Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 1.654 din 22 noiembrie 2006  privind aprobarea Strategiei nationale impotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 1.654 din 22 noiembrie 2006 privind aprobarea Strategiei nationale impotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 967 din 4 decembrie 2006
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aprobã Strategia naţionalã împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, denumitã în continuare Strategia naţionalã, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Agenţia Naţionalã împotriva Traficului de Persoane, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia de a duce la îndeplinire obiectivele specifice domeniului lor de activitate, prevãzute în Strategia naţionalã.
ART. 3
Fondurile necesare îndeplinirii obiectivelor prevãzute în Strategia naţionalã se asigurã de cãtre fiecare instituţie cu atribuţii în domeniu, în raport cu termenele de realizare, prioritãţile şi resursele disponibile în bugetele proprii.
ART. 4
Planul naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale se întocmeşte de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobã prin hotãrâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.

PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemneazã:


───────────────
p. Ministrul administraţiei şi internelor,
Mircea Nicu Toader,
secretar de stat

p. Ministrul apãrãrii naţionale,
Ioan Ion,
secretar de stat

p. Ministrul afacerilor externe,
Anton Niculescu,
secretar de stat

Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu

Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolãescu

Ministrul educaţiei şi cercetãrii,
Mihail Hãrdãu

Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu

Bucureşti, 22 noiembrie 2006.
Nr. 1.654.


ANEXĂ

STRATEGIA NAŢIONALĂ
împotriva traficului de persoane
pentru perioada 2006-2010


I. CONSIDERATII GENERALE

A. PREMISE

Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, prezentat în luna mai 2006, menţioneazã progresele înregistrate de ţara noastrã în domeniul luptei împotriva traficului de persoane*1) în principal în ceea ce priveşte combaterea reţelelor de traficanţi şi afirmã cã România "rãmâne o ţarã de tranzit şi, într-o mai micã mãsurã, o ţarã de origine şi destinaţie" pentru traficul de persoane.
_________
*1) Trafic de persoane înseamnã "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi." (alin. (1) <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare).

Raportul Anual al Departamentului de Stat al SUA referitor la traficul de persoane, dat publicitãţii în luna iunie 2006, confirmã cã România "şi-a îmbunãtãţit semnificativ eforturile de combatere a traficului de persoane şi a fãcut progrese în îmbunãtãţirea coordonãrii activitãţilor antitrafic prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Prevenire a traficului de persoane". Deşi încã nu sunt îndeplinite standardele minime pentru combaterea traficului, numeroasele legi adoptate pentru a întãri pedepsele aplicate traficanţilor, sporirea resurselor poliţiei pentru anchetarea şi aducerea în faţa instanţei a celor implicaţi în comerţul cu persoane sau proiectele privind înfiinţarea de adãposturi de ajutorare a victimelor demonstreazã interesul şi participarea activã a Guvernului României în gestionarea acestui fenomen social.

1. Alinierea la tendinţa europeanã
În contextul internaţional al preocupãrii pentru combaterea fenomenului de trafic de persoane. Uniunea Europeanã a lansat un program comun anti-trafic, concretizat în diverse acte normative, în declaraţii, convenţii şi recomandãri ale instituţiilor europene. În luna decembrie a anului trecut a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Planul UE privind cele mai bune practici, standarde si proceduri de combatere si prevenire a traficului de persoane, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 311 din 9 decembrie 2001, cel mai important "pas comunitar" împotriva traficului de persoane pânã în prezent.
Ca parte a procesului de integrare europeanã, România a acceptat integral acquisul comunitar în vigoare la data de 8 decembrie 2004, corespunzãtor Cap. 24 de negociere - Justiţie şi Afaceri Interne, inclusiv Acquis-ul Schengen - conform prevederilor art. 8 din Protocolul privind integrarea acestuia in cadrul acquis-ului comunitar. Nu a fost solicitatã nici o perioadã de tranziţie sau derogare. Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor fiind în mãsurã sã îl implementeze, în întregime, pânã la data aderãrii la Uniunea Europeana.
Dezvoltarea unui sistem eficient de acţiune împotriva traficului de persoane este una dintre condiţiile implicite pe care România trebuie sã le îndeplineascã în procesul de integrare şi ca viitor membru al Uniunii Europene.
Strategia naţionalã împotriva traficului de persoane 2006 - 2010 şi Planul naţional de acţiune pentru implementarea acesteia îndeplinesc un rol deosebit în contextul integrãrii şi al afacerilor europene, ambele reprezentând un instrument esenţial pentru alinierea la standardele europene.

