. În cazul persoanelor fizice care au şi puncte de lucru situate în raza teritorialã a altor organe fiscale, declaraţiile speciale se depun la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla locul principal de desfãşurare a activitãţii. Prin loc principal de desfãşurare a activitãţii se înţelege locul în care se realizeazã, în întregime sau cu preponderenta, venitul. Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sursa venitului este consideratã domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor imobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla bunul;
c) pentru venituri din cedarea folosinţei bunurilor mobile - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului;
d) pentru venituri din strãinãtate - organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului;
e) pentru veniturile obţinute dintr-o forma de asociere organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla locul principal de desfãşurare a activitãţii asociaţiei.
Pentru veniturile realizate dintr-o forma de asociere - venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuita din asociere.
176. Declaraţiile speciale se depun, în funcţie de tipul venitului şi de forma de organizare, la organul fiscal competent.
177. Persoanele fizice, altele decât cele prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfãşoarã o activitate dependenta în România şi realizeazã venituri din salarii vor depune pana la data de 15 mai o copie a fisei fiscale înmânate de angajator, la organul fiscal competent, în vederea calculãrii impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa respectiva.
178. Contribuabilii care realizeazã venituri din strãinãtate a cãror impunere în România este finala au obligaţia sa declare în România veniturile respective pana la data de 15 mai, inclusiv, a anului urmãtor celui de realizare a venitului.

Codul fiscal:
Stabilirea şi plata impozitului pe venitul anual global
Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei de venit global, prin aplicarea baremului anual de impunere prevãzut la art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4), asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând pana la 1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitatilor nonprofit care funcţioneazã în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii sumei reprezentând pana la 1% din impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal competent, dupã caz.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) şi (3) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat pentru anul precedent şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Diferenţele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anuala se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

Norme metodologice:
179. În situaţia în care angajatorul a efectuat operaţiunile de regularizare prevãzute la art. 61 din Codul fiscal, iar la impunerea anuala organul fiscal constata ca salariatul respectiv a mai realizat şi alte venituri în afarã celor din salarii de la funcţia de baza, se va considera ca plata anticipata impozitul anual calculat şi reţinut de angajator, înscris în Fişa fiscalã 1.
180. Decizia de impunere anuala se stabileşte, în baza documentelor necesare, de cãtre organul fiscal care va efectua globalizarea, respectiv de organul fiscal în a cãrui raza teritorialã contribuabilul îşi are domiciliul fiscal.
181. Diferenţele de impozit pe venitul anual global, calculate prin deciziile de impunere, se plãtesc la organul fiscal în a cãrui raza teritorialã se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.
182. În situaţia în care organul fiscal competent constata diferenţe de venituri supuse globalizarii, se va emite o noua decizie de impunere anuala prin care se stabilesc diferenţe de impozite de plata, situaţie în care penalitãţile de întârziere se vor calcula potrivit prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscalã.
Codul fiscal:

CAPITOLUL XI
Proprietatea comuna şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã

Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
Art. 91. - Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinãtori legali, înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc.

Norme metodologice:
183. Venitul net obţinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã deţinute în comun se atribuie proporţional cu cotele-pãrţi pe care titularii acestora le deţin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare specifice fiecãrui domeniu.
În cazul în care cotele-pãrţi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod egal.
184. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe cote-pãrţi se repartizeazã între coproprietari proporţional cu cotele deţinute de aceştia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun în devãlmãşie se repartizeazã în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiţiile în care în contractul de cedare a folosinţei se menţioneazã ca partea contractantã care cedeazã folosinta este reprezentatã de coproprietari. În condiţiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împãrţiri, se va anexa la contract un act autentificat din care sa rezulte vointa pãrţilor.

Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã
Art. 92. - (1) Pentru asocierile fãrã personalitate juridicã, altele decât cele prevãzute la art. 28, se aplica prevederile prezentului articol.
(2) Prevederile prezentului articol nu se aplica fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii fãrã personalitate juridicã.
(3) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã potrivit legii, asociaţii au obligaţia sa încheie contracte de asociere în forma scrisã, la începerea activitãţii, care sa cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrţile contractante;
b) obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c) contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contribuţiei fiecãruia;
e) desemnarea asociatului care sa rãspundã pentru îndeplinirea obligaţiilor asociaţiei fata de autoritãţile publice;
f) condiţiile de încetare a asocierii.
Contribuţiile asociaţilor conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru asociaţie.
Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal are dreptul sa refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.

Norme metodologice:
185. Sunt supuse obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de asociere atât asociaţiile fãrã personalitate juridicã, ale cãror constituire şi funcţionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociaţii familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilã medicalã, cabinete asociate de avocaţi, societate civilã profesionalã de avocaţi, notari publici asociaţi, asociaţii în participaţiune constituite potrivit legii, cat şi orice asociere fãrã personalitate juridicã constituitã în baza Codului civil.
186. Asociatul desemnat conform prevederilor art. 92 alin. (3) lit. e) din codul fiscal are şi urmãtoarele obligaţii:
- sa asigure organizarea şi conducerea evidentelor contabile;
- sa determine venitul net/pierderea obţinut/obţinutã în cadrul asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaţi;
- sa depunã o declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la termenele stabilite, la organul fiscal în raza cãruia asociaţia îşi desfãşoarã activitatea;
- sa înregistreze contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul fiscal teritorial în a cãrui raza îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociaţiei se înţelege locul principal de desfãşurare a activitãţii asociaţiei;
- sa reprezinte asociaţia în verificãrile efectuate de organele fiscale, precum şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni, contestaţii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele fiscale;
- sa rãspundã la toate solicitarile organelor fiscale, atât cele privind asociaţia, cat şi cele privind asociaţii, legate de activitatea desfasurata de asociaţie;
- sa completeze Registrul pentru evidenta aportului şi rezultatului distribuit;
- alte obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:
(4) În cazul în care între membrii asociaţi exista legãturi de rudenie pana la gradul al patrulea inclusiv, pãrţile sunt obligate sa facã dovada ca participa la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au dobândit capacitate de exerciţiu restrânsã.
(5) Asocierile au obligaţia sa depunã la organul fiscal competent, pana la data de 15 martie a anului urmãtor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi.

Norme metodologice:
187. Asociaţia, prin asociatul desemnat, depune pana la data de 15 martie a anului urmãtor, la organul fiscal în raza cãruia îşi are locul principal de desfãşurare a activitãţii, o declaraţie anuala care cuprinde venitul net/pierderea realizat/realizatã pe asociaţie, precum şi distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraţie se transmite de cãtre asociatul desemnat fiecãrui asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde în declaraţia de venit global venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei.

Codul fiscal:
(6) Venitul/pierderea anual/anuala, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare contribuţiei, conform contractului de asociere.

Norme metodologice:
188. Venitul net se considera distribuit şi dacã acesta rãmâne la asociaţie sau este pus la dispoziţie asociaţilor.
189. În cazul modificãrii cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determina un venit net/o pierdere intermediar/intermediara la sfârşitul lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor, astfel cum acestea sunt înregistrate în evidentele contabile;
b) venitul net/pierderea intermediar/intermediara se aloca fiecãrui asociat, în funcţie de cotele de participare, pana la data modificãrii acestora;
c) la sfârşitul anului, din venitul net/pierderea anual/ anuala se deduce venitul net/pierderea intermediar/intermediara, iar diferenţa se aloca asociaţilor, în funcţie de cotele de participare ulterioare modificãrii acestora;
d) venitul net/pierderea anual/anuala distribuit/distribuita fiecãrui asociat se determina prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).

Codul fiscal:
(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât asocierea cu o persoana juridicã, va fi stabilit în aceeaşi maniera ca şi pentru categoria de venituri în care este încadrat.
(8) Profitul/venit cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoana juridicã romana, plãtitoare de impozit pe profit, sau microintreprindere care nu genereazã o persoana juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din activitãţi independente, din care se deduc contribuţiile obligatorii în vederea obţinerii venitului net.

Norme metodologice:
190. Persoanele fizice care obţin profituri dintr-o activitate desfasurata în asociere cu o persoana juridicã romana, care nu da naştere unei persoane juridice, au obligaţia sa asimileze acest profit/venit venitului brut din activitãţi independente. Venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii prevãzute de lege, datorate de persoanele fizice, acesta fiind o componenta a venitului anual global.

Codul fiscal:
(9) Impozitul reţinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoana juridicã romana care nu genereazã o persoana juridicã, reprezintã plata anticipata în contul impozitului anual pe venit. Obligaţia calculãrii, reţinerii şi virarii impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaţia privind impozitul pe profit sau pe venitul microintreprinderii, revine persoanei juridice romane.

CAPITOLUL XII
Aspecte fiscale internaţionale

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi independente
Art. 93. -(1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã o activitate independenta, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independenta, ce este atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independenta ce este atribuibil unui sediu permanent se determina conform art. 49, în urmãtoarele condiţii:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii acestor venituri.

Norme metodologice:
191. Pentru veniturile realizate de un nerezident din activitãţi independente atribuibile unui sediu permanent definit potrivit art. 8 din Codul fiscal, impozitul se determina prin aplicarea cotelor de impozitare asupra venitului net aferent acestuia.
192. Pentru calculul impozitului pe veniturile din activitãţi independente, altele decât cele prevãzute la art. 53 din Codul fiscal, sumele reprezentând plati anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de cãtre organul fiscal pe a cãrui raza teritorialã se realizeazã în întregime sau cu preponderenta venitul.
193. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal menţionat la pct. 192 va emite decizie de impunere pentru intreaga activitate desfasurata în România şi va elibera documentul care atesta venitul realizat şi impozitul plãtit.

Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãţi dependente
Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfãşoarã activitãţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacã se îndeplineşte cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
a) persoana nerezidenta este prezenta în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depãşesc 183 de zile din oricare perioada de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauza;
b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care este rezident;
c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România.

Norme metodologice:
194. Veniturile obţinute de persoanele fizice nerezidente din România din activitãţi dependente se impoziteazã separat pe fiecare loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 195 reprezentând plati anticipate în contul impozitului anual pe venit. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal va recalcula impozitul anual pe baza baremului anual stabilit potrivit art. 43 din Codul fiscal, va emite o decizie de impunere pentru fiecare sursa şi va elibera documentul care sa ateste venitul realizat şi impozitul plãtit.
Profesorii şi cercetatorii nerezidenti care desfãşoarã activitatea în România ce depãşeşte perioada de scutire stabilitã prin convenţiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse state, au obligaţia sa depunã declaraţia specialã pentru veniturile realizate ca urmare a activitãţii desfãşurate în România, pentru intervalul de timp ce depãşeşte perioada de scutire, la termenul şi în condiţiile prevãzute de prezentul titlu.
195. a) Veniturile din salarii, realizate de persoanele fizice prevãzute la art. 94 lit. a) din codul fiscal care îşi desfãşoarã activitatea în România, vor fi impozitate dacã persoana fizica este prezenta în România o perioada ce depãşeşte în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat.
b) Veniturile din salarii realizate de o persoana fizica care îşi desfãşoarã activitatea în România şi este prezenta în România o perioada mai mica de 183 de zile în orice perioada de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat vor fi impozitate în România dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
- salariul este plãtit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
- salariul este suportat de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care angajatorul o are în România (veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent în România).
c) Veniturile din salarii se impoziteazã începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice, doveditã cu viza de intrare în România de pe pasaport. Organele fiscale romane vor elibera documentul care atesta plata impozitului în România, la cererea contribuabilului, pentru fiecare an fiscal.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care sfârşesc în anul calendaristic vizat. Modul de calcul al celor 183 de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenta. Contribuabilul are posibilitatea sa furnizeze dovezi referitoare la prezenta sa, pe baza datelor din documentele de transport, pasaport şi alte documente prin care se atesta intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracţiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteaza drept zi de prezenta pentru calculul celor 183 de zile.
196. Contribuabilii prevãzuţi la pct. 195 sunt obligaţi ca în termen de 15 zile de la data începerii activitãţii sa se adreseze organului fiscal în raza cãruia se realizeazã venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu prevederile convenţiilor şi acordurilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, dupã caz, urmãtoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul care reglementeazã raportul de munca şi traducerea acestuia în limba romana, certificatã de traducatori autorizaţi;
- certificatul de rezidenţã fiscalã, eliberat de autoritatea fiscalã competenta a statului al cãrui rezident este, şi traducerea acestuia în limba romana, certificatã de traducatori autorizaţi;
- documentul care atesta dreptul de munca pe teritoriul României, respectiv permisul de munca. Dacã persoanele fizice nerezidente nu prezintã în termenul stabilit documentele prevãzute la alineatul precedent, acestea datoreazã impozit pe veniturile din salarii din prima zi de desfãşurare a activitãţii. În situaţia în care persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea impozitului plãtit.
197. În cazul în care contribuabilii prevãzuţi la pct. 195 lit. b) îşi prelungesc perioada de şedere în România, precum şi cei care, prin prezente repetate în România, totalizeazã peste 183 de zile, sunt obligaţi sa înştiinţeze în scris organul fiscal competent despre depãşirea acestui termen, caz în care se aplica regimul fiscal prevãzut la pct. 195 lit. a).
198. În situaţia în care persoanele fizice au desfãşurat activitatea în România într-o perioada mai mica de 183 de zile, în orice perioada de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat, şi au fost plãtite din strãinãtate, îşi prelungesc perioada de şedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfasurata în România este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioarã prelungirii şederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de zile expirate.
În situaţia în care beneficiarul venitului realizeazã salariul într-o suma globalã pe un interval de timp, dupã ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele înscrise în declaraţii se pot stabili la nivelul unei medii lunare, respectiv suma globalã a salariului declarat împãrţitã la numãrul de luni din acea perioada.
199. Persoanele fizice care realizeazã venituri din România şi care au rezidenţã într-un stat contractant cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III din codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã.
În aceleaşi condiţii şi pentru aceleaşi categorii de venituri se impun şi persoanele fizice care realizeazã venituri din România şi sunt rezidenţi ai unor state cu care România nu are încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri.
200. În situaţia în care exista convenţii de evitare a dublei impuneri, persoana fizica cu dubla cetãţenie - romana şi a unui stat cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Pentru aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri persoana fizica respectiva va prezenta autoritãţilor fiscale romane certificatul de rezidenţã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã a celuilalt stat, precum şi traducerea acestuia în limba romana, certificatã de traducatori autorizaţi. Pentru a stabili al cãrui rezident este persoana fizica respectiva, contribuabilul va face dovada "centrului intereselor vitale", respectiv va prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atesta ca veniturile obţinute în celãlalt stat sunt superioare celor realizate în România şi autoritatea fiscalã a statului respectiv îşi rezerva dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al globalizarii veniturilor, caz în care impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din România. Prin documente necesare se înţelege: copiile declaraţiilor de impunere din celãlalt stat, declaraţia pe propria rãspundere privind situaţia copiilor şcolarizaţi, situaţia de avere, dupã caz, a familiei şi altele asemenea. În situaţia în care veniturile din celãlalt stat nu sunt la nivelul care sa conducã la acordarea rezidentei fiscale în acest stat şi autoritatea fiscalã romana apreciazã ca sunt întrunite condiţiile pentru globalizarea veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor globaliza veniturile în România şi, prin schimb de informaţii, autoritãţile competente romane şi din celãlalt stat se vor informa asupra acestui caz.
201. Contribuabilii persoane fizice romane care locuiesc în strãinãtate şi care îşi menţin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în România, cat şi în strãinãtate, iar obligaţiile fiscale se exercita direct sau, în situaţia în care nu îşi îndeplinesc obligaţiile în mod direct, prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
202. Cetãţenii strãini refugiati şi care sunt prezenţi în România, potrivit autorizarilor specifice acordate, se impoziteazã pentru veniturile realizate pe teritoriul României.

Codul fiscal:
Venituri obţinute din strãinãtate a cãror impunere în România este finala
Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevãzutã la art. 40 alin. (2) datoreazã impozit pentru veniturile obţinute din strãinãtate de natura celor a cãror impunere în România este finala.
(2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii fiecãrei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din strãinãtate au obligaţia sa le declare, potrivit declaraţiei specifice, pana la data de 15 mai a anului urmãtor celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Diferenţele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere anuala, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeazã şi nu se datoreazã sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.

Norme metodologice:
203. Pentru veniturile din pensii şi sume asimilate acestora, obţinute din strãinãtate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au obligaţia sa completeze şi sa depunã o declaraţie specialã, respectiv "Declaraţie privind veniturile din strãinãtate a cãror impunere în România este finala". Impozitul datorat în România se determina prin aplicarea baremului anual de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunarã neimpozabila, stabilitã potrivit prevederilor art. 73 din Codul fiscal, calculatã la nivelul anului.

Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cat şi în strãinãtate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute în prezentul articol.
(2) Creditul fiscal extern se acorda dacã sunt îndeplinite, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obţinut în strãinãtate, a fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizica sau de reprezentantul sau legal ori prin reţinere la sursa de cãtre plãtitorul venitului. Plata impozitului în strãinãtate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de:
1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevãzute la art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acorda la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului din strãinãtate. În situaţia în care contribuabilul în cauza obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţara şi pe fiecare natura de venit.
(4) Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40 alin. (2), a cãror impunere în România este finala, se supun impozitãrii în România, recunoscandu-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valuta se transforma la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unitãţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Nationala a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursa, într-o valuta de circulaţie internationala, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursa;
b) din valuta de circulaţie internationala în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Nationala a României, din anul de realizare a venitului respectiv.

Norme metodologice:
204. Urmãtoarele persoane fizice sunt supuse impozitãrii în România pentru veniturile din orice sursa, atât din România cat şi din afarã României:
- persoanele fizice rezidente romane cu domiciliul în România;
- persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
În situaţia în care pentru venitul din strãinãtate statul respectiv şi-a exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sa deducã din impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru acel venit, în condiţiile prevãzute de Codul fiscal.
Persoanele fizice romane cu domiciliul în România, care desfãşoarã activitate salariala în strãinãtate şi sunt retribuite pentru activitatea salariala desfasurata în strãinãtate de cãtre angajatorul roman, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea salariala desfasurata în strãinãtate.
Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice romane cu domiciliul în România, precum şi impozitul aferent, a cãrui plata în strãinãtate este atestata cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscalã a statului strãin, de angajator sau de alt plãtitor de venituri, exprimate în unitãţile monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca Nationala a României din anul de realizare a venitului respectiv.
În vederea globalizarii, la sfârşitul anului fiscal vizat persoana în cauza va prezenta organului fiscal în a cãrui raza se afla domiciliul fiscal al contribuabilului documentul justificativ privind venitul realizat şi impozitul plãtit, eliberat de organul abilitat din ţara în care a desfãşurat activitatea salariala, pentru acordarea creditului fiscal în condiţiile stabilite prin prezentele norme metodologice.
Cu ocazia acordãrii creditului fiscal se va realiza regularizarea impozitului datorat de persoana în cauza.
205. Impozitul plãtit în strãinãtate, care se deduce din impozitul pe venitul anual global datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în România, calculat astfel:


venit din sura
din strãinãtate impozit pe venit
credit fiscal = ────────────── X anual global
extern venit mondial



Prin venit mondial se înţelege suma veniturilor impozabile din România şi din strãinãtate din categoriile de venituri din activitãţi independente, salarii şi cedarea folosinţei bunurilor, realizate de persoanele fizice prevãzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi de cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
206. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscuta care se deduce este la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate. În situaţia în care suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mica decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma recunoscuta reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct. 205.
207. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare natura de venit, prin raportarea la venitul mondial.
În situaţia în care contribuabilul în cauza obţine venituri din strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare natura de venit şi pe fiecare ţara.
208. În cazul veniturilor a cãror impunere în România este finala, creditul fiscal extern se acorda pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern pentru veniturile din strãinãtate, a cãror impunere în România este finala, se va acorda astfel:
a) în situaţia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea prevãzutã în prezentul titlu pentru un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevãzutã la titlul III din Codul fiscal;
b) în situaţia în care cota de impozit este mai mica în strãinãtate decât cota de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas de achitat în România se calculeazã ca diferenţa între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de impozit prevãzutã la titlul III din codul fiscal şi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în strãinãtate.

Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obţinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi natura din strãinãtate, pe fiecare ţara, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal.
(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru o perioada de 5 ani fiscali consecutivi şi se compenseazã numai cu veniturile de aceeaşi natura din statul respectiv.

Norme metodologice:
209. Regulile de report al pierderilor înregistrate din strãinãtate sunt cele prevãzute la art. 86 alin. (4) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

TITLUL IV
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor

Definitia microintreprinderii
Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microintreprindere este o persoana juridicã romana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) are înscris în obiectul de activitate producţia de bunuri materiale, prestarea de servicii şi/sau comerţul;
b) are de la 1 pana la 9 salariaţi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depãşit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele decât statul, autoritãţile locale şi instituţiile publice.

Norme metodologice:
1. Numãrul de salariaţi reprezintã numãrul de persoane angajate cu contract individual de munca, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, indiferent de durata timpului de munca, înscrise lunar în statele de plata şi/sau în registrul general de evidenta a salariaţilor.
2. La analiza îndeplinirii condiţiei privind numãrul de salariaţi nu se iau în considerare cazurile de încetare a raporturilor de munca ca urmare a pensionãrii sau desfacerii contractului individual de munca în urma sãvârşirii unor acte care, potrivit legii, sunt sancţionate inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat care demisioneaza în cursul unei luni, condiţia prevãzutã la art. 103 lit. b) din codul fiscal se considera îndeplinitã dacã în cursul lunii urmãtoare este angajat un alt salariat.
3. Pentru încadrarea în condiţia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor lua în calcul aceleaşi venituri care constituie baza impozabilã prevãzutã la art. 108 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiaşi exerciţiu financiar.
4. La încadrarea în condiţia privind capitalul social, nu poate fi microintreprindere persoana juridicã romana care are capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoana juridicã cu peste 250 de angajaţi.

Codul fiscal:
Opţiunea de a plati impozit pe veniturile microintreprinderii
Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este optional.
(2) Microintreprinderile plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmãtor, dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 103 şi dacã nu au mai fost plãtitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.
(3) O persoana juridicã romana care este nou-înfiinţatã poate opta sa plãteascã impozit pe venitul microintreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacã cerinţele prevãzute la art. 103 lit. a) şi d) sunt îndeplinite la data înregistrãrii la registrul comerţului şi condiţia prevãzutã la art. 103 lit. b) este îndeplinitã în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrãrii.
(4) Microintreprinderile plãtitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor nu mai aplica acest sistem de impunere începând cu anul fiscal urmãtor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevãzute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice romane care:
a) desfãşoarã activitãţi în domeniul bancar;
b) desfãşoarã activitãţi în domeniile asigurãrilor şi reasigurarilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfãşoarã activitãţi de intermediere în aceste domenii;
c) desfãşoarã activitãţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
d) au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoana juridicã cu peste 250 de angajaţi.

Norme metodologice:
5. În sensul art. 104 alin. (1) din codul fiscal opţiunea se exercita pentru plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor obţinute din orice sursa, iar ieşirea din acest sistem de impunere se efectueazã începând cu anul urmãtor celui în care nu se mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la art. 103 din Codul fiscal.
6. În cazul în care angajarea nu se realizeazã în termen de 60 de zile de la data eliberãrii certificatului de înregistrare, microintreprinderea este plãtitoare de impozit pe profit de la data înregistrãrii acesteia la registrul comerţului. Perioada de 60 de zile se prelungeşte în anul urmãtor celui pentru care s-a exercitat opţiunea, dupã caz.
7. În înţelesul art. 104 alin. (4), dacã pe parcursul anului fiscal una dintre condiţiile impuse la art. 103 din codul fiscal nu mai este îndeplinitã, contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal urmãtor sa nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacã ulterior îndeplineşte criteriile prevãzute la art. 103 lit. b) şi c).
8. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a) persoanele juridice care se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul bancar (bãncile, casele de schimb valutar, societãţile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b) persoanele juridice care se organizeazã şi funcţioneazã potrivit legilor speciale de organizare şi funcţionare din domeniul asigurãrilor (de exemplu: societãţile de asigurare-reasigurare), al pieţei de capital (de exemplu: burse de valori sau de mãrfuri, societãţile de servicii de investiţii financiare, societãţile de registru, societãţile de depozitare), cu excepţia persoanelor juridice care desfãşoarã activitãţi de intermediere în aceste domenii (brokerii şi agenţii de asigurare);
c) persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi în domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive şi al cazinourilor.

Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microintreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinţeazã sau îşi înceteazã existenta, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care pesoana juridicã a existat.

Norme metodologice:
9. În cazul infiintarii unei microintreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilã începe de la data înregistrãrii acesteia la registrul comerţului, dacã are aceasta obligaţie, sau de la data înregistrãrii în registrul condus special de judecãtorii, dupã caz.
10. În cazul lichidãrii unei microintreprinderi într-un an fiscal, perioada impozabilã înceteazã o data cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã înfiinţarea acesteia.

Codul fiscal:
Baza impozabilã
Art. 108. - (1) Baza impozabilã a impozitului pe veniturile microintreprinderilor o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad:
a) veniturile din variatia stocurilor;
b) veniturile din producţia de imobilizari corporale şi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
f) veniturile realizate din despãgubiri, de la societãţile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microintreprindere achiziţioneazã case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilã, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.

Norme metodologice:
11. Microintreprinderile plãtitoare de impozit pe venit organizeazã şi conduc contabilitatea potrivit Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.
12. Baza impozabilã asupra cãreia se aplica cota de 1,5% este totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a "Conturi de venituri", cu excepţia celor înregistrate în:
- "Variatia stocurilor";
- "Venituri din producţia de imobilizari necorporale";
- "Venituri din producţia de imobilizari corporale";
- "Alte venituri din exploatare" analitic reprezentând veniturile din cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi altor resurse similare pentru finanţarea investiţiilor;
- "Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" şi "Venituri financiare din provizioane";
- veniturile realizate din despãgubiri de la societãţile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii; precum şi
- veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorãrilor datorate cãtre bugetul de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale.
13. Diferenţele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluãrii creanţelor şi datoriilor în valuta existente la data de 31 decembrie 2002, înregistrate în contabilitate în "Rezultatul reportat" sunt venituri impozabile pe mãsura încasãrii creanţelor sau plãţii datoriilor.
14. La calculul impozitului pe venit datorat de microintreprinderile care îşi înceteazã existenta în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite din diferenţe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau disponibilului în devize, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, pentru societãţile care pe parcursul perioadei de funcţionare au fost şi plãtitoare de impozit pe profit, acestea fiind tratate ca dividende şi supuse impunerii, potrivit titlului II, III sau V din Codul fiscal, dupã caz.
15. În cazul în care se achiziţioneazã case de marcat, din baza impozabilã se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în luna punerii în funcţiune. Punerea în funcţiune se face potrivit prevederilor legale.

Codul fiscal:
Procedura de declarare a opţiunii
Art. 109. - (1) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit comunica opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fãrã personalitate juridicã, pana la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinţeazã în cursul unui an fiscal înscriu opţiunea în cererea de înregistrare la registrul comerţului. Opţiunea este definitiva pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali urmãtori, cat timp sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 103.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiţiile impuse nu mai este îndeplinitã, microintreprinderea are obligaţia de a pãstra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fãrã posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmãtoare de prevederile prezentului titlu, chiar dacã ulterior îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu şi microintreprinderile care desfãşoarã activitãţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.

Norme metodologice:
16. Opţiunea se înscrie în cererea de înregistrare la registrul comerţului şi este definitiva pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali urmãtori, atâta timp cat sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 103 din Codul fiscal. Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacã la finele anului precedent sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 103 din codul fiscal şi nu au fost plãtitori de impozit pe venitul microintreprinderilor pe parcursul functionarii lor.
Opţiunea se comunica organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru persoane juridice, asociaţii familiale şi asociaţii fãrã personalitate juridicã, pana la data de 31 ianuarie inclusiv.
Pot opta şi persoanele juridice care desfãşoarã activitãţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.

Codul fiscal:
Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microintreprindere
Art. 111. - În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã dintre o microintreprindere plãtitoare de impozit, conform prezentului titlu, şi o persoana fizica, rezidenţã sau nerezidenta, microintreprinderea are obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vãrsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizica, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia din asociere.

Norme metodologice:
17. Persoana fizica rezidenţã va definitiva impozitul pe venitul din asociere în conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:

TITLUL V
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenti şi impozitul pe reprezentantele firmelor strãine înfiinţate în România

CAPITOLUL I
Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenti

Venituri impozabile obţinute din România
Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obţinute din România, indiferent dacã veniturile sunt primite în România sau în strãinãtate, sunt urmãtoarele:
a) dividende de la o persoana juridicã romana;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã dobanda este o cheltuiala a sediului permanent;

Norme metodologice:
1. Veniturile de natura dobânzilor, redevenţelor sau comisioanelor realizate de cãtre nerezidenti şi care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului V din Codul fiscal.

Codul fiscal:
d) redevenţe de la un rezident;

Norme metodologice:
2. (1) Termenul redeventa cuprinde orice suma care trebuie plãtitã în bani sau în natura pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevãzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacã suma trebuie plãtitã conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a încãlcãrii drepturilor legale ale unei alte persoane.
(2) În cazul unei tranzacţii care implica transferul de software, încadrarea ca redeventa a sumei care trebuie plãtitã depinde de natura drepturilor transferate.
(3) În cazul transferului unui drept parţial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plãtitã este o redeventa dacã primitorul dobândeşte dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încãlcare a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzacţii sunt transferurile de drepturi de a reproduce şi distribui cãtre public orice software, precum şi transferurile de drept de a modifica şi a face public orice software.
(4) În analiza caracterului unei tranzacţii care implica transferul de software nu se tine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite exploatarea efectivã a programului de cãtre utilizator. În consecinta, o suma care trebuie plãtitã nu este o redeventa dacã singurul drept transferat este un drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului sa-l exploateze. Acelaşi rezultat se aplica şi pentru "drepturi de reţea sau site", în care primitorul obţine dreptul de a face multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere sau în reţeaua primitorului.
(5) În cazul achiziţiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie plãtitã nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel software, în consecinta nefiind o redeventa.
(6) Suma care trebuie plãtitã pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii sau limbajele de programare, este o redeventa.
(7) În înţelesul acestei norme, software este orice program sau serie de programe care conţine instrucţiuni pentru un computer, atât pentru operarea computerului (software de operare) cat şi pentru îndeplinirea altor sarcini (software de aplicaţie).
(8) În cazul unei tranzacţii care permite unei persoane sa descarce electronic imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plãtitã nu este redeventa dacã folosirea acestor materiale se limiteazã la drepturile necesare pentru a permite descãrcarea, stocarea şi exploatarea computerului, reţelei sau a altui echipament de stocare, operare sau afişare a utilizatorului. Dimpotriva, suma care trebuie plãtitã pentru transferul dreptului de a reproduce şi a face public un produs digital este o redeventa.
(9) În cazul unui contract care implica folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept prevãzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum şi transferul unei alte proprietãţi sau altui serviciu, suma care trebuie plãtitã conform contractului trebuie sa fie împãrţitã, conform diverselor porţiuni de contract, pe baza condiţiilor contractului sau pe baza unei împãrţiri rezonabile, fiecãrei porţiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzãtor. Dacã totuşi o anumitã parte din ceea ce urmeazã a se asigura prin contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltã porţiune fiind auxiliara, tratamentul aplicat porţiunii principale de contract se aplica întregii sume care trebuie plãtitã conform contractului.

Codul fiscal:
e) redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã redeventa este o cheltuiala a sediului permanent;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã comisionul este o cheltuiala a sediului permanent;
h) venituri din activitãţi sportive şi de divertisment desfãşurate în România, indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participa efectiv la asemenea activitãţi sau de cãtre alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanţa din orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obţinute de la un rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;

Norme metodologice:
3. Veniturile obţinute din România din prestãrile de servicii de management, de intermediere sau de consultanţa în orice domeniu care nu sunt efectuate în România sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediul permanent din România al unui nerezident sunt impozabile, potrivit titlului V din Codul fiscal, atunci când nu sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi statul de rezidenţã al beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintã dovada rezidentei sale fiscale.

Codul fiscal:
j) venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice romane;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din profesii independente desfãşurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -, în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioada sau în mai multe perioade care nu depãşesc în total 183 de zile pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la bugetul de stat, în mãsura în care pensia lunarã depãşeşte plafonul prevãzut la art. 73;
n) venituri din transportul internaţional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfãşoarã între România şi un stat strãin;
o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;

Norme metodologice:
4. Prin concursuri organizate în România se înţelege concursuri organizate în orice domeniu în România.

Codul fiscal:
p) venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o singura zi de joc.

Norme metodologice:
5. Venituri obţinute la jocuri de noroc înseamnã câştiguri în bani şi/sau în natura acordate participanţilor de cãtre orice persoana juridicã romana, autorizata sa organizeze şi sa exploateze jocuri de noroc.

Codul fiscal:
(2) Urmãtoarele venituri impozabile obţinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se impoziteazã conform titlurilor II sau III, dupã caz:
a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b) veniturile unei persoane juridice strãine obţinute din proprietãţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoana juridicã romana;

Norme metodologice:
6. Venituri din proprietãţi imobiliare înseamnã venituri din vânzarea, precum şi din cedarea dreptului de folosinta asupra proprietãţii imobiliare sau a unei cote-pãrţi din aceasta proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).

Codul fiscal:
c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate dependenta desfasurata în România;
d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau alta forma de cedare a dreptului de folosinta a unei proprietãţi imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare deţinute într-o persoana juridicã romana.

Norme metodologice:
7. Prin cedarea dreptului de folosinta a unei proprietãţi imobiliare se înţelege şi arendarea sau concesionarea proprietãţii imobiliare sau a unei cote-pãrţi din aceasta proprietate.

Codul fiscal:
Reţinerea impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de nerezidenti
Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obţinute din România se calculeazã, se retine şi se vãrsa la bugetul de stat de cãtre plãtitorii de venituri.

Norme metodologice:
8. (1) Pentru veniturile obţinute de nerezidentii din România, plãtitorii de venituri au obligaţia reţinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursa şi virarii lor la bugetul de stat în termenul stabilit la art. 116 alin. (5) din Codul fiscal.
(2) În cazurile prevãzute la art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) şi i) din Codul fiscal, plãtitorul impozitului prevãzut la titlul V din codul fiscal este nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenta cãruia sunt înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.

Codul fiscal:
(2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente de economisire la bãnci şi alte instituţii de credit autorizate şi situate în România;
b) 20% pentru veniturile obţinute din jocurile de noroc, prevãzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
c) 15% în cazul oricãror alte venituri impozabile obţinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115.
(3) În înţelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plãtit unui nerezident, dacã impozitul nu ar fi fost reţinut din venitul plãtit nerezidentului.
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reţinut se calculeazã dupã cum urmeazã:
a) pentru veniturile ce reprezintã remuneraţii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice romane, potrivit prevederilor art. 58;

Norme metodologice:
9. La impunerea veniturilor ce reprezintã remuneraţii primite de persoanele fizice nerezidente pentru activitatea desfasurata în calitate de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei persoane juridice romane sunt aplicabile dispoziţiile titlului III din Codul fiscal.

Codul fiscal:
Scutiri de la impozitul prevãzut în prezentul capitol
Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenti urmãtoarele venituri:
a) dobanda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bãnci sau alte instituţii de credit din România;
b) dobanda la instrumente/titluri de creanta emise şi/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Nationala a României, precum şi de bãnci sau alte instituţii financiare care acţioneazã în calitate de agent al Guvernului roman;
c) dobanda la instrumente/titluri de creanta emise de o persoana juridicã romana, dacã instrumentele/titlurile de creanta sunt tranzacţionate pe o piata de valori mobiliare recunoscuta şi dobanda este plãtitã unei persoane care nu este o persoana afiliatã a emitatorului instrumentelor/titlurilor de creanta;

Norme metodologice:
10. (1) În înţelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de instrumente/titluri de creanta emise de persoane juridice romane.
(2) Piata de valori mobiliare recunoscuta, pentru care se aplica prevederile art. 117 lit. c) din Codul fiscal, este cea definitã potrivit legislaţiei în domeniul valorilor mobiliare.

Codul fiscal:
d) premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare a participãrii la festivalurile naţionale şi internaţionale artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e) premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenti la concursurile finanţate din fonduri publice;

Norme metodologice:
11. Premiile prevãzute la art. 117 lit. d) şi e) din codul fiscal sunt premii de natura celor plãtite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale prin intermediul instituţiilor publice centrale şi locale de profil.

Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 118. - (1) În înţelesul art. 116, dacã un contribuabil este rezident al unei tari cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplica venitului impozabil obţinut de cãtre acel contribuabil din România nu poate depãşi cota de impozit, prevãzutã în convenţie, care se aplica asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia interna sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplica cotele de impozitare mai favorabile.

Norme metodologice:
12. (1) Prevederile alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state se aplica întocmai. În cazul când legislaţia interna prevede în mod expres exceptarea de la impunere, scutirea sau o cota de impozitare mai favorabilã, sunt aplicabile prevederile legislaţiei interne.
(2) Alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri nu este anulat de alin. 1 al aceloraşi articole, care prevede ca veniturile respective plãtite unui rezident se impun în statul sau de rezidenţã.
(3) Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri care prevãd impunerea în statul de sursa nu conduce la o dubla impunere pentru acelaşi venit, întrucât statul de rezidenţã acorda credit fiscal pentru impozitul platît în România, în conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.
(4) În cazul când în România s-au fãcut reţineri de impozit ce depãşesc prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului reţinut în plus poate fi rambursata la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(5) Pentru rambursarea impozitului reţinut în plus din veniturile plãtite de un rezident roman persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de rambursare a impozitului plãtit în plus la plãtitorul de venit rezident roman, care va fi verificata de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanţelor Publice în a cãrui raza teritorialã se afla sediul sau domiciliul plãtitorului de venit rezident roman.
(6) Cererea de rambursare a impozitului va fi depusa de persoana nerezidenta în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului roman.
(7) Pe baza verificãrii efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanţelor Publice privind venitul pentru care s-a reţinut un impozit în plus fata de prevederile convenţiei, rambursarea impozitului cãtre persoana nerezidenta se va face prin intermediul rezidentului roman plãtitor al venitului.
(8) Dispoziţiile titlurilor II şi III din codul fiscal reprezintã legislaţia interna şi se aplica atunci când România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este beneficiarul venitului realizat din România şi acesta prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1).
(9) Prevederile titlului V din codul fiscal se aplica atunci când beneficiarul venitului realizat din România este rezident al unui stat cu care România nu are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului realizat din România, rezident al unui stat cu care România are încheiatã convenţie de evitare a dublei impuneri, nu prezintã certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1).

Codul fiscal:
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligaţia de a prezenta plãtitorului de venit certificatul de rezidenţã fiscalã.

Norme metodologice:
13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie sa justifice în România dreptul de a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi statul sau de rezidenţã, prin prezentarea certificatului de rezidenţã fiscalã eliberat de autoritatea competenta fiscalã din statul respectiv. În cazul când nerezidentul beneficiar al veniturilor din România prezintã un alt document prin care se atesta rezidenţã fiscalã, acest document va fi vizat de organul fiscal al statului sau de rezidenţã.
(2) Nerezidentii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plãtitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenţã fiscalã ori documentul menţionat la alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România.
(3) În cazul în care nerezidentul beneficiar al venitului din România nu a prezentat originalul sau copia tradusa şi legalizatã a certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la alin. (1), se vor aplica prevederile titlului V din Codul fiscal, şi nu cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri.
(4) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original al certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1) unui plãtitor de venituri rezident roman care are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localitãţi din România şi care fac plati, la rândul lor, cãtre beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusa şi legalizatã a certificatului de rezidenţã fiscalã în original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului prevãzut la alin. (1). Pe copia legalizatã primitorul certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1), în original, va semna cu menţiunea ca deţine originalul acestuia.
(5) Prevederile alin. (4) sunt valabile şi în situaţia în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinţatã o filiala în România care are relaţii contractuale cu diversi clienţi din localitãţi diferite din România şi care primeşte un singur original al certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la alin. (1). Filiala aparţinând persoanei nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clienţilor romani.

Codul fiscal:
(3) Macheta certificatului de rezidenţã fiscalã şi termenul de depunere a acestuia de cãtre nerezident se stabilesc prin norme.

Norme metodologice:
14. Macheta certificatului de rezidenţã fiscalã şi instrucţiunile de completare a acestuia, elaborate pentru rezidentii romani, se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
15. (1) Nerezidentii care sunt beneficiari ai veniturilor din România vor depune anual, la plãtitorul de venit, originalul certificatului de rezidenţã fiscalã sau al documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România în momentul plãţii venitului, dar nu mai târziu de o luna calculatã de la data plãţii acestuia.
(2) Certificatul de rezidenţã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1) este valabil pentru anul fiscal pentru care a fost emis.
(3) Plãtitorul de venit este rãspunzãtor pentru primirea în termenul stabilit a originalului certificatului de rezidenţã fiscalã sau a documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1) şi pentru aplicarea prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.

Codul fiscal:
Certificatele de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti
Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscalã competenta prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului plãtit cãtre bugetul de stat de el însuşi sau de o alta persoana, în numele sau.

Norme metodologice:
16. Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti se depune la organul fiscal teritorial în raza cãruia plãtitorul de venit este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe.

Codul fiscal:
(2) Autoritatea fiscalã competenta are obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti.
(3) Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum şi condiţiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Norme metodologice:
17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenti se elibereazã de organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi are sediul plãtitorul de venit, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plãtitorul de venit în numele acestuia pana la data de 31 ianuarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care s-au încasat veniturile impozitate în România.
(2) Forma cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de nerezident, precum şi instrucţiunile de completare şi eliberare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentante

Contribuabili
Art. 122. - Orice persoana juridicã strãinã, care are o reprezentanta autorizata sa funcţioneze în România, potrivit legii, are obligaţia de a plati un impozit anual, conform prezentului capitol.

Norme metodologice:
18. (1) Persoanele juridice strãine, prin reprezentante înfiinţate în România, nu sunt abilitate sa facã fapte de comerţ, aceste reprezentante neavând calitatea de persoana juridicã.
(2) Persoanele juridice strãine care doresc sa-şi înfiinţeze o reprezentanta în România trebuie sa obţinã autorizaţia prevãzutã de lege.
(3) Autorizaţia obţinutã poate fi anulatã în condiţiile care sunt stabilite prin acelaşi act normativ.

Codul fiscal:
Stabilirea impozitului
Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentanta pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilitã pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, din ziua precedenta celei în care se efectueazã plata impozitului cãtre bugetul de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice strãine, care în cursul unui an fiscal înfiinţeazã sau desfiinţeazã o reprezentanta în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeazã proporţional cu numãrul de luni de existenta a reprezentantei în anul fiscal respectiv.

Norme metodologice:
19. În cazul persoanelor juridice strãine care înfiinţeazã o reprezentanta în România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de impunere se calculeazã începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanta a fost înfiinţatã pana la sfârşitul anului respectiv. Pentru reprezentantele care se desfiinţeazã în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculeazã pentru perioada de activitate de la începutul anului pana la data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a avut loc desfiinţarea reprezentantei.

Codul fiscal:
Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale
Art. 124. - (1) Orice persoana juridicã strãinã are obligaţia de a plati impozitul pe reprezentanta la bugetul de stat, în doua transe egale, pana la datele de 20 iunie şi 20 decembrie.

Norme metodologice:
20. Datele stabilite pentru plata impozitului la bugetul de stat includ şi datele de 20 iunie şi 20 decembrie.

Codul fiscal:
(2) Orice persoana juridicã strãinã care datoreazã impozitul pe reprezentanta are obligaţia de a depune o declaraţie anuala la autoritatea fiscalã competenta, pana la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

Norme metodologice:
21. (1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusa anual la autoritatea fiscalã competenta şi instrucţiunile de completare se aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Declaraţia anuala de impunere, precum şi declaraţia fiscalã în cazul infiintarii sau desfiinţãrii reprezentantei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice strãine şi de reprezentantul reprezentantei la organul fiscal teritorial în raza cãruia reprezentanta îşi desfãşoarã activitatea.

Codul fiscal:
(3) Orice persoana juridicã strãinã, care înfiinţeazã sau desfiinţeazã o reprezentanta în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie fiscalã la autoritatea fiscalã competenta, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost înfiinţatã sau desfiintata.

Norme metodologice:
22. (1) Forma declaraţiei fiscale care va fi depusa la autoritatea fiscalã competenta în caz de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentantei şi instrucţiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei fiscale de înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentantei, organul fiscal teritorial stabileşte sau recalculeazã impozitul stabilit pentru perioada în care reprezentanta va desfasura sau îşi va inceta activitatea, dupã caz.

Codul fiscal:
(4) Reprezentantele sunt obligate sa conducã evidenta contabila prevãzutã de legislaţia în vigoare din România.

Norme metodologice:
23. (1) Reprezentantele vor conduce contabilitatea în partida simpla, conform prevederilor legislaţiei din România.
(2) Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activitãţii reprezentantelor vor fi justificate cu documente financiar-contabile întocmite în condiţiile legii.
(3) Impozitul pe venitul reprezentantelor pentru anul 2003 va fi definitivat potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor entitãţi pana la 31 decembrie 2003.

Codul fiscal:

TITLUL VI
Taxa pe valoarea adãugatã

CAPITOLUL II
Sfera de aplicare

Sfera de aplicare
Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoana impozabilã, astfel cum este definitã la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitãţile economice prevãzute la art. 127 alin. (2).

Norme metodologice:
1. (1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacã cel puţin una dintre condiţiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinitã, operaţiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Operaţiunile desfãşurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum şi livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate din România pentru unitãţi din zonele libere sau porturile libere şi cele efectuate de unitãţi din zonele sau porturile libere pentru unitãţi din România sunt considerate operaţiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevãzute de titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înţeleg porturile care beneficiazã de facilitãţile prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã.
(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii trebuie sa fie efectuate cu plata. Aceasta condiţie implica existenta unei legãturi directe între operaţiune şi contrapartida obţinutã. Pentru a se determina dacã o operaţiune poate fi plasata în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã trebuie ca aceasta sa aducã un avantaj clientului şi preţul sa fie în legatura cu avantajul primit, astfel:
a) condiţia referitoare la existenta unui avantaj în folosul clientului este îndeplinitã atunci când exista un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigura finanţarea sau, în absenta acestuia, atunci când operaţiunea a fost efectuatã, sa permitã sa se stabileascã un asemenea angajament. Aceasta condiţie este compatibila cu faptul ca serviciul a fost colectiv, nu a fost masurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaţii legale;
b) condiţia referitoare la existenta unei legãturi între operaţiune şi contrapartida obţinutã este respectata chiar dacã preţul nu reflecta valoarea normalã a operaţiunii, este achitat sub forma de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preţ, nu este plãtit de cãtre beneficiar, ci de un terţ.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III
Persoane impozabile

Persoane impozabile şi activitatea economicã
Art. 127. - (1) Este consideratã persoana impozabilã orice persoana care desfãşoarã, de o maniera independenta şi indiferent de loc, activitãţi economice de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitãţi.
(2) În sensul prezentului titlu, activitãţile economice cuprind activitãţile producãtorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãţile extractive, agricole şi activitãţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Nu acţioneazã de o maniera independenta angajaţii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de munca sau prin orice alte instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de munca, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.
(4) Cu excepţia celor prevãzute la alin. (5) şi (6), instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitãţile care sunt desfãşurate în calitate de autoritãţi publice, chiar dacã pentru desfãşurarea acestor activitãţi se percep cotizatii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plati.
(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãţile desfãşurate în calitate de autoritãţi publice, dacã tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale.
(6) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãţile desfãşurate în aceleaşi condiţii legale ca şi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publica, precum şi pentru activitãţile urmãtoare:
a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de apa, gaze, energie electrica, energie termica, agent frigorific şi altele de aceeaşi natura;
c) transport de bunuri şi de persoane;
d) servicii prestate de porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea targurilor şi expozitiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitãţile organelor de publicitate comercialã;
i) activitãţile agentiilor de cãlãtorie;
j) activitãţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemãnãtoare.
(7) Sunt asimilate instituţiilor publice, în ceea ce priveşte regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãţi a cãror înfiinţare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru activitãţile prevãzute prin actul normativ de înfiinţare, care nu creeazã distorsiuni concurentiale, nefiind desfãşurate şi de alte persoane impozabile.

Norme metodologice:
2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obţinerea de venituri de cãtre persoanele fizice din vânzarea locuinţelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre acestea pentru scopuri personale.
(2) Activitatea de încasare a taxelor prevãzute la art. 283 alin. (1) din Codul fiscal, efectuatã de cãtre persoane impozabile, nu constituie activitate economicã, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de organizaţiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãţi economice.
3. (1) În sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile şi pentru urmãtoarele activitãţi:
a) vânzarea, direct sau prin intermediari, cãtre persoane fizice, în scop de locuinta, a imobilelor sau a pãrţilor de imobile, aflate în proprietatea statului, date în folosinta înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã în legislaţia României. Dacã vânzarea are loc prin intermediari, aceştia nu datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru încasãrile din vânzarea acestor locuinţe şi nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzãtor nu beneficiazã de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operaţiuni;
b) livrãrile de bunuri dobândite dupã data de 1 iulie 1993, dacã la achiziţia acestora s-a plãtit taxa pe valoarea adãugatã şi taxa respectiva nu a fost dedusã.
(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privatã a statului potrivit legii.
(3) Din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, distorsiuni de concurenta rezulta atunci când aceeaşi activitate este desfasurata de mai mulţi operatori economici, dintre care unii beneficiazã de un tratament fiscal preferenţial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de aceştia nu este grevata de taxa pe valoarea adãugatã, fata de ceilalţi operatori economici care sunt obligaţi sa greveze contravaloarea livrãrilor de bunuri şi/sau a prestãrilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adãugatã.
(4) În situaţia în care instituţiile publice desfãşoarã activitãţi de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (5) şi (6) din Codul fiscal, persoana impozabilã poate fi consideratã instituţia publica în ansamblu sau, în funcţie de natura activitãţii desfãşurate, numai partea din structura organizatoricã prin care sunt realizate acele activitãţi.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV
Operaţiuni impozabile

Livrarea de bunuri
Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o alta persoana, direct sau prin persoane care acţioneazã în numele acestuia.
(2) În înţelesul prezentului titlu, prin bunuri se înţelege bunurile corporale mobile şi imobile, prin natura lor sau prin destinaţie. Energia electrica, energia termica, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de aceeaşi natura sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu plata, în sensul alin. (1):
a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o alta persoana, în cadrul unui contract care prevede ca plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãţii ultimei scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevãzute de legislaţia referitoare la proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul acţioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsa din gestiune, cu excepţia celor prevãzute la alin. (9) lit. a) şi c).

Norme metodologice:
4. (1) Conform art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o alta persoana, direct sau prin persoane care acţioneazã în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele secondhand, încredinţate în vederea vânzãrii în baza unui contract de consignaţie, data livrãrii bunurilor de la consignant la consignatar se considera a fi data vânzãrii bunurilor de cãtre consignatar cãtre beneficiar. Facturarea bunurilor de cãtre consignant cãtre consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.
(2) Se considera livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole reţinute drept plata în natura a prestaţiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care presteazã servicii pentru obţinerea şi/sau prelucrarea produselor agricole, precum şi plata în natura a arendei.
(3) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executãrii silite se considera livrare de bunuri numai dacã debitorul este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã.
5. (1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare se considera livrare de bunuri atunci când comisionarul acţioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã cumpãrãtor şi revanzator. În funcţie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul şi comisionarul îşi au stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obişnuitã, se disting urmãtoarele situaţii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul şi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face o livrare de bunuri cãtre comisionar şi emite factura fiscalã. Comisionarul, la rândul sau, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor şi emite factura fiscalã;
b) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoana stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre comisionar şi emite factura fiscalã, iar acesta din urma, la rândul sau, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtorul strãin, emite factura fiscalã, factura externa şi întocmeşte declaraţia vamalã de export în nume propriu, respectiv la rubrica "exportator" din declaraţia vamalã de export îşi înscrie numele sau;
c) atunci când cumpãrãtorul şi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoana stabilitã în strãinãtate, acesta din urma emite factura externa pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmeşte declaraţia vamalã de import în nume propriu şi face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, emitand factura fiscalã.
(2) Comisionarul îşi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã emisã pe numele sau de vânzãtorul stabilit în România sau a celei din declaraţia vamalã de import, în cazul în care vânzãtorul este o persoana stabilitã în strãinãtate, conform prevederilor cap. X "Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementãrilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operaţiunilor efectuate de comisionar.

Codul fiscal:
(8) Aportul în natura la capitalul social al unei societãţi comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã deducerea integrala a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situaţia în care primitorul bunurilor este o persoana impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are dreptul de deducere parţial, operaţiunea se considera livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total sau parţial.

Norme metodologice:
6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în natura la capitalul social al unei societãţi comerciale, efectuat între doua persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, în situaţia în care beneficiarul are drept de deducere integrala a taxei pe valoarea adãugatã. Persoana impozabilã care a adus aportul în natura are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal.
(2) Constituie livrare de bunuri aportul în natura la capitalul social acordat de o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau parţial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului ca nu este înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului ca operaţiunile desfãşurate de aceasta nu dau drept de deducere. În acest caz beneficiarul evidenţiazã în patrimoniul sau contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Aportul în natura acordat de o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã unei persoane impozabile care are drept de deducere parţialã a taxei pe valoarea adãugatã constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrţilor lor componente a fost dedusã total sau parţial. La persoana impozabilã care a acordat aportul în natura, precum şi la beneficiar, taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunii respective se înscrie în decontul de taxa pe valoarea adãugatã, atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã, fãrã a avea loc plati efective între cele doua unitãţi în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Baza de impozitare pentru aportul în natura care constituie livrare de bunuri este constituitã din valoarea de aport a bunurilor.
(5) Importul de bunuri care se constituie aport în natura la capitalul social al unei societãţi comerciale, efectuat de o persoana strãinã, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 131 din Codul fiscal. Persoana impozabilã care primeşte aportul în natura poate sa îşi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã în condiţiile legii.

Codul fiscal:
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1), urmãtoarele:
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majorã;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condiţii stabilite prin norme;
c) perisabilitatile, în limitele prevãzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum şi alte destinaţii prevãzute de lege, în condiţiile stabilite prin norme.

Norme metodologice:
7. (1) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, dacã sunt îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativã a bunurilor se datoreazã unor cauze obiective dovedite cu documente;
c) se face dovada ca s-au distrus bunurile şi nu mai intra în circuitul economic.
În categoria bunurilor degradate calitativ se încadreazã şi ziarele, revistele, cãrţile, manualele şcolare, care sunt returnate de cãtre difuzori şi care nu mai pot fi valorificate.
(2) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar şi înainte de expirarea duratei normale de întrebuinţare, nu constituie livrare de bunuri din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã.
(3) Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol, stabilitã la titlul II al Codului fiscal. Aceeaşi limita este aplicabilã şi microintreprinderilor care se încadreazã în prevederile titlului IV al Codului fiscal.
(4) Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita a 3 la mie din cifra de afaceri, determinata potrivit art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, şi nu se întocmeşte factura fiscalã pentru acordarea acestor bunuri.
(5) Prin acordarea de bunuri în mod gratuit potrivit destinaţiilor prevãzute de lege, în sensul art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal, se înţeleg destinaţii cum sunt: masa calda pentru mineri, alimentaţia de protecţie, materiale igienicosanitare acordate obligatoriu angajaţilor în vederea prevenirii imbolnavirilor. Limita pana la care nu sunt considerate livrãri de bunuri este cea stabilitã prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri. Plata în natura a salariilor şi a dividendelor reprezintã livrare de bunuri, nefiind aplicabile prevederile art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal.
(6) Încadrarea în limitele prevãzute la alin. (3)-(5) se determina pe baza datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizarile, acţiunile de mecenat sau alte acţiuni prevãzute prin legi, acordate în numerar. Depãşirea limitelor constituie livrare de bunuri şi se colecteazã taxa pe valoarea adãugatã, dacã s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtoare depãşirii. Taxa pe valoarea adãugatã colectata aferentã depãşirii se calculeazã şi se include la rubrica de regularizari din decontul întocmit pentru perioada fiscalã în care persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã au depus situaţiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.
(7) Preluarea de cãtre persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfãşurãrii activitãţii economice a acestora nu este consideratã livrare de bunuri. Aceleaşi prevederi se aplica şi pentru prestãrile de servicii.

Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se considera prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri.
(2) Prestãrile de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, marcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfasura o activitate economicã, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritãţi publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuatã de comisionari, care acţioneazã în numele şi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(3) Se considera prestãri de servicii cu plata:
a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legatura cu activitatea sa economicã, sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane, dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total sau parţial;
b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoana impozabilã, în scopuri care nu au legatura cu activitatea sa economicã pentru uzul personal al angajaţilor sãi sau al altor persoane.
(4) Nu se considera prestare de serviciu efectuatã cu plata utilizarea bunurilor şi prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele şi potrivit destinaţiilor prevãzute prin lege, precum şi prestãrile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.

Norme metodologice:
8. (1) În sensul art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing operational sau financiar se considera prestare de servicii. Dacã în cursul derulãrii unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimba locatorul/finantatorul, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând ca persoana care preia contractul de leasing continua persoana cedentului. Operaţiunea este consideratã în continuare prestare de servicii, taxa pe valoarea adãugatã fiind datoratã de persoana care preia contractul de leasing în aceleaşi condiţii ca şi cedentul.
(2) Este consideratã prestare de servicii, conform art. 129 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuatã de comisionari care acţioneazã în numele şi în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice, comisionarul care acţioneazã în numele şi în contul comitentului este persoana care acţioneazã în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care comisionarul intermediaza livrãri de bunuri, în funcţie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul şi comisionarul îşi au stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obişnuitã, se disting urmãtoarele situaţii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul şi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, pentru care emite factura fiscalã direct pe numele cumpãrãtorului, iar comisionarul face prestare de servicii, pentru care întocmeşte factura fiscalã numai pentru comisionul sau care reprezintã contravaloarea serviciului de intermediere prestat cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
b) atunci când vânzãtorul şi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoana stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul emite factura fiscalã pentru livrarea de bunuri cãtre cumpãrãtor şi este înscris în declaraţia vamalã de export la rubrica "exportator", iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sau cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
c) atunci când cumpãrãtorul şi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoana stabilitã în strãinãtate, cumpãrãtorul primeşte factura externa emisã de vânzãtor pe numele sau şi întocmeşte declaraţia vamalã de import în nume propriu, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sau cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul.
(3) Emiterea unei facturi în numele sau de cãtre orice comisionar care acţioneazã în numele şi în contul comitentului vânzãtor, în momentul vânzãrii cãtre cumpãrãtor, este suficienta pentru a-l transforma în cumpãrãtor revanzator din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, astfel cum este prevãzut la pct. 5. De asemenea, comisionarul care acţioneazã în numele şi în contul comitentului cumpãrãtor devine din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã un cumpãrãtor revanzator, dacã primeşte de la vânzãtor o factura întocmitã pe numele sau.
(4) Pentru operaţiunile prevãzute la art. 129 alin. (4) din codul fiscal se aplica în mod corespunzãtor prevederile pct. 7 alin. (3)-(6).

Codul fiscal:
Importul de bunuri
Art. 131. - (1) În înţelesul prezentului titlu, se considera import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã intrarea lor în ţara, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totuşi, acestea sunt supuse reglementãrilor vamale în ceea ce priveşte plata sau, dupã caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cat se afla în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

Norme metodologice:
9. (1) Regimurile vamale suspensive la care se face referire la art. 131 din codul fiscal sunt cele prevãzute de legislaţia vamalã în vigoare.
(2) Orice livrare a unor bunuri care se afla sub regim vamal suspensiv nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Astfel de operaţiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfecţionare activa şi altele de aceasta natura.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V
Locul operaţiunilor impozabile

Locul livrãrii de bunuri
Art. 132. - (1) Se considera a fi locul livrãrii de bunuri:
a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terţ;
b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în funcţiune este efectuatã de cãtre furnizor sau de alta persoana în contul sau;
c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, şi pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tarii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înţelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tarii, parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al transportului de pasageri, fãrã oprire în afarã tarii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii, dacã este cazul, dupã oprirea efectuatã în afarã tarii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevãzut în interiorul tarii, pentru pasagerii care s-au imbarcat în interiorul tarii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afarã tarii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) şi b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se afla în afarã României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Norme metodologice:
10. (1) Livrãrile de bunuri pentru care locul livrãrii nu este considerat a fi în România conform art. 132 din codul fiscal nu sunt operaţiuni impozabile în România. Orice persoana impozabilã care realizeazã livrãri de bunuri care au locul livrãrii în strãinãtate poate sa-şi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, în situaţia în care livrãrile de bunuri ar da drept de deducere dacã ar fi realizate în România.
(2) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de pasageri, potrivit art. 132 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare a transportului de pasageri în cazul livrãrilor de bunuri efectuate la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi:
a) primul punct de imbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au punctul de plecare în România;
b) primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii, pentru transporturile care au punctul de plecare în afarã României şi fac escala în România.
(3) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate într-un autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasageri şi numai pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tarii. Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în interiorul tarii, se determina astfel:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România şi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii. Locul de sosire este considerat a fi ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul tarii, pentru pasagerii care s-au imbarcat în interiorul tarii. Parcursul efectuat în interiorul tarii este cel efectuat între locul de plecare şi locul de sosire. Dacã dupã primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în România nu mai exista şi un punct de debarcare pana la ieşirea din ţara, se considera ca locul livrãrii de bunuri nu este în România;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afarã României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul tarii. Parcursul efectuat în interiorul tarii este cel efectuat între locul de plecare şi locul de sosire. Dacã nu exista un punct de imbarcare situat în interiorul tarii, se considera ca locul livrãrii de bunuri nu este în România;
c) pentru transporturile care tranziteaza România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de imbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul tarii. Parcursul efectuat în interiorul tarii este cel efectuat între locul de plecare şi locul de sosire. Dacã nu exista punct de imbarcare sau de debarcare în interiorul tarii, locul livrãrii de bunuri nu este considerat a fi în România.

