Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: HOTARARE nr. 1.215 din 31 octombrie 2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

HOTARARE nr. 1.215 din 31 octombrie 2002 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 26 noiembrie 2002

Comenteaza legea

HOTĂ?RÂRE nr. 1.215 din 31 octombrie 2002
pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor cu handicap din România
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 26 noiembrie 2002

În temeiul art. 107 din Constituţie,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ARTICOL UNIC
Se aproba Strategia nationala privind protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor cu handicap din România, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul sãnãtãţii şi familiei,
Daniela Bartos

Ministrul muncii şi solidaritãţii sociale,
Marian Sarbu

Ministrul educaţiei şi cercetãrii,
Ecaterina Andronescu

p. Ministrul administraţiei publice,
Ionel Flesariu,
secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tanasescu

Bucureşti, 31 octombrie 2002.
Nr. 1.215.

ANEXA 1

STRATEGIA NATIONALA
privind protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor
cu handicap din România

I. Cadru general
Schimbarea condiţiilor sociale şi economice în România a avut un profund impact şi asupra persoanelor cu handicap. Pentru a rãspunde acestei provocari este necesarã o strategie care sa sprijine persoanele cu handicap pentru a beneficia de oportunitatile care se ivesc ca urmare a acestor schimbãri. Aceasta strategie va trebui sa reconcilieze cerinţele economiei de piata cu drepturile de necontestat ale persoanelor cu handicap spre autodeterminare şi participare totalã la dezvoltarea propriei tari. Ea va contribui la crearea unui mediu propice pentru ca persoanele cu handicap sa fie cat mai independente posibil, fãrã a nega asistenta socialã de baza pentru cei care vor continua sa aibã nevoie de sprijin direct pentru a duce o viata decenta.
Politica viitoare referitoare la persoanele cu handicap se va baza pe aceasta strategie care trebuie susţinutã de o legislaţie adecvatã.
Actualmente asistenta socialã şi protecţia specialã a persoanelor cu handicap sunt asigurate de mai multe organisme guvernamentale: Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH), Autoritatea Nationala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie (ANPCA), Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei (MSF), Ministerul Muncii şi Solidaritãţii Sociale (MMSS). Având în vedere dispoziţiile <>art. 1 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 252/2001 , potrivit cãrora ANPCA aplica politicile şi elaboreazã strategiile în domeniul promovãrii drepturilor copilului, îngrijirii şi protecţiei copiilor aflaţi în dificultate şi a celor cu handicap, strategia propusã de SSPH se afla în raport de complementaritate cu Strategia guvernamentalã în domeniul protecţiei copilului în dificultate (2001-2004), aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 539/2001 .
În conformitate cu cerinţele internaţionale o strategie coerenta în favoarea persoanelor cu handicap trebuie sa tinteasca spre:
- garantarea unei participari totale şi active în viata comunitãţii a persoanelor cu handicap;
- asistarea persoanelor cu handicap pentru a-şi conduce viata independent, în acord cu propriile dorinte;
- prevenirea sau eliminarea apariţiei deficienţelor, prevenirea agravarii şi diminuarea consecinţelor lor;
- prevenirea apariţiei barierelor sociale din calea persoanelor cu handicap, diminuarea consecinţelor barierelor actuale;
- evitarea sau eliminarea oricãror forme negative de discriminare asupra persoanelor cu dizabilitati.
Pe plan internaţional exista urmãtoarele documente care definesc politica privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu dizabilitati:
- Carta Socialã Europeanã revizuitã (art. 15 - partea a doua);
- Regulile standard ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap - 1993;
- Rezoluţia Consiliului Europei şi a reprezentanţilor guvernelor ţãrilor membre în cadrul Consiliului privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap (97/C 12/01) din 1996;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. R (92) pentru o politica coerenta pentru egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap (1992);
- Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii 159 pentru instruirea şi angajarea persoanelor cu handicap (1983);
- Programul mondial de acţiune privind persoanele cu handicap, adoptat de Adunarea Generalã O.N.U. prin Rezoluţia nr. 37/52 din 3 decembrie 1982.
Consideram ca obiectiv primordial pentru ţara noastrã adoptarea unei strategii naţionale bazate pe aceste documente internaţionale. Scopul acestei strategii este coordonarea eforturilor tuturor organismelor guvernamentale şi neguvernamentale implicate în sprijinirea persoanelor cu handicap. Fiecare dintre ministerele implicate are propria lui strategie, propriile lui programe, ceea ce conduce la evidentierea a doua prioritati strategice: a) definirea unitarã a persoanei cu handicap, definitie acceptatã de toate instituţiile guvernamentale; şi b) recenzarea cat mai corecta a persoanelor cu handicap dupã criterii simple, uşor de utilizat de cãtre recenzori. Ceea ce lipseşte este o strategie nationala, cu o viziune holistica, interdisciplinara şi intersectoriala, care sa armonizeze aceste strategii ministeriale, sa le imbine şi sa exprime vointa Guvernului României de a-şi alinia politica standardelor internaţionale în acest domeniu.
II. Terminologie
Problematica handicapului constituie un camp semantic complex şi în evidenta schimbare. Precizarea catorva notiuni de baza este utila deoarece conceptul reflecta conceptia despre ceva.
1. Conceptele de deficienta, incapacitate, handicap
1.1. Termenul deficienta reunifica absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii (anatomica, fiziologica sau psihologicã) a persoanei. Deficienta poate fi rezultatul unei maladii, al unui accident, dar şi al unor condiţii negative de mediu.
1.2. Incapacitate desemneazã un numãr de limitãri functionale cauzate de deficiente fizice, intelectuale, senzoriale, de condiţii de sãnãtate ori de mediu. Limitarile pot fi parţiale sau totale şi nu permit ca o activitate sa fie îndeplinitã în limitele considerate normale pentru o fiinta umanã.
1.3. Termenul handicap se referã la dezavantajul social, la pierderea şi limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitãţii la un nivel echivalent cu ceilalţi membri. El descrie interactiunea dintre persoana cu dizabilitati şi mediu.
