Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 1.527 din 12 decembrie 2007  pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document

HOTARARE nr. 1.527 din 12 decembrie 2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedura civila

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 27 decembrie 2007
HOTĂ?RÂRE nr. 1.527 din 12 decembrie 2007
pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedurã civilã
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 27 decembrie 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia Românei, republicatã, şi al <>art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se aprobã Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedurã civilã, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul justiţiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu

Bucureşti, 12 decembrie 2007.
1.527.


ANEXÃ


TEZE PREALABILE
ale proiectului Codului de procedurã civilã

I. Necesitatea elaborãrii unei noi legislaţii procesual-civile

Actualul sistem procedural reglementat de Codul de procedurã civilã, supus unor frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare neunitarã, lipsitã de coerenţã, a legii de procedurã civilã, cu repercusiuni asupra duratei, eficienţei şi finalitãţii actului de justiţie.
A apãrut astfel necesitatea gândirii unui sistem procedural civil modern care sã rãspundã imperativelor funcţionãrii unei justiţii moderne, adaptate aşteptãrilor sociale, şi sã ducã la creşterea calitãţii activitãţii acestui serviciu public. În acest scop, concepţia noului Cod de procedurã civilã trebuie sã plece de la deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale simple şi accesibile şi accelerarea procedurii judiciare. Aceasta întrucât administrarea serviciului public al justiţiei presupune nu doar ca justiţiabilii sã beneficieze de un tratament egal şi nediscriminatoriu, ci şi asigurarea respectului faţã de aceştia.
În activitatea de elaborare a proiectului noului cod se impune a fi avute în vedere concepţiile moderne privind desfãşurarea procesului civil, rolul si atribuţiile participanţilor la acest proces, în centrul atenţiei situându-se, desigur, preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecãţii.

II. Soluţii legislative preconizate pentru noul Cod de procedurã civilã

A. Reglementarea principiilor generale ale procesului civil
Noul Cod de procedurã civilã va reglementa pentru prima datã, în mod expres, principiile fundamentale ce trebuie sã guverneze desfãşurarea procesului civil, care îşi au sorgintea în dispoziţiile Constituţiei României, republicatã, şi ale unor acte internaţionale la care România este parte, cea mai importantã fiind Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pânã în prezent, principiile procesului civil erau în mare parte deduse din reglementarea constituţionalã, din interpretarea unor texte aflate în diverse pãrţi ale Codului de procedurã civilã, fiind mai curând o creaţie doctrinarã, sancţionatã jurisprudenţial, decât un act de voinţã expres al legiuitorului.
Aceste principii ale procesului civil vor fi urmãtoarele: principiul liberului acces la justiţie; principiul dreptului la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil; principiul legalitãţii; principiul egalitãţii; principiul disponibilitãţii; principiul bunei-credinţe; principiul dreptului la apãrare; principiul contradictorialitãţii; principiul oralitãţii; principiul nemijlocirii; principiul publicitãţii; principiul respectului cuvenit justiţiei; principiul continuitãţii; funcţionarea justiţiei ca serviciu public; principiul rolului activ al judecãtorului, în strânsã interdependenţã cu exercitarea dreptului de dispoziţie al pãrţilor şi cu responsabilizarea acestora şi a apãrãtorilor lor.

B. Redefinirea competenţei materiale
Proiectul propune reaşezarea competenţei materiale, astfel încât:
- judecãtoriile sã judece cauzele de valoare micã şi/sau de complexitate redusã, dar de o mare frecvenţã în practicã (în acest scop vor fi introduse prevederi care sã asigure o modalitate unitarã de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei dupã valoare sã capete o soluţionare raţionalã şi unitarã);
- tribunalele sã devinã instanţe cu plenitudine de competenţã pentru judecata în primã instanţã;
- curţile de apel sã judece în principal apelurile;
- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sã devinã instanţã de recurs de drept comun şi sã îşi îndeplineascã rolul constituţional de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii la nivel naţional.
Vor fi introduse prevederi care sã asigure o modalitate unitarã de a evalua obiectul cererii, astfel încât stabilirea competenţei dupã valoare sã primeascã o soluţionare raţionalã şi unitarã.

C. Procedura de citare şi comunicare a actelor
Prin proiect se va propune eficientizarea procedurii de citare şi comunicare a actelor, adaptarea ei la noile realitãţi, în scopul asigurãrii soluţionãrii într-un termen optim şi previzibil a cauzelor, cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apãrare. În afara modalitãţilor "clasice" de comunicare prin agenţi procedurali sau alţi salariaţi ai instanţei ori prin poştã, va fi posibilã, la cererea pãrţii interesate şi pe cheltuiala acesteia, şi comunicarea prin executori judecãtoreşti sau prin servicii de curierat rapid. De asemenea, citaţiile şi comunicarea altor acte de procedurã se vor putea face de grefa instanţei şi prin telefax, poştã electronicã sau prin orice alte mijloace care asigurã transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.