2. Situaţia internã actuala
Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1806 din 2 iulie 2004 , ale cãrui prevederi sunt completate prin Decizia CSM nr. 269 din 6 iulie 2005, a fost înfiinţatã Reţeaua judecãtorilor specializaţi în soluţionarea cauzelor de trafic de persoane; aceasta este formatã din 56 de judecãtori, câte un judecãtor de la fiecare Curte de Apel şi tribunal. Reţeaua a fost notificatã internaţional Comisiei Europene, Eurojust, Consiliului Europei, Organizaţia Naţiunilor Unite şi altor organisme internaţionale cu atribuţii în acest domeniu.
Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2006, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1083/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 25 august 2006, a fost aprobatã înfiinţarea şi organizarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, denumitã în continuare Agenţie. Necesitatea înfiinţãrii acestei structuri a fost impusã de amploarea pe care a luat-o traficul de persoane, acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii.

Legislaţia naţionala în domeniul traficului de persoane

1. <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 *2)
_________
*2) M.Of. nr. 206 din 31 martie 2003.

Prin Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane s-au incriminat formele pe care le poate îmbrãca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului, a familiilor acestora, precum şi a martorilor.
2. <>Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004 (intratã în vigoare în ianuarie 2005)
Legea instituie patru categorii de mãsuri care se adreseazã în mod direct nevoilor victimei infracţiunilor*:
________
*) victimele infracţiunii traficului de persoane beneficiazã de aceste mãsuri dacã îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acordarea lor;

a) informarea victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile lor;
b) consilierea psihologicã;
c) asistenţa juridicã gratuitã;

Principalele instrumente internaţionale în domeniul traficului de persoane la care România este parte

1. România a semnat la data de 14 decembrie 2000, la Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate şi cele douã protocoale ale sale adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, instrumente internaţionale care au fost ratificate prin <>Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transfrontaliere organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestrã, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 8 noiembrie 2002;
2. România a semnat Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, instrument internaţional ratificat prin <>Legea nr. 300/2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptatã la 3 mai 2005, deschisã spre semnare şi semnatã de România la Varşovia la 16 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 19 iulie 2006.
Principalele obiective ale acestei convenţii sunt:
a) Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, cu garantarea respectãrii principiului egalitãţii între bãrbaţi şi femei.
b) Protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficate, prin oferirea unui cadru legal referitor la protecţia şi asistarea victimelor şi martorilor, precum şi la asigurarea eficienţei procesului penal.
c) Consolidarea cooperãrii internaţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.

B. VIZIUNEA

Prin implementarea obiectivelor strategice, România va beneficia de un sistem naţional integrat de servicii publice, care sã asigure monitorizarea, evaluarea şi prevenirea traficului de persoane, identificarea victimelor, protecţia şi reintegrarea socialã a acestora, concomitent cu eficientizarea activitãţilor de identificare şi pedepsire a traficanţilor.

C. SCOP
Prezenta Strategie naţionalã are ca scop reducerea dimensiunilor fenomenului traficului de persoane şi înlãturarea efectelor negative pe care acesta le are asupra cetãţenilor şi asupra societãţii, în general.