Din perspectiva acestui concept, conform legislaţiei în vigoare în acest domeniu, persoanele cu handicap sunt acele persoane pe care mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le impiedica total sau le limiteazã accesul cu sanse egale la viata socialã, potrivit vârstei, sexului, factorilor materiali, sociali şi culturali proprii, necesitand mãsuri de protecţie specialã în sprijinul integrãrii lor sociale şi profesionale.
2. Conceptele de recuperare, reabilitare, abilitare
2.1. Reabilitarea se referã la un proces destinat a da posibilitatea persoanelor cu deficienta sa ajungã la niveluri functionale fizice, psihice şi sociale corespunzãtoare, furnizandu-le acestora instrumentele cu ajutorul cãrora îşi pot schimba viata în direcţia obţinerii unui grad mai mare de independenta în societate.
2.2. Termenul recuperare, specific României, are în esenta o semnificatie echivalenta, având însã o incarcatura mai puternica medicalã şi socialã.
2.3. Exista tendinta de a utiliza în cuplu notiunile abilitare-reabilitare, prima referindu-se la acele funcţii care nu mai pot fi recuperate. În schimb, prin mecanismele de compensare se pot forma abilitaţi, capacitãţi bazale pentru integrarea socialã şi profesionalã.
3. Conceptul cerinţe educative speciale a fost introdus în terminologia UNESCO în anul 1990 şi desemneazã acele necesitaţi educaţionale complementare obiectivelor generale ale educaţiei şi învãţãmântului, care solicita o educaţie adaptatã particularitatilor individuale şi/sau caracteristicilor unei anumite deficiente de invatare, precum şi o intervenţie specifica.
4. Conceptul sanse egale reprezintã rezultatul prin care diferite sisteme ale societãţii şi mediului, precum serviciile, activitãţile, informarea şi documentarea, sunt puse la dispoziţia tuturor, în particular a persoanelor cu dizabilitati.
5. Termenul egalizarea sanselor (crearea de sanse egale) este procesul prin care diferitele sisteme sociale şi de mediu (infrastructura, servicii, activitãţi informative, documentare) devin accesibile fiecãruia şi, în special, persoanelor cu handicap.
6. Termenul servicii de sprijin se referã la acele servicii care asigura atât independenta în viata de zi cu zi a persoanei cu handicap, cat şi exercitarea drepturilor ei (dispozitive de asistare, servicii de interpretare, asistent personal, servicii de îngrijire comunitara, servicii de asistenta psihopedagogicã şi de specialitate pentru copiii cu deficiente integrati în şcoala publica).
7. Protecţia specialã cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse de societate în vederea diminuãrii sau chiar inlaturarii consecinţelor pe care deficienta cauzatoare de handicap (consideratã factor de risc social) o are asupra nivelului de trai al persoanei cu handicap.
Se doreşte ca termenii: invalid, irecuperabil, needucabil, inapt/incapabil de munca sa nu mai fie folosiţi în caracterizarea persoanelor cu dizabilitati, deoarece aceşti termeni nu reprezintã realitatea şi aduc prejudicii demnitãţii umane.
Conform ultimelor cerinţe ale Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii (OMS), SSPH susţine armonizarea terminologiei româneşti din domeniul persoanei cu handicap prin raportare la Clasificarea Internationala a Functionarii Dizabilitatii şi Sãnãtãţii, adoptatã şi aprobatã la data de 22 mai 2001 de cea de-a 25-a Sesiune Generalã a OMS (prin Rezoluţia WHA 54.21).
III. Prezentarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap
Secretariatul de Stat pentru Handicapati a fost înfiinţat la data de 1 noiembrie 1990 prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.100/1990 privind înfiinţarea Secretariatului de Stat pentru Handicapati. Denumirea sa şi structura organizatoricã au fost modificate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 939/1997 privind reorganizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Handicapati, devenind Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap.
Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în subordinea Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei se reorganizeazã Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, condus de un secretar de stat. <>Art. 9 din Hotãrârea Guvernului nr. 22/2001 prevede ca Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care realizeazã coordonarea, îndrumarea şi controlul activitãţii de protecţie a persoanelor cu handicap, precum şi integrarea socialã a acestora.
<>Art. 11 alin. (1) din Hotãrârea Guvernului nr. 22/2001 prevede ca SSPH are ca atribuţii principale:
a) elaborarea şi supunerea spre aprobare ministrului sãnãtãţii şi familiei a strategiei guvernamentale în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, adulti şi minori, în conformitate cu principiile şi normele internaţionale;
b) organizarea, coordonarea şi controlul realizãrii mãsurilor de protecţie specialã a persoanelor cu handicap şi a programelor privind strategia guvernamentalã în domeniul respectiv;
c) finanţarea sau cofinantarea proiectelor care pun în practica strategia guvernamentalã în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap.
Din perspectiva acestor atribuţii Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap îşi asuma responsabilitatea de instituţie guvernamentalã cu rol integrator în sistemul de protecţie specialã a persoanelor cu handicap din România şi implementeaza Strategia nationala privind protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor cu handicap în România prin elaborarea Planului naţional de acţiune pe perioada 2002-2005.
IV. Baza legislativã romana şi europeanã
a) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specialã şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 519/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002;
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 427/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de încadrare, drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 7 mai 2001;
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 696/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea proiectelor în domeniul protecţiei speciale a persoanelor cu handicap şi administrarea unitãţilor finanţate în comun de Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap şi organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care au ca obiect de activitate protecţia specialã a persoanelor cu handicap, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 6 august 2001;
d) Regulile standard - O.N.U.;
e) Recomandãri şi rezoluţii ale Uniunii Europene;
f) Carta Socialã Europeanã, revizuitã, art. 15.