D. Procedura contencioasã
D.1. Sesizarea instanţei
Cartea a II-a a Codului de procedurã civilã, dedicatã procedurii contencioase, în faţa primei instanţe şi în cãile de atac, va fi regânditã astfel încât sã creascã eficienţa activitãţii de judecatã şi sã se reducã durata procesului civil, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale.
Astfel, declanşarea propriu-zisã a procesului civil, marcatã prin fixarea primului termen de judecatã, va fi condiţionatã de existenţa unei cereri de chemare în judecatã care îndeplineşte toate condiţiile de formã şi de fond prevãzute de lege. Înainte de a se stabili primul termen de judecatã - ce va deveni momentul de referinţã în declanşarea procesului - şi de a fi comunicatã pârâtului, cererea de chemare în judecatã este supusã unui control "administrativ" al completului, aleatoriu stabilit, şi unei proceduri de completare şi corectare a lipsurilor cererii, în interiorul unui termen stabilit de instanţã. În acest fel, se vor evita comunicarea cãtre partea adversã a unor cereri informe, cu cheltuielile aferente angajãrii unui avocat, precum şi introducerea în circuitul procesual al instanţelor a unor asemenea cereri. Aceastã fazã premergãtoare, presupunând corespondenţa scrisã numai cu autorul cererii de chemare în judecatã, se va finaliza:
- fie prin conformarea la cerinţele stabilite conform legii de instanţã şi fixarea primului termen de judecatã, cu citarea pârâtului;
- fie, în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite, prin anularea cererii, printr-o încheiere datã în camera de consiliu. Desigur, în acest caz, ca o garanţie a respectãrii legii, reclamantul va avea la îndemânã posibilitatea de a solicita reexaminarea încheierii de anulare.
D.2. Judecata. Cercetarea procesului
În ceea ce priveşte judecata, proiectul va prevedea regula cercetãrii procesului în camera de consiliu, în timp ce dezbaterea procesului rãmâne preponderent în şedinţã publicã. Totuşi, pentru a da expresie respectului la viaţa privatã sau ordinii publice ori pentru ocrotirea unor categorii speciale de subiecte de drept, precum şi în cazul în care pãrţile solicitã acest lucru, proiectul va prevedea posibilitatea desfãşurãrii în întregime a procesului fãrã prezenţa publicului.
Proiectul va prevedea expres regula continuitãţii membrilor completului pe tot parcursul judecãţii. Este un mijloc de a asigura continuitatea şi coerenţa în cercetarea procesului, de responsabilizare a judecãtorilor pentru modul de administrare a dosarului şi de soluţionare a cauzei şi de sporire a încrederii în actul de justiţie.
În ceea ce priveşte cercetarea procesului sunt de menţionat noutãţile în materia probelor: realizarea unei unificãri de reglementare, în sensul de fi cuprinse în viitorul Cod de procedurã civilã nu numai prevederile referitoare la administrarea mijloacelor de probã, ci şi cele care privesc admisibilitatea acestora, aspecte care în prezent sunt reglementate în Codul civil. De asemenea, alãturi de mijloacele de probã reglementate de lege lata în Codul de procedurã civilã, în Codul civil şi în Codul comercial, se propun unele dispoziţii ce vizeazã înscrisurile pe suport informatic (electronic), copii pe microfilme, contractele standardizate, formularele tipizate, biletele, tichetele şi altele asemenea documente, imprimate sau neimprimate, utilizate la încheierea unor contracte şi care vor avea regimul înscrisului sub semnãturã privatã.
D.3. Reguli pentru a asigura soluţionarea cu celeritate a procesului
Urmãrind desfãşurarea cu celeritate a procesului, proiectul va prevedea câteva reguli care sã previnã încercãrile de tergiversare. Astfel, pe lângã o procedurã specialã, de sine stãtãtoare, îndreptatã împotriva încãlcãrii dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, proiectul va pune accentul pe caracterul excepţional al amânãrilor pe care le poate acorda instanţa de judecatã, fie prin învoiala pãrţilor, fie pentru lipsa de apãrare. De asemenea, vor fi prevãzute reguli riguroase privind strãmutarea cauzelor şi recuzarea judecãtorilor, instrumente procesuale folosite cel mai adesea pentru tergiversarea proceselor.
În ceea ce priveşte viitoarea nouã procedurã a contestaţiei privind tergiversarea procesului - conformã cu deciziile CEDO care au sancţionat lipsa mijloacelor legale de a acţiona în cazul depãşirii termenului rezonabil -, partea care considerã cã pricina este tergiversatã va putea solicita luarea mãsurilor legale pentru ca aceastã situaţie sã fie înlãturatã. Procedura va avea caracter incidental şi se va desfãşura în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, care se va pronunţa prin încheiere; împotriva încheierii se va putea introduce o cale de atac la instanţa superioarã. În soluţionarea acesteia, instanţa ierarhic superioarã nu va putea oferi dezlegãri asupra unor probleme de fapt sau de drept care sã anticipeze modul de soluţionare a cauzei sau care sã aducã atingere libertãţii judecãtorului cauzei de a hotãrî în cauza dedusã judecãţii. Pentru a nu exista riscul ca o astfel de procedurã sã devinã ea însãşi un mijloc de tergiversare a procesului, abuzul în exercitarea acestei cãi procedurale va fi sancţionat.
Tot în scopul evitãrii amânãrilor repetate şi punând accent pe responsabilizarea justiţiabililor pentru propriile lor procese, dând expresie totodatã principiului disponibilitãţii care guverneazã procesul civil, se va da un nou sens noţiunii de termen în cunoştinţã. Astfel, în afara situaţiilor în care, de lege lata, se considerã termenul dat în cunoştinţã - cum ar fi situaţia în care partea s-a prezentat personal sau prin mandatar - va fi consideratã a avea termenul cunoscut şi partea cãreia, personal sau prin reprezentant, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecatã, considerându-se cã ea cunoaşte şi termenele de judecatã ulterioare. În acest fel, costurile procesului vor scãdea prin evitarea citãrii la fiecare termen a tuturor pãrţilor, iar durata procesului se va reduce odatã cu eliminarea termenelor în care, în prezent, procedura nu este îndeplinitã, cu toate cã partea citatã la termenele anterioare are cunoştinţã despre existenţa procesului. Aceastã modificare se va corela cu propunerile din proiect referitoare la extinderea modalitãţilor de comunicare a actelor de procedurã.

