Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 402 din 19 mai 2000  pentru aprobarea Instructiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 402 din 19 mai 2000 pentru aprobarea Instructiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 12 iunie 2000

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 35 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicatã*),

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aproba Instrucţiunile privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, cuprinse în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abroga <>Hotãrârea Guvernului nr. 974/1994 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzãtoare referitoare la impozitul pe profit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 16 ianuarie 1995.
-------------
*) <>Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes


ANEXA 1


INSTRUCŢIUNI
privind metodologia de calcul al impozitului pe profit


CAP. 1
Dispoziţii generale

ORDONANTA:
Art. 1. - (1) Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât din România, cat şi din strãinãtate;

INSTRUCŢIUNI:
Fac parte din aceasta grupa regiile autonome, indiferent de subordonare, companiile naţionale, societãţile naţionale, societãţile comerciale, indiferent de forma juridicã de organizare şi de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital strãin sau cu capital integral strãin, societãţile agricole şi alte forme de asociere agricolã cu personalitate juridicã, organizaţiile cooperatiste, instituţiile financiare şi de credit, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, trusturile, precum şi orice entitate care are statutul legal de persoana juridicã romana.

ORDONANTA:
b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

INSTRUCŢIUNI:
În acest sens persoanele juridice strãine, companiile, fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, trusturile şi orice entitãţi similare, înfiinţate şi organizate în conformitate cu legile unei alte tari, devin subiect al impunerii, atunci când îşi desfãşoarã activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent autorizat sa funcţioneze în România, numai dupã înmatricularea acestuia la registrul comerţului şi dupã înregistrarea la organele fiscale teritoriale, conform prevederilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, republicatã, cu modificãrile ulterioare.

ORDONANTA:
c) persoanele juridice şi fizice strãine care desfãşoarã activitãţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata în România;
d) asocierile dintre persoanele fizice romane şi persoanele juridice romane care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cat şi în strãinãtate. În acest caz impozitul datorat se calculeazã, se retine şi se vãrsa de cãtre persoana juridicã;

INSTRUCŢIUNI:
Veniturile şi cheltuielile rezultate din asocierile în participaţiune prevãzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din ordonanta, potrivit dispoziţiilor legale, se contabilizeaza distinct de persoana juridicã romana, cu respectarea prevederilor Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , aceasta având şi obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vãrsa impozitul pentru profitul cuvenit persoanelor fizice şi juridice strãine, precum şi persoanei fizice romane. Partea din veniturile şi cheltuielile rezultate dintr-o astfel de asociere, care se cuvine persoanei juridice romane, se înregistreazã în contabilitatea proprie şi se impune la nivelul acesteia.
În cazul asocierilor dintre pesoanele juridice romane veniturile şi cheltuielile determinate de operaţiunile asocierii în participaţiune se contabilizeaza distinct de cãtre unul dintre asociaţi, stabilit conform contractului, urmând ca lunar sa se transmitã pe baza de decont fiecãrui asociat, în vederea înregistrãrii în contabilitatea proprie şi determinãrii profitului impozabil.

ORDONANTA:
e)*) instituţiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitãţi economice desfãşurate în condiţiile legii.

INSTRUCŢIUNI:
Activitatea economicã este ansamblul faptelor şi actelor referitoare la atragerea şi utilizarea resurselor economice în vederea producerii, distribuţiei, circulaţiei şi consumului de bunuri sau de servicii, în funcţie de nevoi şi de interese, în scopul obţinerii de profit.
Veniturile bugetelor instituţiilor publice, finanţate total sau parţial din venituri extrabugetare, provin din taxe, chirii, manifestãri culturale, valorificari de produse din activitãţi proprii sau anexe, concursuri artistice, publicaţii, impresariat, exploatarea filmelor, prestaţii editoriale, consultaţii şi servicii medicale, studii, proiecte, prestãri de servicii, lucrãri şi exploatãri ale unor bunuri pe care le au în administrare şi altele de aceasta natura, stabilite în condiţiile legii.
Potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice şi <>Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, din punctul de vedere al formei de finanţare a cheltuielilor instituţiile publice sunt:
- instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, dupã caz;
-----------------
*) Alin. (1) al art. 1 a fost completat cu lit. e) prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
- instituţii publice finanţate din venituri extrabugetare şi din alocaţii acordate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
- instituţii publice finanţate integral din venituri extrabugetare;
- instituţii publice finanţate din fonduri speciale, dupã caz;
- instituţii şi servicii publice de interes local, finanţate conform prevederilor <>Legii nr. 189/1998 .
În prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) se încadreazã instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare, care nu sunt obligate sa le verse integral sau parţial la bugetul de stat sau la bugetele locale şi ale cãror solduri anuale rezultate din execuţia bugetarã rãmân la dispoziţia acestora.
Instituţiile publice respective calculeazã şi plãtesc impozit, conform metodologiei prevãzute la art. 4, pentru profitul obţinut din activitatea economicã desfasurata.
Nu se includ în categoria veniturilor impozabile alocaţiile bugetare nerambursabile, granturile, mijloacele materiale şi bãneşti primite cu titlu gratuit de la persoane juridice şi fizice, sumele reprezentând fondurile speciale, sume care sunt gestionate potrivit dispoziţiilor legale, cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmitator, sumele care provin din prestãri de servicii publice efectuate în numele statului şi în contul instituţiei publice coordonatoare ca autoritãţi publice organizate şi finanţate potrivit legii.

ORDONANTA:
(2)* ) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
a) trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit <>Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;
c) unitãţile economice fãrã personalitate juridicã ale organizaţiilor de nevãzãtori, de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unitãţile economice fãrã personalitate juridicã autorizate potrivit legii, înfiinţate de organizaţiile de nevãzãtori, de invalizi şi de asociaţiile persoanelor cu handicap, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap.

ORDONANTA:
d) fundaţiile testamentare;

INSTRUCŢIUNI:
Fundaţia testamentarã, conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 , este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizãrii unui scop de interes general sau, dupã caz, comunitar.

ORDONANTA:
e) cooperativele care funcţioneazã ca unitãţi protejate, special organizate, potrivit legii;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unitãţile de invalizi şi de nevãzãtori, protejate, sau unitãţile care au încadrate persoane cu handicap, care îşi desfãşoarã activitatea în sistemul cooperaţiei meşteşugãreşti şi de consum, special organizate potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugãreşti, cu modificãrile ulterioare.

ORDONANTA:
f) unitãţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitãţii de cult, potrivit <>Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit unitãţile de cult din cadrul Bisericii Ortodoxe Romane şi celelalte culte religioase care au în exclusivitate dreptul de a produce şi de a valorifica obiecte şi vesminte de cult, precum şi de a tipari cãrţi de cult, teologice sau cu un conţinut bisericesc, necesare în vederea practicãrii cultului, conform <>Legii nr. 103/1992 .
Nu intra sub incidenta acestor prevederi persoanele juridice care realizeazã aceste produse pe baza de autorizaţie acordatã de fiecare cult religios, în condiţii specifice.
În sensul acestor dispoziţii sunt impozabile orice alte categorii de venituri realizate din desfãşurarea activitãţii.

ORDONANTA:
g) instituţiile de învãţãmânt particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit instituţiile organizate potrivit <>Legii învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pe principiul nonprofit, al nediscriminarii şi cu respectarea standardelor naţionale. În acest context ele trebuie sa aibã în vedere prevederea potrivit cãreia veniturile obţinute se folosesc pentru lãrgirea bazei materiale, respectiv spaţii adecvate, în proprietate sau închiriate, laboratoare proprii cu dotare corespunzãtoare pentru desfãşurarea activitãţii, biblioteca dotatã cu fond de carte adecvatã profilului şcolii, alte dotãri de natura sa realizeze un învãţãmânt de calitate.
---------------
*) Alin. (2) al <>art. 1 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

ORDONANTA:
h) asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , pentru veniturile obţinute din activitãţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunãtãţirea confortului şi a eficientei clãdirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietãţii comune.