Rezoluţii ale Uniunii Europene
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. Rezoluţii, concluzii,
crt. recomandãri Legislaţie romana Observaţii
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Recomandarea Consiliului Cap. III art. 16 din Ordonanta Nu a fost
nr. 98/376/EC din 4 iunie de urgenta a Guvernului introdus încã
1998 privind acordarea nr. 102/1999, aprobatã cu un model de
permiselor de parcare modificãri şi completãri prin permis de
persoanelor cu handicap <>Legea nr. 519/2002 parcare bazat
pe un model de
comunitate
standard
pentru
persoanele cu
handicap
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2. Rezoluţia Consiliului Cap. III art. 11 alin. (1), În curs de
nr. 92/124 din 10 de- art. 13 alin. (2), art. 16 armonizare
cembrie 1991 privind alin. (1) şi (2), art. 17
implementarea unui alin. (2), (3) şi (4) din
program de acţiune Ordonanta de urgenta a
comunitar în vederea Guvernului nr. 102/1999,
largirii accesibilitatii aprobatã cu modificãri şi
la transport a persoanelor completãri prin Legea
cu handicap nr. 519/2002
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3. Rezoluţia Consiliului Art. 18 alin. (1) lit. a), În curs de
nr. 90/703 (02)din 31 mai b), c), d), e) şi f), alin. (2) armonizare
1990 privind integrarea lit. a), b) şi c) din Ordonanta
copiilor şi tinerilor cu de urgenta a Guvernului
handicap într-un sistem nr. 102/1999, aprobatã cu
de educaţie modificãri şi completãri prin
<>Legea nr. 519/2002
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4. Rezoluţia Consiliului Cap. I art. 1 alin. (1) şi (2) În curs de
nr. 97/113 din 20 de- din Ordonanta de urgenta armonizare
cembrie 1996 privind a Guvernului nr. 102/1999,
egalitatea sanselor aprobatã cu modificãri şi
persoanelor cu handicap completãri prin Legea
nr. 519/2002
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5. Recomandarea Consiliului Cap. VII din Ordonanta de În curs de
nr. 86/379/EEC din 24 urgenta a Guvernului armonizare
iulie 1986 privind nr. 102/1999, aprobatã cu
încadrarea în munca a modificãri şi completãri prin
persoanelor cu handicap <>Legea nr. 519/2002
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6. Concluziile Consiliului Cap. VII din Ordonanta de În curs de
nr. 89 din 12 iunie 1989 urgenta a Guvernului armonizare
privind angajarea nr. 102/1999, aprobatã cu
persoanelor cu handicap modificãri şi completãri prin
<>Legea nr. 519/2002
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
7. Rezoluţia Consiliului Nu a fost
nr. 74/709 din 27 iunie armonizata.
1974 privind stabilirea
unui program de acţiune
în vederea reabilitãrii
vocationale a persoanelor
cu handicap
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