E. Cãile de atac
E.1. Regimul general al cãilor de atac
În ceea ce priveşte cãile de atac, în proiectul noului Cod de procedurã civilã este necesarã introducerea unor noi reglementãri cu caracter general referitoare la cãile de atac, care sã includã enumerarea acestora, precum şi clasificarea lor în cãi ordinare şi extraordinare.
De asemenea, se impune reglementarea expresã a principiului legalitãţii cãilor de atac, în sensul cã hotãrârea este supusã numai cãilor de atac prevãzute de lege. Totodatã, se preconizeazã reglementarea expresã a subiectelor cãilor de atac, care pot fi numai pãrţile aflate în proces şi care justificã un interes, cu excepţiile expres prevãzute de lege.
Se are în vedere consacrarea legislativã a regulilor ierarhiei şi unicitãţii cãilor de atac - recunoscute deja în doctrinã şi jurisprudenţã -, fapt ce va avea drept consecinţã imposibilitatea exercitãrii unei cãi extraordinare de atac înainte de exercitarea apelului. În cazul în care pãrţile vor conveni expres, hotãrârea susceptibilã de apel va putea fi atacatã cu recurs, dar numai pentru încãlcarea sau aplicarea greşitã a normelor de drept material.
De asemenea, se impun reglementarea posibilitãţii de a se lua act de înţelegere a şi de achiesare chiar şi în cãile de atac, precum şi precizarea cã mãsurile administrative ale autoritãţii judiciare nu vor putea face obiectul cãilor de atac.
E.2. Apelul
În proiectul noului Cod de procedurã civilã apelul este singura cale de atac ordinarã. Se propune reglementarea unor aspecte noi, precum mãrirea duratei termenului de apel, ca regulã generalã, de la 15 la 30 de zile, pentru a permite redactarea în bune condiţii a cererii de exercitare a apelului, consacrarea posibilitãţii regularizãrii cererii de apel, obligativitatea întâmpinãrii, precum şi obligativitatea apelantului de a rãspunde la întâmpinare. De asemenea, proiectul vizeazã modificarea reglementãrii de lege lata cu privire la apelul incident şi apelul provocat, propunându-se instituirea unei distincţii clare între apelul principal, apelul incident şi apelul provocat - înlãturându-se noţiunea inadecvatã de "aderare la apel" - şi stabilindu-se astfel încã de la prima instanţã cadrul procesual în care va avea loc judecata în apel.
Se preconizeazã precizarea mai exactã a efectului devolutiv al apelului şi a limitelor sale, precum şi a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de apel, propunându-se în acest sens reglementarea posibilitãţii evocãrii fondului de cãtre aceastã instanţã, dacã pãrţile consimt expres, pentru ipoteza în care prima instanţã nu a intrat în cercetarea fondului ori judecata s-a fãcut în lipsa pãrţii care nu a fost legal citatã, iar apelul a fost admis şi hotãrârea atacatã a fost anulatã.
E.3. Recursul
În proiectul noului Cod de procedurã civilã urmeazã sã se aducã îmbunãtãţiri de substanţã în materia recursului, care va deveni o cale extraordinarã de atac exercitatã esenţialmente doar în cazuri excepţionale în care legalitatea a fost înfrântã.
Astfel, ca regulã, în noua reglementare recursul va urmãri sã supunã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformitãţii hotãrârii atacate cu regulile de drept aplicabile în concret, aceasta fiind una dintre modalitãţile prin care se asigurã o practicã judiciarã unitarã la nivelul întregii ţãri. Totodatã, vor fi prevãzute expres hotãrârile care pot fi atacate cu recurs, cele care nu pot face obiectul acestei cãi de atac, precum şi cazurile de excepţie în care recursul se va judeca de instanţa ierarhic superioarã.
Se va reglementa, de asemenea, posibilitatea suspendãrii executãrii hotãrârii în cazul în care aceasta este atacatã cu recurs, cu reconsiderarea condiţiilor în care se poate dispune suspendarea la cererea pãrţii interesate. Astfel, suspendarea executãrii hotãrârii atacate la cererea pãrţii interesate se va face numai de completul de judecatã, nu de preşedintele instanţei sau secţiei.
Se propune mãrirea duratei termenului de recurs, ca regulã generalã, de la 15 la 30 de zile. Se va avea în vedere, de asemenea, regândirea motivelor de exercitare a cãii de atac a recursului, prin reducerea acestora şi impunerea unor condiţii stricte de exercitare, astfel încât acestea sã vizeze exclusiv legalitatea hotãrârii şi nu fondul acesteia, cu precizarea cã aceste motive pot fi primite numai dacã nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecãrii apelului.
Alte mãsuri preconizate vizeazã instituirea obligativitãţii pregãtirii dosarului pentru instanţa de recurs, ca şi în cazul apelului, la instanţa a cãrei hotãrâre se atacã, precum şi reglementarea, ca şi în cazul apelului, a recursului incident şi a recursului provocat.
Ca element de noutate, se propune ca redactarea cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului sã se realizeze numai prin avocat sau consilier juridic, datoritã specificului acestei cãi de atac, care vizeazã exclusiv legalitatea hotãrârii, încercându-se astfel evitarea introducerii unor recursuri în mod abuziv, în scop de şicanã.
Totodatã, se preconizeazã reintroducerea procedurii de filtrare a recursurilor, ca principalã modalitate în care în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte state se încearcã degrevarea instanţei supreme.
Cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, se preconizeazã eliminarea soluţiei modificãrii hotãrârii în caz de admitere a recursului, care a dus la numeroase nemulţumiri ale justiţiabililor, fiind preferabil sã se pãstreze numai soluţia casãrii hotãrârii şi a rejudecãrii procesului în cazul în care s-au sãvârşit nelegalitãţi.
Referitor la efectele casãrii, se va reglementa expres procedura rejudecãrii în fond dupã casare, precum şi principiul non reformatio in peius. Astfel, se propune ca instanţa de casare sã poatã constata, din oficiu, prin dispozitivul hotãrârii de casare, desfiinţarea actelor de executare sau de asigurare fãcute în puterea unei hotãrâri casate.
E.4. Contestaţia în anulare şi revizuirea
Proiectul va menţine reglementarea actualã privitoare la contestaţia în anulare şi revizuirea, cu clarificarea unor aspecte terminologice şi valorificarea unor principii dezvoltate de jurisprudenţã şi doctrinã.
Cu titlu de noutate, se are în vedere reglementarea posibilitãţii exercitãrii revizuirii în cazul în care, dupã ce hotãrârea judecãtoreascã a devenit definitivã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în acea cauzã, declarând neconstituţionalã prevederea care a fãcut obiectul acelei excepţii. Acest nou caz de revizuire va veni în completarea reglementãrii procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate în ipoteza în care cauza aflatã pe rolul instanţei judecãtoreşti nu va mai fi suspendatã pe perioada soluţionãrii acestei excepţii.
Se va reglementa posibilitatea exercitãrii revizuirii şi în cazul hotãrârilor judecãtoreşti care nu evocã fondul, în cazurile şi în condiţiile expres prevãzute de lege. Va fi reconsiderat termenul de introducere a cererii de revizuire, în scopul acordãrii pãrţilor a posibilitãţii reale de a obţine desfiinţarea unei hotãrâri definitive prin intermediul acestei cãi de atac, dar şi al disciplinãrii activitãţii participanţilor la procesul civil.
Referitor la calea de atac ce se poate exercita împotriva hotãrârilor date în urma judecãrii cererii de revizuire, se propune reconsiderarea soluţiei de lege lata. Astfel, în cazul în care cererea de revizuire a fost soluţionatã de una din secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se va institui posibilitatea atacãrii acestor hotãrâri în faţa completului de 9 judecãtori din cadrul acestei instanţe.
E.5. Recursul în interesul legii
Fãrã a-şi propune schimbarea conceptului de recurs în interesul legii, proiectul va eficientiza reglementarea acestei instituţii, pe de o parte, prin lãrgirea categoriei de persoane care pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de exemplu, dobândeşte calitate procesualã activã Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), iar pe de altã parte, prin instituirea unor reglementãri care detaliazã procedura de soluţionare a acestuia, aducând un plus de consistenţã acestui mecanism de unificare a practicii judecãtoreşti, cum sunt cele privind: desemnarea judecãtorilor-raportori, consultarea jurisprudenţei şi a doctrinei, solicitarea opiniei unor specialişti în materie, întocmirea raportului şi a proiectului soluţiei ce se propune a fi datã în recursul în interesul legii, comunicarea în timp util a raportului cãtre judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivarea deciziei în termen scurt, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Astfel, proiectul va propune întocmirea unui raport de cãtre 3 judecãtori specializaţi în materie - raport ce oferã judecãtorilor care urmeazã a soluţiona cauza toate elementele necesare în vederea pronunţãrii hotãrârii, precum şi propunerea unei soluţii motivate.
Ţinând seama de rolul deosebit de important pe care recursul în interesul legii îl are pentru crearea unei practici unitare, prin proiect se vor stabili cvorumul şi numãrul de voturi necesare pentru soluţionarea acestuia, un termen de soluţionare, precum şi un termen de redactare a hotãrârii.