D. PRINCIPII DIRECTOARE
Activitãţile privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi asistenţa acordatã victimelor traficului de persoane, desfãşurate în conformitate cu obiectivele acestei Strategii naţionale, se subsumeazã, în totalitatea lor, urmãtoarelor principii, a cãror respectare este esenţialã şi obligatorie:

1. Respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului - toate activitãţile desfãşurate de instituţiile statului, organizaţiile neguvernamentale şi alte structuri ale societãţii civile pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi acordarea asistenţei necesare victimelor acestuia se desfãşoarã cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, la care România este parte; o atenţie deosebitã va fi acordatã protecţiei şi asistenţei copiilor, datoritã vulnerabilitãţii speciale a acestei categorii de persoane.
2. Principiul legalitãţii - activitãţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfãşoarã în baza legii şi în conformitate cu aceasta.
3. Principiul prevenirii presupune ca întreaga activitate desfãşurata pentru realizarea obiectivelor strategice trebuie, sa asigure prevenirea traficului de persoane atât printr-o buna cooperare intre instituţiile implicate, cat si printr-o coordonare unitara a implementãrii strategiei.
4. Principiul complementaritãţii, transparenţei si dialogului social presupune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altã parte consultarea membrilor societãţii civile în cadrul acestui proces. Implementarea Strategiei se va face în mod transparent, cu participarea societãţii civile alãturi de instituţiile guvernamentale, în vederea realizãrii obiectivelor.
5. Principiul cooperãrii - Instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi acordarea asistenţei victimelor acestuia vor coopera, în condiţiile pãstrãrii propriilor lor identitãţi funcţionale în conformitate cu prevederile cadrului legal, astfel încât sã se asigure simultan un statut partenerial şi relaţii echilibrate pe toate coordonatele activitãţii, o concepţie coerentã, integratã asupra problematicii şi mãsurilor angajate ori planificate, o coordonare adecvatã a eforturilor depuse şi demersurilor întreprinse.
6. Principiul parteneriatului public-privat presupune cooptarea societãţii civile în activitãţile concrete de implementare a mãsurilor de prevenire a traficului de persoane şi consultarea membrilor societãţii civile în cadrul procesului decizional.
7. Principiul responsabilitãţii presupune obligaţia instituţiilor responsabile cu îndeplinirea activitãţilor subsumate realizãrii obiectivelor prevãzute de Strategia naţionalã, precum si a instituţiilor partenere, de a îndeplini în cea mai bunã manierã posibilã sarcinile stabilite.
8. Principiul confidenţialitãţii - activitãţile proprii vor fi date publicitãţii numai în condiţiile prevãzute de lege, astfel încât sã nu pericliteze bunul mers şi finalitatea acestora şi nici drepturile şi libertãţile persoanelor implicate.

E. Cauze si factori de risc ai traficului de persoane

Abordarea fenomenului de trafic de persoane porneşte de la o bunã cunoaştere a cauzelor generatoare şi a factorilor favorizanti. Studiile privind traficul de persoane includ un numãr impresionant de cauze, de la sãrãcie sau lãcomie, la discriminare în funcţie de gen, de etnie sau politici guvernamentale referitoare la migraţie în ţãrile de origine şi/sau de destinaţie.
Conform cercetãrii sociologice realizate de IMAS în anul 2005 cu sprijinul UNICEF, factorii de risc ai traficului de persoane se pot grupa în factori macrosociali, microsociali şi individuali, care interacţioneazã în proporţii diferite, de la un caz la altul.

1. Factori macro-sociali au un nivel ridicat de generalitate şi se referã la:
a) Scãderea drasticã a nivelului de trai al populaţiei şi şomajul sau lipsa de acces la mijloace legitime de trai pentru mari segmente de populaţie.
b) Lipsa/insuficienţa unor programe educaţionale relevante (educaţie sexualã, relaţii de cuplu etc.), precum şi deficitul de oportunitãţi educaţionale pentru anumite segmente de populaţie.
c) Un mediu socio-cultural tolerant la discriminare pe bazã de gen sau etnie, precum şi la comportamente de tipul violenţei domestice.
d) Dezvoltarea migraţiei internaţionale pentru muncã.
e) Ineficienta/ slaba implicare a sistemului politic si juridic.
f) Dezastre naturale sau catastrofe care provoacã sãrãcirea bruscã a unui numãr mare de gospodãrii, în principal a celor care trãiesc predominant din agriculturã.
g) Abandon familial.