1. Concept
Alegerea - posibilitatea persoanei cu handicap de a alege cum, unde, cu cine, de a lua hotãrâri privind viata sa.
2. Scop
Creşterea calitãţii vieţii persoanelor cu handicap
3. Grupuri tinta
A. Copii cu handicap (0-18 ani) aflaţi în familie, în structuri rezidentiale, în structuri alternative
B. Tineri cu handicap (18-26 ani) aflaţi în familie, în structuri rezidentiale, în structuri alternative
C. Adulti cu handicap de varsta activa, integrati sau nu în munca
D. Adulti dupã varsta de pensionare, care au certificat de încadrare într-o categorie de handicap
E. Familii cu risc de naştere a copilului cu deficiente.
4. Principii directoare
Aceasta strategie este bazatã pe urmãtoarele principii:
1. Principiul egalizarii sanselor, stabilit de Regulile standard ale Naţiunilor Unite privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap:
a) principiul egalitãţii drepturilor implica faptul ca nevoile fiecãrui individ sunt de importanta egala, ca acele nevoi trebuie sa fie baza de planificare a societãţilor şi ca toate resursele trebuie sa fie în asa fel exploatate încât sa asigure fiecãrui individ sanse egale de participare la viata societãţii;
b) principiul egalizarii sanselor: principiu prin care toţi cetãţenii, în particular persoanele cu handicap, pot avea acces la diversele sisteme ale societãţii: cadru material, servicii, informaţii, documentare, activitãţi;
c) principiul asigurãrii serviciilor de sprijin: persoanele cu handicap sunt membre ale societãţii şi au dreptul sa rãmânã în comunitatea localã. Ele trebuie sa primeascã sprijinul de care au nevoie la nivelul obişnuit al structurilor de educaţie, sãnãtate, angajare în munca şi servicii sociale;
d) principiul obligaţiilor egale: deoarece persoanele cu handicap obţin drepturi egale, ele vor trebui sa aibã şi obligaţii egale. Atunci când aceste drepturi sunt obţinute, societãţile trebuie sa îşi creascã asteptarile din partea persoanelor cu dizabilitati. Ca parte a procesului de egalizare a sanselor, trebuie elaborate prevederi care sa sprijine persoanele cu handicap în preluarea totalã a responsabilitãţii, ca membre ale societãţii.
2. Principiul descentralizãrii şi responsabilizarii comunitãţii, care se bazeazã atât pe întãrirea şi dezvoltarea serviciilor publice specializate existente, cat şi pe crearea altor servicii comunitare care sa se afle în subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene.
3. Principiul solidaritãţii, potrivit cãruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor cu handicap care nu îşi pot asigura, total sau parţial, nevoile sociale, pentru menţinerea şi întãrirea coeziunii sociale.
4. Principiul intervenţiei intersectoriale şi interdisciplinare, potrivit cãruia protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor cu handicap sunt abordate în contextul politicilor sociale, familiale şi educaţionale. Abordarea şi rezolvarea problemelor în acest domeniu presupun colaborarea şi coordonarea tuturor factorilor responsabili - intersectorialitate şi interdisciplinaritate.
5. Principiul parteneriatului, potrivit cãruia instituţiile publice centrale şi locale împreunã cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap coopereazã în vederea integrãrii în societate a persoanelor cu handicap.
6. Principiul stimulãrii persoanelor cu handicap de a duce o viata independenta.
Strategia nationala privind protecţia specialã şi integrarea socialã a persoanelor cu handicap doreşte sa reliefeze cãile şi mijloacele pentru a pune treptat în practica aceste principii în România.
5. Obiective prioritare
I. Reforma administrativã a SSPH
II. Reforma institutionala
I. Reforma administrativã a SSPH
Ca parte a reformei administrative a întregului Guvern, reforma administrativã a SSPH se bazeazã pe urmãtoarele principii:
1. respect fata de persoana cu handicap;
2. separarea funcţiilor politice de cele administrative;
3. definirea clara a rolurilor, responsabilitãţilor şi relaţiilor SSPH cu celelalte instituţii;
4. comunicare, flexibilitate şi transparenta.
Reforma administrativã are drept obiectiv consolidarea administraţiei publice centrale şi locale prin:
1. reforma cadrului normativ bazatã pe principiul unitãţii şi coerentei, în vederea obţinerii unui sistem integrat de acte normative în domeniul protecţiei persoanelor cu handicap, în deplina concordanta cu prevederile Constituţiei României, cu legislaţia Comunitãţii Europene, ale convenţiilor internaţionale. Vor fi reanalizate documentele internaţionale ratificate de România, pentru a se îndepãrta carentele de traducere. Se va urmãri totodatã şi transferarea de competente şi responsabilitãţi cãtre autoritãţile locale, în contextul general al descentralizãrii activitãţii de protecţie a persoanelor cu handicap, printr-o colaborare între SSPH, ANPCA, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii (MEC), MMSS, Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL) şi autoritãţile publice locale în condiţiile <>Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