F. Procedura pentru unificarea practicii judiciare
Lipsa de unitate a practicii judiciare este unul dintre aspectele negative ale activitãţii instanţelor judecãtoreşti, fiind dãunãtoare pentru interesele celor care apeleazã la un serviciu public al cãrui rãspuns este imprevizibil, pentru mediul economic şi cel al investiţiilor, ca şi pentru funcţionarea sistemului, în general.
Pe lângã procedura clasicã a recursului în interesul legii, proiectul va propune şi un nou mecanism pentru unificarea practicii judiciare, care sã contribuie la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilã, aptã sã rãspundã aşteptãrilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodatã, sã conducã la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor cãilor de atac. Aceastã procedurã presupune, în linii generale, solicitarea rezolvãrii de principiu a unei probleme de drept de care depinde soluţionarea unei cauze, problemã de drept asupra cãreia instanţele judecãtoreşti s-au pronunţat în mod neunitar. Aceastã solicitare se va adresa, din oficiu sau la cererea pãrţilor, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de cãtre judecãtorul învestit cu soluţionarea cauzei în ultimã instanţã.
Pentru asigurarea eficacitãţii acestui nou mecanism, se va acorda deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie caracter obligatoriu atât pentru instanţa ce a adresat solicitarea de dezlegare a problemei de drept, cât şi pentru toate celelalte instanţe. În acelaşi scop vor fi prevãzute formalitãţi de publicitate care sã garanteze accesul instanţelor şi justiţiabililor la soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