2. Factori micro-sociali plasaţi la nivelul unor grupuri sociale şi a gospodãriilor:
a) Sãrãcia gospodãriei şi lipsa de acces la locuri de muncã, prestaţiile şi programele de asistenţã socialã disponibile.
b) Nivel redus de educaţie şi lipsa unei pregãtiri profesionale, atât a persoanelor traficate, cât şi a membrilor familiilor lor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul şcolar.
c) Instabilitate familialã şi/sau relaţii deficitare între adulţi şi copii.
d) Comportamente deviante precum alcoolismul, consumul de droguri, violenţa domesticã şi/sau antecedente penale.

3. Factorii individuali sunt extrem de diverşi, spre exemplu:
a) Discrepanţa între nivelul de aşteptãri/scopuri şi resursele (individului şi gospodãriei) pentru atingerea acestora prin mijloace legitime.
b) Disponibilitatea de a încãlca unele norme legale în vederea unui loc de muncã în strãinãtate şi lipsa de informare privind riscurile asociate.
c) Dorinţa de aventurã şi/sau presiunea din partea "anturajului".
d) Relaţii sentimentale ratate şi/sau debutul vieţii sexuale la vârsta adolescenţei, precum şi o posibilã istorie de agresiuni sexuale.
e) Labilitate psihicã, alienare.
f) Lipsa de încredere în propriile forţe şi/sau un complex de inferioritate.
g) Lipsa de încredere în ceilalţi şi în instituţiile care ar putea oferi asistenţã şi suport.

II. DOMENII DE ACŢIUNE ŞI OBIECTIVE STRATEGICE, METODE DE EVALUARE A ÎNDEPLINIRII OBIECTIVELOR

Pentru o coerenţã cât mai bunã a strategiei şi pentru adaptarea acesteia la contextul realitãţii româneşti s-a recurs la o diferenţiere clarã a domeniilor de acţiune şi o definire a obiectivelor strategice în funcţie de acestea. Astfel fiecãrei direcţii de acţiune si fiecãrui obiectiv strategic, reunite în cadrul prezentei strategii, îi corespunde o serie de obiective specifice şi metode de realizare ce vor fi dezvoltate în planul naţional de acţiune pentru implementarea acesteia.

A. Sistemul naţional integrat de monitorizare şi evaluare a fenomenului traficului de persoane

Responsabilitãţi instituţionale cu privire la colectarea şi prelucrarea datelor referitoare la traficul de persoane revin în prezent:

1. ANITP, pentru toate domeniile traficului de persoane;
2. IGPR (prin DGCCO - DCCO - Centrul de Resurse colecteazã date privind victimele traficului de fiinţe umane identificate de IGPR şi IGPF).
Monitorizarea nu este viabilã în toate ariile de acţiune, mai ales în ceea ce priveşte asistarea victimei. Victimele traficului de persoane sunt subsumate "cazurilor sociale" în vederea accesului la programe de reintegrare socialã (educaţie, obţinerea unui loc de muncã) sau, uneori, a asistenţei medicale. În aceste privinţe, nu se poate determina numãrul/ proporţia victimelor traficului de persoane care au beneficiat de asistenţã.
Deşi colectarea datelor trebuie realizatã de fiecare instituţie în parte, în vederea monitorizãrii propriei activitãţi, este absolut necesarã o unificare din perspectiva metodologiei de înregistrare. Aceastã metodologie ar trebui sã fie aliniatã la definiţiile internaţionale, astfel încât sã permitã analize comparative la nivel internaţional. Lipsa unui sistem de identificare şi referire a victimelor şi lipsa unor proceduri clare de colaborare interinstituţionalã cu privire la culegerea, schimburile şi accesul la date diminueazã considerabil capacitatea sistemului de a produce statistici şi analize cauzale, care sã ghideze politicile şi acţiunile anti-trafic.