2. îmbunãtãţirea capacitãţii manageriale la nivelul SSPH şi în unitãţile subordonate, prin definirea clara a rolurilor şi responsabilitãţilor compartimentelor de specialitate, descentralizarea unor activitãţi, crearea unui corp stabil de funcţionari publici competenţi şi neutri din punct de vedere politic, care sa aibã "spiritul serviciului public";
3. modernizarea sistemului de monitorizare a promovãrii şi respectãrii drepturilor persoanelor cu handicap, prin informatizarea reţelei SSPH, instruire de specialitate (mãsura inclusã în Programul naţional de aderare a României la Uniunea Europeanã);
4. managementul eficient al centrelor de tip rezidential aflate în coordonarea SSPH, cu restructurarea activitãţilor prin trecerea accentului de pe serviciile medicale pe cele de recuperare şi integrare socialã;
5. diversificarea serviciilor publice cu orientare pe informare, educare, comunicare, prin înfiinţarea atât la nivel central, cat şi local a serviciilor de consultanţa şi consiliere;
6. elaborarea standardelor de calitate pentru serviciile publice specializate;
7. demedicalizarea sistemului şi înfiinţarea infrastructurii de intervenţie socialã, inlocuind treptat comisiile de expertiza medicalã cu comisiile de integrare socioprofesionala.
II. Reforma institutionala
Reforma institutionala este un proces alcãtuit din 4 etape care se desfãşoarã în acelaşi timp, complementar şi integrat:
1. prevenirea institutionalizarii;
2. restructurarea institutionala;
3. dezvoltarea sistemului alternativ de asistenta şi protecţie specialã;
4. dezinstitutionalizarea.
1. Prevenirea institutionalizarii este deosebit de importanta. Pentru aceasta este imperios necesar sa se creeze servicii de sprijin al vieţii independente în familie, precum şi servicii rezidentiale pe baze comunitare de tip familial, atât pentru copii, cat şi pentru adulti cu handicap. Experienta demonstreaza ca prevenirea institutionalizarii, îndeosebi pentru copii, este mai eficienta, inclusiv din punct de vedere economic.
Prevenirea institutionalizarii presupune câteva aspecte prioritare:
a) limitarea şi stoparea intrãrilor rezidentiale;
b) ajutor familial;
c) informare-consiliere familialã;
d) servicii de urgenta - risc de institutionalizare pentru persoanele cu handicap.
2. Restructurarea institutionala
Pe termen scurt va fi elaborat şi implementat un program urgent de restructurare institutionala pentru instituţiile existente ale SSPH în colaborare cu experţi internationali. Acest program va urmãri:
a) umanizarea instituţiilor existente prin schimbarea atitudinii fata de beneficiari;
b) stabilirea clara a obiectivelor şi a mandatului fiecãrei instituţii;
c) revizuirea criteriilor de admitere în instituţii;
d) elaborarea şi asigurarea standardelor minime de viata în instituţii;
e) schimbarea conceptiei manageriale a directorilor acestor instituţii, în concordanta cu orientãrile din politica actuala internationala în domeniul dizabilitatii. Se va trece de la abordarea strict medicalã, pasiva, la cea interdisciplinara, activa, cu accent pe creşterea calitãţii vieţii beneficiarilor;
f) reechilibrarea structurii de personal în instituţii din perspectiva abilitarii şi integrãrii persoanelor cu handicap;
g) creşterea numãrului de personal specializat în funcţiile de asistenţi sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, terapeuti ocupationali, kinetoterapeuti, pedagogi de recuperare, logopezi, profesori de educaţie specialã, pedagogi etc.;
h) acordarea de atentie selectionarii şi motivarii personalului (sistem coaching) în cadrul instituţiei. Pregãtirea profesionalã a personalului se va face din perspectiva reformei sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap, în sensul demedicalizarii serviciilor cãtre persoana asistatã, al diversificãrii serviciilor, al deschiderii instituţiei cãtre comunitate;
i) întocmirea şi aplicarea planurilor de intervenţie individualizate, planurilor de intervenţie personalizate pentru fiecare beneficiar, bazate pe nevoile şi potenţialul fiecãruia. Scopul planurilor va fi atingerea potenţialului maxim al fiecãrei persoane;
k) iniţierea programelor de formare profesionalã a personalului din instituţii;