G. Arbitrajul
Proiectul noului Cod de procedurã civilã va avea în vedere ca modificãrile în materia arbitrajului sã transforme aceastã procedurã alternativã de soluţionare a litigiilor în una atractivã, suplã şi modernã, care, prin flexibilitate şi celeritate, sã aibã efecte benefice în sensul reducerii volumului de activitate al instanţelor judecãtoreşti. Pentru a-i determina pe cei ajunşi într-o stare litigioasã sã se adreseze acestei forme de "justiţie privatã", dar fãrã a abandona ideea asigurãrii unui cadru procedural riguros, se propun urmãtoarele:
* modificarea criteriilor de delimitare a sferei litigiilor care pot face obiectul arbitrajului:
- eliminarea referirii la litigiile patrimoniale care a creat probleme în practicã şi menţinerea criteriului "drepturile asupra cãrora se poate face tranzacţie";
- litigiile în care sunt pãrţi persoanele juridice de drept public pot fi soluţionate prin arbitraj; soluţia existã la nivelul unor acte normative speciale, dar se impune şi reglementarea ei în proiectul Codului de procedurã civilã;
* prevederea unei instanţe unice - tribunalul de la locul arbitrajului, competentã sã intervinã pentru a soluţiona problemele ce se pot ivi în organizarea şi desfãşurarea arbitrajului; pentru asigurarea celeritãţii acestor pricini, se va propune ca hotãrârea pronunţatã de tribunal sã nu fie supusã cãilor de atac;
* reglementarea mai flexibilã a formei scrise a convenţiei arbitrale;
* eliminarea condiţiei cetãţeniei române pentru arbitri;
* introducerea prevederii potrivit cãreia neregularitãţile procedurale neinvocate în termen se acoperã;
* stabilirea competenţei curţii de apel de a judeca acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale; hotãrârea curţii de apel este definitivã.