Obiectiv strategic A: Îmbunãtãţirea gradului de cunoaştere a dimensiunilor, caracteristicilor şi tendinţelor traficului de persoane ce afecteazã România.

Obiective specifice:
1. Crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional centralizat de evidenţã a datelor privind traficul de persoane, care sã includã date statistice referitoare atât la combaterea fenomenului, cât şi la prevenirea acestuia şi asistenţa acordatã victimelor în vederea reintegrãrii sociale
2. Cercetarea şi evaluarea periodicã a caracteristicilor, dimensiunilor şi evoluţiei fenomenului traficului de persoane

B. Coordonarea interinstitutionala

Cadrul instituţional actual





┌────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ INSTITUŢII RESPONSABILE │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │MAI(ANITP, IGPR prin ICPC), MSP (ASP), MEdC (ISJ, CCD, CID),│
│PREVENIRE │MMSSF (DGASPC)), ANPDC, ANOFM, ANES, Organizaţii │
│ │neguvernamentale şi Organizaţii internaţionale │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│COMBATERE │MAI (IGPR, IGPF), MP (DIICOT), MJ (Reţeaua Naţionala de │
│ │Judecãtori) │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ASISTARE │MSP (ASP), MEdC (ISJ, CCD), MMSSF (ANPDC, ANOFM, DGASPC - │
│ │Consiliile judeţene/sector) MJ (servicii de probaţiune), │
│ │MAE, Organizaţii neguvernamentale şi Organizaţii │
│ │internaţionale │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│MONITORIZAREA │ANITP, ANPDC │
│ASISTENTEI │ │
└────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────┘



Strategia urmãreşte eficientizarea cooperãrii interinstituţionale prin consolidarea statutului Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane de coordonator naţional al politicilor şi activitãţilor desfãşurate împotriva traficului de persoane.

Obiectiv strategic B: Eficientizarea rãspunsului instituţional în domeniul luptei împotriva traficului de persoane.

Obiective specifice:
1. Îmbunãtãţirea coordonãrii sistemului naţional anti-trafic;
2. Consolidarea rolului Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane de coordonator naţional al activitãţilor împotriva traficului de persoane;
3. Îmbunãtãţirea coordonãrii în domeniul traficului de copii;
4. Îmbunãtãţirea coordonãrii în domeniul asistenţei victimelor;
5. Creşterea capacitãţii instituţionale;
6. Monitorizarea şi evaluarea implementãrii Strategiei naţionale şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane.