l) transformarea unitãţilor existente din unitãţi pasive, de internare şi supraveghere medico-socialã a persoanelor cu handicap, în unitãţi care duc o politica activa de integrare socioprofesionala a persoanelor cu handicap; stabilirea unei legãturi puternice şi permanente cu familia persoanei aflate în îngrijire; monitorizarea acestei legãturi de cãtre specialişti în domeniu, având ca rezultat creşterea gradului de integrare socialã.
Pe termen lung instituţiile cu un numãr de peste 50 de asistaţi vor fi transformate treptat, scopul final fiind desfiinţarea lor. Ca un obiectiv pe termen lung va fi realizat un plan individualizat pentru o restructurare treptata a instituţiilor rezidentiale de stat.
Aceasta va fi posibila doar când se va oferi o alternativa de îngrijire în cadrul comunitãţii. Personalul care lucreazã în aceste instituţii va fi recalificat astfel încât sa între în noile servicii comunitare.
Se va pregati o reţea de specialişti care sa evalueze cazurile ce vor fi integrate în comunitate şi sa asigure legatura dintre instituţie şi serviciile pe baze comunitare.
Aceste alternative vor duce la creşterea calitãţii vieţii rezidenţilor şi la reducerea substantiala a costurilor.
3. Dezvoltarea sistemului alternativ de asistenta-protecţie specialã
Abordarea acestei problematici se bazeazã pe o viziune sistemica, care reglementeazã cele 3 aspecte importante:
a) cronologic - sistemul trebuie sa cuprindã servicii pentru beneficiari de la naştere (şi prenatal) pana la varsta a III-a, precum şi pentru familiile lor;
b) formativ - sistemul trebuie sa ofere condiţii de abilitare-reabilitare-educare pentru beneficiari, din perspectiva creşterii gradului de autonomie necesar pentru traiul independent şi a integrãrii socioprofesionale;
c) integrativ - sistemul de servicii al SSPH trebuie sa fie complementar şi armonizat cu sistemele celorlalte instituţii guvernamentale şi neguvernamentale centrale şi locale, prin standardele de calitate şi prin forma de acreditare, pentru a se evita suprapunerea serviciilor, risipa de resurse financiare, umane şi pentru acoperirea eficienta la nivel naţional, rural şi urban, a tipurilor de servicii.
4. Dezinstitutionalizare
Este un proces complementar primelor 3 aspecte prezentate şi se bazeazã pe 3 etape importante:
a) evaluarea serviciilor existente;
b) iniţierea serviciilor noi pentru grupe de varsta şi tipuri de deficiente care nu se regãsesc în sistem pana în prezent şi care vor fi promovate prin servicii-pilot;
c) dezvoltarea serviciilor existente şi colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale, romane şi strãine, care au dovedit o implicare realã, profesionista şi eficienta în ultimii ani.
Acest sistem trebuie sa cuprindã tipurile de servicii şi de centre prezentate mai jos:
● Centre:
1. centre-pilot;
2. centre de îngrijire şi asistenta;
3. centre de recuperare şi reabilitare;
4. centre de integrare prin terapie ocupationala;
5. locuinţe protejate, de tip familial;
6. centre de zi;
7. centre de intervenţie timpurie.
●● Servicii:
1. servicii de preventie şi intervenţie timpurie;
2. educaţie şi şcolarizare la domiciliu a persoanelor nedeplasabile;
3. servicii de terapie şi recuperare la domiciliu;
4. servicii de prevenire a abandonului, prin monitorizare, asistenta şi sprijin pentru femeia gravida;
5. servicii rezidentiale de tip familial;
6. orice alte servicii care sa conducã la bunãstarea persoanei cu handicap alãturi de familia sa.
6. Domenii sectoriale
A. Social-medical
Colaboratori: MSF, MMSS, MEC, ANPCA, consiliile judeţene, consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
Obiective generale:
1. consiliere şi informare familialã, constientizarea factorilor de risc în apariţia handicapului;
2. preventia apariţiei handicapului şi preventia institutionalizarii;
3. depistarea precoce şi intervenţia timpurie;
4. dezvoltarea reţelei de servicii de recuperare şi terapie (pediatru, psiholog, logoped, kinetoterapeut etc.);
5. asigurarea unui sistem eficient de tratament şi medicatie;
6. asigurarea unui sistem eficient pentru construirea şi distribuirea dispozitivelor de asistare: proteze, orteze, aparatura şi materiale ajutatoare compensatorii, aparatura de semnalizare vizuala, aparate ortopedice, dispozitive de mers, scaune rulante etc.
Obiective specifice:
1. consiliere şi informare familialã pre- şi postnatal;
2. intervenţia timpurie şi recuperare pentru segmentul de varsta cuprins între 0-3 ani;
3. formarea şi implicarea specialiştilor de educaţie specialã pentru segmentul de varsta cuprins între 0-3 ani;
4. formarea şi specializarea asistentilor sociali - responsabili de caz - pentru intervenţia şi suportul familial (0-3 ani);
5. dezvoltarea serviciilor individualizate: asistent personal, servicii de îngrijire la domiciliu (ajutor în gospodãrie, masa la domiciliu, servicii de infirmerie, interpreti etc.), servicii de suport familial pe termen scurt, în situaţii de criza;