INSTRUCŢIUNI:
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit prevederilor <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru veniturile obţinute din activitãţi economice (de exemplu: închirierea spaţiilor comune) care sunt utilizate pentru îmbunãtãţirea confortului şi eficientei clãdirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietãţii comune.
Veniturile obţinute de asociaţiile de proprietari din activitãţi economice, care nu sunt utilizate în scopurile expres menţionate în ordonanta, se impun cu o cota de 25%, plata impozitului fãcându-se la termenele stabilite la art. 15.
Sunt consideraţi plãtitori de impozit pe profit asociaţiile de locatari care nu s-au constituit în asociaţie de proprietari, conform <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi care nu beneficiazã de facilitãţile fiscale prevãzute la art. 1 alin. (2) lit. h).

ORDONANTA:
(3)*) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fãrã scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activitãţilor economice desfãşurate cu scopul obţinerii de profit.
Veniturile obţinute din activitãţi fãrã scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizaţiile membrilor, contribuţiile bãneşti sau în natura ale membrilor şi simpatizantilor, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare, donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare, dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilitãţilor rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclama şi publicitate, cu excepţia celor realizate prin unitãţile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datoreazã impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

INSTRUCŢIUNI:
În scopul aplicãrii acestor prevederi veniturile şi cheltuielile aferente activitãţilor desfãşurate în scopul obţinerii de profit se vor evidenţia din punct de vedere contabil conform planului de conturi pentru persoanele juridice fãrã scop lucrativ, iar calculul impozitului pe profitul rezultat se va efectua conform metodologiei prevãzute la art. 4.
Se impoziteazã veniturile obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniu care sunt folosite pentru activitatea economicã.

ORDONANTA:
Art. 2**). - (1) Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevãzute de prezenta ordonanta.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte şi a cazinourilor plãtesc o cota adiţionalã de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activitãţi în volumul total al veniturilor. Cota adiţionalã de impozit o plãtesc, de asemenea, persoanele fizice şi juridice pentru veniturile proprii de aceeaşi natura, realizate în baza contractelor de asociere în participaţiune.

INSTRUCŢIUNI:
Încadrarea acestor unitãţi se realizeazã de cãtre agenţii economici, pe baza declaraţiilor proprii, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 843/1999 privind încadrarea pe tipuri a unitãţilor de alimentaţie publica neincluse în structurile de primire turistice.
În scopul aplicãrii acestor dispoziţii contribuabilii care intra sub incidenta prevederilor mai sus menţionate au obligaţia sa evidentieze distinct veniturile din activitatea barurilor, cazinourilor şi cluburilor de noapte. Ponderea se determina prin raportarea acestor venituri la veniturile totale realizate de contribuabilii mentionati, din orice sursa.

ORDONANTA:
(3) În cazul Bãncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplica asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii.
(4) Orice majorare a capitalului social efectuatã prin încorporarea rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impoziteazã cu o cota de 10% .

INSTRUCŢIUNI:
Potrivit acestor dispoziţii, orice majorare de capital social efectuatã din profitul net sau din rezerve constituite din profitul net al societãţii se considera distribuţie de dividend şi se impune cu cota de 10% .
Nu intra sub incidenta prevederilor alineatului precedent primele legate de capitalul social (de exemplu: primele de emisiune, de aport), diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului conform legii (de exemplu: reevaluarea mijloacelor fixe, a activelor şi pasivelor în valuta), încorporarea creanţelor lichide şi exigibile, astfel cum sunt ele definite în Codul civil şi în <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare.

ORDONANTA:
(5) Obligaţia reţinerii şi varsarii impozitului revine societãţii comerciale o data cu înregistrarea la registrul comerţului a modificãrilor respective.
-------------------
*) Alin. (3) al <>art. 1 a fost completat prin Ordonanta Guvernului nr. 40/1998 .
**) <>Art. 2 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 , care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:
Înregistrarea impozitului datorat se efectueazã prin diminuarea corespunzãtoare a sumei brute utilizate la majorarea capitalului social, aceasta fiind de natura dividendelor, fãrã sa se înregistreze o cheltuiala în contabilitatea proprie, iar plata impozitului se efectueazã o data cu depunerea cererii de menţiuni la registrul comerţului.

ORDONANTA:
Art. 3. - (1) Anul fiscal al fiecãrui contribuabil este anul calendaristic.

INSTRUCŢIUNI:
Conform dispoziţiilor acestui alineat anul fiscal începe la data de 1 ianuarie a fiecãrui an şi se sfârşeşte la data de 31 decembrie a aceluiaşi an.

ORDONANTA:
(2) Când un contribuabil se înfiinţeazã, se reorganizeazã prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideazã în cursul unui an fiscal perioada impozabilã este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

INSTRUCŢIUNI:
Pentru aplicarea prevederilor acestui alineat se au în vedere urmãtoarele:
- În cazul infiintarii unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilã începe:
a) de la data înregistrãrii acestuia în registrul comerţului, dacã are aceasta obligaţie;
b) de la data înregistrãrii în registrul special de evidenta al judecãtoriilor, dacã are aceasta obligaţie;
c) de la data intrãrii în vigoare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei persoane juridice.
- În cazul divizarilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor operaţiuni, perioada fiscalã este perioada cuprinsã între 1 ianuarie (sau de la data infiintarii în cursul anului) şi data la care este înregistratã în registrul comerţului cererea de fuziune sau de divizare.
- În cazul lichidãrii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã înceteazã o data cu data radierii din registrul în care a fost înregistratã înfiinţarea acestuia.
- Perioada impozabilã, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei persoane juridice, astfel cum sunt menţionate la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d), începe de la data semnãrii contractului de asociere şi înceteazã la data încetãrii acestuia.

CAP. 2
Determinarea profitului impozabil

ORDONANTA:
Art. 4*). - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţa între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrãrilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursa, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile.

INSTRUCŢIUNI:
Veniturile reprezintã sumele sau valorile încasate ori de încasat şi includ:
a) venituri din exploatare, respectiv venituri din vânzarea produselor, lucrãrilor executate şi serviciilor prestate, din producţia stocata, din producţia de imobilizari, din subvenţii de exploatare, precum şi alte venituri din exploatarea curenta;
b) venituri financiare, respectiv venituri din participatii, din alte imobilizari financiare, din creanţe imobilizate, din titluri de plasament, din diferenţe de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obţinute, creanţe imobilizate şi alte venituri financiare.
Veniturile financiare înregistrate conform Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 se iau în calcul la determinarea profitului impozabil, de la data obţinerii lor, indiferent de obiectul de activitate al contribuabilului;
c) venituri excepţionale, respectiv venituri din operaţiuni de exploatare, din operaţiuni de capital (despãgubiri, penalitãţi încasate, venituri din cedarea activelor, cote-pãrţi de subvenţii pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului) şi alte venituri excepţionale.
La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor şi care se regãsesc în costul produselor şi serviciilor, în limitele prevãzute de legislaţia în vigoare.
Cheltuielile reprezintã sumele sau valorile plãtite ori de plãtit, dupã natura lor, care sunt aferente realizãrii veniturilor, astfel cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabililor.
Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar, dar care se referã la perioade sau la exercitii financiare viitoare, se înregistreazã în cheltuielile curente ale perioadelor sau exerciţiilor financiare viitoare. În aceasta categorie se încadreazã şi sumele plãtite pentru obţinerea unor autorizaţii de funcţionare (numai cele care se elibereazã sau se avizeazã periodic, cu un anumit termen de valabilitate) sau pentru achiziţionarea unor drepturi de folosinta, pentru încheierea de contracte de concesiune sau pentru obţinerea de licenţe care se repartizeazã pe intreaga perioada de valabilitate.
În cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:
a) cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale şi mãrfuri, cheltuieli cu lucrãrile şi serviciile executate de terţi, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele şi vãrsãmintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe şi circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal impotriva accidentelor de munca, contribuţiile care conditioneaza organizarea şi funcţionarea activitãţilor respective potrivit normelor legale în vigoare, alte cheltuieli de exploatare;
-------------------
*) <>Art. 4 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
b) cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creanţe legate de participatii, alte cheltuieli financiare;
c) cheltuieli excepţionale, respectiv cheltuielile privind operaţiunile de capital şi cele privind operaţiunile de gestiune.
Înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în evidenta contabila se va efectua conform Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 .