C. Prevenirea traficului de persoane

În perioada 2001-2005 au fost desfãşurate campanii de prevenire a traficului de persoane, de instituţiile statului în parteneriat cu organizaţii ale societãţii civile, organizaţii internaţionale şi mass-media.
Campaniile de informare la nivelul populaţiei au fost eficiente. Anchetele reprezentative la nivelul populaţiei de peste 18 ani din România (conform cercetãrii sociologice IMAS, 2005) aratã cã marea majoritate a populaţiei (85%) a auzit despre traficul de persoane. Persoanele cu nivel scãzut de educaţie, cele cu venituri mici şi cele din mediul rural şi oraşele mici, adicã tocmai contextele sociale care furnizeazã grupurile de risc la trafic, au însã un nivel sensibil mai scãzut de cunoaştere asupra fenomenului. Cele mai eficiente canale de comunicare cu privire la traficul de persoane sunt televiziunea şi presa scrisã.
În ciuda acestui grad ridicat de conştientizare al problemei, traficul de persoane este în mare parte asociat cu prejudecãţi colective referitoare la victimã, adesea confundatã cu o prostituatã. Aceastã prejudecatã vehiculatã (chiar dacã nu explicit) şi de poliţişti, procurori, judecãtori, profesori sau medici, tareazã identificarea şi asistarea victimelor traficului de persoane.
Mai mult, gradul ridicat de conştientizare a problemei traficului de persoane nu este acompaniat nici de o bunã cunoaştere a riscurilor asociate migraţiei internaţionale şi nici cu o diminuare a propensiunii migraţiei pentru muncã în strãinãtate, pe principiul "mie nu mi se poate întâmpla".
Diversele acţiuni de prevenire a traficului de persoane s-au concentrat pe campanii de informare la nivelul întregii populaţii şi organizarea de seminarii. În absenţa unei coordonãri naţionale, proiectele de prevenire au acoperit inegal teritoriul ţãrii. Spre exemplu, partea de sud a ţãrii, care reprezintã principala furnizoare de persoane traficate, nu a beneficiat de resursele (umane şi financiare) necesare pentru activitãţi de prevenire.
Campania de prevenire a traficului de persoane necesitã în prezent o schimbare de abordare. De la informare-conştientizare la nivelul populaţiei, prin mijloace mass-media, conform prezentei strategii, atenţia şi eforturile de finanţare vor fi reorientate spre reducerea vulnerabilitãţii la trafic a unor grupuri-ţintã şi pe investigarea cauzelor fenomenului.

Obiectiv strategic C: Reducerea amplitudinii traficului de persoane prin întãrirea capacitãţii de autoprotecţie a cetãţenilor şi societãţii la ameninţãrile acestui fenomen.

Obiective specifice:
1. Informarea şi sensibilizarea populaţiei în vederea conştientizãrii riscurilor asociate traficului de persoane şi întãrirea capacitãţii de autoprotecţie la ameninţãrile acestui fenomen;
2. Reducerea vulnerabilitãţii grupurilor de risc (în primul rând copii neînsoţiţi, nesupravegheaţi sau instituţionalizaţi, dar şi femei, cetãţeni de etnie rroma, persoane cu handicap, bãtrâni, solicitanţi de azil si persoane care au primit o forma de protecţie in România;
3. Eficientizarea activitãţilor de prevenire a traficului de persoane;
4. Reducerea oportunitãţilor de trafic cu persoane şi exploatare, prin îmbunãtãţirea controlului administrativ;
5. Elaborarea şi implementarea unor standarde naţionale privind programele şi proiectele de prevenire a traficului de persoane;
6. Reducerea cererii pentru exploatarea sexualã a femeilor;
7. Reducerea cererii pentru exploatarea prin muncã.

D. Protecţia, asistenţa şi reintegrarea socialã a victimelor

Victima (persoana identificatã, prin mijloace formale sau informale, ca fiind cuprinsã într-un proces de trafic de persoane) are dreptul la servicii de asistare în conformitate cu <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Din consultarea specialiştilor implicaţi în combaterea traficului de persoane, dar şi a specialiştilor în asistarea victimelor, a rezultat necesitatea existenţei a douã sisteme de asistare*3):
---------
*3) Seminarul interinstituţional "Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de identificare şi referire a victimelor traficului, cetãţeni români şi strãini, în România", Sibiu, noiembrie 2005, finanţat de OIM, UNICEF, CIDA, Ambasada SUA şi Ambasada Marii Britanii.

1. Servicii rezidenţiale în regim de urgenţã (adãpost) care sã asigure:
a) primirea pentru gãzduire (cazare şi hranã) provizorie a persoanelor referite ca victime ale traficului de persoane, identificate prin mijloace formale sau informale;
b) intervenţie psihologicã în situaţie de crizã;
c) examinarea medicalã;
d) protecţie fizicã;
e) informare asupra drepturilor pe care le are victima ca martor/ parte vãtãmatã în procesul penal;
f) contactarea familiei;
g) reevaluarea adãposturilor care nu au acordat gãzduire pentru cel puţin douã victime într-o perioada de şase luni*4);
------------
*4) Centrul Internaţional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migraţie (ICMPD) - Austria: "Bune practici regionale pentru dezvoltarea şi implementarea comprehensivã a reacţiei naţionale antitrafic".