6. colaborarea la dezvoltarea serviciilor de asistenta socialã comunitara, prin profesionalizarea asistentilor sociali - responsabili de caz.
B. Psihopedagogic-formativ-vocational
Colaboratori: MEC, ANPCA, consiliile judeţene, consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
Principii:
Strategia nationala pentru copii şi tineri cu handicap are la baza ideea educaţiei pentru toţi şi pentru fiecare.
1. Şcolile trebuie sa includã în procesul de învãţãmânt toţi copiii, indiferent de gravitatea şi tipul deficientei/handicapului sau de locul în care se afla fiecare, prin promovarea educaţiei inclusive.
2. Intervenţia timpurie trebuie sa fie o preocupare principala a educaţiei speciale.
3. Eliminarea etichetarilor, stigmatizarilor pentru anumite grupuri de deficienti ca fiind "noneducabili". Acest fapt are ca urmare desfiinţarea excluderii anumitor persoane de la educaţie.
4. Alocarea resurselor materiale necesare educaţiei copiilor cu cerinţe educative speciale trebuie sa se facã pe principiul "resursa urmeazã copilul", indiferent de forma de învãţãmânt pe care o frecventeazã.
5. Promovarea educaţiei prin sport şi cultura fizica trebuie sa se facã prin susţinerea manifestãrilor sportive pentru persoanele cu handicap, participarea la jocurile paralimpice naţionale şi internaţionale.
Obiective generale:
Copiii şi ţinerii din familii:
a) identificarea elevilor cu nevoi speciale atât în mediul urban, cat şi în cel rural şi acordarea tuturor serviciilor de sprijin în conformitate cu principiul "resursa urmeazã copilul";
b) monitorizarea gradului de accesibilitate arhitecturala din şcolile speciale şi din şcolile publice;
c) participarea la elaborarea şi aplicarea curriculumului naţional pentru copii cu nevoi speciale (metodologii, planuri de învãţãmânt etc.);
d) realizarea unui sistem eficient de formare, orientare profesionalã şi angajare în munca, prin colaborarea dintre şcolile postliceale de pregãtire a copiilor şi tinerilor cu nevoi educative speciale, Agenţia Nationala de Ocupare a Forţei de Munca, ateliere protejate şi agenţi economici.
Educarea şi formarea copiilor, tinerilor şi adulţilor cu handicap din instituţiile de interes public pentru protecţia specialã a persoanelor cu handicap:
a) abordarea metodologiei de educare şi abilitare din perspectiva integrãrii sociale, a vieţii independente sau cu grad cat mai redus de dependenta, precum şi a profesionalizarii;
b) schimbarea atitudinii şi a mentalitatii factorilor de conducere şi de decizie din centrele de recuperare;
c) schimbarea comportamentului personalului de îngrijire din centrele instituţionalizate.
C. Orientarea, formarea profesionalã şi angajarea în munca
Colaboratori: MMSS, Agenţia Nationala pentru Ocuparea Forţei de Munca (ANOFM), Ministerul Administraţiei Publice (MAP), MEC, Consiliul Naţional de Formare Profesionalã a Adulţilor (CNFPA)
Abordarea pregãtirii profesionale se face din perspectiva respectãrii principiilor economiei de piata.
1. Instruirea profesionalã adecvatã şi mãsurile de reabilitare vor fi fãcute disponibile pentru toate categoriile de persoane cu handicap, iar munca şi oportunitatile de angajare pentru acestea vor fi promovate pe piata deschisã a muncii atât în mediul urban, cat şi în mediul rural. Se va susţine politica de educaţie şi formare profesionalã iniţialã, propusã de MEC pentru a se asigura continuitatea şi coerenta politicii de instruire a copiilor şi tinerilor cu dizabilitati.
2. Instrumentele existente ale pieţei muncii, scheme, modalitãţi şi programe de formare profesionalã şi mãsuri de promovare a angajãrii vor fi accesibile şi persoanelor cu handicap. În mãsura în care este posibil, va fi aplicat principiul "libertatea alegerii" cu privire la formarea profesionalã şi angajare. Ca o consecinta, stabilirea sau excluderea dintr-un anumit domeniu sau profesie pe motivul dizabilitatii, vârstei, sexului va constitui o încãlcare a drepturilor omului. Orice legislaţie sau directiva existenta în acest sens va fi abrogatã.
3. Persoana cu handicap şi, dacã este necesar, familia sau reprezentantul sau participa la ansamblul mãsurilor luate în vederea orientarii sale profesionale.
Obiective generale:
1. ca parte a politicii active de angajare trebuie stabilit un dialog social cu şi între firme şi organizaţii nonguvernamentale privind instruirea profesionalã şi angajarea persoanelor cu handicap;
2. programele de acţiune trebuie sa includã mãsuri pentru proiectarea şi adaptarea locurilor de munca în asa fel încât acestea sa devinã accesibile persoanelor cu diferite handicapuri/deficiente;