H. Executarea silitã
Scopul noii reglementãri procesual civile în materia executãrii silite a viitorului Cod de procedurã civilã constã în executarea promptã şi efectivã a titlurilor executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, dupã caz, recunoscute de lege sau consfinţite de instanţa judecãtoreascã în cadrul procedurii de învestire cu formulã executorie, în condiţiile respectãrii stricte a drepturilor procesuale ale pãrţilor, atât ale creditorului şi debitorului, cât şi ale oricãrei alte persoane interesate.
Faţã de reglementarea actualã a procedurii executãrii silite, care a fost substanţial reformatã în anul 2000 prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 219/2005 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, principalele noutãţi de fond vor fi urmãtoarele:
H.1. Dispoziţii generale privind executarea silitã:
- reglementarea principalelor forme de executare silitã, consacrarea expresã a principiului legalitãţii executãrii, ca aplicaţie a principiului mai general al legalitãţii procesului civil, şi, mai ales, instituirea caracterului de drept comun în materia executãrilor silite de orice fel al reglementãrilor ce vor fi introduse în proiectul noului Cod de procedurã civilã;
- ca temei al executãrii silite, delimitarea judicioasã a categoriilor de hotãrâri - hotãrâri definitive şi hotãrâri executorii -, renunţându-se la categoria hotãrârilor "irevocabile", care pe plan european nu este cunoscutã şi este susceptibilã de confuzii în practicã, data când hotãrârea devine definitivã fiind perceputã de pãrţi ca fiind momentul când hotãrârea nu mai este susceptibilã de a fi desfiinţatã prin exercitarea vreunei cãi de atac, fie ea ordinarã sau extraordinarã;
- consacrarea, ca regulã, a competenţei generale a executorului judecãtoresc de a efectua executarea silitã; dreptul la un proces echitabil implicã, între altele, ca punerea în executare silitã sã fie fãcutã de un organ de executare independent şi imparţial, deoarece executarea silitã reprezintã a doua fazã a procesului civil, în care principiile legalitãţii, contradictorialitãţii şi respectãrii dreptului la apãrare al tuturor pãrţilor implicate în aceastã fazã (deci, atât al creditorului, cât şi al debitorului) trebuie sã subziste deopotrivã in integralitatea lor şi sã fie totodatã concrete şi efective, iar nu formale şi iluzorii, lãsând pe debitor la discreţia creditorului; or, pentru a asigura înfãptuirea acestor principii, sarcina realizãrii executãrii silite trebuie atribuitã unui organ de executare care exercitã atribuţii de autoritate publicã, este independent şi imparţial şi este totodatã aflat sub controlul direct ori indirect al statului, care, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, este şi rãmâne direct rãspunzãtor de executarea promptã şi efectivã a oricãrui titlu executoriu; din aceste motive, nu pot sã existe simpli executori privaţi aflaţi în serviciul sau controlul creditorilor ori altor persoane sau entitãţi nestatale şi care nu oferã garanţiile de independenţã şi imparţialitate în cadrul procedurii de executare silitã, impunându-se de urgenţã punerea de acord atât a Codului de procedurã civilã, cât şi a <>Legii nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu reglementãrile constituţionale şi europene în materie (potrivit acestor din urmã reglementãri, funcţia de executor nu este exercitatã de simpli salariaţi ai creditorilor, ci fie de cãtre funcţionari publici aflaţi în subordinea instanţelor judecãtoreşti, fie de cãtre persoane care exercitã o funcţie publicã autonomã, concedatã în condiţiile legii de cãtre stat, dar aflatã sub îndrumarea şi controlul nemijlocit al acestuia);
- introducerea unor reglementãri noi, potrivit cãrora unele dintre mãsurile luate de organul de executare vor fi dispuse prin încheieri executorii. Aceste încheieri vor putea fi atacate cu plângere la instanţa de executare competentã. Aceastã nouã formalitate prezintã avantajul cã în cazul dat procedura plângerii provoacã controlul judecãtoresc prealabil - de exemplu, asupra încheierii de încuviinţare a executãrii - şi, implicit, asupra legalitãţii titlului;
- instituirea obligaţiei statului de a asigura executarea promptã şi efectivã a oricãrui titlu, precum şi a rãspunderii acestuia pentru repararea prejudiciului suferit din cauza neîndeplinirii obligaţiilor ce îi incumbã, ca o garanţie a respectãrii dreptului la un proces echitabil, consacrat de Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, din 2003, de Constituţia României, republicatã [art. 21 alin. (3)];
- introducerea unor reglementãri noi în legãturã cu intervenţia altor creditori în cursul urmãririi silite, care nu trebuie sã fie intempestivã şi sã prejudicieze drepturile creditorilor urmãritori, astfel încât dacã intervenţia este tardivã, creditorii chirografari, chiar dacã au un titlu executoriu, nu pot participa decât la distribuirea sumei rãmase dupã îndestularea creditorilor urmãritori, dar ei au, desigur, dreptul sã porneascã urmãrirea silitã asupra altor bunuri urmãribile ale debitorului;
- mãrirea duratei termenului general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silitã de la 3 la 5 ani. Împlinirea termenului de prescripţie va avea ca efecte pierderea puterii executorii a titlului executoriu şi stingerea dreptului de a obţine executarea silitã. În cazul hotãrârilor judecãtoreşti, dacã dreptul material la acţiune este imprescriptibil, creditorul va putea obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fãrã a i se putea opune excepţia autoritãţii de lucru judecat.
H.2. Urmãrirea silitã mobiliarã:
- reglementarea riguroasã a modalitãţilor de valorificare a bunurilor mobile supuse executãrii silite: vânzarea amiabilã fãcutã de debitor cu acordul creditorului, vânzarea directã sãvârşitã de executor fãrã licitaţie publicã, vânzarea titlurilor de valoare negociabile şi a unor bunuri cu regim de circulaţie special;
- reintroducerea dispoziţiilor privind urmãrirea veniturilor generale ale imobilului, ţinându-se seama de noul sistem de publicitate imobiliarã, bazat pe cartea funciarã, şi de faptul cã din motive economice vânzarea imobilului nu ar fi eficientã, deoarece existenţa unor contracte de închiriere sau arendare de lungã duratã ar face sã scadã preţul de vânzare şi interesul pentru cumpãrare.
H.3. Urmãrirea silitã imobiliarã:
- instituirea unor reguli noi privind notarea începerii urmãririi silite şi atunci când dreptul de proprietate nu este intabulat pe numele debitorului, ci numai înscris provizoriu, însã condiţionat de justificarea înscrierii provizorii fãcute în favoarea debitorului sau, dupã caz, de radierea înscrierii provizorii fãcute în folosul unei terţe persoane, precum şi referitoare la vânzarea în întregime a imobilului aflat în indiviziune, chiar dacã este urmãrit numai în parte, la cererea tuturor coproprietarilor;
- licitaţia propriu-zisã şi adjudecarea nu vor asigura dobândirea imediatã a imobilului, ci numai o dobândire provizorie în folosul adjudecatarului, pentru a da posibilitatea debitorului, terţului deţinãtor şi oricãrei alte persoane interesate de a ataca, pe cale de contestaţie la executare, actul de adjudecare, în cazul în care vânzarea le-ar fi prejudiciabilã, dar, odatã adjudecarea rãmasã definitivã, adjudecatarul dobândeşte un drept real inatacabil, care nu mai poate fi contestat pe nicio altã cale.
H.4. Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate:
- instituirea unei proceduri specifice privind distribuirea acestor sume, constând în fixarea unui termen pentru depunerea creanţelor, urmat de întocmirea de cãtre executor a proiectului de distribuire a sumelor, care este supus formalitãţilor de publicitate în vederea formulãrii eventualelor contestaţii. În cazul în care nu se vor formula contestaţii sau acestea vor fi respinse, proiectul de distribuire va deveni definitiv, iar executorul judecãtoresc va proceda la eliberare, ţinând seama de specificul anumitor creanţe, respectiv dupã cum acestea sunt sau nu afectate de termen, condiţionale, garantate ori periodice;
- în cazul în care vor exista obiecţiuni cu privire la proiectul de distribuire, se propune instituirea unei proceduri noi în vederea concilierii pãrţilor interesate. Dacã se ajunge la un acord al pãrţilor, executorul va lua act de acest acord şi va proceda la repartizarea sumelor potrivit înţelegerii pãrţilor. Cel nemulţumit de proiectul de distribuire va putea introduce contestaţie la instanţa de executare, care se va soluţiona potrivit unei proceduri speciale, pentru preîntâmpinarea întârzierii în îndeplinirea executãrii silite.
H.5. Executarea silitã directã:
- se preconizeazã ca efectuarea executãrii silite sã se facã atât în contra debitorului, cât şi împotriva tuturor persoanelor care ocupã imobilul în fapt sau fãrã niciun titlu opozabil creditorului; în caz de reocupare a imobilului, creditorul va putea cere evacuarea debitorului în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, nemaifiind necesar sã porneascã o nouã judecatã pentru a obţine un alt titlu executoriu;
- introducerea unor dispoziţii speciale referitoare la executarea mãsurilor de încredinţare a minorului şi a programului de vizitare a acestuia. Din viitoarea reglementare va rezulta faptul cã minorul nu este obiect al executãrii, el nu poate fi supus unor acte de executare prin forţã, asupra lui nu se pot sãvârşi acte violente, traumatizante, iar interesul ocrotirii minorului va prevala şi va trebui respectat cu prioritate, inclusiv în cazul punerii în executare a unei hotãrâri definitive, dar trebuie sã se asigure condiţiile pentru executarea unei hotãrâri judecãtoreşti, chiar şi în astfel de cazuri extrem de delicate. Nerespectarea unei astfel de hotãrâri de cãtre cel ţinut sã permitã o mãsurã privitoare la minor va angaja nu numai o rãspundere patrimonialã, dar şi rãspunderea penalã a debitorului.