ORDONANTA:
(2) În scopul determinãrii profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri mobile şi al vânzãrii de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistreazã la venituri impozabile, la termenele prevãzute în contract.
(4) La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacã sunt aferente realizãrii veniturilor.

INSTRUCŢIUNI:
Nu sunt deductibile cheltuielile cu amortizarea caselor de odihna proprii sau a imobilizarilor care nu sunt utilizate pentru realizarea veniturilor, de tipul navelor, aeronavelor, vaselor de croaziera etc.

ORDONANTA:
Pentru urmãtoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:
- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate şi a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevãzute în contractele încheiate între pãrţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a livrãrii;

INSTRUCŢIUNI:
Aceste prevederi au în vedere cheltuielile efectuate de producãtorul, respectiv vânzãtorul bunurilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpãrare.

ORDONANTA:
- în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operational sau amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;

INSTRUCŢIUNI:
Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizeazã avându-se în vedere clauzele contractuale şi prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societãţile de leasing, republicatã.
Operaţiunile de leasing imobiliar efectuate conform contractelor cu clauza irevocabilã de vânzare, care au ca obiect utilizarea activelor ce aparţin societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, se supun regimului fiscal valabil pentru contractele de leasing financiar.

ORDONANTA:
- cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masa, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

INSTRUCŢIUNI:
Aceasta prevedere se referã la închirierea de spaţii publicitare, inclusiv la târguri şi expoziţii organizate, executarea de material publicitar, precum şi la costurile ocazionate de prezentarea acestora, în baza unor contracte scrise.
Se includ în aceasta prevedere acţiunile cu caracter publicitar organizate de diferiţi agenţi economici în scopul stimulãrii vânzãrilor, care nu presupun taxe de participare pentru jucatori şi nici majorarea preţului pe care produsul l-a avut anterior desfãşurãrii acţiunii publicitare.
Nu intra sub incidenta acestei prevederi reducerile de preţuri, premiile acordate în cadrul unor campanii publicitare, cheltuielile cu achiziţionarea unor produse supuse inscriptionarii cu emblema firmei, cheltuielile cu achiziţionarea unor produse ce nu fac obiectul activitãţii societãţii şi care sunt acordate în scop publicitar, organizarea tombolelor, cheltuielile legate de încercarea produselor sau realizarea de demonstratii la punctele de vânzare.

ORDONANTA:
- cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrãri de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clãdirilor şi locuinţelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementãrilor legale în vigoare, care prezintã clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuãrii lor;
(5) În înţelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:
a) dividendele primite de cãtre o persoana juridicã romana de la o alta persoana juridicã, romana sau strãinã;
b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participatiile;

INSTRUCŢIUNI:
Aceste venituri se înregistreazã de contribuabilii care deţin în evidenta contabila participatii la capitalul social al altor societãţi, participatii care au fost comunicate prin documente ce atesta cuantumul majorãrii acestora, ca urmare a majorãrii capitalului social, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile ulterioare (rezerve, cu excepţia rezervelor legale, beneficii, prime de emisiune, compensarea unor creanţe lichide şi exigibile).

ORDONANTA:
c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanţelor, dupã caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de pãrţi sociale de la Fondul Proprietãţii de Stat, conform convenţiilor;
d) rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

INSTRUCŢIUNI:
În sensul prevederilor art. 4 alin. (5) lit. d) sunt considerate venituri neimpozabile veniturile care nu sunt rezultate din activitatea contribuabilului şi care vin sa acopere cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuãrii lor, cum sunt: rambursarile de impozit pe profit plãtit în perioadele anterioare, restituirea unor majorãri de întârziere, partea din veniturile din asigurare care depãşeşte valoarea neamortizata a activelor asigurate, venituri din anularea unor provizioane, altele decât cele pentru care s-a acordat deducere conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 335/1995 privind regimul constituirii, utilizãrii şi deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi societãţilor bancare, republicatã, cu modificãrile ulterioare (provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale, corporale, imobilizarilor în curs, imobilizarilor financiare, stocurilor şi producţiei în curs de execuţie).

ORDONANTA:
(6) În înţelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:
a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursa plãtite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

INSTRUCŢIUNI:
Cheltuiala înregistratã în contabilitatea proprie, ca urmare a suportãrii de cãtre persoana juridicã romana a impozitului pe venit datorat de persoana fizica sau juridicã nerezidenta pentru veniturile realizate din România şi nereţinut prin stopaj la sursa din venitul persoanei fizice sau juridice nerezidente de cãtre persoana juridicã romana, este nedeductibila.

ORDONANTA:
b) amenzile, confiscarile, majorãrile de întârziere şi penalitãţile datorate cãtre autoritãţile romane, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevãzute în contractele economice. Amenzile, penalitãţile sau majorãrile datorate cãtre autoritãţi strãine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

INSTRUCŢIUNI:
Nu se includ în aceasta categorie penalitãţile şi majorãrile de întârziere datorate conform clauzelor contractuale.
În cazul cheltuielilor reprezentând amenzi, confiscari, majorãri şi penalitãţi datorate autoritãţilor strãine sau rezultate din contractele economice încheiate cu persoane nerezidente, acestea sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit.

ORDONANTA:
c) cheltuielile de protocol care depãşesc limita de 1% aplicatã asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit, şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

INSTRUCŢIUNI:
Prin cheltuieli de protocol se înţelege cheltuielile ocazionate de acordarea de cadouri şi tratatii efectuate în scopul afacerii.
Baza de calcul la care se aplica cota de 1% o reprezintã diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielie de protocol, înregistrate în contabilitatea proprie.

ORDONANTA:
d) cheltuielile cu diurna care depãşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;

INSTRUCŢIUNI:
Aceasta prevedere se adreseazã salariaţilor din cadrul societãţilor comerciale şi regiilor autonome la care drepturile salariale se acorda prin negociere conform contractelor colective sau individuale de munca.
Pentru determinarea profitului impozabil drepturile bãneşti de delegare, detaşare şi de deplasare în interesul serviciului sunt deductibile numai în limita prevederilor cuprinse în actele normative în vigoare.