2. Servicii de zi: În situaţiile în care nu se impune internarea victimei traficului într-un adãpost, serviciile de asistare pot fi oferite la domiciliul acesteia sau victima se poate deplasa la sediul organizaţiei care oferã aceste servicii.
Pe de o parte, strategia vizeazã constituirea şi implementarea unui sistem naţional integrat de identificare şi referire a victimelor cãtre servicii de asistenţã eficiente, o atenţie deosebitã fiind acordatã victimei, drepturilor şi nevoilor acesteia; pe de altã parte, cunoscute fiind eficienţa şi calitatea asistenţei acordate de ONG-uri, se doreşte îmbinarea experienţei acestora cu infrastructura instituţiilor de stat pentru a asigura sprijinul necesar victimelor în scopul reintegrãrii sociale.
Obiectiv strategic D.1: Implementarea în anul 2006 a unui sistem naţional integrat de identificare şi referire cãtre servicii eficiente de asistenţã în vederea reintegrãrii sociale a victimelor traficului de persoane.
Obiective specifice:
1. Crearea unui sistem naţional integrat de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane;
2. Îmbunãtãţirea capacitãţii de identificare timpurie a traficului de persoane.

Obiectiv strategic D.2: Eficientizarea activitãţilor de asistare a victimelor traficului de persoane.
Obiective specifice:
1. Eficientizarea activitãţilor de acordare a asistenţei şi protecţiei victimelor traficului de persoane;
2. Înfiinţarea şi funcţionalizarea, în cadrul sistemului naţional integrat, a componentei de protecţie şi referire a victimelor cãtre serviciile specializate de asistenţã, inclusiv prin referirea cãtre sistemul de azil a victimelor care nu sunt cetãţeni români şi care au nevoie de protecţie internaţionalã
3. Asigurarea protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de persoane;
4. Operaţionalizarea, la nivelul ANITP, a serviciului telefonic gratuit HELP-LINE privind traficul de persoane;
5. Întãrirea cooperãrii cu reprezentanţele diplomatice ale României în ţãrile de destinaţie în vederea identificãrii victimelor traficului şi repatrierii în bune condiţii a acestora;
6. Combaterea victimizãrii terţiare;
7. Reintegrarea şi incluziunea sociala a victimelor.

E. Cumbaterea traficului de persoane, cercetarea si urmãrirea penalã a traficanţilor
Raportul Departamentului de Stat al SUA (2005) menţioneazã evoluţia pozitivã în ceea ce priveşte aplicarea legii privind traficul de persoane, în baza creşterii numãrului de condamnãri între anii 2003 şi 2004, de la 49 la 103 traficanţi. În conformitate cu raportul Departamentului de Stat, pe anul 2006, numãrul condamnãrilor pentru infracţiunile de trafic de persoane a crescut cu mai mult de 100 %, ajungându-se la cifra de 253 de traficanţi condamnaţi. Strategia naţionalã îşi propune prin obiectivele sale sã perfecţioneze mecanismul naţional de combatere a traficului de persoane.
Obiectiv strategic E.1: Consolidarea mecanismului instituţional de combatere a traficului de persoane.
Obiectiv specific:
1. Consolidarea sistemului instituţional de combatere a traficului de persoane.
Obiectiv strategic E.2: Reducerea capacitãţii de finanţare a infracţiunilor de trafic de persoane
Obiectiv specific:
1. Reducerea cazurilor de finanţare a infracţiunilor de trafic de persoane.
Obiectiv strategic E.3: Creşterea gradului de participare a victimelor/ martorilor în procesul de investigare şi urmãrire în justiţie a traficului de persoane.
Obiective specifice:
1. Dezvoltarea cooperãrii victimelor/ martorilor în procesul judiciar,