3. dezvoltarea şi crearea locurilor de munca astfel încât acestea sa fie însoţite de sprijin activ şi de mãsuri de sustinere specifice şi individualizate pentru a ajuta persoana cu handicap, dar şi angajatorul dispus sa o încadreze;
4. elaborarea unui plan naţional de evaluare, orientare şi formare profesionalã în colaborare cu ANOFM.
Obiective specifice:
1. crearea unei baze de date la nivel judeţean pentru evidentierea potenţialului forţei de munca în rândul persoanelor cu handicap;
2. cursuri de calificare pentru persoanele cu handicap (inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap în colaborare cu direcţiile de munca şi solidaritate socialã judeţene);
3. studii zonale privind cererea şi oferta pe piata muncii pentru persoanele cu handicap - marketing social;
4. dezvoltarea unei reţele de specialişti pentru consiliere şi informare privind locurile de munca pentru persoanele cu handicap;
5. încadrarea în munca a persoanelor se poate face:
a) în mediul obişnuit de munca, cu sau fãrã protejarea locului de munca;
b) în unitãţile protejate;
c) prin munca la domiciliu;
d) în unitãţile de terapie ocupationala.
6. Concretizarea sistemului activ de sprijin printr-o varietate de mãsuri:
a) împrumuturi şi garanţii pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
b) contracte exclusive;
c) drepturi prioritare de producţie;
d) scutire de la plata taxelor vamale şi a T.V.A., conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 ;
e) scutire de la plata impozitului pe profit, conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 ;
f) sprijin tehnic (consultanţa tehnica);
g) subvenţionarea parţialã a locurilor de munca adaptate;
h) acordarea de credite bancare pentru unitãţile protejate (necesare aprovizionarii cu materiale, dotãrii cu utilaje moderne, reutilarii etc.).
D. Accesibilitati
Colaboratori: MLPTL, MAP, MEC
1. La mediul fizic:
Monitorizarea aplicãrii art. 11-17 din cap. III - Accesibilitati pentru persoanele cu handicap - din <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 519/2002 , referitoare la:
a) normativul privind adaptarea clãdirilor civile şi spaţiului urban aferent, inclusiv în mediul rural (şcoli, primãrii, magazine, biserici etc.), la exigenţele persoanelor cu handicap;
b) accesibilizarea telefoanelor publice;
c) recunoaşterea limbajului mimico-gestual;
d) organizarea şi semnalizarea spaţiilor de parcare;
e) achiziţionarea mijloacelor de transport public, accesibile pentru toţi;
f) montarea sistemelor de semnalizare sonora şi vizuala pentru persoanele cu handicap.
2. La informare, educaţie, cultura
a) iniţierea dezvoltãrii unor centre de Internet, accesibile arhitectural, cu aparatura informatizata adaptatã şi pentru persoanele cu diferite tipuri de deficienta;
b) organizarea de spectacole de teatru, opera, opereta, concerte în spaţii accesibile.
E. Asistenta financiarã
Colaboratori: MMSS, Ministerul Finanţelor Publice (MFP)
Obiective generale:
- egalizarea sanselor pe termen lung va duce la trecerea unei pãrţi din categoria persoanelor cu handicap din beneficiari ai asistenţei sociale în cetãţeni cu drepturi şi obligaţii, precum şi în categoria persoanelor cu grad redus de dependenta sociofinanciara.
Obiective specifice:
1. modificarea sistemului de încadrare a persoanelor cu handicap în categorii, prin introducerea în paralel a unui sistem procentual de evaluare a capacitãţii de integrare socialã;
2. organizarea comisiilor de integrare socioprofesionale a persoanelor cu handicap şi a metodologiei de evaluare, conform normelor internaţionale în domeniu;
3. asigurarea respectãrii drepturilor la prestaţii sociale în bani, reprezentate de ajutoarele speciale şi alte facilitãţi prevãzute de legi speciale.
F. Cercetare şi statistica
Colaboratori: Institutul Naţional de Studii şi Strategii privind Problemele Persoanelor cu Handicap (INSSPPH), MSF, MEC, MMSS, Institutul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (INIMM), MAP
Obiective generale:
1. iniţierea unor programe de cercetare în domeniul problemelor sociale şi economice care afecteazã atât viata persoanelor cu handicap, cat şi a familiilor acestora;
2. adoptarea terminologiei şi criteriilor unice pentru efectuarea recensamantului persoanelor cu handicap.
Obiective specifice:
1. colectarea datelor statistice: demografice, familiale, legate de natura şi originea handicapului, şcolarizare, ocupaţie, locuinta, servicii specializate folosite, natura şi nivelul veniturilor etc.;
2. prelucrarea acestor date de cãtre instituţiile de cercetare statistica.

-----------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Hotarare, Guvernul Romaniei, HOTARARE nr. 1.215 din 31 octombrie 2002

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"