I. Procedurile speciale
Vor fi reunite în Codul de procedurã civilã proceduri speciale reglementate actualmente în alte acte normative: procedura punerii sub interdicţie, divorţul, procedura de declarare a morţii, ordonanţa de platã. Proiectul va propune clarificarea normativã a noţiunilor tehnico-juridice prin care se desemneazã obiectul materiei reglementate, identificarea condiţiilor de aplicare a procedurii speciale, instituirea unor reguli de declanşare a procedurilor şi de soluţionare a cererilor specifice domeniului reglementat.
În privinţa ordonanţei preşedinţiale, proiectul va aduce o serie de noutãţi legislative: consacrarea normativã a condiţiei "aparenţei de drept" în admiterea ordonanţei preşedinţiale, condiţie admisã unanim de jurisprudenţã; precizarea duratei maxime a mãsurii dispuse prin ordonanţã preşedinţialã (dacã hotãrârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurãrile de fapt avute în vedere, mãsurile dispuse vor produce efecte pânã la soluţionarea litigiului asupra fondului; transformarea cererii de ordonanţã preşedinţialã într-o cerere de drept comun; citarea pãrţilor conform procedurii specifice în pricinile urgente va constitui regula.
Împãrţeala judiciarã, în reglementarea noului cod, va promova principiul soluţionãrii litigiului pe baza înţelegerii pãrţilor. Astfel, vor dobândi caracter normativ interpretãri dezvoltate în practica judiciarã şi în doctrinã privitoare la procedura împãrţelii judiciare şi reguli consacrate de practica vânzãrii prin bunã învoialã a bunurilor la licitaţie şi va fi prevãzutã tranzacţia parţialã (cu privire numai la o parte dintre bunurile supuse împãrţelii şi chiar numai la unii dintre copartajanţi, urmând ca procedura sã continue numai cu privire la aspectele necuprinse în tranzacţie ori cu privire la pãrţile nesemnatare). Vor fi menţionate expres principiile de suportare a cheltuielilor în cazul partajului judiciar (proporţional cu cãderea în pretenţii). Va fi precizat efectul partajului încheiat voluntar printr-o tranzacţie judiciarã: efectul hotãrârii ce ar finaliza litigiul, dacã nu s-ar fi încheiat tranzacţia (autoritate de lucru judecat).
Proiectul va menţine parţial reglementarea actualã a procedurii punerii sub interdicţie, care va fi completatã cu o procedurã prealabilã, ce presupune conlucrarea instanţei cu autoritãţi, medici şi instituţii specializate în ocrotirea persoanelor cu maladii ce afecteazã sãnãtatea mintalã. De asemenea, se va reglementa distinct procedura ridicãrii interdicţiei.
Noul Cod de procedurã civilã va conserva principiile reglementãrii existente a procedurii divorţului, cu simplificarea aspectelor referitoare la divorţul prin acordul pãrţilor. Astfel, va fi introdusã procedura divorţului pe baza cererii acceptate de pârât, va fi reglementat divorţul pentru despãrţirea îndelungatã în fapt, pentru detenţie îndelungatã şi pentru motive care ţin de starea sãnãtãţii unuia dintre soţi, cãpãtând relevanţã în plan procedural progresele realizate de proiectul Codului civil în reglementarea instituţiei desfacerii cãsãtoriei.
Se va propune includerea în proiectul Codului de procedurã civilã a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, act normativ ce transpune în dreptul românesc Directiva Consiliului Uniunii Europene şi a Parlamentului European 2000/35/CE privind combaterea întârzierii plãţilor în tranzacţiile comerciale.