Codul fiscal:
Locul prestãrii de servicii
Art. 133. - (1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã.

Norme metodologice:
11. Art. 133 alin. (1) din codul fiscal instituie o regula generalã potrivit cãreia pentru prestãrile de servicii legea aplicabilã în materie de taxa pe valoarea adãugatã este cea a tarii în care prestatorul îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã. La alin. (2) al art. 133 din codul fiscal sunt prevãzute derogarile de la regula generalã, respectiv se reglementeazã ca pentru anumite prestãri de servicii locul prestãrii, respectiv legea aplicabilã este alta decât cea a tarii în care prestatorul îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã.

Codul fiscal:
(2) Prin excepţie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legatura directa cu un bun imobil, inclusiv prestaţiile agentiilor imobiliare şi de expertiza, ca şi prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestaţiile furnizate de arhitecti şi serviciile de supervizare;

Norme metodologice:
12. Pentru operaţiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în ţara în care este situat bunul imobil. Prestatorul trebuie sa aplice legea privind taxa pe valoarea adãugatã din ţara în care este situat bunul imobil. Rezulta ca pentru operaţiuni taxabile de aceasta natura desfãşurate în România de orice prestator, indiferent dacã este roman sau o persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile romane desfãşoarã astfel de operaţiuni în strãinãtate, operaţiunile respective nu au locul prestãrii în România, prestatorul exercitandu-şi dreptul de deducere potrivit art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal. Prin persoana impozabilã romana se înţelege orice prestator care îşi are stabilit în România sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã ori care şi-a desemnat reprezentant fiscal în România.

Codul fiscal:
b) locul unde se efectueazã transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul transportului de bunuri şi de persoane;

Norme metodologice:
13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri şi de persoane, locul prestãrii este locul unde se efectueazã transportul în funcţie de distanţele parcurse. În înţelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt notiuni utilizate pentru a stabili parcursul efectuat în interiorul tarii. Prin punct de plecare, în cazul transportului de bunuri, se înţelege punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de imbarcare a pasagerilor. Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri, se înţelege primul loc de destinaţie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.
(2) Transporturile naţionale de bunuri sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cat şi punctul de sosire se afla în interiorul tarii. Transporturile naţionale de persoane sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cat şi punctul de sosire se afla în interiorul tarii. Locul prestãrii transporturilor naţionale de bunuri şi de persoane este în România.
(3) Transporturile internaţionale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afarã României, fie ambele puncte sunt situate în afarã României, dar transportul tranziteaza România. Locul prestãrii serviciilor internaţionale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul tarii.
(4) Pentru transportul internaţional de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul tarii este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire a transportului de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de bunuri se înţelege punctul de plecare situat în interiorul tarii sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei şi de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului de bunuri se înţelege primul loc de destinaţie a bunurilor în România sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei la ieşirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinaţie a bunurilor în România.
(5) Pentru transportul internaţional de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul tarii este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire a transportului de persoane, determinata dupã cum urmeazã:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România şi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de imbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate, pentru pasagerii care urmeazã a fi debarcati în afarã tarii;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afarã României şi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din strãinãtate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost imbarcati în afarã României;
c) pentru transporturile care tranziteaza România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre strãinãtate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate;
d) în cazurile prevãzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au imbarcat în interiorul tarii şi s-au debarcat în interiorul tarii, calatorind cu un mijloc de transport în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de imbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se considera a fi transport naţional.
(6) Facturile de transport internaţional se emit pentru parcursul integral, fãrã a fi necesarã separarea contravalorii traseului naţional şi a celui internaţional. Orice scutire de taxa pe valoarea adãugatã pentru servicii de transport, prevãzutã de art. 143 şi 144 din Codul fiscal, se acorda pentru parcursul efectuat în interiorul tarii, în timp ce distanta parcursã în afarã tarii se considera ca nu are locul prestãrii în România şi nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele care efectueazã servicii de transport internaţional beneficiazã de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii şi pentru partea din transport care nu are locul prestãrii în România, în baza art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:
c) sediul activitãţii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenta acestora, domiciliul sau resedinta obişnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;
3. transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, marcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate şi marketing;
5. serviciile de consultanţa, de inginerie, juridice şi de avocatura, serviciile contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare;
6. prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;
7. operaţiunile bancare, financiare şi de asigurãri, inclusiv reasigurari, cu excepţia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziţie de personal;
9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii; serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondialã de informaţii;
10. serviciile de radiodifuziune şi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronica; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronica: furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi punerea la dispoziţie de baze de date, furnizarea de muzica, de filme şi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea şi difuzarea de emisiuni şi evenimente politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, de divertisment şi furnizarea de servicii de învãţãmânt la distanta. Atunci când furnizorul de servicii şi clientul sau comunica prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;
12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei activitãţi economice sau a unui drept menţionat în prezenta litera;
13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestãrilor prevãzute în prezenta litera;

Norme metodologice:
14. Pentru operaţiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în ţara în care beneficiarul îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau resedinta sa obişnuitã, pentru care serviciile sunt prestate. Aceasta regula constituie o excepţie de la prevederile art. 133 alin. (1) din codul fiscal şi este denumita "taxare inversa", deoarece obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã revine beneficiarului prestãrii de servicii şi nu prestatorului. Atunci când persoane impozabile stabilite în strãinãtate efectueazã astfel de prestãri cãtre beneficiari romani, taxa pe valoarea adãugatã este datoratã de beneficiari, dacã operaţiunile în cauza sunt taxabile. Taxa pe valoarea adãugatã se achitã pe baza decontului special de taxa pe valoarea adãugatã de cãtre persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã evidenţiazã taxa aferentã acestor operaţiuni în decontul de taxa pe valoarea adãugatã, atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã. Când persoane romane presteazã servicii de natura celor prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din codul fiscal pentru beneficiari persoane stabilite în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, iar prestatorii romani pot sa-şi exercite dreptul de deducere potrivit prevederilor art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activitãţi;
2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea, manipularea, paza şi/sau depozitarea bunurilor şi alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Norme metodologice:
15. Pentru operaţiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, locul prestãrii se afla în ţara în care operaţiunile respective sunt prestate efectiv, indiferent unde este situat sediul activitãţii economice sau sediul permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta obişnuitã a prestatorului. Taxa pe valoarea adãugatã este în sarcina prestatorului, dacã operaţiunile sunt taxabile şi se datoreazã în ţara în care se situeaza locul prestãrii. Persoanele din România care presteazã astfel de servicii în strãinãtate pot sa-şi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI
Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã

Faptul generator şi exigibilitatea - reguli generale
Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt realizate condiţiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã devine indreptatita, în baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este stabilitã prin lege la o alta data.
(3) Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilã, la data livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu excepţiile prevãzute în prezentul titlu.
(4) Livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. a) şi art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plati succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrica şi altele asemenea, se considera ca sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste decontãri sau plati.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipata faptului generator şi intervine:
a) la data la care este emisã o factura fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii;
b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceasta prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înţelege încasarea parţialã sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã sa intervinã la data livrãrii bunului imobil, în condiţii stabilite prin norme.

Norme metodologice:
16. (1) Pentru lucrãrile imobiliare care se finalizeazã într-un bun imobil, antreprenorii pot sa opteze pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la data la care ia naştere faptul generator al taxei, respectiv data livrãrii, pentru lucrãrile imobiliare care îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiţii:
a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectiva;
b) valoarea bunurilor încorporate în lucrãrile imobiliare depãşeşte 50% din preţul negociat între antreprenor şi beneficiar.
(2) Opţiunea se comunica organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, printr-o declaraţie prin care acesta se obliga sa colecteze, la data livrãrii, taxa pe valoarea adãugatã aferentã lucrãrilor care se încadreazã în prevederile alin. (1). Declaraţia de opţiune se comunica pentru fiecare lucrare imobiliarã.
(3) Dupã comunicarea opţiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adãugatã înainte de data livrãrii pentru lucrãrile imobiliare respective.
(4) Nerespectarea condiţiilor prevãzute la alin. (1)-(3) atrage anularea opţiunii şi obligarea la colectarea taxei pe valoarea adãugatã aferente avansurilor încasate.
(5) Antreprenorul poate renunţa oricând la aceasta opţiune, situaţie în care are obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate.
(6) În situaţiile prevãzute la alin. (4) şi (5), taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data încasãrii avansurilor.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operaţiuni în interiorul tarii
Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:
a) pentru livrãri de bunuri şi prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinutã sau care urmeazã a fi obţinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;
b) preţurile de achiziţie sau, în lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrãrii, pentru operaţiunile prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) şi (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, preţul de achiziţie sau preţul de cost se ajusteaza, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii pentru operaţiunile prevãzute la art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:
a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.

Norme metodologice:
17. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenţiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de preţul bunurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã. Se considera ca subvenţiile sunt legate direct de preţ dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) preţul livrãrii/tariful prestãrii pe unitatea de mãsura al bunurilor şi/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) subvenţia acordatã este concret determinabilã în preţul bunurilor şi/sau al serviciilor, respectiv este stabilitã pe unitatea de mãsura a bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual.
(2) În situaţia în care preţul de referinta care trebuie facturat cãtre beneficiar este stabilit incluzând şi subvenţia acordatã, iar subvenţia se acorda pe preţul pe unitatea de mãsura, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preţului de referinta, iar beneficiarul suporta taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui preţ, astfel:
a) Dacã subvenţia nu acoperã integral preţul de referinta, facturarea se face dupã modelul prezentat în urmãtorul exemplu:
- preţul de referinta 300 unitãţi x 19% =
(baza de impozitare) 57 unitãţi T.V.A.
- subvenţia acordatã 100 unitãţi
(33,33% din preţul de referinta)
Preţ subventionat (300-100) 200 unitãţi + 57 (T.V.A. asupra preţului de referinta) = 257 unitãţi - de încasat de la beneficiar.
b) Dacã preţul de referinta este subventionat 100%, cumpãrãtorul suporta numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestuia. Facturarea bunurilor sau a serviciilor se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preţul de referinta 300 unitãţi x 19% =
(baza de impozitare) 57 unitãţi T.V.A.
- subvenţia acordatã (100%) 300 unitãţi
Preţ de referinta subventionat 0 + 57 (T.V.A. asupra preţului de referinta) = 57 unitãţi - de încasat de la beneficiar.
(3) În situaţia în care preţul de referinta care trebuie facturat beneficiarului este stabilit exclusiv subvenţia acordatã, iar subvenţia se acorda pe unitatea de mãsura, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preţului de referinta şi asupra subventiei încasate, iar beneficiarul suporta numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã preţului de referinta. Facturarea se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preţul impus care trebuie
facturat beneficiarilor,
inclusiv T.V.A. 130 unitãţi
- din care T.V.A. colectata
(130 x 15,966%) 21 unitãţi
Preţul de 130 de unitãţi (109 + 21 T.V.A.) se factureaza şi se încaseazã de la beneficiar. Furnizorul primeşte o subventie de 100 de unitãţi şi în mod distinct T.V.A. aferentã subventiei de 19 unitãţi. La data încasãrii subventiei, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã subventiei (19 unitãţi).
(4) Nu intra în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã subvenţiile sau alocaţiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt legate direct de preţul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, cum sunt: ajutoarele de stat acordate companiilor, societãţilor naţionale şi societãţilor comerciale din industria miniera, sprijinul acordat producãtorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate, subvenţiile acordate producãtorilor agricoli din sectorul animalier pentru creşterea producţiei de carne şi a efectivelor de animale, subvenţiile pentru acoperirea cheltuielilor cu energia electrica pentru irigaţii, subvenţiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenţiile acordate pentru efectuarea de investiţii proprii şi orice alte subvenţii care nu îndeplinesc cerinţele menţionate la alin. (1).
18. Pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii contractate în valuta, a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plãţii, baza de impozitare se corecteaza cu diferenţa de preţ rezultatã ca urmare a modificãrii cursului pieţei valutare în vigoare la data încasãrii fata de cel utilizat la data livrãrii/prestãrii. Furnizorul/prestatorul este obligat sa emita factura fiscalã pentru diferenţe de preţ în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri regularizarea se efectueazã astfel: la data livrãrii/prestãrii facturile de avans se storneaza integral şi se emite factura fiscalã pentru contravaloarea integrala a bunurilor livrate şi/sau serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determina prin însumarea sumelor evidentiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasãrii fiecãrui avans, evidentiind şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, astfel încât suma facturatã beneficiarului sa nu fie majoratã artificial, respectiv redusã, datoritã creşterii/descresterii cursului de schimb de la data livrãrii/prestãrii fata de cel de la data încasãrii de avansuri. În cazul în care exista diferenţe în valuta între contravaloarea integrala a bunurilor livrate şi/sau serviciilor prestate şi suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertitã în lei la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii, calculandu-se şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
19. Baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare se determina integral la livrarea bunurilor şi/sau prestarea serviciilor. În cazul livrãrilor de bunuri cu plata în rate, taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor se înregistreazã în contul 4428 "T.V.A. neexigibila", urmând ca, pe mãsura ce aceasta devine exigibilã, sa fie înregistratã în creditul contului 4427 "T.V.A. colectata" prin debitul contului 4428 "T.V.A. neexigibila". Pentru livrãri cu plata în rate contractate în valuta cu decontare în lei, se aplica şi prevederile pct. 18.
20. Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru şi/sau de protecţie acordat salariaţilor este constituitã din contravaloarea care este suportatã de salariaţi. Dacã echipamentul de lucru şi/sau de protecţie nu este suportat de salariaţi, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri.
21. (1) Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsa, care se cuprind în sfera taxei pe valoarea adãugatã, conform art. 128 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, este constituitã dupã cum urmeazã:
a) dacã lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rãmasã la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculatã în funcţie de amortizarea contabila. Dacã mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero;
b) dacã lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputatã, dar nu mai puţin decât valoarea rãmasã a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputatã.
(2) În situaţiile prevãzute la art. 128 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru mijloace fixe este cea stabilitã la alin. (1) lit. a).

Codul fiscal:
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã urmãtoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizori direct clienţilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva, penalizãrile şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau parţialã a obligaţiilor contractuale, dacã sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plati cu întârziere, livrãri cu plata în rate, operaţiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfa şi clienţi, prin schimb, fãrã facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului şi care apoi se deconteazã acestuia;
f) taxa de reclama şi publicitate şi taxa hoteliera care sunt percepute de cãtre autoritãţile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Norme metodologice:
22. (1) Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie sa fie reflectate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, sa fie în beneficiul clientului şi sa nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartida pentru o prestaţie oarecare.
(2) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se deconteazã acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie menţiunea "factura de decontare - pentru plati în numele clientului", însoţitã de copii de pe facturile achitate în numele clientului. În factura fiscalã de decontare se evidenţiazã facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã. Furnizorul/prestatorul nu exercita dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului şi nu colecteazã taxa pe valoarea adãugatã din factura fiscalã de decontare. De asemenea, nu înregistreazã aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizandu-se prin contul 462 "Creditori diversi", inclusiv taxa pe valoarea adãugatã. Clientul are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã de decontare, însoţitã de copiile de pe documentele fiscale în baza cãrora a fost întocmitã.
(3) Ambalajele care circula între furnizorii de marfa şi clienţi prin schimb, fãrã facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã, chiar dacã beneficiarii nu deţin cantitãţile de ambalaje necesare efectuãrii schimbului şi achitã o garanţie bãneascã în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzãrile efectuate prin unitãţi care au obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanţiei bãneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiazã distinct pe bonurile fiscale, fãrã taxa pe valoarea adãugatã. Restituirea garanţiilor bãneşti nu se reflecta în documente fiscale.
(4) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanţii bãneşti au obligaţia sa comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitãţile de ambalaje scoase din evidenta ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaşi natura. În termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, furnizorii de ambalaje sunt obligaţi sa factureze cu taxa pe valoarea adãugatã cantitãţile de ambalaje respective. Dacã garanţiile sunt primite de la persoane fizice de cãtre proprietarul ambalajelor, pe baza evidentei vechimii garanţiilor primite şi nerestituite, se va colecta taxa pe valoarea adãugatã pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanţii mai vechi de 1 an calendaristic.

Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteaza în urmãtoarele situaţii:
a) dacã au fost emise facturi fiscale şi, ulterior, operaţiunea este anulatã total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea sau preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situaţia în care reducerile de preţ, prevãzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum şi în cazul majorãrii preţului ulterior livrãrii sau prestãrii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data de la care se declara falimentul;
e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Norme metodologice:
23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevãzutã de art. 138 din codul fiscal este efectuatã de furnizori/prestatori şi se realizeazã potrivit prevederilor art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Beneficiarii au obligaţia sa ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6), numai pentru operaţiunile de la art. 138 lit. a), b), c) şi e) din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 138 lit. b) din Codul fiscal, retururile de bunuri au acelaşi tratament ca şi refuzurile parţiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau preţurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII
Cotele de taxa pe valoarea adãugatã

Cota standard şi cota redusã
Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% şi se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilã care nu este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% şi se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii şi/sau livrãri de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura şi arheologice, grãdini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;
b) livrarea de manuale şcolare, cãrţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicitãţii;
c) livrãrile de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman şi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxa pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 134 alin. (5) şi art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplica cota în vigoare la data exigibilitatii taxei.
(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operaţiunile prevãzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã aplicând cota în vigoare la data exigibilitatii taxei.
(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul tarii pentru livrarea aceluiaşi bun.

Norme metodologice:
24. (1) Taxa pe valoarea adãugatã se determina prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplica procedeul sutei mãrite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard şi 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când preţul de vânzare include şi taxa pe valoarea adãugatã. De regula preţul include taxa pe valoarea adãugatã la livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii direct cãtre populaţie în situaţia în care nu este necesarã emiterea unei facturi fiscale conform art. 155 alin. (9) din Codul fiscal, precum şi în orice situaţie în care prin natura operaţiunii sau conform prevederilor contractuale preţul include şi taxa pe valoarea adãugatã.
25. Cota redusã de 9% prevãzutã la art. 140 alin. (2) lit. b) din codul fiscal se aplica pentru livrarea de manuale şcolare, cãrţi, ziare şi reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi, indiferent dacã livrarea se face direct sau prin intermediari. Cãrţile, indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie sa aibã codul ISBN. Nu se aplica cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã pentru livrarea de cãrţi, ziare şi reviste, care sunt destinate exclusiv publicitãţii.
26. Conform art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplica cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru protezele medicale şi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Proteza medicalã reprezintã orice dispozitiv medical care este destinat sa fie introdus şi sa rãmânã implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, parţial ori total, prin intervenţie medicalã sau chirurgicala, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei pãrţi a corpului uman, precum şi orice alte dispozitive care se poarta sau se duc în mana, necesare compensãrii unei deficiente ori infirmitãţi. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu proteza medicalã.
27. Conform art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplica cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrţi şi/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole şi/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri şi/sau bandaje medico-chirurgicale şi carje, atele, gutiere şi alte articole pentru fracturi, articole şi aparate de proteza ortopedice.
28. (1) Conform art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplica cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situaţia în care costul micului dejun este inclus în preţul de cazare, cota redusã se aplica asupra preţului de cazare fãrã a se defalca separat micul dejun.
(2) În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora, comercializate prin agenţii de turism, cota redusã pentru servicii de cazare sau de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicatã numai în situaţia în care agenţiile de turism practica un regim normal de taxa pe valoarea adãugatã, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevãzute la pct. 68, iar contravaloarea acestor servicii este specificatã separat în factura fiscalã.
(3) Regula de la alin. (2) nu poate fi aplicatã în cazul în care cazarea cuprinsã în pachetul turistic este efectuatã de hoteluri sau alte unitãţi cu funcţie similarã din strãinãtate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite

Scutiri pentru operaţiunile din interiorul tarii
Art. 141. - (1) Urmãtoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) spitalizarea, ingrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfãşurate de unitãţi autorizate pentru astfel de activitãţi, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unitãţi autorizate sa desfãşoare astfel de activitãţi, cantinele organizate pe lângã aceste unitãţi, serviciile funerare prestate de unitãţile sanitare;

Norme metodologice:
29. (1) În sensul art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare, ingrijirile medicale, inclusiv cele veterinare, includ medicamentele, bandajele, protezele şi accesorii ale acestora, produsele ortopedice şi alte bunuri similare care sunt furnizate pacientilor la momentul tratamentului, precum şi hrana şi cazarea acestora în unitãţile care asigura spitalizarea şi ingrijirile medicale.
(2) Scutirea prevãzutã la art. 141 alin. (1) lit. a) din codul fiscal nu se aplica pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale şi accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare, efectuatã de cãtre persoane care nu oferã tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.

Codul fiscal:
d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

Norme metodologice:
30. Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, activitatea de transport al bolnavilor şi rãniţilor cu vehicule special amenajate în acest sens, efectuatã de staţiile de salvare sau de alte unitãţi autorizate de Ministerul Sãnãtãţii pentru desfãşurarea acestei activitãţi.

Codul fiscal:
g) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistenta şi/sau protecţia socialã, efectuate de instituţiile publice sau de alte entitãţi recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masa şi tratament, prestate de persoane impozabile care îşi desfãşoarã activitatea în staţiuni balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale şi contravaloarea acestora este decontatã pe baza de bilete de tratament;

Norme metodologice:
31. În sensul art. 141 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, entitatile recunoscute ca având caracter social sunt enitati precum: cãminele de bãtrâni şi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupationala, centrele de plasament autorizate sa desfãşoare activitãţi de asistenta socialã.

Codul fiscal:
h) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau alte entitãţi recunoscute ca având caracter social;

Norme metodologice:
32. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri care sunt strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entitãţi recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întreţinerii, educãrii sau petrecerii timpului liber al tinerilor.

Codul fiscal:
i) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizaţii fãrã scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasã, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionalã sau civicã, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care aceasta scutire nu provoacã distorsiuni de concurenta;

Norme metodologice:
33. (1) Cuantumul cotizaţiilor la care se face referire în art. 141 alin. (1) lit. i) din codul fiscal este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaţiilor fãrã scop patrimonial.
(2) Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã pentru activitãţile desfãşurate în favoarea membrilor în contul cotizaţiilor încasate în baza <>art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România.

Codul fiscal:
j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educaţia fizica;

Norme metodologice:
34. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, prestãrile de servicii ce au strânsã legatura cu practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practica sportul sau educaţia fizica, de cãtre organizaţii fãrã scop patrimonial, precum: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile şi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasãrile pentru publicitate, precum şi încasãrile din cedarea drepturilor de transmitere la radio şi la televiziune a manifestãrilor sportive.

Codul fiscal:
l) prestãrile de servicii şi/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale cãror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a) şi lit. f)-k), cu ocazia manifestãrilor destinate sa le aducã sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri sa nu producã distorsiuni concurentiale;

Norme metodologice:
35. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã activitãţi cum sunt: reprezentaţii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe, cu condiţia ca veniturile obţinute din aceste activitãţi sa serveascã numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.

Codul fiscal:
m) realizarea, difuzarea şi/sau retransmisia programelor de radio şi/sau de televiziune, cu excepţia celor de publicitate, efectuate de unitãţile care produc şi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum şi de unitãţile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

Norme metodologice:
36. Lucrãrile efectuate pentru receptionarea programelor audiovizuale nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
n) vânzarea de licenţe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agenţiile internaţionale de ştiri şi alte drepturi de difuzare similare, destinate activitãţii de radio şi televiziune, cu excepţia celor de publicitate;

Norme metodologice:
37. Reproducerea filmelor şi/sau a benzilor video dupã original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
(2) Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) activitãţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale, prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţificã şi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 324/2003 , cu modificãrile ulterioare, precum şi activitãţile de cercetare-dezvoltare şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional şi bilateral;

Norme metodologice:
38. La acordarea ajutorului de stat pentru operaţiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cumulat cu cel acordat în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţificã şi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 324/2003 , cu modificãrile ulterioare, se vor avea în vedere prevederile <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Regulamentului privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare, precum şi ale Regulamentului privind ajutorul de stat regional şi ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Codul fiscal:
c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare şi bancare:
1. acordarea şi negocierea de credite şi administrarea creditului de cãtre persoana care îl acorda;
2. acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit sau a garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea garanţiilor de credit de cãtre persoana care acorda creditul;
3. orice operaţiune legatã de depozite şi conturi financiare, inclusiv orice operaţiuni cu ordine de plata, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plata, precum şi operaţiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu moneda nationala sau strãinã, cu excepţia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;
5. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu titluri de participare, titluri de creanţe, cu excepţia executãrii acestora, obligaţiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament şi/sau a fondurilor comune de garantare a creanţelor efectuate de orice entitãţi constituite în acest scop;

Norme metodologice:
39. (1) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 1 din codul fiscal includ şi împrumuturile acordate de asociaţi/acţionari societãţilor comerciale în vederea asigurãrii resurselor financiare ale societãţii, orice alte împrumuturi bãneşti acordate de persoane fizice sau juridice.
(2) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din codul fiscal cuprind şi transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu pãrţi sociale şi acţiuni necotate la bursa.

Codul fiscal:
f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãţile din sistemul de penitenciare, utilizând munca detinutilor;

Norme metodologice:
40. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, livrãrile de bunuri efectuate de unitãţile din sistemul de penitenciare, în situaţia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unitãţi, folosindu-se munca detinutilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii efectuate de cãtre unitãţile din sistemul de penitenciare, folosindu-se munca detinutilor.

Codul fiscal:
g) lucrãrile de construcţii, amenajãri, reparaţii şi întreţinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale rãzboiului şi ale Revoluţiei din Decembrie 1989;

Norme metodologice:
41. Lucrãrile de construcţii, amenajãri, reparaţii şi întreţinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale rãzboiului şi ale Revoluţiei din Decembrie 1989 cuprind atât prestarea de serviciu, cat şi bunurile utilizate în scopul realizãrii acestor operaţiuni, menţionate în situaţiile de lucrãri de cãtre prestator.

Codul fiscal:
k) arendarea, concesionarea şi închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele excepţii:
1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor.
(3) Orice persoana impozabilã poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevãzute la alin. (2) lit. k), în condiţiile stabilite prin norme.
..............................................................
Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(10) În situaţiile prevãzute la art. 138, precum şi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustata. Procedura de ajustare se stabileşte prin norme.

Norme metodologice:
42. (1) Pentru operaţiunile de leasing cu bunuri imobile nu se aplica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã de art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 141 alin. (2) lit. k) pct. 3 din Codul fiscal, maşinile şi utilajele fixate în bunuri imobile sunt cele care pot fi detasate fãrã a fi deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor insesi.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operaţiune prevãzutã la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Opţiunea de aplicare a regimului de taxare se notifica organelor fiscale teritoriale pe formularul prevãzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice şi se aplica de la data înscrisã în notificare. În situaţia în care numai o parte dintr-un imobil este utilizata pentru realizarea operaţiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal şi se opteazã pentru taxarea acestora, în notificarea transmisã organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinatã acestor operaţiuni.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de impozite şi taxe, dar neinregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, precum şi cele nou-înfiinţate, dacã opteazã pentru regimul de taxare a operaţiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, trebuie sa solicite în prealabil înregistrarea ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã. Dupã dobândirea calitãţii de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã vor notifica în scris organele fiscale competente asupra bunurilor imobile sau pãrţilor de bunuri imobile, pentru care opteazã pentru regimul de taxare urmând procedura descrisã la alin. (3) şi (5).
(5) Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operaţiune prevãzutã la art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal nu mai pot aplica regimul de scutire pentru operaţiunile respective timp de 5 ani. Dupã aceasta perioada persoanele impozabile pot anula opţiunea. Formularul pentru notificarea anulãrii opţiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite şi taxe.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 1 martie 2003 au optat tacit asupra taxarii operaţiunilor prevãzute la <>art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, pot renunţa oricând la aceasta opţiune în vederea aplicãrii regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulãrii opţiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite şi taxe. Dacã ulterior opteazã pentru taxare, trebuie sa aplice prevederile alin. (5).
(7) Persoanele impozabile care aplica scutirea de taxa pe valoarea adãugatã pentru oricare dintre operaţiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal au obligaţia sa ajusteze taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru bunurile imobile achiziţionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, proporţional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizata pentru realizarea operaţiunilor scutite şi proporţional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de scutire. Ajustarea este operata într-o perioada de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrãri este operata, de asemenea, într-o perioada de 5 ani de la data finalizarii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã dedusã aferentã achiziţiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustarii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, rezultatul se înmulţeşte cu ajustarea lunarã. Fracţiunile de luna se considera luna intreaga. Taxa pe valoarea adãugatã nedeductibila obţinutã prin ajustare se înregistreazã din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum şi în jurnalul pentru cumpãrãri şi se preia corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã pentru luna în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de scutire.
(8) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (7):
1. O persoana impozabilã dobândeşte la data de 15 iunie 2001, prin achiziţie sau investiţii, un bun imobil având o valoare de 30 miliarde lei. Activitatea persoanei impozabile cuprinde atât operaţiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, cat şi operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã fãrã drept de deducere. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui imobil a fost de 5,7 miliarde lei, din care s-au dedus 4,56 miliarde lei conform pro-rata definitiva de 80% din anul 2001. La sfârşitul anului 2002 taxa dedusã s-a recalculat conform <>art. 61 alin. (9) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 598/2002 , cu modificãrile ulterioare, în funcţie de pro-rata definitiva de 70% pentru anul 2002, rezultând din recalculare suma de 570 milioane lei care s-a înregistrat pe cheltuieli. În anul 2002 au fost efectuate lucrãri de modernizare care au mãrit valoarea bunului imobil cu 10 miliarde lei, pentru care taxa pe valoarea adãugatã aferentã este de 1,71 miliarde lei, din care s-a dedus suma de 1,2 miliarde lei, conform pro-rata definitiva de 70% din anul 2002. Lucrãrile de modernizare au fost finalizate în data de 9 iunie 2002. De la data de 1 martie 2003, persoana impozabilã închiriazã imobilul astfel: 30% din bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din bunul imobil opteazã pentru aplicarea regimului de taxare. Ajustarea dreptului de deducere se efectueazã astfel:

A. Ajustarea pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa pe valoarea adãugatã
aferentã bunului imobil 5.700 milioane lei
- Taxa dedusã iniţial 4.560 milioane lei
- Diferenţa de taxa rezultatã
din recalculare la sfârşitul
anului 2002 570 milioane lei
- Taxa dedusã efectiv pentru
bunul imobil (4.560-570) 3.990 milioane lei
- Taxa dedusã aferentã partii
din bunul imobil care este închiriatã
în regim de scutire
3.990 milioane lei x 30% = 1.197 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 -1 martie 2003
1.197 milioane lei : 5 ani = 239,4 milioane lei
239,4 milioane lei : 12 luni = 19,95 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 19,95 milioane lei = 418,95 milioane lei
1.197 milioane lei - 418,95 milioane lei = 778,05 milioane lei.

B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã
pentru modernizare 1.200 milioane lei
- Taxa dedusã pentru modernizare
aferentã partii din bunul imobil care
este închiriatã în regim de scutire
1.200 milioane lei x 30% = 360 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
360 milioane lei : 5 ani = 72 milioane lei
72 milioane lei : 12 luni = 6 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 6 milioane lei = 54 milioane lei
360 milioane lei - 54 milioane lei = 306 milioane lei.
Sumele de 778,05 milioane lei + 306 milioane lei, rezultate din ajustarile efectuate la lit. A şi B, reprezintã diferenţa de taxa care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, în roşu, şi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectiva.
2. Acelaşi exemplu, în situaţia în care persoana impozabilã nu a avut şi operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã în anul 2001:

A. Ajustarea pentru T.V.A. aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusã iniţial 5.700 milioane lei
- Taxa dedusã aferentã partii din
bunul imobil care este închiriatã în
regim de scutire
5.700 milioane lei x 30% = 1.710 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 -1 martie 2003
1.710 milioane lei : 5 ani = 342 milioane lei
342 milioane lei : 12 luni = 28,5 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 28,5 milioane lei = 598,5 milioane lei
1.710 milioane lei - 598,5 milioane lei = 1.111,5 milioane lei.

B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã
pentru modernizare 1.710 milioane lei
- Taxa dedusã pentru modernizare
aferentã partii din bunul imobil care
este închiriatã în regim de scutire
1.710 milioane lei x 30% = 513 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
513 milioane lei : 5 ani = 102,6 milioane lei
102,6 milioane lei : 12 luni = 8,55 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 8,55 milioane lei = 76,95 milioane lei
513 milioane lei - 76,95 milioane lei = 436,05 milioane lei
Sumele de 1.111,5 milioane lei + 436,05 milioane lei, rezultate din ajustarile efectuate la lit. A şi B, reprezintã diferenţa de taxa care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, cu semnul minus, şi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectiva.
(9) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã care trec de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operaţiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal pot deduce din taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor imobile achiziţionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, o suma proporţionalã cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizata pentru aceste operaţiuni şi proporţional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Ajustarea se realizeazã într-o perioada de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate, ajustarea taxei aferente acestor lucrãri este operata, de asemenea, într-o perioada de 5 ani de la data finalizarii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare se va tine cont de suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an, care reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustarii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul se înmulţeşte cu ajustarea lunarã. Fracţiunile de luna se considera luna intreaga. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpãrãri şi se preia corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de taxare.
(10) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (9):
1. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 1, persoana impozabilã opteazã pentru regimul de taxare a operaţiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.

A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare şi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioada de ajustare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sa deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 19,95 milioane lei x 20 de luni = 399 milioane lei.

B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare şi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioada de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sa deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 6 milioane lei x 32 de luni = 192 milioane lei.
Sumele de 399 milioane lei + 192 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpãrãri şi se preiau corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã.
2. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 2, persoana impozabilã opteazã pentru taxarea operaţiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.

A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare şi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioada de recalculare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sa deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 28,5 milioane lei x 20 de luni = 570 milioane lei.

B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare şi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioada de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sa deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 8,55 milioane lei x 32 de luni = 273,6 milioane lei.
Sumele de 570 milioane lei + 273,6 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpãrãri şi se preiau corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Scutiri pentru operaţiunile din interiorul tarii
Art. 141 [...]
(2) Alte operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
1) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãţi scutite în baza prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective nu a fost dedusã, precum şi livrãrile de bunuri a cãror achiziţie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).

Norme metodologice:
43. Se încadreazã în prevederile art. 141 alin. (2) lit. l) din codul fiscal livrãrile de bunuri care au fost achiziţionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã acestea au fost destinate realizãrii de operaţiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere, precum şi livrãrile de bunuri a cãror achiziţie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal. Nu se încadreazã în aceasta categorie bunurile pentru care s-a dedus taxa pe valoarea adãugatã conform pro-rata.
44. Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute de art. 141 din codul fiscal sunt obligatorii, cu excepţia operaţiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din codul fiscal prevede dreptul de opţiune pentru aplicarea regimului de taxare. Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã se aplica livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii realizate de orice persoana impozabilã. Dacã o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adãugatã livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari care au sediul activitãţii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau resedinta obişnuitã în România, este obligatã sa storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, aplicatã în mod eronat pentru o operaţiune scutitã; aceştia trebuie sa solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adãugatã şi emiterea unei noi facturi fãrã taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Scutiri la import
Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice şi birourile consulare, precum şi de cãtre cetãţenii strãini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiţii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:
45. Scutirea se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea condiţiilor de reciprocitate legate de importul bunurilor.

Codul fiscal:
e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internaţionale şi interguvernamentale acreditate în România, precum şi de cãtre cetãţenii strãini angajaţi ai acestor organizaţii, în limitele şi în conformitate cu condiţiile precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:
46. Scutirea se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi condiţiilor precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii.

Codul fiscal:
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãţii, de apãrare a tarii sau siguranţei naţionale, artistic, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectura, în condiţiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:
47. (1) Scutirea se aplica de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza documentelor din care rezulta ca bunurile au fost primite fãrã obligaţii de plata şi a unei declaraţii pe propria rãspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana imputernicita de acesta, prin care se confirma ca bunurile sunt destinate scopurilor menţionate la art. 142 lit. h) din Codul fiscal, nu vor face obiectul unor comercializari ulterioare cel puţin 5 ani de la data importului şi vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. Declaraţiile nereale atrag rãspunderea potrivit legii. Declaraţia pe propria rãspundere se întocmeşte în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraţia vamalã de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se pãstreazã la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea destinaţiei bunurilor, înainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii sunt obligaţi sa îndeplineascã formalitãţile legale privind importul mãrfurilor şi sa achite taxa pe valoarea adãugatã aferentã importului.
(2) Bunurile destinate apãrãrii sãnãtãţii pentru care se acorda scutirea de taxa pe valoarea adãugatã în baza art. 142 lit. h) din codul fiscal sunt orice alte bunuri decât cele prevãzute de <>Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 545/2003 .

Codul fiscal:
i) importul de bunuri finanţate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, organisme internaţionale şi/sau organizaţii nonprofit din strãinãtate şi din ţara, în condiţiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:
48. (1) Prin împrumuturi nerambursabile, în sensul art. 142 lit. i) din Codul fiscal, se înţelege împrumuturile bãneşti acordate de guverne strãine, de organisme internaţionale şi/sau de organizaţii nonprofit din strãinãtate şi din ţara unor beneficiari din România şi care sunt consemnate în acorduri, protocoale şi/sau înţelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne strãine, organisme internaţionale sau organizaţii nonprofit din strãinãtate şi din ţara.
(2) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internaţionale sau de guverne strãine, se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finanţate din împrumuturi nerambursabile.
(3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate şi din ţara, se acorda de cãtre birourile vamale de control şi vamuire, pe baza documentelor care atesta ca acestea sunt finanţate din împrumuturi nerambursabile şi sunt destinate realizãrii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apãrare a sãnãtãţii, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectura. Documentele prin care se atesta sursa de finanţare şi destinaţia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale şi/sau înţelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizaţii nonprofit şi de caritate din strãinãtate şi din ţara.
(4) Organele de control fiscal şi ale Garzii financiare urmãresc dacã se respecta destinaţia data bunurilor respective şi, în cazul în care se constata schimbarea acesteia în termen de 5 ani de la data intrãrii în ţara a bunurilor, vor sesiza organele vamale pentru luarea mãsurilor ce decurg din aplicarea legii.

Codul fiscal:
j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine romana, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie, bunurile care se înapoiazã în ţara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecţia mediului, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
Norme metodologice:
49. (1) În sensul art. 142 lit. j) din Codul fiscal, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaraţie scrisã data autoritãţilor vamale;
b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pãstrare, acordat de autoritatea vamalã, titularii nu au reglementat situaţia vamalã a acestora;
c) bunurile confiscate de autoritãţile competente potrivit legii.
(2) Ajutoarele de stat pentru protecţia mediului acordate în baza hotãrârilor Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurentei în vederea autorizãrii şi vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(6) În condiţiile stabilite prin norme, se acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii destinate realizãrii operaţiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care nu aplica regimul special de scutire prevãzut la art. 152. [...]
(10) În situaţiile prevãzute la art. 138, precum şi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustata. Procedura de ajustare se stabileşte prin norme.
..............................................................
Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt
Art. 147 [...]
(5) Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul achiziţiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, se evidenţiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor achiziţii se deduce pe baza de pro-rata. Prin excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizãrii de investiţii, care se prevãd ca vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, cat şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, este permisã deducerea integrala a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului investitional, urmând ca taxa dedusã sa fie ajustata în conformitate cu procedura stabilitã prin norme.

Norme metodologice:
50. (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã pot sa exercite dreptul de deducere pentru bunuri şi/sau servicii achiziţionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în urmãtoarele cazuri:
a) în situaţia în care este o persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate şi trebuie sa-şi desemneze un sediu permanent în România sau un reprezentant fiscal;
b) în caz de reorganizare, când o entitate juridicã se divide şi în urma divizãrii iau naştere mai multe persoane impozabile;
c) în cazul unitãţilor nou-înfiinţate, pana la data obţinerii codului de identificare fiscalã de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã.
(2) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaţiuni care nu dau drept de deducere la operaţiuni care dau drept de deducere, persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã pot sa-şi ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe baza de inventariere la data modificãrii intervenite, precum şi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziţionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite. Ajustarea în acest caz reprezintã exercitarea dreptului de deducere.
(3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (1) şi (2) trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinţe:
a) bunurile respective urmeazã a fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere;
b) persoana impozabilã trebuie sa detina o factura fiscalã sau un alt document legal aprobat, prin care sa justifice suma taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor achiziţionate.
(4) Persoanele impozabile care se înregistreazã ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã datoritã unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaţiuni care nu dau drept de deducere la operaţiuni care dau drept de deducere, pot sa-şi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã conform art. 145 alin. (11) şi (12) din Codul fiscal, la data înregistrãrii ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã.
(5) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaţiuni care dau drept de deducere la operaţiuni care nu dau drept de deducere, orice persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã trebuie sa-şi ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe baza de inventariere la data modificãrii intervenite, precum şi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziţionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite, care sunt destinate realizãrii de operaţiuni care nu dau drept de deducere. Ajustarea reprezintã în aceasta situaţie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniţial.
(6) Pentru situaţiile prevãzute la art. 138 lit. a), b), c) şi e) din codul fiscal beneficiarii sunt obligaţi sa-şi ajusteze dreptul de deducere. În aceste situaţii ajustarea reprezintã anularea totalã sau parţialã a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniţial sau, în cazul prevãzut la art. 138 lit. c) din Codul fiscal, când preţurile se majoreazã ulterior livrãrii sau prestãrii, ajustarea reprezintã exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorãrii de preţ.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru un obiectiv de investiţii, înainte de punerea în funcţiune a acestuia, se ajusteaza la sfârşitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcţiune a investiţiei, astfel:
a) dacã bunul obţinut prin investiţie este utilizat exclusiv pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniţial se anuleazã integral. În cazul bunurilor imobile închiriate, concesionate sau arendate, pentru care persoana impozabilã aplica regimul de scutire pentru o parte din bunul imobil, ajustarea dreptului de deducere pentru partea respectiva se efectueazã conform prevederilor pct. 42 alin. (7);
b) dacã bunul obţinut prin investiţie este utilizat atât pentru operaţiuni care dau drept de deducere, cat şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniţial se recalculeazã pe baza de pro-rata definitiva determinata la sfârşitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcţiune a investiţiei.

Codul fiscal:
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoana impozabilã trebuie sa justifice dreptul de deducere, în funcţie de felul operaţiunii, cu unul din urmãtoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sa îi fie livrate, şi pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sa îi fie prestate de o alta persoana impozabilã, cu factura fiscalã, care cuprinde informaţiile prevãzute la art. 155 alin. (8), şi este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoana impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã. Beneficiarii serviciilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, justifica taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaraţia vamalã de import sau un act constatator emis de autoritãţile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã de amânarea plãţii taxei în vama, conform alin. (2), se va prezenta şi documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adãugatã.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situaţiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.

Norme metodologice:
51. (1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adãugatã se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevãzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri excepţionale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificatã cu documentul reconstituit potrivit legii.
(2) Deducerea taxei pe valoarea adãugatã trebuie justificatã cu documentele prevãzute la art. 145 alin. (8) din codul fiscal şi/sau cu alte documente specifice aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiarã şi contabila şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, cu modificãrile ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finanţelor publice emise în baza <>Hotãrârii Guvernului nr. 831/1997 , cu modificãrile ulterioare. Pentru carburanţii auto achizitionati taxa pe valoarea adãugatã poate fi justificatã cu bonurile fiscale emise conform <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã, dacã sunt stampilate şi au înscrise denumirea cumpãrãtorului şi numãrul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achiziţiile de bunuri supuse accizelor, pentru care prin lege se prevede utilizarea facturii fiscale speciale, documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adãugatã este exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulaţia acestor produse. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariaţilor unei persoane impozabile aflaţi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unitãţi similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, însoţite de decontul de deplasare.

Codul fiscal:
Perioada fiscalã
Art. 146. - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãşit în cursul anului precedent o cifra de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.
..............................................................
Determinarea taxei de plata sau a sumei negative de taxa
Art. 148. - (1) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate de o persoana impozabilã, care este dedusã într-o perioada fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectata, aferentã operaţiunilor taxabile, rezulta un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare suma negativa a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaţia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor taxabile, exigibilã într-o perioada fiscalã, denumita taxa colectata, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate, dedusã în acea perioada fiscalã, rezulta o diferenţa denumita taxa pe valoarea adãugatã de plata pentru perioada fiscalã de raportare.

Norme metodologice:
52. (1) În perioada fiscalã de raportare se deduce taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii care devine exigibilã în acea perioada fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii, exigibilã în perioada fiscalã de raportare, pentru care nu s-au primit documente de justificare a deducerii pana la data depunerii decontului de taxa pe valoarea adãugatã, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale urmãtoare. Nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã în perioada fiscalã de raportare dacã exigibilitatea intervine într-o perioada fiscalã viitoare.
(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziţiilor de bunuri/servicii se reflecta în contul 4426 "Taxa pe valoarea adãugatã deductibilã", indiferent dacã sunt destinate realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, total sau parţial conform pro-rata, sau de operaţiuni care nu dau drept de deducere. Dupã întocmirea decontului de taxa pe valoarea adãugatã diferenţele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicãrii pro-rata conform art. 147 alin. (5) din codul fiscal sau taxa pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibila conform art. 147 alin. (4) din codul fiscal se înregistreazã pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:
635 = 4426
"Cheltuieli cu impozite "Taxa pe valoarea
şi taxe datorate adãugatã deductibilã"
bugetului de stat"

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie sa colecteze într-o perioada fiscalã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeaşi perioada fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri şi/sau prestãrilor de servicii care este exigibilã în perioada fiscalã de raportare, dar nu a fost evidenţiatã în decontul de taxa pe valoarea adãugatã al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile perioadelor fiscale urmãtoare.
(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscalã este trimestrul, jurnalele de vânzãri şi cumpãrãri se totalizeazã numai la sfârşitul fiecãrui trimestru. Conturile de taxa pe valoarea adãugatã nu se inchid la fiecare sfârşit de luna, ci numai la sfârşitul unui trimestru care reprezintã perioada fiscalã în scopul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã. Taxa de plata şi suma negativa a taxei pe valoarea adãugatã se determina la finele perioadei fiscale, respectiv al trimestrului.

Codul fiscal:
Regularizarea şi rambursarea taxei
Art. 149 [...]
(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxa pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoana impozabilã solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportata obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.

Norme metodologice:
53. (1) Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã solicitat de persoana impozabilã la rambursare, prin decontul de taxa pe valoarea adãugatã, nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. În situaţia în care persoana impozabilã renunţa la cererea de rambursare, poate sa preia suma respectiva în decontul de taxa pe valoarea adãugatã ca suma reportata din perioada fiscalã precedenta pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renunţarea la cererea de rambursare trebuie sa fie comunicatã în scris organului fiscal teritorial pentru a fi operata în fişa de plãtitor.
(2) Sumele solicitate la rambursare se înregistreazã la sfârşitul perioadei fiscale într-un analitic separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest analitic nu pot fi luate în considerare pentru regularizãrile de taxa prevãzute de art. 149 din Codul fiscal, cu excepţia cazurilor când s-a renunţat la cererea de rambursare cu respectarea prevederilor alin. (1).
(3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse o data cu deconturile de taxa pe valoarea adãugatã pana la data de 31 decembrie 2003, nesolutionate pana la aceasta data, precum şi cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o data cu decontul lunii decembrie pana la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi soluţionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adãugatã în vigoare în luna pentru care s-a întocmit decontul de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XI
Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate
Art. 151. - (1) Dacã o persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi în România, altele decât cele prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:
a) prestatorul îşi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligaţia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate obligaţiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligaţia de a solicita înregistrarea fiscalã în scopul plãţii taxei pe valoarea adãugatã, în numele persoanei stabilite în strãinãtate;
b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îşi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, în numele prestatorului.
(2) Prin persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate se înţelege orice persoana care realizeazã activitãţi economice de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (2) şi care nu are în România sediul activitãţii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt efectuate.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate, acestea au obligaţia sa desemneze un reprezentant fiscal în România.
(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãşoarã operaţiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sa-şi desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operaţiuni.
(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adãugatã se stabileşte prin norme.

Norme metodologice:
54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe baza de cerere depusa de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite şi taxe. Cererea trebuie însoţitã de:
a) declaraţia de începere a activitãţii, care va cuprinde: data, volumul şi natura activitãţii pe care o va desfasura în România;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta se angajeazã sa îndeplineascã obligaţiile ce-i revin conform legii şi în care acesta trebuie sa precizeze natura operaţiunilor şi valoarea estimatã a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaţiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãşurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate. Nu se admite coexistenta mai multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verifica îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunica decizia luatã atât persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, cat şi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indica şi codul de identificare fiscalã atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sa fie diferit de codul de identificare fiscalã atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii decizia se comunica ambelor pãrţi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat din punct de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe valoarea adãugatã pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, cu excepţia celor pentru care se aplica taxarea inversa, atât timp cat dureazã mandatul sau. Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate nu trebuie evidentiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operaţiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezintã. Obligaţiile şi drepturile persoanei stabilite în strãinãtate privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaţiunilor efectuate în România sunt cele stabilite la titlul VI al Codului fiscal pentru orice alta persoana impozabilã romana şi se exercita prin reprezentantul fiscal, mai puţin evidenta contabila, care nu este obligatorie. Prevederile art. 152 din codul fiscal nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite în strãinãtate.
(5) Reprezentantul fiscal poate sa renunţe la angajamentul asumat printr-o cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sa precizeze ultimul decont de taxa pe valoarea adãugatã pe care îl va depune în aceasta calitate şi sa propunã o data ulterioara depunerii cererii, când va lua sfârşit mandatul sau. De asemenea, este obligat sa precizeze dacã renunţarea la mandat se datoreazã încetãrii activitãţii în România a persoanei impozabile stabilite în strãinãtate. În cazul în care persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate îşi continua activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dacã persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate a întocmit toate formalitãţile necesare desemnãrii unui alt reprezentant fiscal sau, dupã caz, şi-a înregistrat un sediu permanent în România.
(6) Persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate transmite reprezentantului fiscal factura externa destinatã beneficiarului sau, fãrã a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adãugatã, precum şi doua copii de pe factura respectiva. Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii din factura externa şi transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreunã cu factura externa.
(7) Completarea facturii fiscale deroga de la normele legale privind circulaţia şi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menţionarea urmãtoarelor informaţii:
a) numãrul, care este acelaşi cu numãrul facturii externe, şi data emiterii facturii;
b) la rubrica furnizor se completeazã numele şi adresa reprezentantului fiscal, codul de identificare fiscalã atribuit pentru o persoana stabilitã în strãinãtate şi numele persoanei stabilite în strãinãtate pe care o reprezintã;
c) numele, adresa şi codul de identificare fiscalã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
d) denumirea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate;
e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obţinutã prin convertirea în lei a valutei în funcţie de cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii fiscale;
f) cota de taxa pe valoarea adãugatã sau menţiunea "scutit cu drept de deducere", "scutit fãrã drept de deducere" sau "neinclus în baza de impozitare", dupã caz;
g) valoarea taxei pe valoarea adãugatã;
h) la total de plata se va înscrie numai suma taxei pe valoarea adãugatã.
(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxa pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile desfãşurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. În situaţia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în strãinãtate, trebuie sa depunã câte un decont pentru fiecare persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. Nu este permis reprezentantului fiscal sa evidentieze în decontul de taxa pe valoarea adãugatã depus pentru activitatea sa proprie pentru care este înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã operaţiunile desfãşurate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, pentru care depune un decont de taxa pe valoarea adãugatã separat.
(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, reprezentantul fiscal trebuie sa detina documentele originale prevãzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligaţi sa emita pe lângã facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal şi facturi externe pentru cumpãrãrile efectuate din România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
55. (1) Dacã activitatea pe care o desfãşoarã în România persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate implica obligativitatea înregistrãrii unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I al Codului fiscal, aceasta nu mai poate sa-şi desemneze un reprezentant fiscal în România. Sediul permanent se înregistreazã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã şi îndeplineşte toate obligaţiile privind taxa pe valoarea adãugatã care decurg din titlul VI al Codului fiscal şi din prezentele norme metodologice pentru activitãţile atribuibile sediului permanent.
(2) Pentru activitãţile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfãşurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, sediul permanent aplica o procedura similarã celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct. 54 alin. (6), (7) şi (9). Se excepteazã pct. 54 alin. (7) lit. b), unde se completeazã la rubrica furnizor numele şi adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, precum şi codul de identificare fiscalã atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face menţiunea "activitãţi care nu sunt atribuibile sediului permanent".
(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe valoarea adãugatã şi pentru toate operaţiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxa pe valoarea adãugatã cuprinde atât operaţiunile atribuibile sediului permanent, cat şi cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
(4) În situaţia în care, ulterior desemnãrii unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în strãinãtate îi revine obligaţia înregistrãrii unui sediu permanent, aceasta trebuie sa renunţe la reprezentantul fiscal, drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adãugatã fiind preluate de sediul permanent.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XII
Regimul special de scutire

Sfera de aplicare şi regulile pentru regimul special de scutire
Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile a cãror cifra de afaceri anuala, declarata sau realizatã, este inferioarã plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã.
(2) Persoanele impozabile nou-înfiinţate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacã declara ca vor realiza anual o cifra de afaceri estimatã de pana la 2 miliarde lei inclusiv şi nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operaţiuni sub plafonul de scutire prevãzut la alin. (1), se considera ca sunt în regimul special de scutire, dacã nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Persoanele impozabile, care depãşesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite înregistrarea ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãşirii. Pentru persoanele nou-înfiinţate, anul fiscal reprezintã perioada din anul calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data înregistrãrii pana la finele anului. Fracţiunile de luna vor fi considerate o luna calendaristicã intreaga. Persoanele care se afla în regim special de scutire trebuie sa ţinã evidenta livrãrilor de bunuri şi a prestãrilor de servicii, care intra sub incidenta prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzãri. Data depãşirii plafonului este consideratã sfârşitul lunii calendaristice în care a avut loc depãşirea de plafon. Pana la data înregistrãrii ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxa pe valoarea adãugatã. În situaţia în care se constata ca persoana în cauza a solicitat cu întârziere atribuirea calitãţii de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este indreptatita sa solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursa între data la care persoana în cauza avea obligaţia sa solicite înregistrarea ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal şi data de la care înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.
(4) Dupã depãşirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.
(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplica livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin. (1).
(6) Cifra de afaceri care serveşte drept referinta la aplicarea alin. (1) este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii taxabile, incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 şi 144.
(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispoziţiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 şi nici nu pot sa înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate sa îndeplineascã obligaţiile prevãzute la art. 155 alin. (4), art. 156 şi 157.

Norme metodologice:
56. (1) Regimul special de scutire prevede o scutire de taxa pe valoarea adãugatã care opereazã asupra întregii activitãţi a persoanei impozabile, indiferent ca operaţiunile desfãşurate sunt taxabile, scutite cu drept de deducere, scutite fãrã drept de deducere sau operaţiuni care nu sunt în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã nu pot aplica regimul special de scutire prevãzut la art. 152 din Codul fiscal.
(2) Prin persoane impozabile înregistrate fiscal care ulterior realizeazã operaţiuni sub plafonul de scutire, prevãzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, se înţelege persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, dar care sunt înregistrate fiscal şi ulterior înregistrãrii fiscale efectueazã operaţiuni taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept de deducere.
(3) În cazul persoanelor ale cãror operaţiuni au fost scutite fãrã drept de deducere prin lege şi ulterior devin taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere în acelaşi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate numai operaţiunile efectuate de la data la care prin lege operaţiunile sunt taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct operaţiunile scutite fãrã drept de deducere sunt cele prevãzute de lege, exclusiv cele realizate în regimul special de scutire.
(4) În cazul persoanelor impozabile care au depãşit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:
a) în situaţia în care abaterea de la prevederile legale se constata înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi trebuit sa o colecteze pe perioada scursa între data la care avea obligaţia sa solicite înregistrarea ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal şi data constatãrii abaterii. Pe perioada cuprinsã între data constatãrii de cãtre organele fiscale a nerespectãrii obligaţiei de a solicita înregistrarea ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã şi data înregistrãrii efective, persoana impozabilã aplica regimul special de scutire prevãzut de art. 152 din Codul fiscal, însã are obligaţia de a plati la buget taxa pe care ar fi trebuit sa o colecteze pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate în aceasta perioada;
b) în situaţia în care abaterea de la prevederile legale se constata ulterior înregistrãrii ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi avut obligaţia sa o colecteze pe perioada scursa între data la care avea obligaţia sa solicite înregistrarea ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã în regim normal şi data la care înregistrarea a devenit efectivã.
(5) În ambele situaţii prevãzute la alin. (4), la data înregistrãrii ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, persoana impozabilã beneficiazã de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziţionate, conform art. 145 alin. (11) şi (12) din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înscrie în primul decont de taxa pe valoarea adãugatã depus la organul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XIII
Obligaţiile plãtitorilor de taxa pe valoarea adãugatã

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
Art. 154. - În înţelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau alta organizaţie care nu are personalitate juridicã se considera a fi o persoana impozabilã separatã, pentru acele activitãţi economice desfãşurate de asociaţi sau parteneri în numele asociaţiei sau organizaţiei respective, cu excepţia asociaţiilor în participaţiune.
Norme metodologice:
57. Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaţii fãrã personalitate juridicã este considerat persoana impozabilã separatã pentru acele activitãţi economice care nu sunt desfãşurate în numele asocierii sau organizaţiei respective.

Codul fiscal:
Facturile fiscale
Art. 155. - (1) Orice persoana impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, are obligaţia sa emita factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, nu au dreptul sa emita facturi fiscale şi nici sa înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri şi/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre alta persoana, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situaţiile în care factura fiscalã poate fi emisã şi de alta persoana decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pana la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.
Norme metodologice:
58. (1) Transferul proprietãţii bunurilor în executarea creanţelor, în situaţia în care bunurile au fost predate pe baza de înţelegere între debitor şi creditor, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre debitor, dacã operaţiunea constituie livrare de bunuri.
(2) În cazul bunurilor supuse executãrii silite, dacã operaţiunea constituie livrare de bunuri, obligaţia întocmirii facturii fiscale revine persoanei abilitate prin lege sa efectueze vânzarea bunurilor, care procedeazã dupã cum urmeazã:
a) emite factura fiscalã de executare silitã, în trei exemplare. Originalul facturii fiscale de executare silitã se transmite cumpãrãtorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;
b) încaseazã de la cumpãrãtor contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, pe care o vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacã prin contract se prevede ca plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adãugatã se vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adãugatã va fi transmisã debitorului executat silit;
c) taxa pe valoarea adãugatã din facturile fiscale de executare silitã se înregistreazã de cãtre persoanele abilitate prin lege sa efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite, în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adãugatã. În situaţia în care persoana abilitata prin lege sa efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite este înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, nu va evidenţia în decontul de taxa pe valoarea adãugatã operaţiunile respective.
(3) În situaţia în care executarea silitã a fost efectuatã potrivit prevederilor alin. (2), debitorul executat silit trebuie sa înregistreze în evidenta proprie operaţiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silitã transmise de persoana abilitata prin lege sa efectueze vânzarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã colectata aferentã. În situaţia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de plata a taxei pe valoarea adãugatã transmis de persoana abilitata prin lege sa efectueze vânzarea bunurilor, debitorul executat silit evidenţiazã suma achitatã, cu semnul minus, în decontul de taxa pe valoarea adãugatã la rândul de regularizari din rubrica "taxa pe valoarea adãugatã colectata" a decontului.
(4) Cumpãrãtorii/adjudecatarii exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pe baza facturilor fiscale de executare silitã. În situaţia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se deduce la data stabilitã pentru plata ratelor.
59. (1) Conform prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã nu au dreptul sa emita facturi fiscale şi nici sa înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãri de bunuri şi/sau prestãri de servicii cãtre alta persoana în documentele emise. Orice persoana care incalca aceste prevederi trebuie sa vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxa nedatorata. Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie sa justifice ca taxa pe valoarea adãugatã a fost plãtitã la bugetul de stat de cãtre furnizor/prestator.
(2) Pentru prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 155 alin. (4), (5) şi (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligaţi sa emita facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu pana la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã. Pentru prestãrile de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrãri, cum sunt cele de construcţii-montaj, consultanţa, cercetare, expertize şi altele asemãnãtoare, data efectuãrii prestãrii de servicii se considera a fi data la care sunt întocmite situaţiile de lucrãri şi, dupã caz, data acceptãrii de cãtre beneficiar a situaţiilor de lucrãri.
(3) În cazul livrãrii de bunuri imobile, data livrãrii, respectiv data la care se emite factura fiscalã, este consideratã data la care toate formalitãţile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor. Orice facturare efectuatã înainte de îndeplinirea formalitãţilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor se considera facturare de avansuri, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrala a livrãrii de bunuri imobile.

Codul fiscal:
(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliţi în strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligaţia plãţii taxei pe valoarea adãugatã, aceştia din urma, dacã sunt înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, trebuie sa autofactureze operaţiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuãrii plãţii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pana la aceasta data. Operaţiunile de leasing extern se autofactureaza de cãtre beneficiarii din România, înregistraţi ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau la data plãţii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã vor urma procedura prevãzutã la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileşte prin norme.

Norme metodologice:
60. (1) Numai persoanele înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã sunt obligate sa emita facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special şi nu genereazã venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscalã se emite numai dacã operaţiunile în cauza sunt taxabile şi numai în scopul taxei pe valoarea adãugatã. Completarea acestor facturi deroga de la normele legale privind circulaţia şi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menţionarea urmãtoarelor informaţii:
a) numãrul facturii va fi acelaşi cu numãrul facturii prestatorului sau se atribuie un numãr propriu dacã este o factura emisã pentru plati cãtre prestator, pentru care nu s-a primit o factura;
b) data emiterii facturii;
c) numele şi adresa persoanei stabilite în strãinãtate, la rubrica furnizor;
d) numele, adresa şi codul de identificare fiscalã de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
e) denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obţinutã prin convertirea în lei a valutei în funcţie de cursul de schimb în vigoare la data prevãzutã prin lege pentru emiterea facturii fiscale;
g) cota de taxa pe valoarea adãugatã;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Informaţiile din factura fiscalã emisã prin autofacturare se înscriu şi în jurnalele pentru cumpãrãri şi în jurnalele pentru vânzãri şi sunt preluate corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã respectiv, atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale persoanele înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaţiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, reflecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor operaţiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin înregistrarea contabila:

4426 = 4427
"Taxa pe valoarea "Taxa pe valoarea
adãugatã deductibilã" adãugatã colectata"

(4) Plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplica şi prevederile art. 147 din Codul fiscal, în funcţie de destinaţia pe care o dau prestãrilor, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaţiuni care nu dau drept de deducere, cat şi de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din codul fiscal deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxa pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibila se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente, potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificãrilor efectuate, constata ca nu s-au îndeplinit obligaţiile prevãzute la alin. (1)-(4), vor proceda astfel:
a) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (1)-(3), în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa colectata şi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestriala. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata definitiva calculatã pentru anul în care a avut loc operaţiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestriala. Diferenţele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaţiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) şi c) se datoreazã penalitãţi de întârziere şi/sau dobanzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
(7) Dacã plata pentru operaţiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sa fie livrate sau înaintea finalizarii prestãrii serviciilor, factura fiscalã trebuie sa fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare data când este încasat un avans, fãrã a depãşi finele lunii în care a avut loc încasarea.

Norme metodologice:
61. (1) Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plati în avans se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrala a livrãrii de bunuri şi/sau prestãrii de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factura fiscalã pe care se evidenţiazã contravaloarea integrala a livrãrii de bunuri şi/sau prestãrii de servicii. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii contractate în valuta a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar de la data încasãrii se aplica prevederile pct. 18. Persoanele impozabile care realizeazã activitate de vânzare de bunuri pe baza de contracte de vânzare-cumpãrare cãtre persoane fizice, cu plata esalonata sub forma de avansuri, livrarea bunurilor efectuandu-se dupã achitarea integrala a contravalorii mãrfurilor contractate, nu au obligaţia sa întocmeascã facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã pe baza de borderou de vânzare (încasare).
(2) Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale de import persoanele impozabile nu au obligaţia sa emita facturi fiscale. Furnizorii pot emite facturi fiscale fãrã taxa pe valoarea adãugatã pentru aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrala a livrãrii de bunuri.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã care au în structura subunitati tip sedii secundare - sucursale, agenţii, reprezentante sau alte asemenea unitãţi fãrã personalitate juridicã -, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, vor întocmi un singur decont de taxa pe valoarea adãugatã pentru intreaga activitate.

Codul fiscal:
(8) Factura fiscalã trebuie sa cuprindã obligatoriu urmãtoarele informaţii:
a) seria şi numãrul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa şi codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
g) cota de taxa pe valoarea adãugatã sau menţiunea scutit cu drept de deducere, scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupã caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operaţiunile taxabile.

Norme metodologice:
62. (1) În situaţia în care se livreaza bunuri şi/sau se presteazã servicii cu regimuri şi/sau cote diferite, acestea se pot consemna într-o singura factura fiscalã, menţionându-se în dreptul fiecãrui bun/serviciu regimul, respectiv cota de taxa pe valoarea adãugatã. Menţiunea "neimpozabil" se evidenţiazã pentru operaţiuni care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, efectuate de persoane înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã.
(2) Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii prevãzute la art. 132 şi art. 133 alin. (2) lit. a), c) şi d) din Codul fiscal, pentru care locul livrãrii, respectiv locul prestãrii, nu este considerat a fi în România, efectuate de persoanele impozabile din România înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari persoane impozabile stabilite în strãinãtate, nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Acestea se înregistreazã în jurnalele de livrãri pe baza facturilor externe emise.

Codul fiscal:
Evidenta operaţiunilor impozabile şi depunerea decontului
Art. 156 [...]
(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã trebuie sa întocmeascã şi sa depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioada fiscalã, pana la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice. Operaţiunile prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidentiate în decontul de taxa pe valoarea adãugatã atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã. Pentru plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplica prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.
(3) Persoanele neinregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaţiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sa întocmeascã un decont de taxa pe valoarea adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel de operaţiuni. Decontul se depune pana la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre prestator, în cazul plãţilor fãrã factura. Pentru operaţiunile de leasing extern, decontul special se depune pana la data de 25 a lunii urmãtoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing şi/sau celei în care au fost efectuate plati în avans.

Norme metodologice:
63. (1) Pentru luna decembrie a anului 2003 persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã depun deconturi de taxa pe valoarea adãugatã, conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice în aplicarea <>Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã.
(2) Persoanele care sunt beneficiari ai operaţiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) şi art. 151 alin. (1) lit. b) din codul fiscal şi care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã nu întocmesc facturi fiscale prin autofacturare, fiind obligate la plata efectivã a taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaţiuni. Plata se face prin decontul special de taxa pe valoarea adãugatã la termenele prevãzute la art. 156 alin. (3) din Codul fiscal. Cursul de schimb la care se converteste valuta în lei pentru a fi reflectatã în decontul special este:
a) cel din data la care a fost primitã factura prestatorului;
b) cel din data la care s-a efectuat o plata în avans cãtre prestator, fãrã factura;
c) pentru operaţiunile de leasing nu se aplica prevederile lit. a) şi b), cursul de schimb fiind obligatoriu cel din data stabilitã prin contract pentru plata ratelor şi/sau data la care s-au efectuat plati în avans, inclusiv plata în avans a ratei de leasing.

Codul fiscal:
Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget
Art. 157 [...]
(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteşte la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.
(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã care au obţinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru urmãtoarele:
a) importul de maşini industriale, utilaje tehnologice, instalaţii, echipamente, aparate de mãsura şi control, automatizãri, destinate realizãrii de investiţii, precum şi importul de maşini agricole şi mijloace de transport destinate realizãrii de activitãţi productive;
b) importul de materii prime şi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în ţara, stabilite prin norme, şi sunt destinate utilizãrii în cadrul activitãţii economice a persoanei care realizeazã importul.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3), trebuie sa solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligaţii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuţii, inclusiv contribuţiile individuale ale salariaţilor şi orice alte venituri bugetare, cu excepţia celor eşalonate şi/sau reesalonate la plata. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligaţia sa acorde liberul de vama pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adãugatã se stabileşte prin norme.
(5) Importatorii care au obţinut certificatele de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adãugatã evidenţiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor importate în decontul de taxa pe valoarea adãugatã, atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã. Pentru plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplica prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Norme metodologice:
64. (1) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adãugatã şi lista materiilor prime şi materialelor consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în ţara.
(2) Importatorii care au obţinut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adãugatã în vama evidenţiazã taxa aferentã importului în jurnalele pentru cumpãrãri şi în jurnalele pentru vânzãri, pe baza declaraţiei vamale de import sau, dupã caz, a actului constatator emis de autoritatea vamalã, şi este preluatã în decontul de taxa pe valoarea adãugatã atât ca taxa colectata, cat şi ca taxa deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale importatorii reflecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor importuri prin înregistrarea contabila:

4426 = 4427
"Taxa pe valoarea "Taxa pe valoarea
adãugatã deductibilã" adãugatã colectata"

(4) Plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplica şi prevederile art. 147 din Codul fiscal, în funcţie de destinaţia pe care o dau bunurilor importate, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaţiuni care nu dau drept de deducere, cat şi de operaţiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxa pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibila se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) Pentru importatorii care nu îndeplinesc obligaţiile prevãzute la alin. (2)-(4) organele fiscale competente vor aplica urmãtoarele mãsuri:
a) dacã importurile respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa colectata şi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, prorata lunarã ori trimestriala. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata definitiva calculatã pentru anul în care a avut loc operaţiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã ori trimestriala. Diferenţele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaţiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) şi c) se datoreazã penalitãţi de întârziere şi/sau dobânzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Responsabilitatea plãtitorilor şi a organelor fiscale
Art. 158. - (1) Orice persoana obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã poarta rãspunderea pentru calcularea corecta şi plata la termenul legal a taxei pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxa pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 156 alin. (2) şi (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu şi cu legislaţia vamalã în vigoare.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale şi de autoritãţile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare şi în legislaţia vamalã în vigoare.

Norme metodologice:
65. Orice diferenţe de taxa pe valoarea adãugatã de plata, constatate de organele de control, cu excepţia celor de la pct. 60 alin. (5) lit. a) şi pct. 64 alin. (5) lit. a), nu se includ în deconturile de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XV
Dispoziţii tranzitorii

Dispoziţii tranzitorii
Art. 161. - (1) Operaţiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepţiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul instituţiilor publice, au obligaţia sa asigure fondurile necesare plãţii taxei pe valoarea adãugatã în situaţia în care operaţiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul modificãrii de cota.

Norme metodologice:
66. (1) Livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate pana la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expediţie şi transport, situaţii de lucrãri, procese-verbale de recepţie sau cu alte documente similare, din care sa rezulte ca livrarea şi/sau prestarea au fost efectuate pana la data menţionatã, vor fi facturate potrivit regimului în vigoare la data efectuãrii operaţiunilor respective.
(2) În situaţia în care anterior datei de 1 ianuarie 2004 s-au încasat avansuri sau au fost întocmite facturi fiscale înaintea livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul în vigoare la data efectuãrii livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepţia livrãrilor de bunuri şi prestãrilor de servicii care se efectueazã continuu, pentru care regularizarea se va efectua în funcţie de data la care intervine exigibilitatea taxei potrivit art. 135 alin. (4) din Codul fiscal.
(3) Preţurile cu amãnuntul, care includ taxa pe valoarea adãugatã colectata neexigibila de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman şi veterinar din farmacii, existente la 31 decembrie 2003, se corecteaza cu diferenţa dintre cota de 19%, în vigoare pana la 31 decembrie 2003, şi cota de 9%, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, aplicând procedeul sutei mãrite. Aceasta operaţiune se reflecta contabil prin înregistrarea: 371=4428 în roşu sau cu semnul minus, cu suma aferentã reducerii taxei pe valoarea adãugatã de la 19% la 9%. Modificarea de cota nu afecteazã deducerea taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziţiilor de medicamente efectuate pana la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin aplicarea cotei de 19% de taxa pe valoarea adãugatã. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 medicamentele de uz uman şi veterinar se livreaza cu cota de 9% de taxa pe valoarea adãugatã, indiferent dacã sunt din stocurile producãtorilor, ale farmaciilor sau dacã provin din import.
(4) Contractele în derulare privind livrãri de bunuri sau prestãri de servicii, inclusiv cele de achiziţii publice, sunt supuse cotelor şi regimurilor de taxa pe valoarea adãugatã în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit art. 161 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul contractelor de achiziţii publice, la care preţurile negociate nu conţin taxa pe valoarea adãugatã potrivit <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 212/2002 , cu modificãrile ulterioare, se procedeazã astfel: pentru livrãri de bunuri sau prestãri de servicii care au fost scutite cu sau fãrã drept de deducere pana la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxa pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei de taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare la preţul stabilit prin contractul de achiziţii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în cazul livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii care au fost supuse cotei de 19% de taxa pe valoarea adãugatã pana la data de 31 decembrie 2003, iar de la data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxa pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei reduse de taxa pe valoarea adãugatã la preţul stabilit prin contractul de achiziţii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii efectuate pana la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, se aplica prevederile alin. (1) şi (2).

Codul fiscal:
(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza <>art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, rãmân valabile pana la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate.

Norme metodologice:
67. (1) Procedura de amânare a exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile derulate dupã data de 1 ianuarie 2004 în baza certificatelor de amânare a exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza <>art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, care rãmân valabile pana la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (2) din Codul fiscal, se realizeazã astfel:
a) beneficiarii au obligaţia sa achite în numele furnizorului taxa pe valoarea adãugatã direct la bugetul de stat, la data punerii în funcţiune a investiţiei, dar nu mai târziu de data înscrisã în certificatul de amânare a exigibilitatii T.V.A. Taxa pe valoarea adãugatã achitatã devine deductibilã şi se înscrie în decontul de taxa pe valoarea adãugatã din luna respectiva. Cu suma achitatã se va diminua corespunzãtor datoria fata de furnizor. Beneficiarii certificatelor de amânare a exigibilitatii T.V.A. vor fi obligaţi sa plãteascã dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligaţiilor fata de bugetul de stat în cazul neachitarii la termen a taxei pe valoarea adãugatã;
b) furnizorii vor inregistra ca taxa neexigibila taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor cãtre beneficiarii care au obţinut certificate de amânare a exigibilitatii T.V.A., pentru care nu mai au obligaţia de plata la bugetul de stat. În luna în care beneficiarii achitã taxa pe valoarea adãugatã respectiva, taxa devine exigibilã, dar furnizorii îşi vor reduce corespunzãtor suma taxei colectate şi concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnatã în conturile de clienţi. Furnizorii nu vor fi obligaţi la plata de dobânzi şi penalitãţi de întârziere pentru neplata în termen de cãtre beneficiari a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adãugatã a carei exigibilitate a fost amânatã.
(2) Furnizorii sunt obligaţi sa dea o declaraţie pe propria rãspundere, semnatã de persoana care angajeazã legal unitatea, pe care o transmit beneficiarului, din care sa rezulte ca bunurile furnizate au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzãrii şi nu au fost niciodatã utilizate.
(3) Amânarea exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã se justifica de cãtre furnizori pe baza copiei legalizate de pe certificatul de amânare, obţinutã de la beneficiari.
(4) Bunurile respective nu pot face obiectul comercializãrii pe perioada acordãrii facilitatii prevãzute de lege. În situaţia nerespectãrii acestei prevederi, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data efectuãrii livrãrii. Pentru perioada de la data efectuãrii livrãrii pana la data plãţii efective se datoreazã penalitãţi de întârziere şi/sau dobânzi pentru neplata în termen a obligaţiilor bugetare.
(5) În caz de divizare, fuziune, lichidare, dizolvare fãrã lichidare, unitãţile care beneficiazã de amânarea exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã au obligaţia de a achitã taxa pe valoarea adãugatã înainte de declanşarea acestor operaţiuni şi de a anunta concomitent organul fiscal care a emis certificatul de amânare a exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Înregistrãrile contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la amânarea exigibilitatii sunt urmãtoarele:
A. La furnizori:
a) înregistrarea livrãrii de bunuri:
411 = %
707
4428
b) la data achitãrii taxei pe valoarea adãugatã de cãtre beneficiari operaţiunea se înscrie în jurnalul de vânzãri în coloanele 8 şi 9 sau 10 şi 11, dupã caz, iar pe baza copiei documentului de plata transmis de beneficiari se înregistreazã taxa pe valoarea adãugatã devenitã exigibilã:
4428 = 4427
c) concomitent se înregistreazã reducerea taxei colectate pentru aceste operaţiuni, care se evidenţiazã la rândul de regularizari din Decontul de taxa pe valoarea adãugatã:
4427 = 411
B. La beneficiari:
a) înregistrarea achiziţiei de bunuri:
% = 404
212
4428
b) achitarea taxei pe valoarea adãugatã la bugetul de stat, rezultatã din facturile furnizorilor pentru care s-a obţinut certificatul de amânare a exigibilitatii taxei pe valoarea adãugatã:
4426 = 512
Operaţiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpãrãri în coloanele 7 şi 8 sau 9 şi 10, dupã caz;
c) stingerea datoriei fata de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea adãugatã achitatã în numele sau:
404 = 4428.

Codul fiscal:
(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operaţiunile de intermediere în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operaţiunile realizate de casele de amanet.

Norme metodologice:
68. Reguli speciale pentru operaţiunile de intermediere în turism
(1) Agenţiile de turism touroperatoare şi detailiste, denumite în continuare agenţii de turism, pot aplica regulile speciale în mãsura în care acţioneazã în nume propriu în folosul turistului şi utilizeazã pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri şi/sau servicii achiziţionate de la alte persoane impozabile. Pachetul de servicii turistice, pãrţile componente ale acestuia şi turistul sunt notiuni reglementate de legislaţia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.
(2) Toate operaţiunile efectuate de agenţiile de turism pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în condiţiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii unica a agenţiei de turism. Aceasta prestaţie unica se impune în ţara în care agenţia de turism îşi are stabilit sediul activitãţii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.
(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agenţia de turism este constituitã din beneficiul realizat de agenţie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adãugatã inclusã în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenţa dintre preţul de vânzare solicitat de agenţia de turism şi costul real al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În înţelesul prezentului alineat se înţelege prin:
a) preţ de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obţinutã sau care se va obţine de cãtre agenţia de turism de la client sau de la un terţ pentru pachetul de servicii turistice sau, dupã caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subvenţiile legate direct de aceasta operaţiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii, cum sunt comisioanele şi asigurarea solicitatã de agenţie clientului, dar exclusiv sumele prevãzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;
b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia - preţul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport, hoteliere, de alimentaţie publica, şi alte cheltuieli, precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru viza, diurna şi cazare pentru sofer, taxe de autostrada, taxe de parcare, combustibil, cu excepţia cheltuielilor generale care intra în costul pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectata aferentã serviciului unic al agenţiei de turism se determina prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxa pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora, comercializate într-o perioada fiscalã, se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri/servicii care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioada fiscalã se determina pe baza unor situaţii de calcul şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã.
(5) Agenţiile de turism nu au dreptul sa înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau turistului, pentru operaţiunile cãrora le sunt aplicate regulile speciale de determinare a taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru serviciul unic furnizat de agenţia de turism intervine la data la care toate elementele necesare determinãrii bazei de impozitare prevãzute la alin. (3) sunt certe.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor şi serviciilor achiziţionate în vederea realizãrii de operaţiuni supuse regulilor speciale nu este deductibilã de cãtre agenţiile de turism.
(8) Agenţiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã pentru operaţiunile prevãzute la alin. (1), cu excepţia cazului în care turistul este o persoana fizica, situaţie în care aplicarea regulilor speciale este obligatorie.
(9) Atunci când agenţiile de turism efectueazã atât operaţiuni supuse regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã, cat şi operaţiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie sa conducã evidente contabile separate.
69. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale pentru vânzãrile de bunuri second-hand (de ocazie), care se aplica de cãtre persoanele impozabile revanzatoare înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã.
(2) În vederea aplicãrii acestor reguli speciale, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înţelege prin bunuri secondhand (de ocazie) bunurile mobile corporale care au fost utilizate anterior achiziţionãrii şi urmeazã a fi reparate, imbunatatite sau vândute ca atare. În aceasta categorie se include şi cartea veche.
(3) Prin persoana impozabilã revanzatoare, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înţelege o persoana impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, care în cadrul activitãţii sale economice cumpara din ţara bunuri second-hand (de ocazie) în vederea revânzãrii acestora cãtre alte persoane.
(4) În prevederile alin. (3) se încadreazã persoanele impozabile care au prevãzut în obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de ocazie).
(5) Baza de impozitare pentru livrarea de cãtre persoanele impozabile revanzatoare a bunurilor second-hand se determina la livrarea bunurilor şi este constituitã din suma reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare obţinut, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, şi preţul de cumpãrare al bunurilor, însã numai dacã persoana impozabilã revanzatoare a cumpãrat bunurile respective de la:
a) persoane care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxa pe valoarea adãugatã;
b) alte persoane impozabile revanzatoare, în mãsura în care livrarea de bunuri realizatã de acestea a fost supusã prezentului regim special.
(6) Persoanele impozabile revanzatoare care livreaza bunuri second-hand nu au dreptul sa înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, taxa nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã colectata, aferentã livrãrii de cãtre persoanele impozabile revanzatoare de bunuri second-hand, se determina prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (5). Cota de taxa pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente operaţiunilor de livrare de bunuri second-hand într-o perioada fiscalã, se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioada fiscalã se determina pe baza unor situaţii de calcul şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã.
(8) Persoanele impozabile revanzatoare pot opta pentru regimul normal de taxa pe valoarea adãugatã.
(9) Persoanele impozabile care livreaza atât bunuri supuse regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã, cat şi bunuri în regim second-hand trebuie sa ţinã evidenta separat pentru fiecare activitate.
70. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale aplicabile bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaţie.
(2) În cazul bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaţie, baza de impozitare este constituitã din:
a) suma obţinutã din vânzarea bunurilor second-hand încredinţate de plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã;
b) suma reprezentând marja obţinutã din vânzarea de bunuri second-hand aparţinând neplatitorilor de taxa pe valoarea adãugatã sau a bunurilor scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Marja reprezintã diferenţa dintre preţul la care bunul a fost comercializat şi suma cuvenitã proprietarului bunului.
(3) Taxa pe valoarea adãugatã colectata se determina astfel:
a) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare, dacã livrãrile de bunuri sunt taxabile. Cota de taxa pe valoarea adãugatã este cota standard de 19% sau, dupã caz, cota redusã de 9%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor, plãtitorii de taxa pe valoarea adãugatã care au încredinţat bunurile respective fiind obligaţi sa emita facturi fiscale cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;
b) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxa pe valoarea adãugatã este de 19%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectata, stabilitã conform alin. (3) lit. b), nu se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaţiuni într-o perioada fiscalã, se ţin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaţiunile pentru care se aplica regim normal de taxa pe valoarea adãugatã, în care se evidenţiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum şi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenţiazã cumpãrãrile de bunuri second-hand destinate a fi vândute în sistem de consignaţie. Baza de impozitare şi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaţiuni într-o perioada fiscalã se determina pe baza unor situaţii de calcul şi se evidenţiazã corespunzãtor în decontul de taxa pe valoarea adãugatã.
(5) Persoanele impozabile care livreaza atât bunuri supuse regimului normal de taxa pe valoarea adãugatã, cat şi bunuri supuse regulilor speciale de vânzare în sistem de consignaţie conform alin. (2) lit. b) trebuie sa ţinã evidenta separat pentru fiecare activitate.
71. Pentru operaţiunile realizate de casele de amanet, se aplica urmãtoarele reguli:
a) dobânzile sau comisioanele încasate de casele de amanet pentru acordarea de împrumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, indiferent dacã bunurile mobile depuse de cãtre debitor drept gaj sunt sau nu sunt returnate;
b) dacã împrumutul nu este restituit de cãtre debitor, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru valoarea obţinutã din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Dacã, potrivit contractului încheiat cu debitorul, bunurile sunt vândute în sistem de consignaţie, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã numai pentru marja realizatã din vânzarea bunurilor, aplicând prevederile pct. 70.
72. Regimul normal de taxa pe valoarea adãugatã reprezintã toate regulile de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, instituite prin titlul VI al Codului fiscal şi prin prezentele norme metodologice, cu excepţia cazurilor prevãzute la pct. 68-71 şi a regimului special de scutire prevãzut de art. 152 din Codul fiscal, în care se deroga de la regimul normal de taxa pe valoarea adãugatã şi se aplica reguli speciale.
73. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal.

ANEXA 1


────────
la normele metodologice de aplicare
───────────────────────────────────
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
────────────────────────────────────────────

NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevãzute la
art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal

1. Denumirea solicitantului ..................................
2. codul fiscal de plãtitor de TVA ...........................
3. Adresa ....................................................
4. Data de la care optati pentru taxare ......................
5. Bunurile imobile pentru care se aplica opţiunea (adresa completa, denumirea bunului imobil, dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul) ...................................

Confirm ca datele declarate sunt complete şi corecte.

Numele şi prenumele ..............., funcţia .................
Semnatura şi ştampila

Va rugãm sa cititi art. 141 alin. (2) lit. k) din codul fiscal şi pct. 37 din normele metodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal.
Dacã nu sunteţi înregistrat ca plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã, nu puteti completa acest formular decât dupã dobândirea calitãţii de plãtitor de taxa pe valoarea adãugatã.

ANEXA 2
────────
la normele metodologice de aplicare
────────────────────────────────────
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
───────────────────────────────────────────

NOTIFICARE
privind anularea opţiunii de taxare a operaţiunilor prevãzute
la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal

1. Denumirea solicitantului ...................................
2. codul fiscal de plãtitor de TVA ............................
3. Adresa ................
4. Data de la care anulati opţiunea pentru taxare .............
5. Bunurile imobile pentru care anulati opţiunea (adresa completa, denumirea bunului imobil, dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul) ...................................
Confirm ca datele declarate sunt complete şi corecte.

Numele şi prenumele ..............., funcţia .................
Semnatura şi ştampila

Codul fiscal:

TITLUL VII
Accize

CAPITOLUL I
Accize armonizate

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Sfera de aplicare
Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din producţia interna sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.

Norme metodologice:
1. (1) Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele prevãzute la art. 162 din codul fiscal sunt accize specifice exprimate în euro pe unitatea de mãsura, cu excepţia tigaretelor la care acciza este combinata dintr-o acciza specifica exprimatã în euro/1.000 de tigarete, la care se adauga o acciza ad valorem aplicatã asupra preţului maxim de vânzare cu amãnuntul.
(2) Sumele datorate bugetului de stat drept accize se calculeazã în lei dupã cum urmeazã:
a) pentru bere:

K x R
A = C x ────── x Q
100

unde:
A = cuantumul accizei
C = numãrul de grade Plato
K = acciza unitarã prevãzutã la art. 176 nr. crt. 1 din Codul fiscal, în funcţie de capacitatea de producţie anuala
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
Concentratia zaharometrica exprimatã în grade Plato, în funcţie de care se calculeazã şi se vireazã la bugetul de stat accizele, este cea înscrisã în specificaţia tehnica elaborata pe baza standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie sa fie aceeaşi cu cea înscrisã pe etichetele de comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisã este de ±0,5 grade Plato;
b) pentru vinuri spumoase, bãuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:

K x R
A = ───── x Q
100
unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitarã prevãzutã la art. 176 nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
c) pentru alcool etilic:

C K x R
A = ──── x ────── x Q
100 100
unde:
A = cuantumul accizei
C = concentratia alcoolicã exprimatã în procente de volum
K = acciza specifica prevãzutã la art. 176 nr. crt. 5 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
d) pentru tigarete:
Total acciza datoratã = A(1) + A(2)
în care:
A(1) = acciza specifica
A(2) = acciza ad valorem
A(1) = K(1) x R x Q(1)
A(2) = K(2) x PA x Q(2)
unde:
K(1) = acciza specifica prevãzutã la art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
K(2) = acciza ad valorem prevãzutã la art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preţul maxim de vânzare cu amãnuntul
Q(1) = cantitatea exprimatã în unitãţi de 1.000 buc. tigarete
Q(2) = numãrul de pachete de tigarete aferente lui Q(1)
e) pentru tigari şi tigari de foi:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în unitãţi de 1.000 buc. tigari
K = acciza unitarã prevãzutã la art. 176 nr. crt. 7 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
f) pentru tutun destinat fumatului:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitarã prevãzutã la art. 176 nr. crt. 8 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
g) pentru uleiuri minerale:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în tone sau litri
K = acciza unitarã prevãzutã la art. 176 nr. crt. 9-16 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro.

Codul fiscal:
Definiţii
Art. 163. - În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi urmãtoarele definiţii: [...]
b) producţia de produse accizabile reprezintã orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice forma;

Norme metodologice:
2. În activitatea de producţie este inclusã şi operaţiunea de imbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberãrii pentru consum a acestora.

Codul fiscal:
Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
Art. 168 [...]
(2) Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afarã antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.

Norme metodologice:
3. În afarã antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care accizele au fost evidentiate distinct în documentele fiscale prevãzute de lege la momentul exigibilitatii accizelor.

Codul fiscal:
Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
Art. 168. - (1) Este interzisã producerea de produse accizabile în afarã antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisã deţinerea unui produs accizabil în afarã antrepozitului fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplica pentru berea, vinurile şi bãuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodãriile individuale pentru consumul propriu.

Norme metodologice:
4. (1) Gospodãriile individuale care produc bere, vinuri şi bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, pot vinde aceste produse numai pe baza autorizaţiei de producãtor individual emise de autoritatea fiscalã teritorialã şi numai cãtre un antrepozit fiscal de producţie, în condiţiile prevãzute la pct. 14. În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã teritorialã se înţelege, dupã caz, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori Direcţia generalã de administrare a marilor contribuabili.
(2) Pentru obţinerea autorizaţiei prevãzute la alin. (1) trebuie sa se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(3) Gospodãriile individuale care produc tuica şi rachiuri din fructe pentru consum propriu au obligaţia sa se înregistreze la administraţia finanţelor publice în raza cãreia îşi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza declaraţiei prezentate în anexa nr. 2.
(4) Gospodãriile individuale care produc tuica şi rachiuri din fructe pot vinde aceste produse numai pe baza autorizaţiei de producãtor individual emise de autoritatea fiscalã teritorialã şi numai cãtre un antrepozit fiscal de producţie, în condiţiile prevãzute la pct. 14. Pentru obţinerea autorizaţiei trebuie sa se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(5) Gospodãriile individuale sunt acele gospodãrii care nu efectueazã operaţiuni în sistem de prestãri de servicii. Sistemul de prestãri de servicii reprezintã activitatea de producţie de produse accizabile în care atât materia prima, cat şi produsul finit sunt ale beneficiarului prestaţiei.
(6) Tuica şi rachiurile din fructe pentru vânzare pot fi obţinute în sistem de prestãri de servicii numai la distilerii autorizate ca antrepozit fiscal de producţie, în condiţiile prevãzute la pct. 12.

Codul fiscal:
Uleiuri minerale
Art. 175 [...]
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize dacã sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încãlzit sau carburantului echivalent.

Norme metodologice:
5. (1) Pentru uleiurile minerale, altele decât cele de la art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil, se datoreazã bugetului de stat o acciza la nivelul accizei datorate pentru motorina.
(2) Pentru orice ulei mineral din grupa gazului petrolier lichefiat, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept combustibil, se datoreazã bugetului de stat o acciza la nivelul accizei datorate pentru gazul petrolier lichefiat.

Codul fiscal:
Calculul accizei pentru tigarete
Art. 177 [...]
(5) Preţul maxim de vânzare cu amãnuntul pentru orice marca de tigarete se stabileşte de cãtre persoana care produce tigaretele în România sau care importa tigaretele şi este adus la cunostinta publica în conformitate cu cerinţele prevãzute de norme.

Norme metodologice:
6. (1) Preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul pentru tigarete se stabilesc de cãtre antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de cãtre importatorul de astfel de produse şi se notifica la autoritatea fiscalã centrala. În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã centrala se înţelege Ministerul Finanţelor Publice.
(2) Înregistrarea de cãtre autoritatea fiscalã centrala a preţurilor maxime de vânzare cu amãnuntul se face pe baza declaraţiei scrise a antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prezentat în anexa nr. 3.
(3) Declaraţia se va întocmi în doua exemplare, din care un exemplar va rãmâne la autoritatea fiscalã centrala, iar al doilea exemplar, cu numãrul de înregistrare atribuit de cãtre aceasta, va rãmâne la persoana care a întocmit-o.
(4) Declaraţia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile maxime, va fi depusa la autoritatea fiscalã centrala cu minimum doua zile înainte de data practicãrii acestor preţuri.
(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivã a intrãrii în vigoare, lista cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul, cu numãrul de înregistrare atribuit de autoritatea fiscalã centrala, va fi publicatã, prin grija antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului, în doua cotidiene de mare tiraj.
(6) Ori de câte ori se intenţioneazã modificãri ale preţurilor maxime de vânzare cu amãnuntul, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau importatorul are obligaţia sa redeclare preţurile pentru toate sortimentele de tigarete, indiferent dacã modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza aceluiaşi model de declaraţie prevãzut la alin. (2) şi cu respectarea termenelor prevãzute la alin. (4) şi (5).
(7) Dupã primirea declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul, autoritatea fiscalã centrala va transmite copii de pe acestea autoritãţii fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autoritãţii Naţionale a Vamilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare

Reguli generale
Art. 178 [...]
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a produselor accizabile. [...]
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreaza uleiuri minerale cãtre avioane şi nave sau furnizeazã produse accizabile din magazinele duty-free.

Norme metodologice:
7. (1) Antrepozitele fiscale pentru uleiurile minerale pot livra în regim de scutire directa cãtre persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru încãlzit în baza autorizaţiei de utilizator final, precum şi gaze petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz pentru consum casnic.
(2) Magazinele autorizate potrivit legii sa comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate cu antrepozitele fiscale. Aceste magazine primesc produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaţiilor de duty-free şi pentru aceste produse nu se datoreazã accize.

Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscalã competenta.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc sa funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţioneazã sa fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sa depunã o cerere la autoritatea fiscalã competenta în modul şi sub forma prevãzute în norme.
(3) Cererea trebuie sa conţinã informaţii şi sa fie însoţitã de documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmeazã sa-şi desfãşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevãzute la art. 183.
d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevãzute la art. 183.
(4) Persoana care intenţioneazã sa fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie sa fie însoţitã de o declaraţie din partea proprietarului, prin care se confirma permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de control.
(5) Persoana care îşi manifesta în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscalã competenta o singura cerere. Cererea va fi însoţitã de documentele prevãzute de prezentul titlu, aferente fiecãrei locatii.

Norme metodologice:
8. (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii emise de autoritatea fiscalã centrala, prin comisia instituitã în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Pentru a obţine o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus trebuie sa depunã o cerere la autoritatea fiscalã teritorialã.
(3) Cererea trebuie sa conţinã informaţiile şi sa fie însoţitã de documentele specificate în modelul prevãzut în anexa nr. 4.
(4) În cazul producţiei de uleiuri minerale, antrepozitarul autorizat propus trebuie sa depunã documentaţia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, dupã ce a fost avizatã din punct de vedere tehnic de Ministerul Economiei şi Comerţului.
(5) Autoritatea fiscalã teritorialã verifica realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 180 din Codul fiscal, precum şi capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini condiţiile prevãzute la art. 183 lit. b), c) şi d) din Codul fiscal.
(6) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare sa asigure condiţiile necesare bunei desfasurari a acesteia.
(7) În acţiunea de verificare autoritatea fiscalã poate solicita sprijinul Autoritãţii Naţionale de Control şi, dupã caz, al Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare a fiecãrui solicitant.
(8) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentaţiile vor fi înaintate autoritãţii fiscale centrale, însoţite de un referat care sa cuprindã punctul de vedere asupra oportunitãţii emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, dupã caz, aspectele sesizate privind neconcordanta cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta semnatura şi ştampila autoritãţii fiscale teritoriale.
(9) Autoritatea fiscalã centrala poate sa solicite antrepozitarului autorizat propus orice informaţie şi documente pe care le considera necesare, cu privire la:
a) amplasarea şi natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile şi cantitãţile de produse accizabile ce urmeazã a fi produse şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia financiarã.

Codul fiscal:
Condiţii de autorizare
Art. 180. - Autoritatea fiscalã competenta elibereazã autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitata trebuie sa fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potenţiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, aceasta cantitate poate fi diferenţiatã, în funcţie de grupa de produse depozitata;

Norme metodologice:
9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitãţile minime lunare de produse accizabile ce urmeazã a fi depozitate în acest loc depãşesc limitele prevãzute mai jos:
- bere 75.000 litri;
- vinuri spumoase 12.000 litri;
- bãuturi fermentate, altele decât
bere şi vinuri 12.000 litri.
(2) În cazul unui antrepozitar autorizat de depozitare, atunci când pe durata unei perioade continue de 6 luni cantitatea de produse accizabile depozitata în antrepozitul fiscal este mai mica decât cantitatea prevãzutã la alin. (1), autorizaţia se revoca. Revocarea autorizaţiei se face de cãtre autoritatea fiscalã centrala.

Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 181. - (1) Autoritatea fiscalã competenta va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

Norme metodologice:
10. (1) Comisia instituitã la nivelul Ministerului Finanţelor Publice emite decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus, dupã analizarea documentaţiilor complete depuse de solicitant.
(2) La lucrãrile comisiei va fi invitat, dupã caz, câte un reprezentant din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei şi Comerţului şi a Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, precum şi câte un reprezentant al patronatelor producãtorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinţate.
(3) Autorizaţia pentru un antrepozit fiscal are ca data de emitere data de 1 a lunii urmãtoare celei în care a fost aprobatã de cãtre comisie cererea de autorizare.

Codul fiscal:
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmãtoarele cerinţe:
a) sa depunã la autoritatea fiscalã competenta, dacã se considera necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformarii şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:
11. Garanţia pentru circulaţia produselor accizabile se constituie numai pentru produsele aflate în regim suspensiv.

Codul fiscal:
j) sa se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.

Norme metodologice:
12. (1) Antrepozitarii autorizaţi trebuie sa detina un sistem computerizat de evidenta a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de producţie pentru alcool etilic, sistemul trebuie sa asigure şi evidenta materiilor prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe linia de fabricaţie.
(2) În cazul antrepozitelor fiscale de producţie de alcool etilic ca materie prima şi al celor de producţie de bãuturi alcoolice obţinute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizaţi trebuie sa detina în proprietate clãdirile şi sa detina sau sa aibã drept de folosinta a terenului. Documentele care atesta deţinerea în proprietate a clãdirilor, precum şi deţinerea în proprietate sau în folosinta a terenurilor sunt:
a) pentru clãdiri, extrasul de carte funciarã însoţit de copia titlului de proprietate sau, dupã caz, a procesului-verbal de punere în funcţiune, atunci când acestea au fost construite în regie proprie;
b) pentru terenuri, extrasul de carte funciarã însoţit de copia titlului de proprietate sau a actului care atesta dreptul de folosinta sub orice forma legalã.
(3) Nu intra sub incidenta prevederilor alin. (1) şi (2) unitãţile de cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementãrilor <>Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unitãţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti", cu modificãrile ulterioare.
(4) De asemenea, în cazul antrepozitelor fiscale de producţie pentru alcool etilic, antrepozitarii autorizaţi trebuie sa detina în proprietate instalaţiile şi echipamentele necesare desfãşurãrii activitãţii, inclusiv mijloace de mãsurare - contoare - avizate de Biroul Roman de Metrologie Legalã, necesare pentru determinarea cantitãţii de alcool, precum şi mijloace de mãsurare legalã pentru determinarea concentratiei alcoolice pentru fiecare produs, dupã caz.
(5) Cazanele deţinute de gospodãriile individuale care produc tuica şi rachiuri din fructe, în cazul producţiei destinate vânzãrii, trebuie sa fie litrate şi dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Roman de Metrologie Legalã, precum şi cu mijloace de mãsurare legalã a concentratiei alcoolice a produselor obţinute.

Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 5-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. - Pe durata deplasarii unui produs accizabil, acciza se suspenda, dacã sunt satisfacute urmãtoarele cerinţe: [...]
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzãtor, conform prevederilor din norme;

Norme metodologice:
13. (1) Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie sa poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor. În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înţelege orice recipient sau orice alt mijloc care serveşte la transportul în cantitãţi angro al produselor accizabile.
(2) În cazul deplasarii în regim suspensiv a alcoolului etilic între doua antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din România, containerele în care se deplaseaza produsele respective trebuie sa poarte şi sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal, desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal.
(3) În cazul deplasarii produselor accizabile între un birou vamal de intrare în România şi un antrepozit fiscal, containerele în care se afla produsele trebuie sa poarte şi sigiliile biroului vamal.
(4) Sigiliile prevãzute la alin. (2) şi (3) sunt de unica folosinta şi trebuie sa poarte însemnele celor care le aplica.

Codul fiscal:
Documentul administrativ de însoţire
Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisã numai atunci când sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevãzut în norme.
(2) În cazul deplasarii produselor accizabile între doua antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate dupã cum urmeazã:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul miscarii pana la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sa fie certificate de cãtre autoritatea fiscalã competenta, în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu excepţiile prevãzute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pãstreazã de cãtre acesta. Exemplarul 3 este transmis de cãtre antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite şi rãmâne la autoritatea fiscalã competenta, în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de cãtre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritãţii fiscale competente în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea.

Norme metodologice:
14. (1) Documentul administrativ de însoţire este un instrument de verificare a originii, a iesirii sau a admiterii într-un antrepozit fiscal, a livrãrii şi a transportului unui produs accizabil deplasat în regim suspensiv.
(2) Documentul administrativ de însoţire conţine numele emitentului, al destinatarului şi al transportatorului, informaţii de identificare şi informaţii cantitative despre produsul accizabil care este deplasat, dupã modelul prevãzut în anexa nr. 5.
(3) Documentul administrativ de însoţire se întocmeşte de cãtre antrepozitul fiscal expeditor în 5 exemplare, din care:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite de cãtre acesta, la momentul expedierii produselor, cãtre autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasarii pana la antrepozitul fiscal primitor.
(4) La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, acesta trebuie sa completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi descãrcarea produsului, sa solicite autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 24 de ore trebuie sa efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.
(5) Din cele 3 exemplare certificate de cãtre reprezentantul autoritãţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia primitorul îşi desfãşoarã activitatea. Exemplarul 2 rãmâne la antrepozitul fiscal primitor.
(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producţia de alcool etilic şi pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului administrativ de însoţire trebuie sa fie vizate de cãtre supraveghetorul fiscal desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal. În situaţia în care antrepozitele fiscale de producţie pentru alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se afla în localitãţi diferite, trebuie sa se procedeze ca la alin. (4) şi (5).
(7) Prin excepţie, atunci când antrepozitele fiscale de producţie de alcool etilic şi de prelucrare a acestuia se afla în acelaşi loc, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 3 exemplare, din care primul exemplar se pãstreazã la antrepozitul fiscal de producţie, exemplarul 2 rãmâne la antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea. În aceasta situaţie, exemplarele 2 şi 3 se completeazã de cãtre antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de cãtre supraveghetorul fiscal.
(8) În cazul gospodariilor individuale care vand produse accizabile cãtre un antrepozit fiscal de producţie, deplasarea produselor în regim suspensiv trebuie sa fie însoţitã de doua exemplare ale borderoului de achiziţii, pe care antrepozitul fiscal de producţie menţioneazã în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoţire". Menţiunea se face prin aplicarea unei ştampile care va conţine acest text. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal de producţie, acesta trebuie sa înscrie pe borderou cantitatea primitã şi sa solicite autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea desemnarea unui reprezentant fiscal, care în maximum 24 de ore trebuie sa verifice şi sa certifice datele înscrise în cele doua exemplare ale borderoului de achiziţii. Din cele doua exemplare certificate, unul se expediazã gospodãriei individuale, iar al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre antrepozitul fiscal de producţie. Modelul borderoului de achiziţii este cel prezentat în <>Ordinul ministrului finanţelor nr. 425/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiarã şi contabila, precum şi a modelelor acestora.

Codul fiscal:
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
Art. 191. - În cazul deplasarii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din România sau între un birou vamal de intrare în România şi un antrepozit fiscal, acciza se suspenda, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevãzute la art. 186-190.

Norme metodologice:
15. (1) În situaţia deplasarii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal de ieşire din România în vederea exportului, documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 5 exemplare. Pe durata deplasarii acciza se suspenda dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) produsul este însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de însoţire;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifica cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este însoţit de dovada constituirii unei garanţii de cãtre antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(2) Primul exemplar al documentului administrativ de însoţire rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscalã teritorialã în raza cãreia acesta îşi desfãşoarã activitatea.
(3) Dupã scoaterea definitiva a produselor de pe teritoriul României şi întocmirea declaraţiei vamale de export, exemplarele 2, 3 şi 4 se confirma de biroul vamal de ieşire din România. Exemplarul 2 rãmâne la biroul vamal, exemplarele 3 şi 4 se transmit de cãtre acesta antrepozitului fiscal expeditor şi, respectiv, autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea expeditorul.
(4) În situaţia deplasarii unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în România şi un antrepozit fiscal, acciza se suspenda dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) produsul accizabil este însoţit de 3 copii ale declaraţiei vamale pe care biroul vamal menţioneazã în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoţire". Menţiunea se face prin aplicarea unei ştampile care va conţine acest text;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifica cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este însoţit de dovada constituirii de cãtre antrepozitul fiscal primitor a unei garanţii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(5) Cele 3 copii ale declaraţiei vamale însoţesc produsele accizabile pana la antrepozitul fiscal primitor.
(6) Dupã certificarea acestor copii de cãtre antrepozitul fiscal primitor, o copie se retine de cãtre acesta, o copie este transmisã înapoi la biroul vamal de intrare, iar a treia se transmite autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor.

Codul fiscal:
Momentul exigibilitatii accizelor
Art. 192 [...]
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constata o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplica şi plata accizei nu se datoreazã dacã pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se afla într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre urmãtoarele condiţii: [...]
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã evaporarii sau altor cauze care reprezintã rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasarii produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România nu depãşeşte limitele prevãzute în norme.

Norme metodologice:
16. În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor;
b) se încadreazã în limitele prevãzute în normele tehnice ale utilajelor şi instalaţiilor şi/sau în actele normative în vigoare; şi
c) sunt evidentiate şi înregistrate în contabilitate.

Codul fiscal:
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilã la data când se constata o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil. [...]
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilã la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revoca sau se anuleazã autorizaţia, acciza devine exigibilã la data revocãrii sau anulãrii autorizaţiei.

Norme metodologice:
17. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 192 alin. (3), (5), (6) şi (7) din Codul fiscal, acciza se plãteşte în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilã.
(2) În cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale, este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare, obligaţia plãţii accizei revenind vânzãtorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant, obligaţia plãţii accizei revenind utilizatorului.

Codul fiscal:
(8) Accizele se calculeazã în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilã.

Norme metodologice:
18. Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilitã potrivit prevederilor art. 218 din Codul fiscal.

Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile plãtitorilor de accize

Documente fiscale
Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afarã antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie sa fie doveditã folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceasta prevedere nu este aplicabilã pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de cãtre alte persoane decât comercianţii, în mãsura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzãrii cu amãnuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:
a) miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţitã de documentul administrativ de însoţire;
b) miscarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţitã de factura fiscalã ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plãtitã, este însoţit de factura sau aviz de însoţire.

Norme metodologice:
19. (1) Orice plãtitor de acciza care livreaza produse accizabile cãtre o alta persoana are obligaţia de a emite cãtre aceasta persoana o factura. Acest document nu poate fi mai vechi de 6 zile de la data efectuãrii livrãrii.
(2) Facturile se emit pe formulare standard sau pe formulare speciale.
(3) Facturile fiscale speciale se utilizeazã numai de cãtre antrepozitarii autorizaţi sau importatorii autorizaţi de alcool etilic, tigarete şi uleiuri minerale, iar modelul acestora este cel prevãzut în anexele nr. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11. În facturile fiscale speciale, la rubrica "Cumpãrãtor" se va mentiona antrepozitar autorizat, comerciant sau utilizator.
(4) Pentru livrãrile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia livrãrilor în regim suspensiv, factura trebuie sa cuprindã valoarea accizei sau, dacã nu se datoreazã accize în urma unei scutiri, menţiunea "scutit de accize".
(5) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligaţia de a pãstra un exemplar din fiecare factura şi de a prezenta acest exemplar la cererea autoritãţilor fiscale.
(6) În cazul produselor accizabile marcate, transportul acestora de la antrepozitul fiscal de producţie cãtre alte locuri proprii de depozitare ale antrepozitarului autorizat se face pe baza avizului de însoţire, care va fi de tip special, cu inscriptionare pe diagonala, numai în cazul bãuturilor alcoolice pentru care se foloseşte factura fiscalã specialã. În avizul de însoţire se înscrie şi valoarea accizei aferente cantitãţilor de produse accizabile transferate.
(7) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiazã distinct se utilizeazã şi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilã la momentul iesirii din regimul suspensiv, fãrã a interveni schimbul de proprietate. Pentru transferul de uleiuri minerale, avizul de însoţire va avea inscripţionat pe lungimea în diagonala cuvintele "Uleiuri minerale". Prin ieşire din regim suspensiv se înţelege şi cazurile în care produsele accizabile sunt transferate cãtre un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în aceeaşi locatie fizica sau la aceeaşi adresa cu spaţiul de producţie.
(8) În situaţiile prevãzute la alin. (6) şi (7) nu este obligatorie înscrierea accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor mentiona cuvintele "accize plãtite".
(9) Miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţitã întotdeauna de documentul administrativ de însoţire. În cazul deplasarii produselor accizabile de la un birou vamal de intrare în România sau de la o gospodãrie individualã cãtre un antrepozit fiscal, aceasta trebuie sa fie însoţitã de declaraţia vamalã sau de borderoul de achiziţii, care au menţionate în partea superioarã "utilizat ca document administrativ de însoţire".
(10) Facturile fiscale speciale şi documentul administrativ de însoţire sunt documente cu regim special şi se tiparesc de cãtre Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A.
(11) Documentele fiscale prevãzute la alin. (10) se achiziţioneazã, contra cost, de la autoritatea fiscalã teritorialã în baza notei de comanda întocmite conform modelului prezentat în anexa nr. 12. Nota de comanda va fi aprobatã numai dacã solicitantul justifica necesitatea achiziţionãrii acestor documente.
(12) Orice noua comanda de astfel de documente va fi condiţionatã de justificarea utilizãrii documentelor ridicate anterior, prin prezentarea evidentei achiziţionãrii şi utilizãrii documentelor fiscale speciale, întocmitã conform modelului prezentat în anexa nr. 13.
(13) Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii de tigarete pot utiliza propriile sisteme informatice financiar-contabile pentru emiterea facturilor fiscale speciale.

Codul fiscal:
Garanţii
Art. 198. - (1) Dupã acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscalã competenta o garanţie, conform prevederilor din norme, care sa asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Garanţiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanţii reale şi personale.
(3) Modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevãzute în norme.
(4) Valoarea garanţiei va fi analizata periodic, pentru a reflecta orice schimbãri în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizaţi sau în nivelul de accize datorat.

Norme metodologice:
20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie sa asigure o garanţie care sa acopere riscul neplatii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat.
(2) Garanţia poate fi sub forma de: depozit în numerar, ipoteci, garanţii reale sau garanţii personale.
(3) În cazul unui depozit în numerar se aplica urmãtoarele reguli:
a) se constituie într-un depozit special deschis la Trezoreria Statului o suma egala cu nivelul garanţiei;
b) orice dobanda plãtitã de trezorerie în legatura cu depozitul aparţine antrepozitarului autorizat.
(4) În cazul ipotecii se aplica urmãtoarele reguli:
a) antrepozitarul autorizat trebuie sa aibã calitatea de proprietar al bunului imobil în cauza;
b) sa existe polita de asigurare a bunului imobil ipotecat în favoarea Ministerului Finanţelor Publice, valabilã pe toatã durata ipotecii;
c) proprietatea nu trebuie sa facã obiectul unei alte ipoteci;
d) valoarea bunului imobil ipotecat trebuie sa fie mai mare decât nivelul garanţiei necesare, cu minimum 20%.
(5) În cazul garanţiei reale se aplica urmãtoarele reguli:
a) garantul trebuie sa fie o societate bancarã;
b) sa existe o scrisoare de garanţie bancarã.
(6) În cazul garanţiei personale se aplica regulile stabilite la alineatele precedente, în funcţie de tipul garanţiei.
(7) Nivelul garanţiei pentru un antrepozit fiscal se determina în lei pe baza cursului de schimb leu/euro, dupã cum urmeazã:





──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Valoarea accizelor Nivelul garanţiei
potenţiale într-o luna
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Sub 100.000 euro 25% din valoarea accizelor potenţiale într-o
luna
Între 100.000 şi 200.000 euro 20% din valoarea accizelor potenţiale într-o
luna
Între 200.000 şi 500.000 euro 15% din valoarea accizelor potenţiale într-o
luna
Între 500.000 şi 1 milion euro 10% din valoarea accizelor potenţiale într-o
luna
Între 1 milion şi 5% din valoarea accizelor potenţiale într-o
5 milioane euro luna
Peste 5 milioane euro 2% din valoarea accizelor potenţiale într-o
luna
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



(8) Valoarea accizelor potenţiale într-o luna se determina pe baza cantitãţii medii lunare de produse accizabile care au fost produse şi/sau depozitate în locul respectiv în ultimele 12 luni sau, dupã caz, pe baza cantitãţii medii lunare aferente lunilor lucrate consecutiv din ultimele 12 luni. În cazul antrepozitarilor care nu au desfãşurat activitate în ultimele 12 luni, valoarea accizelor potenţiale într-o luna se determina pe baza cantitãţii medii lunare de produse accizabile, estimatã a se produce şi/sau depozita în locul respectiv în urmãtoarea perioada de 12 luni.
(9) Nivelul garanţiei se reduce dupã cum urmeazã:
a) cu 50%, în cazul în care comisia instituitã în cadrul autoritãţii fiscale centrale stabileşte ca în ultimul an antrepozitarul autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele; sau
b) cu 100%, în cazul în care comisia instituitã în cadrul autoritãţii fiscale centrale stabileşte ca în ultimii 2 ani antrepozitarul autorizat s-a conformat prevederilor legale privind accizele.
(10) Un antrepozitar autorizat se considera ca s-a conformat prevederilor legale privind accizele, în urmãtoarele situaţii:
a) a plãtit la bugetul de stat obligaţiile din accize. În aceasta situaţie se includ şi antrepozitarii autorizaţi care au beneficiat sau beneficiazã de înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante fata de bugetul de stat, în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea condiţiilor cuprinse în convenţiile încheiate cu autoritatea fiscalã;
b) a depus la timp declaraţiile de accize;
c) tine evidente exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrãrile în derulare şi produsele accizabile finite;
d) a corectat orice abatere de la obligaţiile antrepozitarului autorizat.
(11) Prevederile alin. (9) se aplica şi în cazul agenţilor economici care au deţinut autorizaţie de producţie şi comercializare în ultimii 2 ani şi s-au conformat prevederilor legale privind accizele.
(12) Nivelul garanţiei nu se reduce, în cazul în care antrepozitarul autorizat:
a) are pe rol dosare pentru evaziune fiscalã, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelãciune, delapidare, mãrturie mincinoasã, dare sau luare de mitã, aflate în diferite stadii de soluţionare la instanţele judecãtoreşti, fãrã a se fi pronunţat o hotãrâre definitiva;
b) nu a deţinut autorizaţie pentru producţia şi comercializarea de produse accizabile în ultimii 2 ani, datoritã neachitarii obligaţiilor privind plata accizelor, sau a pierdut dreptul la eşalonãri din motive imputabile.
(13) Garanţia constituitã la momentul autorizãrii este valabilã atâta timp cat nu este executatã de Ministerul Finanţelor Publice.
(14) Garanţia stabilitã pentru autorizare se depune la autoritatea fiscalã centrala în termen de 60 de zile de la data emiterii autorizaţiei.
(15) Nivelul garanţiei se analizeazã semestrial în vederea actualizãrii în funcţie de schimbãrile intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului autorizat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul autorizat trebuie sa depunã semestrial pana la data de 10 a lunii imediat urmãtoare, la autoritatea fiscalã centrala, o declaraţie privind informaţiile necesare analizei.
(16) În cazul deplasarii produselor accizabile în regim suspensiv, cuantumul garanţiei se stabileşte pe baza cantitãţii medii livrate într-o luna ori pe baza cantitãţii estimate a fi livrate într-o luna, în situaţia antrepozitarilor autorizaţi care nu au desfãşurat activitate în domeniul produselor accizabile.
(17) Orice antrepozitar autorizat poate sa asigure, la cerere, o singura garanţie care sa acopere toate antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat, precum şi garanţia aferentã deplasarii produselor accizabile.

Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 7-a
Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale
Art. 199. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de cãtre autoritãţile publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c) forţele armate aparţinând oricãrui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;
d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:
21. (1) Pentru produsele accizabile, cu excepţia uleiurilor minerale folosite drept combustibili şi carburanţi, scutirea de la plata accizelor se acorda direct, atunci când sunt livrate de cãtre antrepozitul fiscal:
a) în cadrul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiilor internaţionale recunoscute ca atare de cãtre autoritãţile publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale care pun bazele acestor organizaţii sau prin acorduri încheiate la nivel statal ori guvernamental;
c) forţelor armate aparţinând oricãrui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;
d) la rezerva de stat şi rezerva de mobilizare.
(2) Pentru uleiuri minerale folosite drept combustibili şi carburanţi, cu destinatiile prevãzute la alin. (1), cu excepţia celei prevãzute la lit. d), scutirea se acorda prin restituirea accizelor plãtite la momentul achiziţionãrii produselor accizabile, conform prevederilor legale în materie.
(3) Atât în situaţia prevãzutã la alin. (1), cat şi în cea menţionatã la alin. (2), scutirea se acorda pe baza certificatului de scutire de plata accizelor, emis beneficiarului de autoritatea fiscalã teritorialã.
(4) Modelul certificatului de scutire de plata accizelor este prevãzut în anexa nr. 14.
(5) Acest certificat se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, în care se vor mentiona statutul acestuia şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achizitionata în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscalã teritorialã poate sa solicite orice informaţie şi documente pe care le considera necesare pentru eliberarea certificatului.
(6) Certificatul de scutire de plata accizelor se emite beneficiarului în trei exemplare, cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre beneficiar;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) al treilea exemplar se transmite şi se pãstreazã de cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(7) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneaza de la mai multe antrepozite fiscale, certificatul de scutire de plata accizelor se emite pentru fiecare antrepozit fiscal expeditor în parte.
(8) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 şi 3 ale certificatului de scutire de plata accizelor cãtre antrepozitul fiscal expeditor, care pãstreazã al treilea exemplar, urmând ca exemplarul al doilea sa fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(9) De fiecare data la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicita autoritãţii fiscale teritoriale emitente a certificatului ca în maximum 24 de ore sa certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitenta poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în raza cãreia este primit produsul.
(10) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în certificatul de scutire de plata accizelor, beneficiarul transmite o copie a acestuia în termen de 6 zile cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(11) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considera eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.

Codul fiscal:
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
Art. 200. - (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt:
a) denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
b) utilizate pentru producerea oţetului;
c) utilizate pentru producerea de medicamente;
d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau bãuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depãşeşte 1,2% în volum;
e) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fãrã crema, cu condiţia ca în fiecare caz concentratia de alcool sa nu depãşeascã 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra în compozitia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra în compozitia altor produse;
g) esantioane pentru analiza sau teste de producţie necesare sau în scopuri ştiinţifice;
h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit sa nu conţinã alcool;
i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;
j) utilizate în industria cosmetica.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:
22. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea de la plata accizelor se acorda numai beneficiarului, cu condiţia ca aprovizionarea sa se fi efectuat direct de la un antrepozit fiscal. În categoria beneficiarilor se încadreazã şi depozitele farmaceutice autorizate de cãtre autoritatea cu competenta în acest sens, în cazul alcoolului livrat direct de acestea cãtre spitale şi farmacii.
(2) Pentru produsele prevãzute la art. 200 alin. (1) lit. g) din codul fiscal scutirea se acorda direct. De asemenea, scutirea se acorda direct şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi care funcţioneazã în sistem integrat pentru toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal.
(3) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acorda:
a) prin compensare cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat;
b) prin restituirea accizelor plãtite la momentul achiziţionãrii produselor accizabile.
(4) În toate situaţiile prevãzute la art. 200 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acorda pe baza:
a) autorizaţiei de utilizator final. Aceasta se elibereazã şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi care funcţioneazã în sistem integrat;
b) facturii fiscale de achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza sa fie evidenţiatã separat, cu excepţia cazului prevãzut la art. 200 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, în care pe factura se înscrie "scutit de accize";
c) dovezii plãţii accizelor cãtre antrepozitul fiscal expeditor, constând în documentul de plata confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis.
(5) Autorizaţia de utilizator final se emite de cãtre autoritatea fiscalã teritorialã. Autorizaţia se emite în trei exemplare cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) al treilea exemplar se transmite şi se pãstreazã de cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(6) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.
(7) Aceasta autorizaţie se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care sa rezulte ca societatea desfãşoarã o activitate care necesita consumul de alcool etilic şi alte produse alcoolice, precum şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achizitionata în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscalã poate sa solicite orice informaţie şi documente pe care le considera necesare pentru eliberarea autorizaţiei.
(8) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneaza de la mai multe antrepozite fiscale, autorizaţia de utilizator final se emite pentru fiecare antrepozit fiscal expeditor în parte.
(9) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 şi 3 ale autorizaţiei de utilizator final cãtre antrepozitul fiscal expeditor, care pãstreazã exemplarul trei, urmând ca exemplarul al doilea sa fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(10) De fiecare data la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicita autoritãţii fiscale teritoriale emitente a autorizaţiei ca în maximum 24 de ore sa certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitenta poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în raza cãreia este primit produsul.
(11) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în autorizaţia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(12) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considera eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.
(13) Produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea alcoolului sunt:
a) pentru alcoolul etilic tehnic: violet de metil în concentraţie de 0,6-1,2 g la 1.000 litri, alcooli superiori în concentraţie de 0,2-0,5 kg/1.000 litri sau benzina de extracţie în concentraţie de 0,4-1 kg/1.000 litri;
b) pentru alcoolul etilic utilizat în cosmetica: fenolftaleina în concentraţie de 10-40 g/1.000 litri;
c) pentru alcoolul sanitar: salicilat de etil sau salicilat de metil în concentraţie de 0,2-1 kg/1.000 litri şi albastru de metil în concentraţie de 2-5 g/1.000 litri.
(14) Depozitele farmaceutice livreaza alcoolul cãtre spitale şi farmacii la preţuri fãrã accize.

Codul fiscal:
Scutiri pentru uleiuri minerale
Art. 201. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;
b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru aeronave, altele decât aviaţia turistica în scop privat. Prin aviatie turistica în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave, de cãtre proprietarul sau de cãtre persoana fizica sau juridicã care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri sau prestãri de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritãţilor publice;
c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizãrii drept carburant pentru navigaţia maritima internationala şi pentru navigaţia pe cãile navigabile interioare, altele decât navigatiile de agrement în scop privat. Prin navigaţie de agrement în scop privat se înţelege utilizarea oricãrei ambarcatiuni, de cãtre proprietarul sau de cãtre persoana fizica sau juridicã care o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mãrfuri ori prestãri de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritãţilor publice;
d) uleiurile minerale utilizate în cadrul producţiei de electricitate şi în centralele electrocalogene;
e) uleiurile minerale utilizate în scopul testarii aeronavelor şi vapoarelor;
f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimica, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
g) uleiurile minerale care intra în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizãrii drept combustibil pentru acel autovehicul;
h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
i) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încãlzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de bãtrâni şi a orfelinatelor;
j) orice ulei mineral utilizat de cãtre persoane fizice drept combustibil pentru încãlzirea locuinţelor;
k) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic şi apa calda;
l) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producãtori sau importatori, utilizat în scop industrial;
m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconventional (bio-diesel).
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

Norme metodologice:
23. (1) În toate situaţiile prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acorda beneficiarului, cu condiţia ca aprovizionarea sa se efectueze direct de la un antrepozit fiscal, de la un importator sau de la un distribuitor agreat prevãzut la alin. (17).
(2) Pentru produsele prevãzute la art. 201 alin. (1) lit. b)-j) şi m) din Codul fiscal, scutirea se acorda direct. De asemenea, scutirea se acorda direct şi pentru uleiurile minerale cu codul NC 2711 14 00 utilizate în scop industrial.
(3) Pentru celelalte situaţii prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, scutirea se acorda:
a) prin compensare cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat;
b) prin restituirea accizelor plãtite la momentul achiziţionãrii produselor accizabile.
(4) În toate situaţiile prevãzute la art. 201 alin. (1) din Codul fiscal, cu excepţia celei prevãzute la lit. g) a aceluiaşi articol, scutirea se acorda pe baza:
a) autorizaţiei de utilizator final. Aceasta se elibereazã şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi care utilizeazã uleiuri minerale obţinute din producţia proprie;
b) facturii fiscale speciale de achiziţie a uleiurilor minerale, în care acciza sa fie evidenţiatã separat, cu excepţia cazurilor prevãzute la alin. (2), în care pe factura se înscrie "scutit de accize";
c) dovezii plãţii accizelor cãtre antrepozitul fiscal expeditor sau cãtre importator, dupã caz, constând în documentul de plata confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis.
(5) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneaza de la un distribuitor agreat, obligaţia deţinerii autorizaţiei de utilizator final revine distribuitorului.
(6) Autorizaţia de utilizator final se emite în toate cazurile, cu excepţia persoanelor fizice, de cãtre autoritatea fiscalã teritorialã. Autorizaţia se emite în trei exemplare cu urmãtoarele destinaţii:
a) primul exemplar se pãstreazã de cãtre utilizatorul final;
b) al doilea exemplar este utilizat ca document administrativ de însoţire;
c) exemplarul 3 se transmite antrepozitului fiscal expeditor, importatorului sau distribuitorului agreat. În acest caz distribuitorul agreat transmite o copie a exemplarului 3 de autorizaţie cãtre antrepozitarul fiscal de la care acesta se aprovizioneaza.
(7) Modelul autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 15.
(8) Aceasta autorizaţie se elibereazã la cererea scrisã a beneficiarului, la care se va anexa actul de constituire din care sa rezulte ca societatea desfãşoarã o activitate care necesita achiziţionarea de uleiuri minerale, precum şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achizitionata în regim de scutire de plata accizelor. Autoritatea fiscalã poate sa solicite orice informaţie şi documente pe care le considera necesare pentru eliberarea autorizaţiei.
(9) Autorizaţia de utilizator final va fi solicitatã şi de cãtre beneficiarii uleiurilor minerale neaccizabile rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime care au punctul de inflamabilitate sub 85°C.
(10) În cazul în care beneficiarul se aprovizioneaza de la mai multe antrepozite fiscale sau de la mai mulţi importatori sau distribuitori agreati, autorizaţia de utilizator final se emite pentru fiecare situaţie în parte.
(11) La momentul efectuãrii primei operaţiuni, beneficiarul transmite exemplarele 2 şi 3 ale autorizaţiei de utilizator final cãtre expeditorul produsului accizabil, care pãstreazã exemplarul 3, urmând ca exemplarul 2 sa fie utilizat ca document administrativ de însoţire pentru toate operaţiunile ce se vor derula.
(12) De fiecare data la sosirea produsului accizabil, beneficiarul solicita autoritãţii fiscale teritoriale emitente a autorizaţiei ca în maximum 24 de ore sa certifice pe exemplarul utilizat ca document administrativ de însoţire cantitatea primitã de cãtre beneficiar. Pentru aceasta, autoritatea fiscalã teritorialã emitenta poate desemna un reprezentant al administraţiei finanţelor publice în raza cãreia este primit produsul.
(13) Dupã certificarea fiecãrei operaţiuni în autorizaţia de utilizator final, beneficiarul transmite o copie a acesteia în termen de 6 zile cãtre antrepozitul fiscal expeditor.
(14) Dacã în termen de 30 de zile de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului certificat, acea operaţiune se considera eliberare pentru consum şi din acel moment acciza devine exigibilã.
(15) Pentru persoanele fizice, autorizaţia de utilizator final se emite la cererea scrisã a acestora de cãtre administraţia finanţelor publice în raza cãreia acestea îşi au domiciliul. În cerere va fi prezentatã şi fundamentarea cantitãţii ce urmeazã a fi achizitionata în decursul unui an. În acest caz, se elibereazã numai primul exemplar din modelul autorizaţiei de utilizator final prezentat în anexa nr. 15, fãrã a se mai aplica procedura prevãzutã la alin. (11)-(14). În autorizaţia de utilizator final eliberata persoanei fizice, în locul codului unic de înregistrare se va înscrie codul numeric personal.
(16) Staţiile de distribuţie ale antrepozitarilor autorizaţi care sunt dotate cu pompe distincte pentru distribuirea petrolului lampant vand cãtre persoanele fizice acest produs la preţuri cu amãnuntul care nu includ accize.
(17) Distribuitori agreati sunt:
a) pentru uleiuri minerale utilizate drept carburant pentru aeronave - deţinãtorii de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi contracte de prestãri de servicii cu societãţi deţinãtoare de certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice civile. Certificatele de autorizare se elibereazã de Regia Autonomã "Autoritatea Aeronautica Civilã Romana";
b) pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant pentru navigaţia maritima internationala şi pe cãile navigabile interioare - deţinãtorii de certificate eliberate de autoritatea cu competenta în acest sens;
c) pentru gaz petrolier lichefiat - persoanele autorizate în calitate de unitãţi de deservire - conform prescripţiilor tehnice în vigoare, aprobate de ministerul de resort - şi care deţin în proprietate mijloace tehnice autorizate pentru distribuirea de gaz petrolier lichefiat.
(18) În cazul importurilor de uleiuri minerale, regimul de scutire se acorda în baza autorizaţiei de utilizator final şi, dupã caz, a autorizaţiilor prevãzute la alin. (17) pentru distribuitorii agreati.

Codul fiscal:

SECŢIUNEA a 8-a
Marcarea produselor alcoolice şi a produselor din tutun

Reguli generale
Art. 202. - (1) Prevederile prezentei secţiuni se aplica urmãtoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevãzute prin norme;
b) produse din tutun.

Norme metodologice:
24. Nu intra sub incidenta sistemului de marcare:
a) alcoolul etilic denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul uman, astfel încât sa nu poatã fi utilizat la obţinerea de bãuturi alcoolice;
b) alcoolul etilic tehnic rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului etilic rafinat şi care datoritã compoziţiei sale nu poate fi utilizat în industria alimentara.

Codul fiscal:
Responsabilitatea marcarii
Art. 203. - (1) Responsabilitatea marcarii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi sau importatorilor.
(2) Importatorul transmite producãtorului extern marcajele, sub forma şi în maniera prevãzute în norme, în vederea aplicãrii efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Norme metodologice:
25. (1) Autorizaţia de antrepozit fiscal de producţie atesta şi dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
(2) Produsele supuse marcarii pot fi importate de cãtre persoanele care deţin autorizaţie de importator.
(3) Autorizaţia de importator se acorda de cãtre autoritatea fiscalã centrala în conformitate cu prevederile pct. 27.
(4) În vederea realizãrii importurilor de produse din tutun şi alcool etilic, timbrele, banderolele sau etichetele de marcare, dupã caz, procurate de importatori, se expediazã pe adresa producãtorului extern, care urmeazã sa le aplice pe marfa. Expedierea marcajelor se face în maximum 15 zile de la executarea comenzii de cãtre unitatea autorizata cu tipãrirea.
(5) Dupã expirarea acestui termen, importatorii sunt obligaţi sa returneze unitãţii specializate, autorizate cu tipãrirea, în vederea distrugerii, marcajele neutilizate prin neexpedierea, în regim de export temporar, partenerilor externi.
(6) Expedierea marcajelor cãtre producãtorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea în vama a declaraţiei vamale de export temporar. Declaraţia vamalã de export temporar trebuie sa fie însoţitã de urmãtoarele documente:
a) documentul de transport internaţional, din care sa rezulte ca destinatarul este producãtorul mãrfurilor ce urmeazã a fi importate;
b) o copie de pe contractul încheiat între importator şi producãtorul extern sau reprezentantul acestuia;
c) o copie de pe autorizaţia de importator;
d) dovada varsarii la bugetul de stat a sumei ce reprezintã contravaloarea accizelor aferente cantitãţii de produse ce urmeazã a se importa, corespunzãtoare cantitãţii marcajelor exportate.
(7) Cu ocazia importului, o data cu declaraţia vamalã de import, se depune o declaraţie vamalã de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului acordat la scoaterea temporarã din ţara a acestora.

Codul fiscal:
Proceduri de marcare
Art. 204. - (1) Marcarea produselor se efectueazã prin timbre, banderole sau etichete.

Norme metodologice:
26. (1) Dimensiunile marcajelor sunt prezentate în anexa nr. 16.
(2) Marcajele sunt hârtii de valoare cu regim special şi se tiparesc de cãtre Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A.
(3) Timbrele pentru marcarea tigaretelor şi produselor din tutun sunt inscriptionate cu urmãtoarele elemente:
a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului autorizat şi codul de marcare atribuit acestora;
b) denumirea generica a produsului, respectiv: tigarete, tigari, alte produse din tutun;
c) seria şi codul de emisiune.
(4) Banderolele pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea inscriptionate urmãtoarele elemente:
a) denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie sau a importatorului autorizat şi codul de marcare atribuit acestora;
b) denumirea generica a produsului, respectiv: alcool, bãuturi slab alcoolizate, bãuturi spirtoase, tuica, rachiuri din fructe, produse intermediare;
c) codul şi seria de emisiune;
d) indicele de aplicare în forma de "U" sau "L";
e) cantitatea nominalã exprimatã în litri de produs conţinut, precum şi concentratia alcoolicã.
(5) Banderolele se aplica pe sistemul de închidere a buteliilor sau cutiilor de tetra pak, tetra brik şi altele asemenea, în forma de "U" sau "L". Sunt supuse marcarii prin banderole inclusiv buteliile şi cutiile ce depãşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult de 10 litri.
(6) În situaţia în care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor antrepozitarilor autorizaţi, se vor inscriptiona prescurtarile sau initialele stabilite de fiecare antrepozitar autorizat sau importator în parte, de comun acord cu Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A.
(7) Fiecãrui antrepozitar autorizat sau importator de produse supuse marcarii i se atribuie un cod special care are la baza codul unic de înregistrare sau codul de acciza. Acest cod special se va regasi inscripţionat pe marcajele tipãrite ce vor fi aplicate pe produsele fabricate sau importate. În cazul în care indicativul judeţului, respectiv al tarii din care se face importul, nu conţine doua, respectiv trei caractere alfanumerice, acestea se vor completa cu cifra Ø'4f în fata indicativului existent. Acelaşi principiu se aplica şi în cazul codurilor fiscale care vor fi completate cu cifra Ø'4f astfel încât numãrul total de caractere sa fie 10.
(8) În cazul importatorilor care nu au contracte încheiate direct cu producãtorul extern, ci cu un reprezentant al acestuia, marcajele vor fi expediate producãtorului extern, iar codul atribuit va conţine indicativul tarii din care se face efectiv importul.

Codul fiscal:
Eliberarea marcajelor
Art. 205 [...]
(2) Eliberarea marcajelor se face cãtre:
a) persoanele care importa produsele accizabile prevãzute la art. 202, în baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acorda de cãtre autoritatea fiscalã competenta, în condiţiile prevãzute în norme;

Norme metodologice:
27. (1) Persoana care intenţioneazã sa obţinã autorizaţie de importator depune la autoritatea fiscalã centrala o cerere conform modelului prezentat în anexa nr. 17, însoţitã de urmãtoarele documente prezentate în fotocopii certificate de autoritatea fiscalã teritorialã pentru conformitate cu originalul:
a) documentele legale de constituire ale persoanei, cu toate modificãrile intervenite pana la data solicitãrii autorizaţiei;
b) cazierele judiciare ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de instituţiile abilitate din România;
c) contractele încheiate direct între importator şi producãtorul extern sau reprezentantul acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al producãtorului extern, se va prezenta o declaraţie a producãtorului extern care sa ateste relaţia contractualã dintre acesta şi furnizorul extern al deţinãtorului de autorizaţie de importator;
d) scrisoare de bonitate bancarã;
e) declaraţia solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care urmeazã sa-şi desfãşoare activitatea de import, precum şi adresele acestora;
f) situaţia întocmitã de autoritatea fiscalã teritorialã din care sa rezulte modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale fata de bugetul de stat.
(2) În vederea eliberãrii autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscalã centrala solicita avizul autoritãţii vamale centrale.
(3) Autorizaţia de importator se elibereazã de cãtre autoritatea fiscalã centrala în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

Codul fiscal:
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscalã competenta, sub forma şi în maniera prevãzute în norme.

Norme metodologice:
28. (1) Pentru fiecare solicitare de marcaje, atât antrepozitarul autorizat, cat şi importatorul autorizat depun nota de comanda:
a) la autoritatea fiscalã centrala, în cazul produselor din tutun;
b) la autoritatea fiscalã teritorialã, în cazul alcoolului etilic şi al produselor intermediare.
(2) Modelul notei de comanda este prezentat în anexa nr. 18.
(3) Fiecare nota de comanda se aproba - total sau parţial - de cãtre autoritatea fiscalã competenta prevãzutã la alin. (1), în funcţie de:
a) justificarea notelor de comanda aprobate anterior;
b) livrãrile de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60 de zile fata de data solicitãrii unei noi note de comanda.
(4) Notele de comanda se întocmesc de cãtre solicitant în 3 exemplare.
(5) Dupã aprobare cele 3 exemplare ale notelor de comanda au urmãtoarele destinaţii: primul exemplar se pãstreazã de cãtre solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. şi al treilea exemplar se pãstreazã de cãtre autoritatea fiscalã competenta care aproba notele de comanda.
(6) Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcarii sunt obligaţi sa prezinte lunar, pana la data de 15 a fiecãrei luni, autoritãţii emitente a autorizaţiei situaţia privind utilizarea marcajelor, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 19. În vederea confirmãrii realitãţii datelor înscrise în documentele justificative privind utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de cãtre Autoritatea Nationala a Vamilor.
(7) Procentul maxim admis de marcaje distruse în procesul de producţie şi care nu pot fi recuperate pentru a fi evidentiate este de 1,5% din numãrul marcajelor utilizate.
(8) Antrepozitarii autorizaţi şi importatorii autorizaţi de produse supuse marcarii vor tine o evidenta distinctã a marcajelor deteriorate şi a celor distruse, conform modelului prezentat în anexa nr. 20.
(9) Toate marcajele deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecãrei zile pe un formular special, destinat pentru aceasta, potrivit anexei nr. 21.
(10) Marcajele deteriorate nu vor fi utilizate, acestea urmând regimul celor neutilizate.
(11) Marcajele deteriorate evidentiate în anexa nr. 21, însoţite de un exemplar al anexei nr. 20, se depun de cãtre fiecare antrepozitar autorizat sau importator autorizat de produse supuse marcarii, semestrial, pana la data de 15 a lunii urmãtoare, la Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. în vederea distrugerii.
(12) Costul banderolelor deteriorate sau distruse nu se restituie, iar cheltuielile legate de distrugerea lor se suporta de cãtre antrepozitarul autorizat sau importatorul autorizat. În cazul timbrelor distruse sau deteriorate, antrepozitarii şi importatorii autorizaţi au obligaţia ca în termen de 15 zile de la prezentarea situaţiei prevãzute la alin. (11) sa achite Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. contravaloarea acestora.

Codul fiscal:
(4) Eliberarea marcajelor se face de cãtre unitatea specializatã, autorizata de autoritatea fiscalã competenta pentru tipãrirea acestora, în condiţiile prevãzute în norme.
(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea tigaretelor şi a altor produse din tutun se asigura de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Norme metodologice:
29. (1) Eliberarea marcajelor se face de cãtre Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. în baza notelor de comanda aprobate de cãtre autoritatea fiscalã centrala sau teritorialã, dupã caz.
(2) În cazul importatorilor autorizaţi, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere vamalã.
(3) Marcajele se realizeazã de cãtre Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod şi o serie de emisiune aprobate de autoritatea fiscalã centrala.
(4) Termenul de executare a comenzilor de cãtre Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. este de 15 zile lucrãtoare de la data primirii şi înregistrãrii notelor de comanda aprobate de autoritatea fiscalã competenta.
(5) Pana la eliberarea marcajelor cãtre beneficiari, acestea se depoziteaza la Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. în condiţii de deplina securitate.
(6) Pentru tigarete şi produse din tutun, Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. elibereazã antrepozitarilor autorizaţi ca producãtori şi importatorilor autorizaţi timbrele necesare marcarii acestor produse, în baza notelor de comanda aprobate de cãtre autoritatea fiscalã centrala.
(7) În cazul antrepozitarului autorizat ca producãtor de tigarete şi produse din tutun, cantitatea de timbre ce poate fi eliberata în decursul unei luni se stabileşte de cãtre autoritatea fiscalã centrala de comun acord cu Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A. şi cu solicitantul. Aceasta cantitate se determina în funcţie de stocul de timbre neutilizate existent la data solicitãrii şi de numãrul de timbre aferent livrãrilor efectuate în luna anterioarã. Cantitatea maxima de timbre ce poate fi aprobatã pentru o luna nu poate depãşi cantitatea de timbre aferentã livrãrilor din luna anterioarã solicitãrii, la care se mai poate adauga 10% din aceasta. În situaţii excepţionale şi bine justificate, aceasta cantitate poate fi suplimentata. La preluarea marcajelor de la Compania Nationala "Imprimeria Nationala" - S.A., solicitantul este obligat sa prezinte şi dovada virarii în contul acestei companii a contravalorii timbrelor utilizate aferente livrãrilor de produse din tutun efectuate în luna anterioarã, fãrã de care nu pot ridica noua comanda.
(8) În cazul importurilor, fiecare nota de comanda de timbre se aproba numai dacã importatorul autorizat va prezenta dovada virarii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu valoarea accizelor corespunzãtoare cantitãţilor de tigarete şi produse din tutun pentru care s-au solicitat timbre, mai puţin contravaloarea timbrelor stabilitã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã. De asemenea, acesta va prezenta şi dovada virarii în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. a contravalorii timbrelor, stabilitã pe baza preţului plus taxa pe valoarea adãugatã.
(9) În cazul producţiei interne, pana la data de 25 a fiecãrei luni, antrepozitarii autorizaţi ca producãtori de tigarete şi produse din tutun vor vira în contul bugetului de stat valoarea accizelor datoratã pentru luna anterioarã - la momentul iesirii produselor din antrepozitul fiscal de producţie -, mai puţin contravaloarea timbrelor aferentã cantitãţilor de produse din tutun livrate, stabilitã pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã. În acelaşi timp, vor vira direct în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã. Lunar, în declaraţia privind obligaţiile de plata la bugetul general consolidat, antrepozitarii autorizaţi vor înscrie valoarea accizelor diminuata cu valoarea timbrelor stabilitã la preţ fãrã taxa pe valoarea adãugatã. Antrepozitarii autorizaţi au obligaţia de a anexa la fiecare declaraţie copia dovezii privind virarea în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. a contravalorii timbrelor, stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã.
(10) Pentru produsele supuse marcarii, altele decât tigaretele şi produsele din tutun, eliberarea marcajelor se face numai dupã prezentarea de cãtre antrepozitarul sau importatorul autorizat a dovezii plãţii contravalorii marcajelor şi a extrasului de cont care atesta virarea contravalorii marcajelor comandate, în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A.

Codul fiscal:
Confiscarea produselor din tutun
Art. 206 [...]
(2) Repartizarea fiecãrui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de cãtre antrepozitarii autorizaţi şi importatori, precum şi procedura de distrugere se efectueazã conform normelor.

Norme metodologice:
30. (1) Repartizarea fiecãrui lot de produse din tutun confiscate cãtre antrepozitarii autorizaţi ca producãtori se face proporţional cu cota de piata detinuta. Situaţia privind cotele de piata se comunica de autoritatea fiscalã centrala, trimestrial, autoritãţii fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autoritãţii Naţionale a Vamilor şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Fiecare antrepozitar autorizat ca producãtor are obligaţia sa asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea cantitãţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
(3) Predarea cantitãţilor de produse din tutun confiscate se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cat şi de reprezentanţii antrepozitarului autorizat ca producãtor, care le preia.
(4) Distrugerea se va efectua prin arderea produselor din tutun - în baza aprobãrii date de autoritatea fiscalã centrala la cererea antrepozitarului autorizat şi în prezenta unei comisii de distrugere constituite special în acest scop. Din aceasta comisie vor face parte un reprezentant al organelor de poliţie şi un reprezentant al direcţiei cu atribuţii de control din cadrul autoritãţii fiscale centrale. Cheltuielile aferente distrugerii vor fi suportate de fiecare antrepozitar autorizat care va proceda la distrugerea bunurilor confiscate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL II
Alte produse accizabile

Scutiri
Art. 210 [...]
(2) Agenţii economici exportatori de cafea prajita, obţinutã din operaţiuni proprii de prajire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita autoritãţilor fiscale competente, pe baza de documente justificative, restituirea accizelor plãtite în vama, aferente numai cantitãţilor de cafea verde utilizata ca materie prima pentru cafeaua exportata.
(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevãzute la alin. (1) şi (2) este stabilitã în norme.

Norme metodologice:
31. (1) În cazul exportatorilor de cafea prajita obţinutã din operaţiuni proprii de prajire a cafelei verzi importate direct de cãtre aceştia, restituirea accizelor plãtite în vama, aferente cantitãţilor de cafea verde utilizata ca materie prima pentru cafeaua exportata, se face pe baza prezentãrii de cãtre exportator autoritãţii fiscale teritoriale în raza cãreia îşi desfãşoarã activitatea a urmãtoarelor documente justificative:
a) declaraţia vamalã de import a cafelei verzi;
b) documentul care atesta plata accizelor în vama, confirmat de banca la care plãtitorul are contul deschis;
c) declaraţia vamalã de export a cafelei prajite.
(2) Restituirea accizelor se efectueazã:
a) prin compensare cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat;
b) prin restituire efectivã a accizelor plãtite în momentul întocmirii formalitãţilor de vamuire pentru cafeaua verde.
(3) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (1), nu se beneficiazã de regimul de restituire.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III
Impozitul la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna

Dispoziţii generale
Art. 215 [...]
(5) Momentul exigibilitatii impozitului la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna intervine la data efectuãrii livrãrii.

Norme metodologice:
32. Impozitul la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna se plãteşte la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care impozitul devine exigibil.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune

Obligaţiile plãtitorilor
Art. 219 [...]
(3) Plãtitorii au obligaţia sa ţinã evidenta accizelor şi a impozitului la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna, dupã caz, conform prevederilor din norme.

Norme metodologice:
33. (1) Evidentierea în contabilitate a accizelor şi a impozitului la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna se efectueazã prin aplicarea Planului de conturi general şi a Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor <>Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitãţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, cu modificãrile ulterioare.
(2) Sumele datorate drept accize şi impozit la titeiul şi la gazele naturale din producţia interna se vireazã de cãtre plãtitori în urmãtoarele conturi de venituri ale bugetului de stat deschise la unitãţile de trezorerie şi contabilitate publica în a cãror raza teritorialã aceştia sunt înregistraţi ca plãtitori de impozite şi taxe, şi anume:



- contul 20.14.01.01 "Accize încasate din vânzarea
uleiurilor minerale": accizele
datorate pentru uleiuri minerale
- contul 20.14.01.02 "Accize încasate din vânzarea
de alcool, distilate şi bãuturi
alcoolice": accizele datorate
pentru alcool, distilate, bãuturi
alcoolice, vinuri şi bere
- contul 20.14.01.03 "Accize încasate din vânzarea
produselor din tutun": accizele
datorate pentru produse din
tutun
- contul 20.14.01.04 "Accize încasate din vânzarea
de cafea": accizele datorate
pentru cafea
- contul 20.14.01.05 "Accize încasate din vânzarea
altor produse": accizele dato-
rate pentru alte produse şi
grupe de produse cuprinse la
cap. II "Alte produse accizabile"
de la titlul VII din Codul fiscal
- contul 20.17.01.24 "Impozitul pe titeiul din pro-
ductia interna şi gazele natu-
rale": impozitul pentru ţiţei şi
pentru gazele naturale din pro-
ductia interna provenite din
zãcãminte de gaze naturale,
din zãcãminte de gaze cu con-
densat şi din zãcãminte de ţiţei



(3) Accizele datorate pentru importuri de produse accizabile se achitã de cãtre plãtitori în urmãtoarele conturi deschise la unitãţile trezoreriei statului pe numele birourilor vamale prin care se deruleazã operaţiunile de import:



- contul 20.14.01.08 "Accize încasate în vama din
importul uleiurilor minerale"
- contul 20.14.01.09 "Accize încasate în vama din
importul de alcool, distilate şi
bãuturi alcoolice"
- contul 20.14.01.10 "Accize încasate în vama din
importul de produse din tutun"
- contul 20.14.01.11 "Accize încasate în vama din
importul de cafea"
- contul 20.14.01.12 "Accize încasate în vama din
importul altor produse"



(4) Autoritãţile fiscale asigura evidenta nominalã pe plãtitori a accizelor şi impozitelor datorate şi încasate potrivit normelor în vigoare.
34. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se face de cãtre unitãţile deţinãtoare ale acestor stocuri la livrarea produselor cãtre beneficiari.
35. (1) Produsele accizabile deţinute de agenţii economici care înregistreazã obligaţii bugetare restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silitã de organele competente, potrivit legii.
(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin. (1) trebuie sa îndeplineascã condiţiile prevãzute de lege, dupã caz.