F. Cooperarea internaţionalã
Obiectivele Strategiei naţionale în ceea ce priveşte cooperarea internaţionalã vizeazã participarea activã a României la activitãţile organizate de statele membre şi instituţiile UE. De asemenea, strategia urmãreşte intensificarea cooperãrii regionale şi internaţionale în domeniul traficului de persoane.
Obiectiv strategic F: Consolidarea statutului României ca partener de încredere în efortul global de reducere a fenomenului traficului de persoane.
Obiective specifice:
1. Dezvoltarea colaborãrii cu statele membre şi structurile specializate ale Uniunii Europene în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane şi acordãrii asistenţei necesare victimelor acestuia;
2. Întãrirea dialogului cu ţãrile non-UE şi participarea la activitãţile şi forumurile regionale şi internaţionale.
Metodele de îndeplinire şi evaluare a obiectivelor strategice definite în prezenta strategie vor fi prezentate detaliat în cadrul Planului naţional de acţiune pentru implementarea acesteia.
Pentru îndeplinirea scopurilor expuse sunt necesare:
a. existenţa unei cooperãri la nivelul societãţii şi între diferite instituţii pe plan naţional, regional şi internaţional, colaborare între entitãţile care deţin experienţã în domeniu şi cele care deţin resursele necesare punerii în aplicare a obiectivelor prevãzute în Strategia naţionalã;
b. aportul mai multor instituţii: ministere, autoritãţi, instituţii guvernamentale şi organizaţii internaţionale, ONG-uri, etc;
c. resurse pentru finanţarea programelor bugetare.
În ceea ce priveşte evaluarea îndeplinirii unor astfel de obiective, aceasta nu se poate concretiza într-o analizã concretã decât dupã un timp minim de aproximativ 1 an şi este obligatoriu sã aibã în vedere toate aspectele fenomenului: din perspectiva contextului legislativ, din perspectiva societãţii civile şi din perspectiva re-integrãrii victimelor. Printre indicatorii care pot fi folosiţi într-o astfel de analizã menţionãm: evoluţia numãrului de persoane traficate în perioada 2006-2007 faţã de perioadele anterioare, evoluţia numãrului de traficanţi de persoane urmãriţi penal şi condamnaţi (indicatori utili în cadrul unei analize cantitative), gradul de sensibilizare a societãţii referitor la fenomenul de trafic de peroane şi scãderea gradului de risc prin scãderea vulnerabilitãţii grupurilor ţintã (indicatori utili în cadrul unei analize calitative).

Listã de abrevieri


ANES Agenţia Naţionalã pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bãrbaţi
ANITP Agenţia Naţionalã împotriva Traficului de Persoane
ANPDC Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Drepturilor Copilului
ANOFM Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã
ANR Agenţia Naţionalã pentru Romi
ASP Autoritãţile de Sãnãtate Publicã
CCD Casa Corpului Didactic
CID Centre de Informare şi Documentare
CSM Consiliul Suprem al Magistraturii
DCCO Direcţia de Combatere a Crimei Organizate
DGASPC Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţie a Copilului
DGCCO Direcţia Generalã de Combatere a Criminalitãţii Organizate
DIICOT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizatã şi Terorism
HG Hotãrâre a Guvernului
ICMPD Centrul Internaţional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migraţie
ICPC Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalitãţii
IGPF Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã
IGPR Inspectoratul General al Poliţiei Române
IMAS Institutul de Marketing şi Sondaje
ISJ Inspectorat Şcolar Judeţean
MAE Ministerul Afacerilor Externe
MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor
MEC Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii
MJ Ministerul Justiţiei
MMSSF Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei
M. Of. Monitorul Oficial
MP Ministerul Public
MSP Ministerul Sãnãtãţii Publice
OIM Organizaţia Internaţionalã pentru Migraţie
ONG Organizaţie neguvernamentalã
UE Uniunea Europeanã
UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii


------------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016