Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 1.194 din 29 noiembrie 2000  privind unele masuri in legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 1.194 din 29 noiembrie 2000 privind unele masuri in legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 628 din 5 decembrie 2000
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 53 şi 67 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurarile în România, cu modificãrile ulterioare,

Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.

ART. 1
Nivelul primelor de asigurare pentru anul 2001 este cel prevãzut în anexa nr. 1.
ART. 2
(1) În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculãrii în România primele de asigurare se plãtesc astfel:
a) la data eliberãrii autorizaţiei provizorii de circulaţie;
b) la data înmatriculãrii autovehiculului în circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculeazã/reinmatriculeaza în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001;
c) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2000 primele se plãtesc pentru întregul an 2001 sau fractionat, aferent perioadelor:
- 1 ianuarie - 31 decembrie 2001, pana la data de 31 decembrie 2000;
- 1 ianuarie - 31 mai 2001, pana la data de 31 decembrie 2000;
- 1 iunie - 31 decembrie 2001, pana la data de 31 mai 2001.
(2) În cazul plãţii anticipate şi integrale pana la data de 31 decembrie 2000 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie - 31 decembrie 2001 toate categoriile de asiguraţi beneficiazã de o reducere cu 10% a primelor de asigurare.
(3) În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevãzute la art. 1 deţinãtorul autovehiculului este neasigurat pana în momentul încheierii asigurãrii.
ART. 3
Pentru autovehiculele care se înmatriculeazã temporar, respectiv cele ce urmeazã sa fie scoase definitiv din ţara, pentru cele la care s-a operat transferul dreptului de proprietate şi sunt neinmatriculate pe numele noilor proprietari, precum şi în cazul eliberãrii unei autorizaţii provizorii de circulaţie primele de asigurare se calculeazã lunar şi reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala prevãzutã în anexa nr. 1.
ART. 4
Pentru autovehiculele care se înmatriculeazã/reinmatriculeaza permanent în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2001 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsã între data începerii rãspunderii asiguratorului şi data de 31 decembrie 2001 reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala prevãzutã în anexa nr. 1.
ART. 5
(1) Pentru autovehiculele aparţinând agenţilor economici care desfãşoarã o activitate sezoniera în agricultura sau construcţii şi care nu sunt utilizate timp de cel puţin 3 luni consecutive, primele de asigurare se calculeazã lunar şi reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala prevãzutã în anexa nr. 1.
(2) Deţinãtorii de parcuri auto formate din cel puţin 20 de autovehicule înmatriculate pot negocia cu societãţile comerciale de asigurare autorizate plata fractionata a primelor de asigurare prevãzute în anexa nr. 1.
ART. 6
În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate sau ale cãror asigurãri expira în timpul în care se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în România se plãtesc anticipat şi integral, astfel:
a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate;
b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitãţile teritoriale ale asigurãtorilor autorizaţi, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate şi ale cãror asigurãri expira în perioada în care se afla în România.
ART. 7
Rãspunderea asiguratorului începe:
a) dupã 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plãtit asiguratorului prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi s-a eliberat documentul care atesta încheierea asigurãrii, pentru asiguratul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 şi 6, respectiv pentru asiguratul care nu a plãtit la scadenta prima de asigurare aferentã perioadei respective;
b) din momentul plãţii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentãrii ordinului de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi al eliberãrii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrãrii în vigoare a asigurãrii, înscrisã în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. c) şi la art. 6 sau pentru asiguratul care a plãtit la scadenta prima de asigurare aferentã perioadei respective;
c) din momentul plãţii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentãrii ordinului de plata vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi al eliberãrii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrãrii în vigoare a asigurãrii, înscrisã în document, şi de data eliberãrii autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculãrii/reinmatricularii autovehiculului pe numele deţinãtorului, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plata a primei de asigurare prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b).
ART. 8
(1) Rãspunderea asiguratorului înceteazã la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plãtit prima de asigurare datoratã sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.
(2) Dovada plãţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanţa, ordinul de plata sau alt document probator al plãţii.
(3) Nu este angajata rãspunderea asiguratorului în cazul documentelor de asigurare sau de încasare falsificate ori care au fost sustrase din gestiunea acestuia.
ART. 9
(1) Pentru autovehiculele care se radiaza din circulaţie în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2001 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsã între data începerii şi data încetãrii rãspunderii asiguratorului reprezintã 1/12 din prima de asigurare anuala.
(2) Diferenţa dintre prima de asigurare plãtitã şi cea calculatã conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisã a acestuia, însoţitã de documentele doveditoare, şi numai în cazurile în care nu s-au plãtit sau nu se datoreazã despãgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurãrii.
ART. 10
(1) În unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despãgubiri, inclusiv pentru cheltuielile fãcute de asiguraţi în procesul civil, în urmãtoarele limite:
a) de la 900.000 lei pana la maximum 300.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 900.000 lei;
b) pana la 80.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numãrul persoanelor accidentate, în caz de vãtãmãri corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial.
(2) Limitele despãgubirilor menţionate mai sus se aplica în cazul daunelor, drept consecinta a accidentelor de autovehicule survenite în anul 2001.
ART. 11
(1) Dovada existenţei asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de ofiţerii şi subofiterii de poliţie, în conformitate cu prevederile <>art. 64 din Legea nr. 136/1995 , o constituie tichetul de asigurare emis de asiguratorii autorizaţi sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaţionale de asigurare de rãspundere civilã auto, eliberate de societãţi de asigurare din strãinãtate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionatã în acestea.
(2) În vederea identificarii de cãtre organele abilitate a autovehiculelor pentru care a fost încheiatã asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor elibera o vinieta de aceeaşi culoare cu tichetul de asigurare, care va fi aplicatã pe parbrizul autovehiculului.
ART. 12
Nivelul amenzilor stabilite la <>art. 63 şi 64 din Legea nr. 136/1995 se actualizeazã dupã cum urmeazã:
a) refuzul societãţii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancţioneazã cu amenda de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei;
b) încãlcarea de cãtre persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de asigurare prevãzute la art. 48 şi 56 din lege se sancţioneazã cu amenda de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei.
ART. 13
Pentru obţinerea autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 136/1995 , asiguratorii solicitanti trebuie sa îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sa dispunã de un capital social vãrsat de cel puţin 22 miliarde lei;
b) sa dispunã de o reţea teritorialã formatã din cel puţin o unitate: sucursala, reprezentanta, agenţie, punct de lucru etc., în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti;
c) sa dispunã la fiecare sucursala sau reprezentanta de personal propriu specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto, respectiv ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregãtire profesionalã de profil;
d) sa practice de cel puţin 2 ani asigurãri facultative de autovehicule;
e) sa dispunã de rezerve de daune suficiente pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin activitatea de asigurare desfasurata în anii anteriori celui pentru care se solicita autorizaţia respectiva.
ART. 14
(1) În cadrul activitãţii desfãşurate pentru contractarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, cuantumul comisionului, precum şi al altor facilitãţi financiare oferite asiguraţilor, agenţilor de intermediere ori agenţilor de asigurare, persoane fizice sau juridice, nu va putea fi mai mare de 10% din volumul primelor efectiv încasate pentru fiecare autovehicul, respectiv parc de autovehicule cuprins în asigurare.
(2) Nerespectarea dispoziţiilor alineatului precedent se va sanctiona cu retragerea autorizaţiei de a practica asigurarea obligatorie de rãspundere civilã auto pe o perioada de 3 ani.
ART. 15
Se aproba Normele cu privire la aplicarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, prevãzute în anexa nr. 2.
ART. 16
Pe data de 31 decembrie 2000 se abroga <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.054/1999 privind unele mãsuri în legatura cu asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999.
ART. 17
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.

PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU

Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes


ANEXA 1

Nivelul primelor de asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2001

I.*) În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate în România:



- lei -
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 ianuarie - 1 ianuarie - 1 iunie -
31 decembrie 31 mai 31 decembrie
Felul ──────────────────────────────────────────────────────
autovehiculului persoane persoane persoane persoane persoane persoane
fizice juridice fizice juridice fizice juridice
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Autoturisme (inclusiv
autoturisme de teren şi
automobile mixte a cãror
masa totalã maxima
autorizata nu depãşeşte
3,5 t), autosanitare,
autorulote, având
capacitatea cilindrica:

a) pana la 1.200 cmc 500.000 595.000 213.000 252.000 287.000 343.000
b) între
1.201-1.400 cmc 572.000 740.000 239.000 311.000 333.000 429.000
c) între
1.401-1.600 cmc 683.000 999.000 292.000 425.000 391.000 574.000
d) între
1.601-1.800 cmc 742.000 1.082.000 317.000 460.000 425.000 622.000
e) între
1.801-2.000 cmc 956.000 1.303.000 397.000 548.000 559.000 755.000
f) peste 2.000 cmc 1.143.000 1.578.000 480.000 668.000 663.000 910.000

2. Autovehicule pentru
transport de persoane
(inclusiv autospecializate
pentru transport de persoane):

a) având cel puţin 10,
dar nu mai mult de 17
locuri exclusiv pe
scaune, inclusiv cel
al conducatorului 1.515.000 1.795.000 635.000 748.000 880.000 1.047.000
b) având cel puţin 18
locuri pe scaune,
inclusiv cel al
conducatorului 1.957.000 3.254.000 818.000 1.360.000 1.139.000 1.894.000
c) tramvaie, troleibuze 0 2.608.000 0 1.086.000 0 1.522.000

3. Motocicluri cu
sau fãrã atas 399.000 652.000 170.000 268.000 229.000 384.000

4. Tractoare rutiere având
puterea motorului:

a) pana la 45 CP
inclusiv 336.000 336.000 139.000 139.000 197.000 197.000
b) peste 45 CP 1.628.000 1.628.000 685.000 685.000 943.000 943.000

5. Alte autovehicule
decât cele menţionate
la pct. 1-4, a cãror
masa totalã maxima
autorizata este de:

a) pana la 2.300 kg 988.000 1.423.000 417.000 596.000 571.000 827.000
b) între
2.301-3.500 kg 1.554.000 1.957.000 652.000 818.000 902.000 1.139.000
c) între
3.501-7.500 kg 2.124.000 2.446.000 902.000 1.019.000 1.222.000 1.427.000
d) între
7.501-16.000 kg 2.608.000 3.254.000 1.086.000 1.360.000 1.522.000 1.894.000
e) peste 16.000 kg 3.254.000 4.232.000 1.360.000 1.771.000 1.894.000 2.461.000
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



*) a) Primele de asigurare se plãtesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi atase nu se plãtesc prime de asigurare.
b) Primele de asigurare prevãzute mai sus se plãtesc şi pentru fiecare numãr de circulaţie de proba.
c) Pentru persoanele cu deficiente locomotorii, deţinãtoare de motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmitãţii lor, inclusiv pentru cele primite de acestea în folosinta, primele de asigurare se reduc cu 50%.
d) Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încaseazã în cuantumul prevãzut fãrã a fi posibila fractionarea acestuia, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 5 alin. (2).
e) Pentru toate autovehiculele care nu sunt menţionate expres la pct. 1 se vor aplica tarifele prevãzute la pct. 5 (autoutilitare, autofurgoane, autocamioane, autospeciale).


II. *) În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strãinãtate, dar neasigurate sau ale cãror asigurãri expira în perioada în care se afla pe teritoriul României:



- lei -
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Prima de asigurare pentru fiecare luna
Felul autovehiculului sau fracţiune de luna, în perioada
1 ianuarie - 31 decembrie 2001,
pentru fiecare autovehicul
înmatriculat în strãinãtate
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Autoturisme 1.345.000
2. Motocicluri 518.000
3. Alte autovehicule decât autoturisme
şi motocicluri 3.310.000
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



*) Primele de asigurare se plãtesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi atase nu se plãtesc prime de asigurare.


ANEXA 2


NORME
cu privire la aplicarea asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule

CAP. 1
Generalitati

1. - Asiguratorii autorizaţi de autoritatea competenta din domeniul supravegherii activitãţii de asigurare şi reasigurare sa practice asigurarea obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plãtite, despãgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora rãspund, în baza legii, fata de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile fãcute de asiguraţi în procesul civil.
2. - Asiguratorii acorda despãgubiri:
(1) indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în oricare alte locuri) atât în timpul deplasarii, cat şi în timpul stationarii autovehicului asigurat;
(2) pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, dar numai atâta timp cat acestea sunt montate pe autovehicul, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai în timpul cat acestea sunt ataşate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
(3) dacã paguba a fost cauzatã: din culpa conducatorului autovehiculului; prin fapta lucrului; prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului; prin scurgerea, risipirea ori cãderea accidentala a substanţelor sau produselor transportate.
3. - (1) În situaţia în care producerea accidentului sau mãrirea pagubei este imputabilã şi culpei celui pagubit, cel chemat sa rãspundã va fi ţinut numai pentru partea din paguba care este imputabilã. În astfel de situaţii întinderea rãspunderii fiecãrei persoane va fi cea rezultatã din probele administrate.
(2) În cazul în care din acte nu rezulta contribuţia cauzala a fiecãrei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numãrul pãrţilor implicate în accident.
4. - Asiguratorii nu acorda despãgubiri pentru:
(1) cazurile în care deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat nu are rãspundere civilã, dacã accidentul a fost produs:
a) dintr-un caz de forta majorã;
b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;
c) din culpa exclusiva a unei terţe persoane;
(2) pagubele cauzate bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacã au fost produse de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care rãspunde persoana fizica sau persoana juridicã asigurata;
(3) pagubele cauzate în cazul în care deţinãtorul autovehiculului nu face dovada valabilitãţii asigurãrii obligatorii de rãspundere civilã pentru pagube cauzate terţilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului;
(4) pagubele situate sub limita minima a despãgubirilor de asigurare prevãzute în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei;
(5) partea din prejudiciu care depãşeşte limitele maxime ale despãgubirilor de asigurare prevãzute în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei;
(6) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat rãspunzãtor de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotãrârilor penale privind plata despãgubirilor;
(7) cheltuielile fãcute în procesul penal de deţinãtorul sau conducãtorul autovehiculului asigurat, rãspunzãtor de producerea pagubei, chiar dacã în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilã;
(8) sumele pe care conducãtorul autovehiculului, rãspunzãtor de producerea pagubei, este obligat sa le plãteascã deţinãtorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
(9) pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacã între deţinãtorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducãtorul auto rãspunzãtor şi persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de munca etc., cu titlu oneros sau gratuit);
(10) pagubele produse la locul de munca de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;
(11) pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încãrcare şi de descãrcare, acestea constituind riscuri ale activitãţii profesionale;
(12) pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), cu ocazia cãruia aceste produse au determinat sau au agravat producerea pagubei;
(13) pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor dupã reparatie.

CAP. 2
Stabilirea despãgubirilor

5. - (1) Stabilirea despãgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, de unitãţile de pompieri sau de celelalte autoritãţi publice competente sa constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducãtorilor auto vinovaţi, rezulta rãspunderea civilã a deţinãtorului sau conducatorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului material suferit.
(2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacã autoritãţile publice nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurãrile producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.
(3) La primirea despãgubirii pe baza convenţiei persoana pagubita îşi ia un angajament scris, prin care se obliga sa restituie de îndatã despãgubirea primitã, în cazul în care actele încheiate de organele de poliţie, de unitãţile de pompieri sau de alte autoritãţi competente sa cerceteze accidentele de autovehicule sunt anulate.
6. - La stabilirea despãgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fãrã a depãşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rãmasã şi nici limita maxima a despãgubirilor de asigurare, prevãzutã în hotãrârea Guvernului în vigoare la data producerii accidentului.

A. În cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, cu excepţia celor înmatriculate în strãinãtate şi care aparţin persoanelor strãine sau cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate
7. - (1) Despãgubirile pentru autovehicule nu pot depãşi cuantumul pagubei şi nici diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rãmasã.
(2) Prin valoare rãmasã se înţelege valoarea acelor pãrţi din autovehicul neavariate, fãrã a se putea depãşi 25% din valoarea stabilitã conform prevederilor pct. 10 alin. (1).
(3) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor pãrţilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire al acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi inlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de autovehicul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deşeuri stabilitã la preţurile practicate de unitãţile de achiziţie.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a pãrţilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin pãrţi componente sau piese care necesita înlocuirea se înţelege numai cele a cãror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datoritã gradului de avariere a acestora ori cu toate ca repararea este posibila, costul reparatiei, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente, depãşeşte valoarea de nou a partii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesarã revopsirea integrala a autovehiculului atunci când pãrţile avariate din cauza accidentului reprezintã cel puţin 50% din suprafata totalã exterioarã a autovehiculului respectiv.
(7) Preţurile pãrţilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unitãţile de specialitate se înţelege persoanele juridice (cu excepţia celor în regim de consignaţie) care au în obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule, pãrţi componente, piese inlocuitoare şi materiale pentru autovehicule şi/sau executarea lucrãrilor de întreţinere şi reparaţii la autovehicule.
(8) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesarã procurarea unor pãrţi componente, piese sau materiale, cu plata în valuta, costul acestora este cel prevãzut în documentele justificative prezentate (inclusiv cheltuieli de transport şi taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentã), transformat în lei la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data efectuãrii plãţii facturii de cãtre pagubit, fãrã a se putea depãşi 90 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri costul pãrţilor componente, al pieselor sau materialelor nu va depãşi preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate din România dacã acestea sunt comercializate şi în România.
(9) Cheltuielile cu manopera, inclusiv de demontare şi montare, sunt cele prevãzute în tarifele practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului.
(10) Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a pãrţilor componente şi a pieselor avariate, se stabileşte pe baza actelor unitãţilor de specialitate, dacã reparaţia se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.
(11) În cazul în care reparaţiile autovehiculului s-au efectuat în regie proprie sau se solicita plata despãgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluãrii asiguratorului şi a documentelor justificative privind plãţile efectiv fãcute. În astfel de cazuri costul reparaţiilor nu poate depãşi însã, pentru pãrţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate, iar pentru cheltuielile de manopera care nu se justifica cu acte, potrivit prevederilor alin. (10), tarifele practicate de aceste unitãţi.
(12) Dacã pentru unele pãrţi componente sau piese ale autovehiculului nu exista preţuri practicate de unitãţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se poate stabili prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate de unitãţile de specialitate pentru pãrţi componente sau piese ale unor autovehicule similare ori pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valuta, acestea se vor transforma în lei la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data efectuãrii plãţii sumei cu titlu de despãgubire.
(13) În situaţiile aplicãrii prevederilor alin. (11), dacã se prezintã acte justificative de la unitãţile de specialitate pentru cheltuielile efectiv fãcute într-un termen de 60 de zile de la data plãţii despãgubirii, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferenţa dintre sumele efectiv plãtite şi preţurile avute în vedere la calculul despãgubirii pe baza evaluãrii asiguratorului (pentru fiecare element).
8. - (1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scãzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzãtoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a uzurii corespunzãtoare prevãzute de prezentele norme se aplica inclusiv în cazul despãgubirii stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã.
9. - Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înţelege:
a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, romane sau strãine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în strãinãtate aparţinând persoanelor fizice (cu excepţia cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate) şi persoanelor juridice romane, care se comercializeazã în România, preţurile practicate de unitãţile de specialitate la data producerii accidentului;
b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, romane sau strãine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în strãinãtate aparţinând persoanelor fizice (cu excepţia cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate) şi persoanelor juridice romane, care nu se comercializeazã în România, preţurile de vânzare practicate la data accidentului în ţara în care s-a fabricat autovehiculul respectiv*1), transformate în lei la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data producerii accidentului;
c) pentru autovehiculele de tipuri la care nu exista preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valorile stabilite prin asimilare cu preţurile de vânzare, practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producţie interna sau externa*1).

-------------
*1) În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzãtoare din cataloagele de specialitate.

10. - (1) Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparaţiilor curente sau capitale, inclusiv de înlocuire a pãrţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentelor justificative privind costul efectiv al reparaţiilor sau al inlocuirilor respective.
(2) Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt prevãzute în anexa la prezentele norme.
11. - Se acorda despãgubiri şi pentru:
(1) acoperirea cheltuielilor fãcute în vederea limitãrii pagubelor, dacã sunt necesare în urma accidentului, justificate cu acte;
(2) acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului (justificate cu acte) la atelierul de reparaţii din România care poate face reparaţia şi care este cel mai apropiat de locul accidentului sau pana la adresa menţionatã în certificatul de înmatriculare a autovehiculului.

B. În cazul vatamarii sau pieirii animalelor
12. - Despãgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piata localã a animalului respectiv la data producerii riscului asigurat.

C. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele menţionate la lit. A şi B
13. - (1) Despãgubirile pentru clãdiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor în vigoare la data producerii riscului asigurat.
(2) În cazul în care persoanele pagubite prezintã documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluãri), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despãgubirii, dupã verificarea prealabilã facuta de asigurator.

D. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparţinând persoanelor strãine sau cetãţenilor romani cu resedinta în strãinãtate
14. - La stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, asiguratori şi aceste persoane, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor se vor avea în vedere:
(1) în cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate despãgubirile acordate de asiguratori nu pot depãşi diferenţa dintre valoarea acestora la data producerii accidentului şi valoarea rãmasã;
(2) în cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte în baza preţurilor practicate în ţara în care este înmatriculat autovehiculul ori în ţara unde a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor preţuri se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;
(3) prin valoare rãmasã se înţelege valoarea acelor pãrţi din autovehicul neavariate, fãrã a se putea depãşi 25% din valoarea stabilitã conform celor prevãzute la alin. (2);
(4) în cazul în care reparaţia se efectueazã în strãinãtate, despãgubirile urmând sa fie plãtite în valuta, costul reparatiei este cel prevãzut în documentaţia de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum şi eventualele avarii suplimentare stabilite cu ocazia efectuãrii reparatiei, dacã producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;
(5) în cazul în care reparaţiile nu s-au efectuat în România şi se solicita plata în valuta a despãgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor în strãinãtate, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluãrii efectuate de cãtre asiguratori, avându-se în vedere: constatãrile reţinute de autoritãţile publice competente, cercetãrile efectuate de asiguratori în legatura cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi documentele justificative privind plãţile efectiv fãcute de cel pagubit;
(6) în cazul autovehiculelor înmatriculate în strãinãtate şi avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plãtesc despãgubiri şi pentru:
a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fãrã a se putea depãşi 75% din tariful prevãzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";
b) transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta, de la locul accidentului pana la, cel mult, atelierul de reparaţii din ţara de domiciliu, cu excepţia cazurilor de dãuna totalã;
c) 75% din cheltuielile de transport al mãrfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta, pana la locul de destinaţie;
(7) cheltuielile prevãzute la alin. (6) trebuie justificate cu acte de la societãţile de transport specializate;
(8) calcularea în valuta a limitelor privind cuantumul despãgubirilor se face la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data producerii accidentului.
15. - În cazul în care reparaţia s-a fãcut în România şi se solicita plata în valuta, calcularea în valuta a despãgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparaţii.
16. - În cazurile în care despãgubirile urmeazã sa fie recuperate potrivit <>art. 58 din Legea nr. 136/1995 , suma de recuperat reprezintã:
a) despãgubirea stabilitã în lei, dacã reparaţia a fost efectuatã total sau parţial în România;
b) despãgubirea plãtitã în valuta transformata în lei la cursul de schimb valutar al Bãncii Naţionale a României în vigoare la data efectuãrii plãţii externe, dacã reparaţia a fost efectuatã în strãinãtate.

E. În cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor
17. - La stabilirea despãgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere urmãtoarele:
(1) în caz de vãtãmare corporalã:
a) diferenţa dintre veniturile salariale nete ale persoanei vãtãmate şi indemnizaţia primitã din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfãşoarã activitatea şi/sau, dupã caz, din fondurile bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii şi a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activitãţi desfãşurate de persoana vãtãmatã, dovedit cu documente de evidenta fiscalã, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de baza minim lunar pe ţara în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli ocazionate de transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentarã, conform prescripţiilor medicale), justificate cu acte şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurãri sociale prevãzute de lege;
e) cheltuieli cu ingrijitorii pe perioada incapacitãţii de munca, dacã prin certificat medical se recomanda acest lucru, însã nu mai mult de salariul de baza minim lunar pe ţara;
(2) în caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum şi cele efectuate cu ocazia îndeplinirii ritualurilor religioase, pe baza înscrisurilor doveditoare;
b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, justificate cu acte, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea în care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate şi eventuale alte cheltuieli fãcute în perioada de la data producerii accidentului şi pana la data decesului, prevãzute la alin. (1) lit. a)-e), dacã acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

CAP. 3
Avizarea şi constatarea pagubelor

18. - Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele pagubite se vor adresa societãţii de asigurare la care deţinãtorul autovehiculului rãspunzãtor de producerea accidentului are încheiat un contract de asigurare obligatorie de rãspundere civilã auto.
19. - (1) În cazul în care cuantumul despãgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane, în unul şi acelaşi accident de autovehicul, depãşeşte limita maxima prevãzutã în hotãrârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind şi cheltuielile fãcute în procesul civil), indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei, despãgubirile se acorda, în cadrul acestei limite, fiecãrei persoane pagubite, proporţional cu raportul dintre limita maxima şi totalul cuantumului despãgubirilor.
(2) În cazul în care cuantumul despãgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane, în unul şi acelaşi accident de autovehicul, depãşeşte limita maxima prevãzutã în hotãrârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului (în care se cuprind şi cheltuielile fãcute în procesul civil), indiferent de numãrul persoanelor pagubite şi de numãrul persoanelor rãspunzãtoare de producerea pagubei, despãgubirile se acorda în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fãrã însã a se depãşi pentru fiecare persoana vãtãmatã limita/persoana, prevãzutã în hotãrârea Guvernului, în vigoare la data producerii accidentului.
20. - (1) Încuviinţarea cu privire la stabilirea despãgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se da:
a) pe actele eliberate de autoritãţile publice competente sa constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţare sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de deţinãtorul autovehiculului, iar în cazul în care despãgubirile nu urmeazã sa fie recuperate potrivit prevederilor <>art. 58 din Legea nr. 136/1995 , şi de conducãtorul auto rãspunzãtor de producerea pagubei;
b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de cãtre persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora).
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungatã din localitate etc.), de oricare dintre urmãtoarele persoane majore: copii, pãrinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora.
21. - Constatarea pagubelor se efectueazã şi în cazurile în care nu s-a primit încã înştiinţarea de la asiguratul rãspunzãtor de producerea pagubei, însã persoanele pagubite se prezintã la asiguratorul acestuia cu dovezi privind rãspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurãrile accidentului.
22. - (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator se semneazã de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiecţii ale pãrţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificãri în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura aceloraşi persoane care l-au semnat.
(4) Dacã, cu ocazia demontarii sau repararii bunului avariat, au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţialã.
23. - Asiguratorii pot acorda despãgubiri şi în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea pagubei, dacã împrejurãrile şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezulta din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mãrimii avariilor, precum şi a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele autoritãţilor publice competente, a documentelor justificative privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, a declaraţiilor scrise ale pagubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatãri ale asiguratorului, rezultate în urma examinãrii reparaţiilor executate autovehiculului şi, dupã caz, a pãrţilor componente sau pieselor avariate înlocuite, precum şi cu investigaţiile în legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
24. - (1) O data cu plata despãgubirii persoana pagubita va mentiona, în scris, ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite şi ca nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legatura cu paguba respectiva.
(2) În situaţia efectuãrii plãţii de cãtre asigurator direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacã, în termen de 30 de zile de la data plãţii nu a notificat asiguratorului eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despãgubirii.

CAP. 4
Dispoziţii finale

25. - (1) În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despãgubirile se stabilesc prin hotãrâre judecãtoreascã asiguratorul va acorda despãgubiri fãrã a mai fi necesarã încuviinţarea asiguratului, în baza hotãrârii judecãtoreşti rãmase definitive şi investite cu formula executorie, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 136/1995 şi ale prezentelor norme.
(2) În cazul obligãrii la prestaţii bãneşti periodice sumele stabilite potrivit alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau încetarea stãrii de nevoie sau a incapacitãţii de munca, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale şi alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor maxime de indemnizare prevãzute de reglementãrile în vigoare la data producerii prejudiciului.
26. - În cazul în care dupã plata despãgubirilor pentru vãtãmãri corporale, stabilite prin hotãrârea organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident se pot stabili despãgubiri pe baza convenţiei dintre pãrţi pentru cheltuielile prevãzute la pct. 19 alin. (2).
27. - Convenţia dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizãrii convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepţia situaţiei în care ulterior plãţii despãgubirii pentru vãtãmãri corporale starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia ca urmare a aceluiaşi accident.


ANEXA 1
-------
la norme
--------


CRITERII PENTRU STABILIREA UZURII ÎN CAZUL PAGUBELOR PRODUSE LA AUTOVEHICULE

1. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor la data producerii evenimentului asigurat din valoarea de nou a acestora se scade uzura valoricã.
Uzura valoricã se calculeazã prin aplicarea coeficientului de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
Coeficientul de uzura se stabileşte în funcţie de gradul de întrebuinţare (parcurs) a autovehiculului, exprimat în kilometri, precum şi de vechimea în exploatare, exprimatã în unitãţi de timp (ani), diferenţiatã pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficienţilor de uzura nr. 1 şi 2.
Pentru stabilirea coeficientului de uzura a unui autovehicul sunt necesare:
a) data introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionatã în documentele de identificare ale acestuia (carte de identitate, certificat de înmatriculare etc.) sau, în lipsa acestora, anul de fabricaţie de pe placa de origine a autovehiculului;
b) parcursul în kilometri realizat de autovehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou şi pana la data producerii evenimentului asigurat.
2. Pentru autovehiculele la care se cunosc datele menţionate la pct. 1, lit. a) şi b), pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienţilor de uzura linia corespunzãtoare vechimii în exploatare (în ani) şi coloana corespunzãtoare stãrii de întreţinere medie (determinata pentru un parcurs mediu anual de 10.000 km) la intersectia cãrora se va gãsi coeficientul de uzura respectiv.
În cazul în care exista diferenţe între parcursul real şi cel rezultat utilizând media anuala, coeficientul corespunzãtor stãrii de întreţinere medie se va corecta cu 0,6% pentru fiecare 1.000 km*), fãrã a putea depãşi coeficienţii corespunzatori starilor de întreţinere buna sau satisfãcãtoare.

------------
*) Corecţia se va face prin adunare, dacã parcursul real este mai mare de 10.000 km/an, ori prin scãdere, dacã este mai mic.

3. Pentru autovehiculele la care nu se cunoaşte parcursul (km) realizat pana la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este în concordanta cu starea tehnica a autovehiculului respectiv, coeficientul de uzura a autovehiculului avariat se stabileşte în funcţie de vechimea în exploatare şi starea de întreţinere a acestuia, prevãzute în tabelele coeficienţilor de uzura nr. 1 şi 2 anexate.
Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifica în: buna, medie şi satisfãcãtoare.
Stabilirea stãrii de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stãrii acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de întreţinere buna:
Autovehiculul prezintã: integritatea elementelor caroseriei, a barelor de protecţie şi a capacelor de roti; vopseaua intactã, fãrã exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fãrã pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fãrã sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzãtor al direcţiei; motorul fãrã scurgeri de ulei pe pãrţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia;
b) stare de întreţinere medie:
Autovehiculul prezintã: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecţie sau ale capacelor de roti pana la 10 dmp insumat pe intreaga suprafata exterioarã; degradari ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totalã pana la 10 dmp, cu exfolieri pe o suprafata totalã pana la 0,5 cmp sau orice alte zgarieturi; pete pe tapiteria scaunelor;
c) stare de întreţinere satisfãcãtoare:
Autovehiculul prezintã: deformari ale caroseriei, ale barelor de protecţie şi ale capacelor de roti mai mari de 10 dmp insumat pe intreaga suprafata exterioarã; degradari ale vopselei, pierderea totalã a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totalã mai mare de 0,5 cmp, cu urme pronunţate de rugina aparenta şi zgarieturi; tapiteria deteriorata şi murdara; cauciucurile uzate neuniform cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzãtor al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe pãrţile superioare şi laterale, ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lângã garniturile de etansare; joc mare la volanul direcţiei.
Cunoscând data introducerii în exploatare de nou şi starea sa de întreţinere, justificatã tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta în tabelul coeficienţilor de uzura linia orizontala corespunzãtoare vechimii în exploatare (în ani) a acestuia şi se stabileşte un coeficient de uzura cuprins între cei corespunzatori stãrii de întreţinere buna şi satisfãcãtoare.
4. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale pãrţilor componente sau ale pieselor originale, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare a autovehiculului stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
Ur = U x K, în care:
Ur = coeficentul de uzura recalculat al autovehiculului;
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficienţilor de uzura, în baza datelor menţionate mai sus;
K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a), în care:
-----
A
A = valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de pãrţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, pentru menţinerea stãrii tehnice corespunzãtoare a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora.