Codul fiscal:
Decontãrile între agenţii economici
Art. 220 [...]
(2) Nu intra sub incidenta prevederilor alin. (1):
a) livrãrile de produse supuse accizelor cãtre agenţii economici care comercializeazã astfel de produse în sistem en detail;
b) livrãrile de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor fata de bugetul de stat, aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensãrilor, dacã actele normative speciale nu prevãd altfel.

Norme metodologice:
36. În cadrul sistemului de compensare intra şi compensãrile admise de actele normative, efectuate între agenţii economici.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii

Derogãri
Art. 221 [...]
(2) Prin derogare de la art. 192 şi 193, pana la data de 1 ianuarie 2007, livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de producţie se efectueazã numai în momentul în care cumpãrãtorul prezintã documentul de plata care sa ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de cãtre beneficiarii produselor şi valoarea accizelor aferente cantitãţilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agenţii economici producãtori, în decursul lunii precedente.

Norme metodologice:
37. (1) Livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de producţie se efectueazã numai în momentul în care cumpãrãtorul prezintã documentul de plata care sa ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã.
(2) Ordinele de plata pentru trezoreria statului care atesta virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãţii ce urmeazã a fi facturatã, prezentate de cãtre cumpãrãtori antrepozitarilor autorizaţi, trebuie sa fie confirmate prin ştampila şi semnatura autorizata a unitãţii bancare care a debitat contul plãtitorului cu suma respectiva şi copie de pe extrasul de cont.
(3) Accizele aferente uleiurilor minerale livrate din antrepozitele fiscale de producţie se achitã de cãtre cumpãrãtori în contul bugetului de stat 20.14.01.01 "Accize încasate din vânzarea uleiurilor minerale", prevãzut la pct. 33 alin. (2), deschis la unitatea trezoreriei statului în raza cãreia îşi are sediul antrepozitarul autorizat pentru producţie.
(4) În rubrica "Reprezentând plati" din ordinul de plata pentru trezoreria statului prin care se achitã accizele, cumpãrãtorii menţioneazã denumirea şi codul unic de înregistrare al antrepozitarului autorizat - furnizor de uleiuri minerale.
(5) Livrarea de uleiuri minerale se face numai pe baza de comanda depusa de cumpãrãtor.
(6) Pe baza comenzii depuse de cumpãrãtor, antrepozitarii autorizaţi emit cumparatorilor o factura pro-forma (cod 14-4-10/aA) în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul unic de înregistrare al antrepozitarului autorizat, în numele cãruia se efectueazã plata accizelor, precum şi cele privind unitatea trezoreriei statului în raza cãreia acesta îşi are sediul.
(7) În cazul în care cantitãţile livrate se determina prin cantarire, se solicita comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la temperatura de +15°C se vor utiliza densitatile aferente temperaturii de +15°C.
(8) În cazul în care livrãrile se fac în vase calibrate şi/sau cantitãţile se determina prin metoda volum-densitate, se solicita comenzi exprimate în litri, care sa corespundã cu capacitatea din documentul de calibrare.
(9) Cantitatea din comanda, exprimatã în litri la temperatura efectivã, se va corecta cu densitatea la temperatura de +15°C, rezultând cantitatea exprimatã în litri la temperatura de +15°C.
(10) Valoarea accizei datorate de cumpãrãtor conform facturii pro-forma va fi cantitatea exprimatã în litri la temperatura de +15°C, determinata potrivit prevederilor alin. (9), înmulţitã cu acciza pe litru.
(11) La livrarea efectivã se recalculeazã acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea obţinutã va fi evidenţiatã distinct.
(12) Pentru celelalte tipuri de uleiuri minerale calculul valorii accizei datorate se face pe baza densitatilor înscrise în registrul de densitati în momentul întocmirii facturii proforma, recalculate la temperatura de +15°C, dupã cum urmeazã:
- acciza (euro/tona): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15°C (kg/litru) = acciza (euro/litru);
- cantitatea în kg: densitatea la +15°C = cantitatea în litri la +15°C;
- valoarea accizei = cantitatea în litri la +15°C x acciza (euro/litru).
(13) Eventualele diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat de cãtre beneficiar, conform facturii proforma, şi valoarea accizelor aferente cantitãţilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agenţii economici producãtori şi procesatori, conform facturii fiscale, determinate de variatia de densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind obligaţiile de plata la bugetul de stat.
(14) Unitãţile trezoreriei statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat 20.14.01.01 "Accize încasate din vânzarea uleiurilor minerale" în care au fost evidentiate accizele virate în numele acestora, fãrã de care furnizorul nu poate efectua livrarea.
(15) Evidentierea în contabilitate a accizelor se efectueazã prin aplicarea Planului de conturi general şi a Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile aprobate prin <>Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, cu modificãrile ulterioare, precum şi a prevederilor <>Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitãţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, cu modificãrile ulterioare.
38. (1) Toţi agenţii economici producãtori de produse accizabile prevãzute la art. 162 din Codul fiscal, deţinãtori de autorizaţii eliberate în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate pana la data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la publicarea prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, sa depunã la autoritatea fiscalã teritorialã listele de inventar ale produselor înregistrate în stoc la data de 31 decembrie 2003.
(2) Listele de inventar se întocmesc în doua exemplare care se certifica de autoritatea fiscalã teritorialã. Primul exemplar astfel certificat se pãstreazã de cãtre agentul economic, iar cel de-al doilea se pãstreazã de autoritatea fiscalã teritorialã.
(3) Listele de inventar vor fi însoţite obligatoriu de declaraţia agentului economic privind achiziţiile de produse accizabile din ultimele doua luni, utilizate ca materie prima.
(4) Declaraţia se întocmeşte în doua exemplare, din care primul exemplar se pãstreazã de agentul economic, iar al doilea exemplar se pãstreazã la autoritatea fiscalã teritorialã împreunã cu listele de inventar.
(5) Agenţii economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse accizabile, realizate pana la aceasta data, şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi potrivit prevederilor titlului VII din codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc pana la data de 30 iunie 2004 în baza unei aprobãri speciale emise de autoritatea fiscalã emitenta a autorizaţiei, data în baza <>Legii nr. 521/2002 , cu plata accizelor dupã caz. Cazul privind plata accizelor se stabileşte de autoritatea fiscalã emitenta a aprobãrii speciale. Agenţii economici producãtori de alcool etilic şi de distilate - ca materii prime -, vor vinde aceste produse numai cãtre beneficiarii autorizaţi în condiţiile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal. Dupã data de 30 iunie 2004, cantitãţile rãmase în stoc nu mai pot fi comercializate.
(6) Antrepozitarii autorizaţi ca producãtori de produse din grupa alcool etilic, care deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime -, achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai plãtesc accize pentru produsele obţinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu condiţia ca accizele aferente materiilor prime sa fi fost plãtite furnizorului. Aceasta prevedere se va aplica pana la data de 30 iunie 2004, dupã aceasta data urmând a se aplica prevederile titlului VII din Codul fiscal.
(7) Pentru produsele accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locatii decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza nu a fost plãtitã, acciza devine exigibilã la momentul livrãrii produselor.
39. (1) Documentele fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi dupã aceasta data.
(2) Toţi agenţii economici care au avut obligaţia utilizãrii documentelor fiscale speciale prevãzute în actele normative privind regimul accizelor, care s-au aplicat pana la intrarea în vigoare a Codului fiscal, în termen de 10 zile de la data publicãrii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor depune la autoritatea fiscalã teritorialã o declaraţie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de 31 decembrie 2003. Declaraţia se întocmeşte în doua exemplare, din care primul se pãstreazã de agenţii economici.
40. (1) Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2003, agenţii economici producãtori de tigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinata pe baza preţului fãrã taxa pe valoarea adãugatã, aferente livrãrilor de astfel de produse efectuate în aceasta perioada. În acelaşi timp, agenţii economici vor vira în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. contravaloarea timbrelor respective stabilitã pe baza preţului cu taxa pe valoarea adãugatã.
(2) Agenţii economici producãtori interni de tigarete şi produse din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicãrii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, sa predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003. Aceşti agenţi economici au, de asemenea, obligaţia sa vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. Sumele ce urmeazã a fi virate în contul Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. se stabilesc printr-un act de control încheiat de organul fiscal teritorial în raza cãruia îşi desfãşoarã activitatea agentul economic în cauza, la solicitarea autoritãţii fiscale centrale.
(3) Agenţii economici producãtori interni de produse accizabile supuse marcarii, altele decât tigaretele şi produsele din tutun, care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004, sau agenţii economici producãtori de produse care începând cu aceasta data nu mai intra sub incidenta marcarii au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data publicãrii prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, sa predea spre distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Nationala" - S.A. marcajele neutilizate.
41. (1) În termen de 10 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme metodologice, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii de uleiuri minerale sunt obligaţi sa transmitã Ministerului Economiei şi Comerţului lista cuprinzând semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de fabricaţie sau de import, încadrarea pe poziţii tarifare, domeniul de utilizare şi acciza propusã pentru acestea. Listele vor fi însoţite de fişele tehnice ale fiecãrui produs finit.
(2) Dupã verificarea listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de 10 zile de la primirea acestora, le va transmite în vederea avizãrii Ministerului Finanţelor Publice - Comisia centrala de autorizare a antrepozitelor fiscale.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) vor fi aplicate oricãrui nou produs intrat în nomenclatorul de fabricaţie sau de import al antrepozitarului autorizat pentru producţie sau importatorului de uleiuri minerale.
42. Anexele nr. 1-21 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal.



ANEXA 1


la normele metodologice de aplicare
-----------------------------------
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal
--------------------------------------------



┌─────────────┬────────────────────────┬──────────────────┐
│ │Nr. înregistrare..... │Data............. │
└─────────────┴────────────────────────┴──────────────────┘

CERERE
privind acordarea autorizaţiei de producãtor individual

┌──────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┐
│ 1. Numele şi prenumele │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ 2. Adresa │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ 3. Telefon │ │
├──────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ 4. Codul numeric personal │ │
├──────────────────────────────┴─────────────────────────────────┬────────────┤
│ 5. Arãtaţi dacã solicitantul a fost condamnat definitiv în │ [] [] │
│ ultimii 5 ani pentru infracţiunile prevãzute în │ │
│ legislaţia fiscalã │ Da Nu │
├────────────────────────────────────────────────────────────────┴────────────┤
│ 6. Se anexeazã cazierul judiciar al solicitantului │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. Anexati extrasul de rol privind obligaţiile fiscale │
├────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┤
│ 8. Descrierea activitãţii ce urmeazã a se │ │
│ desfasura şi perioada de timp aferentã │ │
├────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 9. Mentionati cantitatea (în litri) │ │
│ estimatã a fi obţinutã la nivelul unui an, │ │
│ pentru: │ │
│ │ │
│ 9.1. - tuica │ │
│ │ │
│ 9.2. - rachiuri din fructe │ │
│ │ │
│ 9.3 - vinuri │ │
│ │ │
│ 9.4.- bere │ │
│ │ │
│ 9.5. - bãuturi fermentate, altele decât │ │
│ bere şi vinuri │ │
├────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 10. Perioada de desfãşurare a activitãţii │ │
├────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┤
│ 11. Anexati copiile autorizaţiilor sau avizelor privind desfãşurarea │
│ activitãţii (avizul de mediu este obligatoriu) │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul
penal, declar ca datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.


.................... .............
Semnatura solicitantului Data





ANEXA 2


la normele metodologice de aplicare
-----------------------------------
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal
--------------------------------------------



┌─────────────┬────────────────────────┬──────────────────┐
│ │Nr. înregistrare..... │Data............. │
└─────────────┴────────────────────────┴──────────────────┘


DECLARAŢIE
privind producţia de tuica şi rachiuri din fructe


┌─────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────┐
│ 1. Numele şi prenumele │ │
├─────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 2. Adresa │ │
├─────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 3. Telefon │ │
├─────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 4. Codul numeric personal │ │
├─────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 5. Cantitatea (în litri) estimatã │ │
│ a se obţine la nivelul unui an: │ │
│ 5.1 - tuica │ │
│ 5.2. - rachiuri din fructe │ │
├─────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────┤
│ 6. Perioada în care se desfãşoarã │ │
│ activitatea │ │
└─────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul
penal, declar ca datele incrise în acest formular sunt corecte şi complete.

.................... .............
Semnatura declarantului Data





ANEXA 3


la normele metodologice de aplicare
-----------------------------------
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal
--------------------------------------------

Antrepozitarul autorizat/importatorul .........................
Numãrul de înmatriculare în registrul comerţului/anul..........
Codul unic de înregistrare ....................................
Sediul ........................................................
Judeţul .......................................................
Contul ........................................................
Banca .........................................................
Autorizaţia de antrepozit fiscal/importator nr. .... din ......

DECLARAŢIE
privind preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul
pe sortimente de tigarete

Începând cu data de .................. preţurile maxime de vânzare cu
amãnuntul, practicate pe sortimente, vor fi urmãtoarele:



──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Denumirea Numãrul Preţul maxim de vânzare
crt. sortimentului tigaretelor/pachet cu amãnuntul (lei/pachet)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
0 1 2 3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Director general, Director economic,
................... ...................





ANEXA 4


la normele metodologice de aplicare
-----------------------------------
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal
--------------------------------------------



┌─────────────┬────────────────────────┬──────────────────┐
│ │Nr. înregistrare..... │Data............. │
└─────────────┴────────────────────────┴──────────────────┘


CERERE
privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal

(atasati numãrul suplimentar de pagini necesar
pentru a asigura informaţiile complete)

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ I. INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITARUL AUTORIZAT PROPUS │
├───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┤
│ 1. Numele │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 2. Adresa │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 3. Telefon │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 4. Fax │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 5. Adresa e-mail │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 6. Numãrul de înregistrare la registru│ │
│ comerţului │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 7. Codul unic de înregistrare │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 8. Numele şi numãrul de telefon al │ │
│ reprezentantului legal sau al altei │ │
│ persoane de contact │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 9. Descrierea activitãţilor economice │ │
│ desfãşurate în România │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 10. Numele, adresa şi codul fiscal al │ │
│ persoanelor afiliate cu solicitantul │ │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ 11. Dacã solicitantul este persoana │ │
│ juridicã, numele, adresa şi codul │ │
│ numeric personal al fiecãrui │ │
│ administrator; se vor anexa şi │ │
│ cazierele judiciare ale │ │
│ administratorilor │ │
├───────────────────────────────────────┴───────────────────────┬──────────────┤
│ 12. Arãtaţi dacã solicitantul (sau în cazul în care │ │
│ solicitantul este persoana juridicã, oricare │ X X │
│ dintre administratorii sãi) a fost condamnat │ │
│ definitiv în ultimii 5 ani pentru infracţiunile │ Da Nu │
│ prevãzute în legislaţia fiscalã │ │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┤
│ 13. Anexati certificatul de atestare fiscalã sau, dupã caz, extrasul de rol │
│ privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, precum şi cazierul fiscal al │
│ solicitantului │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 14. Anexati copia situaţiilor financiare anuale (bilanţ) din ultimii doi ani │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 15. Anexati confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plãtitor │
│ de accize │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 16. Anexati un certificat constatator, eliberat de Oficiul Registrului │
│ Comerţului, din care sa rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de │
│ activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare │
│ eliberat potrivit reglementãrilor legale în vigoare │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ II. INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITUL FISCAL PROPUS │
│ (pentru fiecare antrepozit fiscal propus se depune separat câte o parte a │
│ II-a precum şi orice alte informaţii necesare) │
├─────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────┤
│ 1. Adresa antrepozitului fiscal propus │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 2. Descrierea activitãţilor ce urmeazã a se │ │
│ desfasura în antrepozitul fiscal propus │ │
│ (inclusiv natura activitãţilor şi tipurile de │ │
│ produse accizabile) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 3. Arãtaţi dacã anterior a fost respinsã, │ │
│ revocatã sau anulatã vreo autorizaţie de │ │
│ antrepozit fiscal pentru locul respectiv │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 4. Enumerati tipurile şi cantitãţile de │ │
│ produse accizabile produse şi/sau depozitate │ │
│ în locul respectiv în fiecare din ultimele │ │
│ 12 luni (dacã este cazul) precum şi tipurile │ │
│ şi cantitãţile estimate pentru fiecare din │ │
│ urmãtoarele 12 luni │ │
│ │ │
│ Tipurile de produse accizabile urmeazã a fi │ │
│ detaliate în funcţie de acciza unitarã pe │ │
│ produs │ │
├─────────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────┤
│ 5. În cazul unui loc care urmeazã a fi │ │
│ folosit exlusiv pentru depozitarea │ │
│ produselor accizabile, specificati │ │
│ capacitatea maxima de depozitare │ │
│ (cantitatea de produse accizabile care │ │
│ poate fi depozitata la un moment dat în │ │
│ locul respectiv) │ │
├─────────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────┤
│ 6. Anexati un plan de amplasare a antrepozitului fiscal propus │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7. Anexati copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor privind │
│ desfãşurarea activitãţilor din antrepozitul fiscal propus │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 8. Dacã locul se afla în proprietatea antrepozitarului autorizat propus, │
│ anexati copia actelor de proprietate │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 9. Dacã locul se afla în proprietatea altei persoane, anexati urmãtoarele: │
│ a. Copia contractului de leasing sau dovada deţinerii sub orice forma legalã │
│ b. O declaraţie semnatã de proprietar care confirma permisiunea de acces │
│ pentru personalul cu atribuţii de control │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ III. INFORMAŢII PRIVIND GARANŢIA FINANCIARĂ │
├────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┤
│ 1. Tipul de garanţie financiarã propusã │ │
├────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤
│ 2. Suma propusã pentru garanţia │ │
│ financiarã pentru fiecare antrepozit fiscal│ │
│ (şi descrierea metodei de calcul) │ │
├────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┤
│ 3. În cazul unui depozit în bani, anexati scrisoare de bonitate bancarã │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4. În cazul ipotecii, anexati urmãtoarele: │
│ a. Descrierea detaliatã a bunului imobil ipotecat │
│ b. Dovada deţinerii proprietãţii bunului, contractul de ipoteca şi polita de │
│ asigurare │
│ c. Declaraţie privind inexistenta altei ipoteci în legatura cu bunul imobil │
│ ipotecat │
│ d. Dovada valorii bunului imobil ipotecat (evaluare recenta efectuatã de un │
│ expert autorizat şi independent sau document de achiziţie recent) │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5. În cazul unei garanţii bancare, anexati urmãtoarele: │
│ a. Numele, adresa şi telefonul garantului propus │
│ b. Declaraţia garantului propus cu privire la intenţia de a asigura garanţia │
│ bancarã pentru o suma şi perioada de timp specificatã (Scrisoare de garanţie │
│ bancarã) │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind falsul în declaraţii, din Codul
penal, declar ca datele incrise în acest formular sunt corecte şi complete.


_________________________ ____________
Semnatura solicitantului
sau a reprezentantului fiscal Data




ANEXA 5
-------
la normele metodologice de aplicare
-----------------------------------
a prevederilor titlului VII din Codul fiscal
--------------------------------------------


- fata -

PRODUSE ACCIZABILE DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
┌─┬────────────────────────────────────────────┬─────────────────┬─────────────
│1│ │ │
├─┤ 1 Expeditor Cod unic de înregistrare │2 Cod acciza │3 Nr.
│E│ [] │ expeditor │ referinta
│x│ ├─────────────────┼─────────────
│e│ │4 Cod acciza │5 Nr.
│m│ │ primitor │ factura
│p│ ├─────────────────┴─────────────
│l│ │6 Data facturii
│a│ │
│r├────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
│ │7 Primitor Cod unic de înregistrare │8 Autoritatea competenta a
│p│ │ locului de expediere
│e│ │
│n│ │
│t│ │
│r│7a Locul livrãrii │
│u│ ├───────────────────────────────
│ │ │10 Garanţia
│e│ │
│x│ │
│p├────────────────────────────────────────────┤
│e│9 Transportator │
│d│ │
│i│ ├───────────────┬───────────────
│t│ │12 Ţara de │13 Ţara de
│o│ │ expediţie │ primire
│r├────────────────────────────────────────────┼───────────────┴───────────────
│ │11 Alte informaţii privind transportul │14 Reprezentantul fiscal
│ │ │
│ │ │
├─┼───────────────────────┬────────────────────┼───────────────────────────────
│1│15 Locul de expediere │16 Data expedierii │17 Durata transportului
│ │ │ │
└─┴───────────┬───────────┴────────────────────┴─┬─────────────────────────────
18a │ │19a Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20a │21a Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22a Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┼─────────┴───────────────────
18b │ │19b Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20b │21b Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22b Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┼─────────┴───────────────────
18c │ │19c Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20c │21c Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22c Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┴─────────┴───────────────────
│23 Certificate (pentru unele vinuri
│ şi bãuturi spirtoase, mici
│ berarii şi distilerii)



├─────────────────────────────────┬──────────────────────────────
│A Menţiuni privind verificarea. │24 Casutele 1-22 corect
│ Se completeazã de autoritatea │completate
│ fiscalã competenta. ├──────────────────────────────
│ │Societatea semnatara şi nr.
│ │de telefon
│ ├──────────────────────────────
│ │Numele semnatarului
│ ├──────────────────────────────
│ │Locul şi data
│ ├──────────────────────────────
│ │Semnatura
│ ├──────────────────────────────
│ │
│ Continua pe verso │
│ (exemplarele 2,3 şi 4) │
│ │
└─────────────────────────────────┴──────────────────────────────


- verso -

INSTRUCŢIUNI DE COMPLETARE

Casuta 1. Expeditor: numele şi adresa, complete

Casuta 2. Codul de acciza al expeditorului: numãrul de înregistrare atribuit expeditorului de cãtre autoritatea fiscalã competenta

Casuta 3. Nr. referinta: seria şi numãrul facturii

Casuta 4. Codul de acciza al primitorului: numãrul de înregistrare în cazul unui antrepozit autorizat sau al unui operator înregistrat.

Casuta 5. Nr. factura: numãrul facturii aferentã produselor (dacã este cunoscut). Dacã nu, numãrul avizului de însoţire sau al documentului de transport.

Casuta 6. Data facturii: data emiterii documentului indicat la casuta nr.5

Casuta 7. Primitor: numele şi adresa complete, iar în cazul în care primitorul este un operator neinregistrat, numãrul de identificare TVA. În cazul mãrfurilor exportate, trebuie indicat numele persoanei delegate de expeditor la locul exportului.

Casuta 7a. Locul livrãrii: locul unde se livreaza efectiv produsele, dacã produsele nu sunt livrate la adresa indicatã la casuta 7.
În cazul produselor exportate se va mentiona "Export" şi locul unde se exporta.

Casuta 8. Autoritatea competenta a locului de expediere: numele şi adresa autoritãţii fiscale competente responsabile cu controlul privind accizele la locul de expediere

Casuta 9. Transportator: numele şi adresa persoanei responsabile cu primul transport (dacã ea este alta decât expeditorul)

Casuta 10. Garanţia: se va indica numele celui care garanteazã

Casuta 11. Alte informaţii privind transportul: numele transportatorului, mijlocul de transport, numãrul de înmatriculare al vehiculului, numãrul, tipul şi identificarea mijloacelor ataşate şi altele

Casuta 12. Ţara de expediţie: nu este cazul

Casuta 13. Ţara de primire: ţara de destinaţie

Casuta 14. Reprezentantul fiscal: numele reprezentantului fiscal dacã expeditorul are desemnatã o astfel de persoana

Casuta 15. Locul de expediere: numãrul de înregistrare al antrepozitului (dacã exista)

Casuta 16. Data expedierii: data expedierii şi ora la care mãrfurile pãrãsesc antrepozitul expeditorului

Casuta 17. Durata transportului: perioada de timp normalã, necesarã pentru a efectua traseul, având în vedere mijlocul de transport şi distanta

Casuta 18a. Descrierea produselor şi ambalajelor: denumirea comercialã a produselor, însemnele şi numãrul pachetelor (ex. container: nr. de pachete conţinute, baxuri)
La descrierea produselor alcoolice -alcool şi bãuturi alcoolice, altele decât -berea-, va fi menţionatã concentratia alcoolicã (procent în volume la 20°C).
Pentru bere, concentratia alcoolicã va fi menţionatã fie în grade Plato, fie procente în volum la 20°C, ori amândouã,
Pentru uleiuri minerale se va mentiona densitatea produsului la 15° C.

Casuta 19a. Codul produsului: codul NC

Casuta 20. Cantitatea:
- numãrul produselor exprimate în mii (tigarete, tigari şi tigari de foi)
- numãrul de litri la temperatura de 20°C cu doua zecimale (pentru bere, vinuri, alcool şi alte produse alcoolice)
- numãrul de litri la temperatura de 15°C (uleiuri minerale)

Casuta 21a. Greutatea bruta: greutatea bruta a transportului

Casuta 22a. Greutate neta: se va indica greutatea fãrã ambalaje a produselor accizabile în cazul berii, vinurilor, alcoolului şi altor produse alcoolice, al uleiurilor minerale şi al tuturor produselor din tutun cu excepţia tigaretelor

Casuta 23. Certificate: acest spaţiu este rezervat pentru anumite certificate care sunt cerute numai pentru exemplarul 2
1. În cazul anumitor vinuri, certificatul referitor la originea şi calitatea produselor, atunci când se considera necesar
2. În cazul anumitor bãuturi spirtoase, certificatul referitor la locul de producţie (certificatul de marca)
3. altele

Casuta 24. Societatea semnatara: documentul se completeazã de cãtre, sau în numele expeditorului. Societatea semnatara trebuie sa fie identificata

Casutele 18b-22b şi 18c-22c se vor completa atunci când transportul conţine alte produse decât cele descrise în casutele 18a-22a

Casuta A Menţiuni privind verificarea. Autoritatea competenta menţioneazã controalele efectuate asupra exemplarelor 2, 3 şi 4. Dacã spaţiul de pe fata documentului este insuficient, se poate continua pe verso-ul documentului.
Toate observaţiile trebuie sa fie semnate, datate şi autentificate prin ştampila funcţionarului responsabil.

Casuta B Dacã în timpul transportului se schimba destinaţia produselor fata de cea menţionatã la casutele 7 sau 7a, expeditorul sau agentul sau de livrare trebuie sa indice la Casuta B noul loc de livrare. În plus, expeditorul trebuie sa notifice imediat la autoritatea fiscalã competenta schimbarea locului de livrare.

Casuta C Certificarea recepţiei: se completeazã de cãtre destinatar.
Atunci când recepţia produselor într-un antrepozit este supusã unui control fiscal sau atunci când produsele sunt exportate, autoritatea fiscalã competenta sau biroul vamal, dupã caz, va elibera certificatul pentru conformitate




- fata -

PRODUSE ACCIZABILE DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
┌─┬────────────────────────────────────────────┬─────────────────┬─────────────
│2│ │ │
├─┤ 1 Expeditor Cod unic de înregistrare │2 Cod acciza │3 Nr.
│E│ [] │ expeditor │ referinta
│x│ ├─────────────────┼─────────────
│e│ │4 Cod acciza │5 Nr.
│m│ │ primitor │ factura
│p│ ├─────────────────┴─────────────
│l│ │6 Data facturii
│a│ │
│r├────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
│ │7 Primitor Cod unic de înregistrare │8 Autoritatea competenta a
│p│ │ locului de expediere
│e│ │
│n│ │
│t│ │
│r│7a Locul livrãrii │
│u│ ├───────────────────────────────
│ │ │10 Garanţia
│p│ │
│r│ │
│i├────────────────────────────────────────────┤
│m│9 Transportator │
│t│ ├───────────────┬───────────────
│o│ │12 Ţara de │13 Ţara de
│r│ │ expediţie │ primire
│ ├────────────────────────────────────────────┼───────────────┴───────────────
│ │11 Alte informaţii privind transportul │14 Reprezentantul fiscal
│ │ │
│ │ │
├─┼───────────────────────┬────────────────────┼───────────────────────────────
│2│15 Locul de expediere │16 Data expedierii │17 Durata transportului
│ │ │ │
└─┴───────────┬───────────┴────────────────────┴─┬─────────────────────────────
18a │ │19a Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20a │21a Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22a Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┼─────────┴───────────────────
18b │ │19b Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20b │21b Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22b Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┼─────────┴───────────────────
18c │ │19c Codul produsului
Descrierea │ │ (cod NC)
produselor, │ ├─────────┬┴──────┴──────┴────
numere de │ │20c │21c Greutate
identificare, │ │Cantitate│ bruta (kg)
cantitatea şi │ │ ├───────────────────
tipul amba- │ │ │22c Greutate
lajelor │ │ │ neta (kg)
──────────────┼──────────────────────────────────┴─────────┴───────────────────
│23 Certificate (pentru unele vinuri
│ şi bãuturi spirtoase, mici
│ berarii şi distilerii)



├─────────────────────────────────┬──────────────────────────────
│A Menţiuni privind verificarea. │24 Casutele 1-22 corect
│ Se completeazã de autoritatea │completate
│ fiscalã competenta. ├──────────────────────────────
│ │Societatea semnatara şi nr.
│ │de telefon
│ ├──────────────────────────────
│ │Numele semnatarului
│ ├──────────────────────────────
│ │Locul şi data
│ ├──────────────────────────────
│ │Semnatura
│ ├──────────────────────────────
│ │
│ Continua pe verso │
│ (exemplarele 2,3 şi 4) │
│ │
└─────────────────────────────────┴──────────────────────────────

- verso -
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│B AUTORIZARE PENTRU SCHIMBAREA LOCULUI LIVRĂRII │
│ │
│ Noua adresa │Autorizata de (autoritatea competenta):│
│ │ │
│ │ │
│ Cerutã de: nume/adresa societãţii │ Nr. referinta │
│ │ Semnatura │
│ │ şi ştampila │
│ Numele semnatarului │ │
│ │ │
│ Locul şi data Semnatura │ │
├──────────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────┤
│ │
│C CERTIFICAREA RECEPŢIEI SAU EXPORTULUI*) │
│ │
│ [] Produse primite de destinatar │
│ │
│ Data ............ Locul .......... Nr. referinta ............. │
│ │
│ Descrierea produselor │Plusuri │ Minusuri │
│ │ │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
│ │
│ [] Transport verificat │
│ │
│ │
│ Mijloc de transport ................ │
│ │
│ [] Produse exportate │
│ Data .................... │
│ │
│ [] Nume semnatarului ........ Locul şi data ....................... │
│ Societatea semnatarului Semnatura │
│ .......................... │
│ │
│ │
│ [] Autoritatea fiscalã sau Aprobat de autoritatea fiscalã │
│ biroul vamal sau de biroul vamal │
│ Nume │
│ Adresa │
│ ________ │
│ * nu sunt admise ştersãturi │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