ORDONANTA:
e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legalã, cu excepţia celor create de bãnci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit <>Legii bancare nr. 58/1998 , a rezervelor tehnice ale societãţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, pana când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vãrsat. Sunt nedeductibile şi sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de cãtre societãţile de asigurare şi reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

INSTRUCŢIUNI:
Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal în cazul bãncilor, precum şi în cazul sucursalelor din România ale bãncilor, persoane juridice strãine, sunt cele reglementate de <>Legea nr. 58/1998 .
Rezervele legale se constituie anual din profitul bãncii, în cotele şi în limitele stabilite, şi din alte surse, conform legii. Rezervele astfel constituite se completeazã în condiţiile prevãzute de lege, în cazul micsorarii lor.
Rezerva generalã pentru riscul de credit se constituie din profitul bãncii, în cotele şi în limitele stabilite de lege, în funcţie de soldul creditelor acordate, existent la sfârşitul anului.
Rezerva generalã pentru riscul de credit se utilizeazã în situaţia realizãrii riscului de credit, conform legii.
În cazul societãţilor din domeniul asigurãrilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor <>Legii nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurarile în România, cu modificãrile ulterioare.
Conform dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se constituie din cote-pãrţi corespunzãtoare sumelor aferente riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.
În cazul contractelor pentru care riscul a expirat, rezervele aferente se anuleazã sau se diminueazã în mod corespunzãtor prin înregistrarea sumelor respective la venituri.
Fondul de rezerva se calculeazã din profitul contabil anual, prin aplicarea procentului de 5% asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate, la care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit.
Schimbarea destinaţiei rezervelor şi a fondurilor constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale, prin distribuirea lor actionarilor sub forma dividendelor sau cu ocazia lichidãrii societãţii, va atrage impunerea sumelor respective cu impozit pe profit şi impozit pe dividende, conform metodologiei privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societãţilor comerciale.

ORDONANTA:
f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

INSTRUCŢIUNI:
În cazul provizioanelor se vor avea în vedere prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 335/1995 , republicatã.

ORDONANTA:
g) sumele care depãşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;
h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, precum şi pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor, altele decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, precum şi taxa pe valoarea adãugatã nedeductibila, aferentã cheltuielilor care depãşesc limitele prevãzute de lege;

INSTRUCŢIUNI:
Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, nu intra sub incidenta acestor prevederi.
Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale constatate lipsa din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, nu este deductibilã fiscal.
Cheltuiala cu valoarea neamortizata a activelor corporale constatate lipsa din gestiune sau distruse, care excede valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, nu este deductibilã fiscal.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor achiziţionate şi acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, precum şi taxa pe valoarea adãugatã aferentã cheltuielilor de protocol care depãşesc cota prevãzutã de ordonanta constituie cheltuiala nedeductibila.

ORDONANTA:
i) cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurãrile de viata ale personalului angajat;

INSTRUCŢIUNI:
În categoria asigurãrilor de viata sunt cuprinse acele asigurãri care au ca obiect economisirea pura, situaţie în care cheltuielile cu poliţele de asigurare încheiate pentru salariaţi sunt nedeductibile la nivelul contribuabilului.
În cazul operaţiunilor de leasing cheltuielile generate de asigurarea bunului care face obiectul unui contract de leasing sunt deductibile din punct de vedere fiscal pentru partea obligatã prin contract sa plãteascã primele de asigurare.

ORDONANTA:
j) orice cheltuieli fãcute în favoarea actionarilor sau a asociaţilor, inclusiv dobânzile plãtite în cazul contractelor civile, în situaţia în care nu sunt impozitate la persoana fizica;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt considerate cheltuieli fãcute în favoarea actionarilor sau a asociaţilor, în sensul prevederilor lit. j), urmãtoarele:
- cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi cu repararea mijloacelor de transport utilizate de asociat sau de acţionar;
- cheltuielile de transport, cazare şi diurna efectuate de acţionarul sau asociatul care nu are calitatea de angajat;
- bunurile, mãrfurile şi serviciile acordate asociaţilor sau actionarilor, precum şi lucrãrile executate în favoarea acestora;
- cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
- alte cheltuieli efectuate în favoarea actionarilor sau a asociaţilor, care nu se referã la activitatea desfasurata de contribuabil.

ORDONANTA:
k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participaţiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

INSTRUCŢIUNI:
Sunt considerate cheltuieli nedeductibile plãţile efectuate între partenerii contractului de asociere în participaţiune, în cazul în care acestea nu respecta prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) din ordonanta şi ale <>art. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitãţii nr. 82/1991 .

ORDONANTA:
l) cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice strãine, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în alta parte, care depãşesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;
m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , cu modificãrile ulterioare, condiţiile de document justificativ;

INSTRUCŢIUNI:
Înregistrãrile în evidenta contabila se fac cronologic şi sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajeazã rãspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform prevederilor <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 *).
----------------
*) <>Legea contabilitãţii nr. 82/1991 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000.

ORDONANTA:
n) cheltuielile înregistrate de societãţile agricole, constituite în baza <>Legii nr. 36/1991 privind societãţile agricole şi alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosinta a terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizatã din folosinta acestuia, prevãzutã în contractul de societate sau de asociere;
o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevãzute de normele legale în vigoare;

INSTRUCŢIUNI:
Baza la care se aplica procentul stabilit de <>Ordonanta Guvernului nr. 36/1998 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea o reprezintã diferenţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în contabilitate, la care se adauga cheltuiala cu impozitul pe profit şi cheltuielile cu sponsorizarea.

ORDONANTA:
p) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bãnci şi de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depãşesc dobânzile active (medii) ale bãncilor, comunicate de Banca Nationala a României;

INSTRUCŢIUNI:
În vederea calculãrii limitelor deductibile ale cheltuielilor cu dobânzile acordate se va tine seama de dobanda activa calculatã de Banca Nationala a României, comunicatã lunar în mass-media.

ORDONANTA:
r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţa, în situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legatura cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice şi juridice nerezidente, în situaţia în care plata acestora determina pierdere la nivelul unui exerciţiu financiar sau în situaţia în care aceste servicii nu sunt aferente activitãţii entitatii din România.
În acelaşi sens vor fi analizate şi furnizarile de bunuri şi de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participa sub orice forma la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

INSTRUCŢIUNI:
Nu intra sub incidenta acestor prevederi serviciile cu caracter ocazional, prestate de persoane fizice şi juridice, care se referã la întreţinerea şi repararea activelor, serviciile poştale, xerox.
În baza acestor prevederi este necesar ca serviciile prestate sa se facã în baza unui contract scris care sa cuprindã date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate şi a tarifelor percepute, respectiv valoarea totalã a contractului.
Sunt nedeductibile cheltuielile cu serviciile facturate de persoane fizice sau juridice nerezidente, inclusiv cele de management şi consultanţa, care determina pierdere şi nu se regãsesc în costul complet al produselor, lucrãrilor şi serviciilor realizate, potrivit Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 .
În situaţia în care pierderea declarata la sfârşitul exerciţiului financiar este determinata de cheltuieli financiare şi/sau excepţionale, aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

ORDONANTA:
s) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se deţin participatiile, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cumpãrarea acestora.

INSTRUCŢIUNI:
Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor imobilizate sunt nedeductibile.
Nu intra sub incidenta acestor prevederi pierderile rezultate din vânzarea titlurilor imobilizate.
Limitele cheltuielilor deductibile se aplica lunar, astfel încât la finele anului fiscal sa se încadreze în prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Pentru contribuabilii care desfãşoarã activitãţi în zonele libere pe baza de licenţe eliberate conform <>Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, profitul obţinut din aceste activitãţi este scutit de plata impozitului pe profit. Veniturile şi cheltuielile aferente activitãţilor derulate în zona libera se evidenţiazã distinct. Pierderea rezultatã din operaţiunile realizate în zona libera nu se recupereazã din profitul impozabil realizat în afarã zonei libere, aceasta urmând sa fie recuperatã din profiturile obţinute din aceeaşi zona.
În cazul contribuabililor care desfãşoarã activitãţi în zonele defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acorda pe baza certificatului de investitor în zona defavorizatã. Acest certificat este eliberat de agenţia pentru dezvoltare regionala în a carei raza de competenta teritorialã se afla sediul agentului economic.
Scutirea de la plata impozitului pe profit opereazã pe toatã durata existenţei zonei defavorizate.

ORDONANTA:
Art. 5.*). - (1) Amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.
-------------
*) Art. 5 a mai fost completat cu alin. (4) şi (5) prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:
Sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu amortizarea bunurilor şi valorilor destinate sa deserveasca activitatea contribuabilului (înscrisã în contractul de societate), iar bunurile sunt în funcţiune şi se regãsesc la locul de desfãşurare a acesteia.
Sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu amortizarea bunurilor şi valorilor concesionate, închiriate, date în locatie de gestiune sau leasing operational, care sunt recuperate prin redeventa, chirie sau prin preţul locatiei, conform contractelor încheiate.

ORDONANTA:
(2) Cheltuielile cu exploatarea zãcãmintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizeazã în obiective economice ce pot fi exploatate, se recupereazã în urmãtorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.
(3) Contribuabilii autorizaţi sa desfãşoare activitate în domeniul exploatãrii zãcãmintelor naturale sunt obligaţi sa înregistreze în evidenta contabila şi sa deducã la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de pana la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toatã durata de funcţionare a exploatãrii.

INSTRUCŢIUNI:
Aceste provizioane sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea de resurse minerale şi care au obligaţia de a prezenta un plan de refacere a mediului, în sensul asigurãrii reconstructiei ecologice a perimetrelor afectate de exploatãrile miniere, în conformitate cu prevederile <>Legii minelor nr. 61/1998 .
Intra sub incidenta acestor prevederi şi titularii acordurilor petroliere, care au obligaţia de a lua mãsurile de protecţie a zãcãmintelor şi a suprafeţelor petroliere potrivit dispoziţiilor <>Legii petrolului nr. 134/1995 .

ORDONANTA:
(4) Contribuabilii care achiziţioneazã începând cu data de 1 ianuarie 2000 echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru) şi mijloace de transport, cu excepţia autoturismelor, beneficiazã de o deducere, din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, a unei cote de 10% din preţul de achiziţie al acestora. Deducerea se calculeazã în luna în care se realizeazã achiziţia, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declaraţia de impunere a sumelor respective. În situaţia în care se realizeazã pierdere, aceasta se recupereazã din profiturile impozabile obţinute în urmãtorii 5 ani.
(5) Pentru investiţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisã deducerea la calculul profitului impozabil a partii din amortizarea lunarã care depãşeşte aceasta valoare.
Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent societãţile de leasing, pentru bunurile de aceasta natura care fac obiectul unui contract de leasing operational.

INSTRUCŢIUNI:
Cheltuiala cu amortizarea automobilelor cu valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro se va reflecta în contabilitate conform prevederilor Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , iar cheltuiala cu amortizarea ce depãşeşte aceasta valoare de 12.000 euro se înscrie extracontabil, numai în declaraţia de impunere, ca o cheltuiala nedeductibila.
Amortizarea se calculeazã conform dispoziţiilor <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Suma echivalenta cotei de 10% se înscrie numai în declaraţia de impunere pentru determinarea profitului impozabil, fãrã a se inregistra însã în evidenta contabila.
Se includ în aceasta prevedere mijloacele fixe cuprinse în grupele 2 şi 4 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, astfel cum a fost aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 964/1998 .

ORDONANTA:
Art. 6. - Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 şi impozitul pe profit se calculeazã şi se evidenţiazã lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

INSTRUCŢIUNI:
Impozitul pe profit datorat pentru luna în curs se calculeazã ca diferenţa între impozitul pe profit cumulat de la începutul anului şi impozitul pe profit datorat pentru luna precedenta.

ORDONANTA:
Art. 7.*). - Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valuta din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestãri de servicii plãtesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor. Reducerea se calculeazã lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizeazã ca surse proprii de finanţare.

INSTRUCŢIUNI:
În vederea aplicãrii acestei facilitãţi se va întocmi o situaţie privind veniturile încasate din export.
În veniturile totale înregistrate, care se vor lua în calcul la determinarea ponderii veniturilor la export, nu se includ cele înregistrate în conturile 711 "Venituri din producţia stocata", 721 "Venituri din producţia de imobilizari necorporale" şi 722 "Venituri din producţia de imobilizari corporale", acestea nefiind venituri efective.
Lunar se va face ponderea veniturilor încasate din export în volumul total al veniturilor înregistrate conform Regulamentului de aplicare a <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 . Cota de 5% se aplica asupra profitului impozabil aferent acestei ponderi, calculat şi evidenţiat lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.
Suma aferentã diferenţei de impozit rezultate dintre cota de 25% şi 5% se evidenţiazã separat, extracontabil, iar la sfârşitul anului aceasta se regularizeazã şi se repartizeazã ca sursa proprie de finanţare.
Justificarea efectuãrii operaţiunilor de export se face pe baza aceloraşi documente solicitate şi în cazul taxei pe valoarea adãugatã.
În cazul operaţiunilor de lohn, de cota de 5% beneficiazã şi contribuabilii care participa la realizarea bunurilor exportate, proporţional cu încasãrile valutare justificate pe baza aceloraşi documente solicitate şi în cazul taxei pe valoarea adãugatã.
Contribuabilii care presteazã servicii turistice cãtre beneficiari strãini, persoane fizice şi juridice nerezidente, beneficiazã de cota de 5% în baza contractelor externe sau a facturilor emise, încasate într-un cont bancar din România prin transfer bancar sau prin cãrţi de credit.
Pentru calculul impozitului datorat pe trimestrul IV se vor lua în calcul şi încasãrile aferente exporturilor înregistrate în anul 2000 pana la depunerea declaraţiei rectificative, dar nu mai târziu de data de 31 martie a anului urmãtor. Aceasta regula se menţine şi pentru anii urmãtori.
Pentru anul 2000 nu se iau în calcul facturile emise în perioadele anterioare acestui an şi încasate dupã data de 31 decembrie 1999.
Nu intra sub incidenta prevederilor art. 7 operaţiunile de comerţ internaţional care nu se finalizeazã prin încasarea de valuta în conturile bancare din România, cum sunt, de exemplu: clearingul, barterul sau alte forme de reexport.

ORDONANTA:
Art. 8.**). - (1) Pierderea anuala, stabilitã prin declaraţia de impozit pe profit, se recupereazã din profiturile impozabile obţinute în urmãtorii 5 ani.
Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
Nu se recupereazã pierderea fiscalã înregistratã de persoana juridicã, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.
Contribuabilii care pe o perioada de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intra automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.
În cazul persoanelor juridice strãine prevederile alineatelor precedente se aplica luându-se în considerare numai activitãţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.
(2) În situaţia lichidãrii, fuziunii, divizãrii unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ şi profiturile ce rezulta din evaluarea patrimoniului, dacã succesorul în drept al contribuabilului nu garanteazã continuitatea impozitãrii conform prevederilor prezentei ordonanţe.

INSTRUCŢIUNI:
În aplicarea acestui articol se au în vedere pierderile fiscale rezultate din declaraţia de impunere.

ORDONANTA:
Art. 9. - Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datoreazã impozitul pentru activitãţile desfãşurate în România.
Art. 11. - Orice alt venit care nu este menţionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacã este plãtit de un rezident roman, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.
Art. 13.***) - (1) Persoana juridicã romana are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o suma echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plãtit direct sau prin reţinere la sursa în strãinãtate, pe baza de documente care atesta plata, confirmate de autoritãţile fiscale strãine.
-----------------
*) <>Art. 7 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
**) <>Art. 8 a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
***) Art. 13 a fost completat cu alin. (3) prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
(2) Suma deducerii este la nivelul prevãzut la alin. (1), dar nu mai mult decât impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevãzutã în prezenta ordonanta asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, dupã ce s-au scãzut cheltuielile deductibile aferente acestora.
(3) Deducerea impozitului pe profit, plãtit în strãinãtate, se efectueazã la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Nationala a României la închiderea anului financiar, iar diferenţele de curs pana la data plãţii efective sunt cheltuieli deductibile.
Pentru impozitele plãtite reprezentând reţineri la sursa asupra veniturilor de natura dividendelor, redevenţelor, dobânzilor sau altor venituri similare deducerea se efectueazã la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Nationala a României în ziua precedenta plãţii.

INSTRUCŢIUNI:
Aceste prevederi au drept scop evitarea dublei impuneri a profitului, în sensul ca impozitul pe profitul realizat în strãinãtate sau impozitele reţinute în strãinãtate prin reţinere la sursa, confirmate de autoritãţile fiscale din ţãrile în care au fost realizate veniturile şi în care au fost reţinute impozitele aferente, se deduc din impozitul pe profitul datorat în România.

ORDONANTA:
Art. 22. - (1) În vederea determinãrii obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi:
a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plãţii impozitelor;
b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, actionarilor sau persoanelor ce acţioneazã în numele acestora;
c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi fãcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţioneazã în numele acestora, în vederea reflectãrii reale a operaţiunii;
d) distribuirea, împãrţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea realã a operaţiunilor.

INSTRUCŢIUNI:
La alocarea veniturilor vor fi avute în vedere prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri (art. 9 - Întreprinderi asociate) şi metodele din ordonanta.
Doua întreprinderi sunt considerate asociate (societatimama şi filiale sau societãţi controlate în comun), dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) o întreprindere este rezidenţã a statului roman, iar cealaltã este rezidenţã a altui stat; şi
b) întreprinderea din celãlalt stat participa direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul întreprinderii naţionale; sau
c) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul ambelor întreprinderi.
Cele doua întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferã de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente.
Autoritãţile fiscale din România pot, în scopul calculãrii obligaţiilor fiscale ale întreprinderilor asociate, sa reconsidere evidentele întreprinderii din România, în scopul examinãrii fiscale, dacã, ca urmare a relaţiilor speciale dintre întreprinderea asociata romana şi cea strãinã, aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din România. Aceasta reconsiderare a evidentelor întreprinderilor asociate nu este autorizata, dacã tranzacţiile dintre asemenea întreprinderi au loc în termenii comerciali de piata libera, respectiv ca tranzacţii între întreprinderi independente.
În cazul în care România a încheiat convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este întreprinderea asociata strãinã, aceasta reconsiderare a evidentelor în scopul examinãrii fiscale se poate efectua de cãtre autoritãţile romane şi coroborat cu art. "Procedura amiabila" prevãzut în respectiva convenţie.
În acest sens, atunci când România include în profiturile unei întreprinderi înregistrate în România - şi impune în consecinta - profiturile asupra cãrora o întreprindere rezidenţã în alt stat, care a fost supusã impunerii în statul sau de rezidenţã, şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii din România, dacã condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, statul de rezidenţã al întreprinderii asociate strãine va proceda la modificarea corespunzãtoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.
Reconsiderarea evidentelor care privesc profiturile incluse ca urmare a aplicãrii principiilor pieţei libere între întreprinderi asociate presupune, în mod obligatoriu, ca aceasta sa se facã şi în statul în care aceste profituri au fost impuse iniţial, evitandu-se în acest fel o dubla impunere.
Ajustarea profiturilor trebuie facuta astfel încât sa fie agreatã şi de statul care a fãcut impunerea iniţialã în funcţie de situaţia existenta la momentul stabilirii impunerii. În asemenea situaţii autoritatea competenta din România se poate consulta şi cu autoritatea competenta a celuilalt stat, în scopul stabilirii unei metodologii de ajustare a profiturilor, agreatã de ambele state.
În condiţiile în care sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri între România şi alte state, aplicarea acestor prevederi se face pe baza prezentãrii certificatului de rezidenţã fiscalã de cãtre întreprinderea asociata nerezidenta în România.
La ajustarea profiturilor între întreprinderi asociate se va avea în vedere perioada de prescripţie prevãzutã de legislaţia interna a statelor în care întreprinderile asociate în cauza sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevãzut o alta perioada de prescripţie.
Ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate nu conduce la modificarea bilanţului contabil al întreprinderilor asociate.

ORDONANTA:
(2)*) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoana fizica sau o entitate fãrã personalitate juridicã, care participa sub orice forma la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entitãţi, fãrã personalitate juridicã, valoarea ce va fi recunoscuta de autoritatea fiscalã este valoarea de piata a tranzacţiilor.
La fel se procedeazã şi atunci când contribuabilul sau cealaltã persoana sau entitate sunt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevãzut mai sus.
La estimarea valorii de piata a tranzacţiilor vor fi utilizate urmãtoarele metode:
a) metoda comparãrii preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compara cu preţurile practicate de alte entitãţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;
--------------
*) Alin. (2) al <>art. 22 a fost completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

INSTRUCŢIUNI:
Aceasta se poate realiza prin:
- compararea preţului extern pentru mãrfurile şi serviciile identice livrate în strãinãtate (compararea cu preţurile curente pe piata, care poate fi stabilitã prin cotatii de piata, preţurile aplicate într-un anumit sector sau preţurile convenite între terţe pãrţi independente), dupã caz;
- compararea preţului intern pentru mãrfurile şi serviciile identice livrate în ţara (compararea cu preţurile derivate pe piata, pe care contribuabilul sau o persoana aparţinând aceluiaşi grup le-a convenit cu entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup).
În aplicarea metodei comparãrii preţurilor valoarea de piata a tranzacţiei va fi determinata prin compararea preţului de vânzare a mãrfurilor şi serviciilor identice, vândute la aceeaşi marja de profit şi sensibil în aceeaşi cantitate cu preţul de vânzare al mãrfurilor şi al serviciilor de evaluat.
În absenta unei astfel de vânzãri (aceeaşi marja de profit şi aceeaşi cantitate) se va utiliza preţul de vânzare pentru mãrfurile şi serviciile identice, vândute cu o marja de profit şi/sau în cantitãţi diferite. În acest scop preţul de vânzare se va corecta cu diferenţele în plus sau în minus pe care marja de profit sau cantitatea le-ar fi putut determina, cu condiţia ca aceste diferenţe sa se bazeze pe elemente de proba care sa stabileascã cu claritate faptul ca acestea sunt rezonabile şi exacte.
Pentru transferul de bunuri, produse, mãrfuri sau servicii între entitãţi aparţinând aceluiaşi grup valoarea de piata este acel preţ pe care l-ar fi convenit entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup în condiţiile existente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de mãrfuri similare, în cantitãţi comparabile, în acelaşi punct din lantul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plata.

ORDONANTA:
b) metoda "cost plus", în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mãrite cu o rata de profit similarã domeniului de activitate al contribuabilului;

INSTRUCŢIUNI:
Punctul de plecare pentru aceasta metoda, în cazul transferului de mãrfuri sau de servicii între persoane aparţinând aceluiaşi grup, este reprezentat de costurile producãtorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeaşi metoda de calcul pe care persoana care face transferul îşi bazeazã şi politica de stabilire a preţurilor fata de entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea în vedere o rata de profit care este normalã pentru domeniul de activitate al contribuabilului.
Acolo unde mãrfurile sau serviciile sunt transferate printr-un şir de persoane aparţinând aceluiaşi grup, aceasta metoda urmeazã sa fie aplicatã separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul şi activitãţile concrete ale fiecãrei entitãţi aparţinând aceluiaşi grup.

ORDONANTA:
c) metoda preţului de "revânzare", în care preţul pieţei este preţul folosit în cazul vânzãrilor produselor şi serviciilor cãtre entitãţi independente, diminuat de cheltuielile de comercializare şi o rata de profit;

INSTRUCŢIUNI:
Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la preţul la care un produs cumpãrat de la o persoana aparţinând aceluiaşi grup este revandut unei entitãţi care nu aparţine grupului. Preţul care va fi stabilit pentru transferul de produse sau de servicii între persoane aparţinând aceluiaşi grup urmeazã sa fie calculat pe baza preţului curent de piata la revânzare. În acest scop preţul de revânzare este corectat pentru a se lua în considerare reducerile normale de pe piata, care reflecta rolul şi riscul vânzãtorului:
- în cazul în care revanzatorul a prelucrat sau a modificat mãrfurile, atunci acest lucru trebuie sa fie luat în considerare pe calea unei reduceri corespunzãtoare;
- în cazul în care mãrfurile sunt transferate printr-un întreg şir de persoane aparţinând aceluiaşi grup, atunci în anumite împrejurãri poate fi fãcut un calcul, începându-se cu preţul (obţinut pe piata) pentru transferul final cãtre o persoana care nu aparţine aceluiaşi grup şi mergandu-se înapoi, de-a lungul întregului şir, pana la punctul sau de plecare.

ORDONANTA:
Dacã aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piata a tranzacţiilor nu este posibila, iar preţul de vânzare este mai mic decât costul de achiziţie sau de producţie, partea neacoperita de venituri este o cheltuiala nedeductibila.
Aplicarea acestor metode se va realiza, dacã un contribuabil:
- va avea avantaj prin relaţiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilitãţi fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau
- relaţia (tranzacţia) este cu un alt contribuabil care deţine la acesta pãrţi de capital; sau
- este implicat într-o relatie de natura economicã cu un alt contribuabil şi în legatura cu aceasta relatie realizeazã o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajosi şi într-o forma diferita fata de cele acceptate în general (în aceeaşi perioada şi în aceleaşi condiţii) pentru îndeplinirea activitãţii respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiţii normale cu alţi parteneri.

INSTRUCŢIUNI:
În aplicarea metodelor nu exista o succesiune unica, corecta, de metode standard pentru examinarea valorii de piata, care sa se aplice tuturor cazurilor. Examinarea se bazeazã pe preţurile stabilite de contribuabil. La verificarea oportunitãţii stabilirii unei metode punctul de plecare este luarea în considerare:
- a metodei care se apropie cel mai mult de împrejurãrile în care sunt stabilite preţurile supuse liberei concurente pe pieţe comparabile din punct de vedere comercial;
- a alegerii metodei pentru care sunt disponibile datele cele mai demne de încredere asupra preţurilor, derivate din funcţionarea efectivã a entitatilor aparţinând aceluiaşi grup, implicate în tranzacţii supuse liberei concurente;
- a circumstanţelor cazului individual.
Condiţiile pieţei impun adesea folosirea mai multor metode pentru stabilirea valorii de piata. Metodele standard sunt ajustate în funcţie de circumstanţele cazului particular, combinate sau completate cu alte proceduri, pentru a se tine seama de condiţiile specifice pieţei. La stabilirea valorii de piata pot fi utilizate mai multe metode standard.
La baza aplicãrii acestor metode se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) activitãţile desfãşurate efectiv de diferitele entitãţi aparţinând aceluiaşi grup;
b) metoda folositã trebuie sa corespundã împrejurãrilor date ale pieţei şi ale activitãţii contribuabilului;
c) la aplicarea unei anumite metode se va avea în vedere documentaţia care poate fi pusã la dispoziţie de cãtre contribuabil;
d) metoda de determinare a valorii de piata se va aplica fiecãrui caz particular.
Circumstanţele cazului individual care urmeazã sa fie luat în considerare în examinarea valorii de piata sunt:
- tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate ale bunurilor, mãrfurilor şi serviciilor transferate;
- condiţiile pieţei pe care bunurile, mãrfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup;
- activitãţile desfãşurate şi stadiile din lantul producţiei şi distribuţiei asumate în fapt de entitatile implicate;
- clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligaţiile, perioadele de plata, rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;
- în cazul unor relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
- condiţii speciale de concurenta.
Factorii determinanţi în aplicarea metodelor standard sunt împrejurãrile previzibile în momentul în care a fost încheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar totuşi sa se aibã în vedere dacã terţe pãrţi independente ar tine seama de riscurile asociate, încheind contractele corespunzãtoare (de exemplu: clauze de actualizare a preţului).
În situaţia în care în legatura cu transferul bunurilor şi serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plata sau facilitãţi de credit pentru client, diferite de practica comercialã obişnuitã), furnizãri parţiale de materiale de cãtre client sau servicii auxiliare, la determinarea valorii de piata trebuie sa se ia în considerare şi aceşti factori.
La aplicarea metodelor standard este necesar sa nu se ţinã seama de datele şi de preţurile care au fost influentate de situaţii competitive speciale, cum ar fi:
- preţuri practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt stabilite diferit de condiţiile de pe piata din care se face transferul;
- preţuri care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piata;
- preţuri care sunt influentate de reglementãrile fãcute de autoritãţile publice.
În cazul furnizorilor de servicii, datoritã diversitatii acestora este necesar sa se ia în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). Dacã nu exista tarife comparabile, atunci urmeazã sa fie folositã metoda "cost plus", întrucât marja profitului acestor servicii nu este lãsatã de regula în seama unei terţe pãrţi.
Dacã sunt prestate servicii legate de transferul de bunuri care necesita perioade de garanţie, cheltuielile aferente pot fi deduse ca un cost separat, cu condiţia ca în tranzacţiile între terţe pãrţi serviciile care necesita perioade de garanţie sa fie incluse în preţul bunurilor (de exemplu garanţia sau serviciile de întreţinere ori servicii oferite pentru menţinerea loialitatii clienţilor).
În cazul costurilor de publicitate acestea trebuie deduse de acele entitãţi aparţinând aceluiaşi grup care urmeazã sa beneficieze de pe urma publicitãţii fãcute.
În situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la entitatea controlatã.
Dacã un contribuabil face publicitate în numele altei entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, cheltuielile de aceasta natura sunt deductibile la calculul profitului impozabil, în condiţiile în care serviciile prestate pot fi încadrate ca servicii comerciale de aceeaşi natura şi cu acelaşi efect ca şi serviciile prestate de întreprinderi de publicitate independente.
În mãsura în care publicitatea facuta este legatã de activitãţile (rolul) exercitate de ambele entitãţi, este necesar sa se analizeze dacã cheltuielile de publicitate au fost repartizate în mod corespunzãtor între pãrţile implicate şi dacã sunt aferente veniturilor.
Principiul de mai sus se aplica, de asemenea, contribuabililor aparţinând aceluiaşi grup de producţie şi de vânzãri.
În cazul costurilor ocazionate de pãtrunderea pe piata a produselor noi societãţile comerciale de producţie şi filialele lor de vânzãri suporta adesea costuri sporite şi/sau reduceri ale încasãrilor în perioada de promovare a produselor noi.
Într-o situaţie de libera concurenta pe piata aceste costuri sunt deductibile la societatea de distribuţie, cu condiţia ca deficitul sa fie recuperat din profitul realizat prin preţul de livrare practicat ulterior perioadei de promovare. În cazul în care nu sunt întrunite aceste condiţii, costurile majorate în scopul câştigãrii segmentului de piata sunt nedeductibile la calculul profitului impozabil.
În cazul serviciilor de finanţare între entitãţi aparţinând aceluiaşi grup, pentru alocarea veniturilor se va analiza:
- dacã împrumutul dat este în interesul desfãşurãrii activitãţii beneficiarului;
- dacã a existat o schema de distribuţie de profit sau dacã împrumutul poate fi considerat contribuţie la capitalul social.
Încadrarea împrumutului în schema de distribuţie de profit sau în contribuţia la capitalul social va fi presupusa, dacã de la bun început nu se asteapta în mod serios la o rambursare a împrumutului sau dacã aceasta forma de finanţare proprie este justificatã prin motive juridice sau comerciale ca fiind singura posibila ori contractul conţine clauze defavorabile pentru plãtitor.
Cheltuielile cu dobanda pot fi deduse numai dacã împrumutul a fost dat în interesul desfãşurãrii activitãţii întreprinderii şi a fost utilizat în acest scop.
Atunci când se examineazã dobanda trebuie luate în considerare: suma şi durata împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb şi costurile mãsurilor de asigurare a ratei de schimb, alte circumstanţe de acordare a împrumutului, în special situaţia de pe pieţele de capital.
Raportarea condiţiilor de împrumut va avea în vedere ratele dobânzii aplicate în împrejurãri comparabile şi în aceeaşi zona valutarã de o entitate care nu aparţine grupului. De asemenea, trebuie sa se ţinã seama de mãsurile pe care entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup le-ar fi luat pentru a împãrţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala împrumutãtorului).
De asemenea, vor fi luate în considerare unele prevederi legale obligatorii în ţara de resedinta a entitatii aparţinând aceluiaşi grup sau motive similare distincte de aranjamentul de împrumut în sine, dacã împrumuturile sunt luate fãrã dobanda sau la rate ale dobânzii mai favorabile, în cazul în care investiţia de capital propriu ar fi fost necesarã.
În cazul dobânzilor aferente furnizarilor de bunuri şi de servicii este necesar sa se examineze dacã costul dobânzii reprezintã o practica comercialã obişnuitã sau dacã pãrţile care fac tranzacţia cer dobanda acolo unde, în tranzacţii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc.
Elementele de analiza menţionate mai sus vor fi avute în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobânzilor.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectualã, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceasta natura, costurile folosirii proprietãţii nu sunt deduse separat dacã drepturile sunt transferate în legatura cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi dacã sunt incluse în preţul acestora.
În situaţia în care dreptul de folosire se factureaza separat atunci preţul acestuia urmeazã sa fie analizat ţinându-se seama de:
- elementele proprietãţii intangibile, folosite de un deţinãtor de brevet, pot fi luate în considerare împreunã numai dacã, din punct de vedere tehnic şi comercial, ele formeazã o singura unitate;
- dacã redeventa este stabilitã conform unei metode corespunzãtoare naturii veniturilor realizate prin utilizarea brevetului;
- dacã plata dreptului de autor lasa utilizatorului un profit acceptabil de pe urma produsului brevetat, ca un caz individual, se poate lua în considerare şi adãugarea unei cote marginale fixe la preţul de cost.
În cazul serviciilor de administrare şi conducere în interiorul grupului se vor avea în vedere urmãtoarele:
- în general, între entitatile aparţinând aceluiaşi grup, sarcinile de administrare, management, control, consultanţa sau funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional, prin intermediul societãţii-mama, în numele grupului ca un tot unitar. În nici un caz nu poate fi cerutã o remuneraţie pentru aceste activitãţi, în mãsura în care baza lor legalã este relaţia juridicã care guverneazã forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legãturile dintre entitãţi. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai dacã astfel de entitãţi furnizeazã în plus servicii întreprinderilor aparţinând aceluiaşi grup sau dacã în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative.
Costurile pentru astfel de servicii pot fi plãtite numai între entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup, dacã serviciile pot fi distinse şi cuantificate în mod clar şi dacã sunt prestate în propriul interes al beneficiarului (adicã oferã un profit asteptat şi reduc costul beneficiarului).
Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de o filiala care foloseşte aceste servicii luând în considerare relaţia juridicã dintre ele, numai pentru propriile condiţii, ţinând seama ca nu ar fi folosit aceste servicii dacã ar fi fost o entitate independenta;
- serviciile trebuie sa fie prestate în fapt. Simpla existenta a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficienta, deoarece, ca regula generalã, entitatile care nu aparţin aceluiaşi grup plãtesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Exemple de servicii pe care filialele sau sediile permanente nu le pot deduce: costurile de sprijin al grupului, inclusiv dreptul de a folosi numele grupului şi beneficiile derivate din simplul fapt al integrãrii juridice, financiare şi organizatorice în acel grup; activitãţile propriului sau consiliu de administraţie şi ale consiliului de supraveghere şi cheltuielile aferente şedinţelor actionarilor sãi; organizarea juridicã a grupului ca un tot unitar, precum şi producţia şi planificarea investiţiilor pentru întregul grup; activitãţile care reflecta poziţia sa în calitate de acţionar, inclusiv organizarea generalã, precum şi controlul şi auditul grupului, în sprijinul sediului grupului; protecţia şi administrarea investiţiilor; managementul grupului (pregãtirea, îndeplinirea şi controlul propriilor mãsuri de management).
La stabilirea valorii de piata a serviciilor administrative se va analiza dacã serviciile dintre entitãţi care nu aparţin aceluiaşi grup sunt comparabile, prin natura şi posibilitãţile lor, cu serviciile administrative din interiorul grupului respectiv. În mãsura în care preţurile comparabile ale pieţei nu sunt disponibile, valoarea de piata urmeazã sa fie stabilitã folosindu-se metoda "cost plus".

ORDONANTA:
Art. 32. - Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidãrilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizãrii acestora, va fi menţionatã în instrucţiunile prevãzute la art. 35.

INSTRUCŢIUNI:
Aportul asociaţilor sau actionarilor la capitalul social al unei persoane juridice, precum şi majorarea capitalului social pe seama aportului asociaţilor sau actionarilor nu sunt supuse impunerii.
Pierderea sau câştigul rezultat din distribuirea activelor, inclusiv din distribuirile fãcute în cazul unei lichidari parţiale sau totale de la o persoana juridicã cãtre acţionari sau asociaţi, calculat ca diferenţa între valoarea de piata a activelor şi valoarea acestora din bilanţul contabil, va fi avut în vedere de persoana juridicã deţinãtoare la calculul profitului impozabil.
Operaţiunile care se efectueazã în situaţia lichidãrii societãţilor comerciale sunt cele prevãzute de <>Legea nr. 31/1990 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, şi în <>Ordinul ministrului finanţelor nr. 1.223/1998 pentru aprobarea Precizãrilor privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societãţilor comerciale, precum şi retragerea şi/sau excluderea unor asociaţi din cadrul societãţilor comerciale.
Potrivit reglementãrilor legale în vigoare, dupã valorificarea elementelor patrimoniale de activ şi achitarea datoriilor se stabileşte rezultatul lichidãrii (profit sau pierdere), se calculeazã, se retine şi se vãrsa impozitul pe profit.

--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016