*
* *

În nici un caz nu se pot lua în calcul coeficienţi de uzura inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare, parcursul realizat şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat, prevãzuţi în tabelele coeficienţilor de uzura nr. 1 şi 2.


TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURA Nr. 1
pentru autovehicule a cãror masa totalã maxima autorizata nu depãşeşte 3,5 t şi pentru cele al cãror numãr de locuri pe scaune nu este mai mare de 9



┌─────┬──────────────────────────────────────────┐
│ │ Coeficient de uzura (%) │
│ Ani ├─────────────┬─────────────┬──────────────┤
│ │ Stare de │ Stare de │ Stare de │
│ │ întreţinere │ întreţinere │ întreţinere │
│ │ buna │ medie │satisfãcãtoare│
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 0 │ 7 │ 10 │
│ 1 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 7 │ 15 │ 20 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 15 │ 23 │ 30 │
│ 2 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 18 │ 28 │ 35 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 23 │ 33 │ 40 │
│ 3 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 26 │ 37 │ 45 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 30 │ 42 │ 50 │
│ 4 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 34 │ 45 │ 53 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 37 │ 48 │ 56 │
│ 5 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 41 │ 52 │ 59 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 45 │ 55 │ 62 │
│ 6 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 48 │ 58 │ 65 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 51 │ 62 │ 69 │
│ 7 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 53 │ 65 │ 72 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 56 │ 67 │ 75 │
│ 8 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 58 │ 70 │ 78 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 60 │ 72 │ 80 │
│ 9 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 61 │ 73 │ 82 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 62 │ 74 │ 84 │
│ 10 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 63 │ 75 │ 85 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│peste│ │ │ │
│ 10 │ 63 │ 75 │ 85 │
└─────┴─────────────┴─────────────┴──────────────┘



NOTA:
Coeficienţii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat pe aceşti ani, pentru jumãtate de an şi pentru un an întreg de vechime.


TABELUL COEFICIENŢILOR DE UZURA Nr. 2
pentru autovehicule a cãror masa totalã maxima autorizata depãşeşte 3,5 t şi pentru cele al cãror numãr de locuri pe scaune este mai mare de 9



┌─────┬──────────────────────────────────────────┐
│ │ Coeficient de uzura (%) │
│ Ani ├─────────────┬─────────────┬──────────────┤
│ │ Stare de │ Stare de │ Stare de │
│ │ întreţinere │ întreţinere │ întreţinere │
│ │ buna │ medie │satisfãcãtoare│
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 0 │ 7 │ 10 │
│ 1 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 8 │ 15 │ 20 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 13 │ 20 │ 27 │
│ 2 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 18 │ 25 │ 34 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 23 │ 30 │ 39 │
│ 3 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 28 │ 35 │ 44 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 33 │ 40 │ 48 │
│ 4 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 37 │ 45 │ 52 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 41 │ 49 │ 56 │
│ 5 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 44 │ 52 │ 60 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 47 │ 55 │ 63 │
│ 6 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 50 │ 58 │ 65 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 53 │ 60 │ 68 │
│ 7 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 55 │ 64 │ 70 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 58 │ 66 │ 72 │
│ 8 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 60 │ 68 │ 74 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 63 │ 70 │ 76 │
│ 9 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 65 │ 71 │ 77 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 66 │ 73 │ 79 │
│ 10 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 67 │ 74 │ 80 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 68 │ 75 │ 82 │
│ 11 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 69 │ 76 │ 83 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 70 │ 77 │ 84 │
│ 12 ├─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ 71 │ 78 │ 85 │
├─────┼─────────────┼─────────────┼──────────────┤
│peste│ │ │ │
│ 12 │ 71 │ 78 │ 85 │
└─────┴─────────────┴─────────────┴──────────────┘



NOTA:
Coeficienţii de uzura din tabel, corespunzatori anilor de vechime, sunt stabiliţi diferenţiat pe aceşti ani, pentru jumãtate de an şi pentru un an întreg de vechime.

-------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016