J. Procesul civil internaţional
Referitor la procesele cu elemente de extraneitate, întrucât tendinţa modernã în legislaţia comparatã promoveazã un corpus de norme dând soluţii proprii la problemele specifice domeniului, plasându-l ca diviziune finalã fie în legea de drept internaţional, fie în Codul de procedurã civilã, s-a optat pentru includerea acestui corpus de norme în Codul de procedurã civilã, având în vedere cã reglementarea de lege lata în domeniul dreptului internaţional privat (<>Legea nr. 105/1992 ) este propusã spre reglementare în proiectul Codului civil în privinţa normelor de drept substanţial referitoare la raporturile cu elemente de extraneitate.
Registrul tematic al normelor menţionate cuprinde preponderent aspectele privitoare la competenţa instanţelor româneşti în litigiile cu elemente de extraneitate şi problematica recunoaşterii şi executãrii în România a hotãrârilor judecãtoreşti strãine, acestora fiindu-le asimilate şi sentinţele arbitrale strãine, fie ele pronunţate în arbitraje interne sau internaţionale. Soluţiile reţinute se înscriu în orientãrile consacrate, neevidenţiindu-se nevoia vreunor inovaţii, iar în privinţa exequatur-ului se menţine tradiţia legiuitorului şi doctrinei române, neprocedându-se la examinarea pe fond a hotãrârii.

III. Surse de documentare avute în vedere la elaborarea Tezelor prealabile privind proiectul Codului de procedurã civilã, precum şi la elaborarea proiectului noului Cod de procedurã civilã

La elaborarea soluţiilor legislative ale noului Cod de procedurã civilã al României vor fi avute în vedere instrumente normative naţionale şi internaţionale, dintre care amintim urmãtoarele:
- Constituţia României, republicatã;
- Codul de procedurã civilã al României în vigoare;
- Codul de procedurã civilã din anul 1940 ("Carol al II-lea");
- Codul de procedurã civilã al provinciei Quebec (Canada);
- Codul de procedurã civilã francez; Legea nr. 91-650 din 9 iulie 1991 pentru reforma procedurilor civile de execuţie; Decretul nr. 2006-936 din 27 iulie 2006 relativ la procedurile de urmãrire imobiliarã şi de distribuire a preţului unui imobil;
- Codul de procedurã civilã italian;
- Codul de procedurã civilã elveţian;
- Codul de procedurã civilã german;
- Codul de procedurã civilã finlandez;
- Codul de procedurã civilã olandez;
- Codul de executare al Republicii Moldova;
- Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale;
- Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierii la platã în tranzacţiile comerciale;
- Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate;
- Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 44/2001 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotãrârilor în materie civilã şi comercialã;
- Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusã;
- Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.896/2006 privind instituirea procedurii europene a somaţiei de platã;
- Lucrãrile comisiei constituite la nivelul Uniunii Europene pentru redactarea unui cod judiciar european;
- Codul de procedurã civilã model pentru America de Sud, elaborat de Institutul Sud-American de Drept Procesual.
- Principiile Procedurii civile transnaţionale elaborate sub auspiciile Institutului American de Drept şi UNIDROIT.

-------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice