Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTARARE nr. 1.154 din 23 iulie 2004  privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentatiilor complexe de atestare a functionarii statiunilor balneare, climatice si balneoclimatice si de organizare a intregii activitati de utilizare a factorilor naturali    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

HOTARARE nr. 1.154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentatiilor complexe de atestare a functionarii statiunilor balneare, climatice si balneoclimatice si de organizare a intregii activitati de utilizare a factorilor naturali

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 752 din 18 august 2004
În temeiul art. 108 din Constituţie, republicatã, şi al <>art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicalã balnearã şi de recuperare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 343/2002 ,

Guvernul României adoptã prezenta hotãrâre.

ART. 1
Se aprobã Normele tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare a funcţionãrii staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activitãţi de utilizare a factorilor naturali, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 2
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri se abrogã <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 99/1979 pentru aprobarea unor norme tehnice referitoare la asistenţa medicalã balnearã şi climaticã, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 1 din 10 martie 1979.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul sãnãtãţii,
Cristian Celea,
secretar de stat

p. Ministrul de stat,
ministrul economiei şi comerţului,
Andrei Grigorescu,
secretar de stat

Ministrul transporturilor,
construcţiilor şi turismului,
Miron Tudor Mitrea

Ministrul mediului
şi gospodãririi apelor,
Speranţa Maria Ianculescu

Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Dan Mircea Popescu

Bucureşti, 23 iulie 2004.
Nr. 1.154.


ANEXĂ


NORME TEHNICE UNITARE PENTRU REALIZAREA
DOCUMENTAŢIILOR COMPLEXE DE ATESTARE A
FUNCŢIONARII STAŢIUNILOR BALNEARE, CLIMATICE ŞI BALNEOCLIMATICE ŞI
DE ORGANIZARE A ÎNTREGII ACTIVITĂŢI DE UTILIZARE A FACTORILOR NATURALI

CAP. 1
NORME PRIVIND ASISTENTA MEDICALA SI ACTIVITATEA STAŢIUNILOR BALNEARE, CLIMATICE SI
BALNEOCLIMATICE PRIVIND RECUPERAREA UNOR CATEGORII DE BOLNAVI

A. ASISTENTA DE RECUPERARE MEDICINĂ FIZICĂ SI BALNEOLOGIE ÎN UNITĂŢI CARE ACORDĂ SERVICII MEDICALE SPITALICEŞTI SI AMBULATORII DE SPECIALITATE

1. Generalitãţi

ART. 1
(1) În sensul prezentelor norme tehnice recuperarea medicalã este o activitate complexã şi interdisciplinarã prin care se urmãreşte restabilirea cât mai deplinã a capacitãţii funcţionale pierdute de un individ din cauze congenitale sau dobândite, precum şi dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care sã-i menţinã capacitatea de muncã sau de autoservire.
(2) În cadrul activitãţii prevãzute la alin. (1) specialiştii în recuperare, medicinã fizicã şi balneologie intervin prin mijloace terapeutice specifice în tratamentul urmãtoarelor afecţiuni generatoare de deficienţe funcţionale:
a) afecţiuni posttraumatice;
b) afecţiuni musculo - scheletale;
c) afecţiuni reumatismale inflamatorii;
d) afecţiuni cardiovasculare;
e) afecţiuni respiratorii;
f) afecţiuni neurologice;
g) afecţiuni neuropsihomotorii.
ART. 2
Asistenţa de recuperare, medicinã fizicã şi balneoclimatologie se acordã prin urmãtoarele tipuri de unitãţi sanitare:
a) Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie;
b) unitãţi sanitare cu personalitate juridicã în subordinea direcţiilor de sãnãtate publicã: spitale de recuperare, sanatorii balneare şi de recuperare, secţii de profil din spitale, centre medicale de recuperare şi/sau balneare, unitãţi ambulatorii de recuperare din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice;
c) cabinete medicale de specialitate organizate în condiţiile legii;
d) unitãţi sanitare de profil din subordinea altor ministere sau instituţii, autorizate şi acreditate, conform legii;
e) societãţi comerciale de turism balnear asimilate unitãţilor sanitare în condiţiile legii.
2. Tipurile de afecţiuni pentru care pacienţii beneficiazã de asistentã de recuperare, medicinã fizicã şi balneologie.
ART. 3
Afecţiunile pentru care pacienţii beneficiazã de asistenţã de recuperare sunt urmãtoarele:
a) reumatismul inflamator cronic;
b) sechelele algice şi disfunctionale ale bolilor osului - osteopenie, osteonecroze, osteopatii genotipice şi endocrine, malformaţii şi altele asemenea;
c) deficitele posturale de aliniament - cifoze, scolioze, dezaxãri şi altele asemenea;
d) sechelele posttraumatice ale aparatului locomotor - os, tendon, muşchi, ligament, nerv cu localizare unicã sau multiplã;
e) stãrile post chirurgical-ortopedice - artropatii, osteotomii, tenoplastii, ligamentoplastii, osteosinteze, neurorafii şi altele asemenea;
f) monoplegiile, hemiplegiile şi paraplegiile;
g) maladia Parkinson;
h) scleroza multiplã;
i) boli neurologice ereditare şi degenerative;
j) sechelele encefalopatiilor infantile;
k) cardiopatia ischemicã cronicã, inclusiv sechelele de infarct;
l) bronhopneumopatia obstructivã cronicã;
m) sindroame restrictive ventilatorii - toracoplastii, pahipleurite, fibroze pulmonare, cifoscolioze şi altele asemenea;
n) tulburãrile sfincteriene;
o) astmul bronşic;
p) afecţiunile neoplazice.
ART. 4
Afecţiunile pentru care pacienţii beneficiazã de terapie fizicalã sunt urmãtoarele:
a) sindroamele algice ale ţesuturilor moi;
b) nevritele şi nevralgiile;
c) boala varicoasã şi insuficienţa circulatorie venoasã;
d) afecţiuni ORL - rino-sinopatii cronice, faringolaringite cronice;
e) ginecopatii cronice - metroanexite, algii pelvine de cauze variate şi altele asemenea;
f) sindroame psihosomatice algice pe fond anxios-depresiv.
ART. 5
Afecţiunile pentru care pacienţii beneficiazã de asistenţã de recuperare şi/sau terapie fizicalã în funcţie de stadiul de evoluţie sunt urmãtoarele:
a) reumatismul degenerativ;
b) alte forme de reumatism - infecţios, secundar, metabolic, endocrin, neuropatic;
c) cervicoradiculite şi lomboradiculite;
d) algoneurodistrofiile;
e) polinevritele şi poliradiculonevritele;
f) sindromul de ischemie arterialã perifericã;
g) astmul bronşic;
h) sindromul de decondiţionare.
3. Organizarea şi funcţionarea asistenţei de recuperare şi medicinã fizicã în unitãţile cu paturi
ART. 6
(1) Internarea în unitãţile cu paturi în care se acordã asistenţã de recuperare se efectueazã pe baza biletelor de trimitere eliberate de medicii de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie sau de medicii de familie, însoţite de alte documente necesare internãrii.
(2) Dupã internare pacienţii sunt supuşi unui examen clinic general şi unui examen clinic local specific domeniului de patologie pe care o prezintã, acestea fiind necesare în urmãtoarele scopuri:
a) stabilirea diagnosticului de boalã;
b) stabilirea diagnosticului de stadiu al bolii;
c) stabilirea diagnosticului funcţional;
d) stabilirea obiectivelor de recuperare şi a procedurilor din schema terapeuticã şi de recuperare funcţionalã.
(3) Examenul clinic general şi examenul clinic local sunt completate cu date rezultate în urma investigaţiilor paraclinice solicitate de medic în scopul stabilirii diagnosticului complet şi al evaluãrii funcţiilor restante şi a capacitãţii de încãrcare la efort a pacientului.
(4) Programul de recuperare se aplicã dupã efectuarea examinãrilor clinice şi paraclinice, cu participarea întregii echipe interdisciplinare, la recomandarea şi sub controlul medicului de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie care are bolnavul în îngrijire.
(5) În situaţia în care bolnavii prezintã afecţiuni asociate, pentru acestea se solicitã consulturi interdisciplinare şi se aplicã indicaţiile terapeutice recomandate de medicii de alte specialitãţi care au fost solicitaţi.
4. Organizarea şi funcţionarea asistenţei de recuperare şi medicinã fizicã în unitãţile ambulatorii
ART. 7
In reţeaua ambulatorie consultaţiile şi tratamentele specifice sunt asigurate de serviciile de recuperare medicalã, medicinã fizicã şi balneologie care au urmãtoarea structurã standard:
a) cabinete de consultaţii medicale de specialitate;
b) baze de tratament - laboratoare de recuperare, medicinã fizicã şi balneologie, în care se aplicã urmãtoarele proceduri: hidrokinetoterapie, kinetoterapie, electroterapie, hidrotermoterapie, masaj, terapie ocupaţionalã;
c) fişierul structurii ambulatorii de specialitate.
ART. 8
(1) În cabinetele medicale se asigurã consultaţii de cãtre medici de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie, pe baza biletelor de trimitere eliberate de cãtre medicii de familie sau de cãtre medici de specialitate, cu excepţia cazurilor de urgenţe medicale care pot fi examinate fãrã prezentarea biletului de trimitere.
(2) La nivelul bazelor de tratament se desfãşoarã urmãtoarele activitãţi:
a) aplicarea la recomandarea medicilor de specialitate a tratamentelor specifice precizate în fişele pacienţilor şi prevãzute în planurile de recuperare;
b) urmãrirea eficienţei tratamentelor aplicate;
c) supravegherea desfãşurãrii etapelor de tratament în conformitate cu indicaţiile medicale şi comunicarea cãtre medicul curant a îndeplinirii sau a neîndeplinirii acestora.

5. Structura şi dotãrile necesare unitãţilor de asistenţã de recuperare şi medicinã fizicã
ART. 9
(1) Orice unitate în care se acordã asistentã de recuperare şi medicinã fizicã trebuie sã fie structuratã şi dotatã dupã cum urmeazã:
a) compartiment de kinetoterapie:
b) salã cu 4-5 metri pãtraţi de lucru efectiv pentru un pacient;
c) dotãri standard - oglinzi, spaliere, saltele, bãnci, greutãţi şi altele asemenea;
d) echipamente specifice;
e) compartiment de termoterapie - hoţ packs, parafinã, infraroşu şi altele asemenea;
f) compartiment de masoterapie;
g) compartiment de electroterapie - stimulãri electrice, electroanalgezice, proceduri electrice cu efect termic.
(2) Compartimentul de hidroterapie poate fi amenajat în funcţie de posibilitãţile locale are fiecãrei unitãţi.
(3) Asistenţa de recuperare şi medicinã fizicã a pacienţilor cu afecţiuni ale aparatului respirator necesitã în plus existenţa şi funcţionarea obligatorie a unui compartiment de terapie respiratorie cu urmãtoarele dotãri:
a) aparate de aerosoloterapie;
b) aparate de respiraţie în presiune intermitentã;
c) echipament pentru drenaj bronşic;
d) echipament pentru oxigenoterapie.
(4) Asistenţa de recuperare şi medicinã fizicã a pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare necesitã în plus existenta obligatorie a urmãtoarelor dotãri:
a) electrocardiograf;
b) defibrilator;
c) echipament pentru oxigenoterapie;
d) covor rulant sau bicicletã ergometricã cu monitorizare.

B. ASISTENTA MEDICALĂ BALNEARĂ SI DE RECUPERARE ÎN STAŢIUNILE BALNEARE, CLIMATICE SI BALNEOCLIMATICE
1. Generalitãţi
ART. 10
Prin asistenţa medicalã balnearã şi de recuperare se înţelege totalitatea serviciilor medico-sanitare efectuate sub formã de curã în staţiunile balneare, climatice sau balneoclimatice, prin utilizarea mai multor factori naturali terapeutici şi/sau factori fizici produşi artificial, conform unor proceduri bine definite metodologic, precum şi prin dietã, medicaţie, psihoterapie şi educaţie pentru sãnãtate.
ART. 11
(1) Asistenţa de recuperare, medicinã fizicã şi balneoclimatologie se acordã în staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice sub urmãtoarele forme:
a) cure profilactice;
b) cure de recuperare funcţionalã;
c) cure terapeutice;
d) cure de recuperare pe grupe de afecţiuni cronice;
e) cure de recuperare la pacienţi cu diverse deficite funcţionale;
f) cure de recuperare la pacienţi cu diferite grade de invaliditate.
(2) Curele prevãzute la alin. (1) reprezintã o activitate de asistentã medicalã care poate fi realizatã în toate unitãţile de curã din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice, indiferent de natura şi subordonarea acestora:
a) unitãţi din subordinea Ministerului Sãnãtãţii;
b) unitãţi din subordinea Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei;
c) societãţi comerciale de turism balnear şi de recuperare
d) unitãţi din subordinea organizaţiilor sindicale;
e) unitãţi private.
(3) Durata tipurilor de curã prevãzute la alin. (1) se stabileşte de cãtre Ministerul Sãnãtãţii cu avizul Comisiei de balneofizioterapie şi recuperare medicalã şi al Institutului National de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie.
(4) Comisia de balneofizioterapie şi recuperare medicalã a Ministerului Sãnãtãţii stabileşte, cu consultarea Institutului Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie, pentru fiecare staţiune balnearã, climaticã şi balneoclimaticã, în funcţie de proprietãţile terapeutice ale factorilor naturali terapeutici din arealul respectiv, profilul de tratament, tipurile de curã, categoriile de afecţiuni indicate, afecţiunile contraindicate, precum şi condiţiile minimale de dotare a bazelor de tratament balneofizical şi recuperator.
(5) Modificarea categoriilor de afecţiuni asistate şi a tipurilor de curã se face de cãtre Ministerul Sãnãtãţii, cu consultarea Comisiei de balneofizioterapie şi recuperare medicalã şi a Institutului Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie, la propunerea unitãţilor medico-balneare şi de recuperare din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice.
2. Organizarea asistenţei medicale balneare şi de recuperare în staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice
ART. 12
(1) În unitãţile în care se asigurã asistenţã medicalã balnearã şi de recuperare îşi desfãşoarã activitatea urmãtoarele categorii de personal:
a) personal de specialitate medico - sanitar;
b) personal de specialitate din compartimentele paraclinice medico - sanitare;
c) personal auxiliar sanitar;
d) personal TESA;
e) muncitori.
(2) Coordonarea activitãţii bazelor de tratament şi recuperare din cadrul societãţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare este asiguratã de cãtre un director medical de profesie medic de specialitate recuperare medicalã şi balneofizioterapie.
ART. 13
Asistenţa medicalã balnearã şi de recuperare se asigurã prin unitãţile prevãzute la art. 2 şi art. 14 din prezentele norme, în baza contractelor încheiate cu casele de asigurãri de sãnãtate, cu unitãţi sanitare, cu unitãţi turistice din ţarã şi din strãinãtate, cu alte instituţii şi organizaţii interesate - Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, sindicate şi altele asemenea, precum şi la cererea pacienţilor, care suportã costul serviciilor medicale acordate.
ART. 14
Durata curei balneare este stabilitã prin Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistentei medicale spitaliceşti, îngrijirilor la domiciliu, serviciilor medicale de urgentã şi transport sanitar, precum şi a serviciilor de recuperare a sãnãtãţii, în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate, aprobate prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate.
ART. 15
(1) Trimiterea în staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice este efectuatã de cãtre medicii de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie sau de cãtre medicii de familie.
(2) Tratamentul de recuperare medicalã este efectuat numai la recomandarea medicilor de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie
ART. 16
Normarea personalului care îşi desfãşoarã activitatea în unitãţile nominalizate la art. 2 se stabileşte potrivit normativelor de personal aprobate prin ordin al ministrului sãnãtãţii.
3. Structura şi dotãrile necesare pentru bazele de tratament din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice
ART. 17
În sensul prezentelor norme tehnice bazele de tratament din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice reprezintã totalitatea spaţiilor amenajate pentru desãşurarea procesului calificat de aplicare a metodelor de tratament specific cu factori fizico-chimici terapeutici naturali - ape minerale, nãmoluri, mofete, climatoterapie şi prin proceduri de medicinã fizicã.
ART. 18
(1) Structura organizatoricã necesarã desfãşurãrii activitãţilor în bazele de tratament poate cuprinde, în funcţie de profilul staţiunii, spaţii pentru aplicarea urmãtoarelor tratamente şi proceduri:
a) balneaţie cu ape minerale;
b) hidroterapie;
c) aplicarea nãmolului terapeutic şi altele asemenea;
d) aplicarea gazelor terapeutice şi altele asemenea;
e) parcuri terapeutice;
f) kinetoterapie, terapie ocupaţionalã şi masoterapie;
g) electroterapie;
h) terapie respiratorie.
(2) În aceeaşi categorie de spatii pot fi încadrate locurile amenajate pentru relaxare şi psihoterapie de grup, precum şi amenajãrile în aer liber cu scop terapeutic şi care sunt considerate baze de tratament balneofiziatrice şi climatice:
a) buvete;
b) ştranduri;
c) solarii;
d) lacuri terapeutice;
e) trasee marcate pentru cura de teren;
f) saline;
g) altele asemenea.
ART. 19
(1) Asistenta balnearã profilacticã necesitã aplicarea unora din urmãtoarele programe:
a) programe de fitness;
b) programe de combatere a obezitãţii;
c) programe de antrenare a mecanismelor de termoreglare;
d) programe de combatere a factorilor de risc.
(2) În funcţie de programul aplicat este necesar urmãtorul barem minimal de dotare:
a) salã de kinetoterapie dotatã cu aparaturã pentru antrenament aerobic;
b) compartiment de hidrotermoterapie alternativã;
c) bazine de înot şi ştranduri;
d) trasee marcate;
e) terase;
f) solarii;
g) salã pentru relaxare şi psihoterapie de grup.
ART. 20
Asistenţa balnearã curativã necesitã, în funcţie de diferitele tipuri de patologie, urmãtoarele amenajãri şi dotãri:
a) patologie reumatismalã: compartiment de balneaţie cu ape minerale, compartiment de împachetãri cu nãmol care, în staţiunile în care nu poate fi amenajat, va fi înlocuit cu compartiment de termoterapie, compartiment de electroterapie;
b) bar de ape minerale - crenoterapie - cu posibilitãţi de încãlzire şi de menţinere caldã a acestora, buvete amenajate la izvoarele de ape minerale - alei, bãnci;
c) patologie ginecologicã: instalaţii pentru balneaţie cu ape minerale şi nãmol terapeutic - bãi generale, bãi şezut, irigaţii vaginale, tampoane nãmol - compartiment electroterapie, compartiment de kinetoterapie;
d) patologie alergicã: compartiment de balneaţie cu ape minerale, compartiment de inhaloterapie, compartiment de tratament injectabil cu ape minerale;
e) patologie psihicã şi nevroze: compartiment de hidroterapie, compartiment de kinetoterapie şi masoterapie, spaţii pentru relaxare şi psihoterapie de grup, amenajãri exterioare - sport, curã de teren şi altele asemenea;
f) patologie locomotorie: compartiment de kinetoterapie, terapie ocupaţionalã şi ortezare, compartiment de balneaţie cu ape minerale şi de hidrokinetoterapie cu ape minerale şi/sau apã simplã, compartiment de termoterapie şi masoterapie, compartiment de electroterapie;
g) patologie cardiovascularã: compartiment de balneaţie cu ape minerale carbogazoase şi instalaţii pentru mofete, compartiment de kinetoterapie şi terapie ocupaţionalã, compartiment de termoterapie localã, compartiment de electroterapie - bãi galvanice şi aparat presiune membre, spaţii pentru relaxare şi terapie educaţionalã, trasee marcate pentru cura de teren şi, opţional, amenajãri în exterior de tip parc terapeutic;
h) patologie respiratorie: compartiment de terapie respiratorie amenajat şi dotat pentru inhaloterapie individualã şi colectivã cu ape minerale şi soluţii medicamentoase, pentru terapie în suprapresiune şi pentru drenaj bronşic, compartiment de kinetoterapie şi terapie ocupaţionalã.
ART. 21
Tipurile de instalaţii şi de aparaturã pentru fiecare compartiment pot fi variate în funcţie de opţiunile deţinãtorilor de baze de tratament şi ale medicilor de specialitate, în condiţiile în care acestea permit asigurarea asistenţei balneare şi de recuperare în conformitate cu patologia tratatã.
ART. 22
Deosebit de dotãrile prevãzute la art. 17 - 20, 23 şi 24 în bazele de tratament trebuie sã existe amenajãri pentru circulaţia uşoarã a pacienţilor cu incapacitate funcţionalã severã:
a) bare de mânã la scãri şi pe culoare;
b) scaune cu roti;
c) planuri înclinate la scãri;
d) lãţime suficientã a uşilor, liftului şi culoarelor astfel încât sã permitã deplasarea scaunelor cu roti.
4. Dotãrile minimale ale cabinetelor de specialitate recuperare medicalã, medicinã fizicã şi balneologie din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice.
ART. 23
(1) Cabinetele medicale de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie se organizeazã în funcţie de numãrul pacienţilor şi se doteazã în funcţie de tipul asistentei acordate şi de profilul staţiunii.
(2) Dotarea cabinetelor prevãzute la alin. (1) trebuie sã cuprindã, indiferent de tipul patologiei prezentate de pacienţii asistaţi, urmãtorul barem minimal:
a) electrocardiograf;
b) trusã de respiraţie;
c) trusã de perfuzii;
d) instalaţie de oxigen;
e) dulap/trusã (aparat) de urgenţã;
f) trusã de micã chirurgie;
g) analyser pentru analize de urgenţã sau asigurarea efectuãrii acestora prin încheierea de contracte cu laboratoare acreditate.
(3) Baremul minimal prevãzut la alin. (2) poate fi completat în funcţie de patologia pacientilor trataţi, la solicitarea medicilor de specialitate şi dupã necesitãţi.
ART. 24
Pe lângã cabinetele medicale de specialitate este obligatorie organizarea şi dotarea corespunzãtoare a 1-2 camere necesare acordãrii primului ajutor a cãrui dotare este independentã de tipul patologiei prezentate de pacienţii asistaţi.

CAP. II
NORME TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA STAŢIUNILOR BALNEARE, CLIMATICE ŞI BALNEOCLIMATICE ŞI A FACTORILOR NATURALI TERAPEUTICI ÎMPOTRIVA POLUĂRII

1. Generalitãţi

ART. 25
(1) In scopul prevenirii şi combaterii poluãrii staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi a factorilor naturali terapeutici, precum şi a efectelor dãunãtoare ale fenomenelor entropice sau naturale Ministerul Sãnãtãţii instituie perimetre de protecţie sanitarã.
(2) În conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare înstituirea perimetrelor de protecţie sanitarã este obligatorie pentru fiecare staţiune balnearã, climaticã şi balneoclimaticã şi pentru sursele de factori naturali terapeutici.
(3) În cazul staţiunilor nou înfiinţate instituirea perimetrelor de protecţie sanitarã este obligatorie odatã cu intrarea în funcţiune a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor.
(4) În sensul prezentelor norme poluarea factorilor naturali terapeutici reprezintã acele efecte care pot produce ruperea echilibrului natural cu consecinţe dãunãtoare asupra sãnãtãţii oamenilor sau care influenţeazã negativ utilizarea raţionalã a factorilor naturali terapeutici prin modificarea calitãţii acestora.
(5) Sunt consideraţi factori de poluare deşeurile solide, lichide sau gazoase de naturã chimicã sau radioactivã, produse de evacuare cu temperaturi ridicate, microorganisme, surse de zgomot şi poluare esteticã.
2. Factorii naturali terapeutici supuşi protecţiei sanitare
ART. 26
(1) În cazul staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice sunt supuşi protecţiei urmãtorii factori terapeutici:
a) sursele de ape minerale;
b) lacurile terapeutice;
c) faleza, plaja mãrii şi apele litorale marine şi lacustre;
d) nãmolurile terapeutice;
e) gazele terapeutice;
f) aerul;
g) cadrul natural aferent staţiunilor.
(2) Protecţia sanitarã trebuie sã fie extinsã şi asupra surselor de apã potabilã, asupra solului, vegetaţiei, instalaţiilor şi clãdirilor aflate în strânsã relaţie cu factorii prevãzuţi
ART. 27
(1) Protecţia sanitarã se realizeazã prin instituirea perimetrelor de protecţie sanitarã şi prin mãsuri tehnice şi sanitare.
(2) In cazul zãcãmintelor şi a surselor de factori naturali terapeutici obligaţia de a solicita instituirea perimetrelor de protecţie sanitara, precum şi realizarea acestora în teren revine titularilor de licenţe de exploatare a zãcãmintelor şi surselor respective.
(3) Documentaţiile tehnice întocmite pentru exploatarea factorilor naturali terapeutici vor cuprinde în mod obligatoriu mãsuri pentru instituirea perimetrelor de protecţie sanitara.
(4) Documentaţiile de urbanism elaborate potrivit legii vor cuprinde obligatoriu precizãri privind perimetrele de protecţie sanitarã.
3. Perimetrele de protecţie sanitarã
ART. 28
In sensul prezentelor norme tehnice, prin perimetru de protecţie sanitara se înţelege suprafaţa de teren care cuprinde staţiunea balnearã, climaticã sau balneoclimaticã şi zonele adiacente în care modificarea regimului natural poate determina alterarea calitãţii factorilor naturali terapeutici.
ART. 29
In conformitate cu specificul factorilor naturali terapeutici protecţia acestora se realizeazã prin urmãtoarele zone, componente ale perimetrelor de protecţie sanitarã:
a) zona de regim sever;
b) zona de restricţie.
ART. 30
(1) Zona de regim sever constituie un areal relativ restrâns care cuprinde urmãtorii factori naturali terapeutici:
a) sursele de ape minerale captate şi necaptate;
b) lacurile şi ocniţele terapeutice;
c) nãmolurile şi gazele terapeutice - mofete;
d) plajele şi apele litorale marine;
e) instalaţiile şi construcţiile aferente bazelor de tratament;
f) sursele de apã potabilã.
(2) Zonele de regim sever se situeazã întotdeauna în interiorul perimetrelor de protecţie hidrogeologicã a zãcãmintelor hidrominerale.
ART. 31
(1) Zonele de restricţie sunt teritoriile exterioare limitelor zonelor de regim sever, care cuprind restul factorilor de curã, odihnã şi agrement care, prin specificul lor, se extind pe areale mai mari, constituind microclimatul şi cadrul natural al staţiunii - aerul, vegetaţia, cadrul natural estetic.
(2) Zonele externe de restricţie se suprapun în mare parte perimetrelor de protecţie hidrogeologicã, putând fi, în funcţie de condiţiile concrete din teren, mai mari sau mai mici decât acestea.
(3) În interiorul zonelor de restricţie, în scopul protecţiei aerului, solului, vegetaţiei, precum şi în scopul prevenirii poluãrii fonice sunt interzise activitãţile prevãzute în normele speciale privind caracterul şi mãrimea zonelor de protecţie sanitarã.
ART. 32
Dimensionarea şi regimul zonelor de protecţie sanitarã pentru sursele şi instalaţiile de alimentare cu apã potabilã, sursele de ape minerale şi lacurile şi nãmolurile terapeutice sunt stabilite prin norme speciale privind caracterul şi mãrimea zonelor de protecţie sanitarã şi sunt aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor şi a Ministerului Sãnãtãţii, în conformitate cu prevederile <>Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
4. Metodologia întocmirii documentaţiei, avizãrii şi instituirii perimetrelor de protecţie sanitarã
ART. 33
(1) Documentaţiile tehnice referitoare la stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã se întocmesc de cãtre unitãţile care executã cercetãri hidrogeologice în scopuri balneare sau de îmbuteliere pentru consumul public, în colaborare cu Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie şi se prezintã Ministerului Sãnãtãţii.
(2) Documentaţiile prevãzute la alin. (1) se realizeazã concomitent cu studiul hidrogeologic general al zonelor respective, respectarea lor fiind obligatorie pentru fiecare staţiune balnearã sau balneoclimaticã în scopul pãstrãrii nealterate a factorilor naturali terapeutici.
ART. 34
Documentaţiile tehnice pentru stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã a factorilor naturali terapeutici trebuie sã cuprindã urmãtoarele componente:
a) date geografice, geomorfologice, geologice, hidrogeologice, climatice şi microclimatice ale zonelor respective;
b) hartã geologicã şi hidrogeologicã şi secţiuni cu datele hidrostructurale şi amplasamentele surselor şi a limitelor perimetrelor de protecţie sanitarã;
c) tabele cu principalii parametri hidrogeologici şi hidrochimici;
d) capitol cu instrucţiuni specifice privind protecţia sanitarã şi modalitãţile de valorificare superioarã a substanţelor minerale terapeutice;
e) rezultate ale analizelor fizico-chimice ale surselor hidrominerale şi date privind atestarea valorii terapeutice a acestora;
f) analize bacteriologice ale surselor de curã internã şi de îmbuteliere;
g) date economico-sociale asupra zonei, cu precizãri privind influenţa unor activitãţi de ordin economic şi industrial asupra factorilor naturali terapeutici şi asupra activitãţii medicale balneare;
h) plan de perspectivã a dezvoltãrii balneare şi economico-sociale din zona staţiunii şi din zonele limitrofe acesteia.
ART. 35
(1) Documentaţia tehnicã privind stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii cu avizul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor şi al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
(2) Actul normativ prevãzut la alin. (1) trebuie sã cuprindã descrierea detaliatã a perimetrului de protecţie sanitarã, utilizându-se toponimii uşor identificabile.
ART. 36
(1) Stabilirea în teren a limitelor celor douã componente ale perimetrului protecţie sanitarã se realizeazã prin îngrãdire, bornare şi prin alte forme de avertizare vizualã, în funcţie de condiţiile specifice ale fiecãrei staţiuni.
(2) Zona internã de regim sever este de regulã îngrãditã.
ART. 37
Orice modificãri ale limitelor perimetrelor de protecţie sanitarã, precum şi orice lucrãri executate în cadrul acestor limite necesitã obligatoriu avizul Ministerului Sãnãtãţii.
ART. 38
(1) Fiecare staţiune balnearã, climaticã şi balneoclimaticã este obligatã sã deţinã documentaţia cu privire la perimetrele de protecţie sanitarã.
(2) Staţiunile balneare şi balneoclimatice care au perimetre de protecţie hidrogeologicã instituite şi avizate în conformitate cu normele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale au obligaţia de a întocmi şi documentaţii pentru instituirea perimetrelor de protecţie sanitarã, în timp de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentelor norme, acestea urmând a fi prezentate Ministerului Sãnãtãţii pentru avizare.
(3) Staţiunile balneare şi balneoclimatice pentru care nu s-au instituit perimetre de protecţie hidrogeologicã, precum şi localitãţile cu factori naturali terapeutici în exploatare pe plan local au obligaţia de a întocmi documentaţii pentru instituirea perimetrelor de protecţie sanitarã, în timp de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentelor norme.
ART. 39
Societãţile sau unitãţile care cerceteazã sau exploateazã factori naturali terapeutici au obligaţia de a respecta condiţiile stabilite prin documentaţiile privind instituirea perimetrelor de protecţie sanitara şi a perimetrelor de protecţie hidrogeologicã, în scopul menţinerii nealterate a echilibrului natural al zãcãmintelor sau surselor exploatate.
ART. 40
Nerespectarea normelor tehnice pentru stabilirea perimetrelor de protecţie sanitarã constituie contravenţie.
ART. 41
Controlul respectãrii reglementãrilor privind instituirea perimetrelor de protecţie sanitarã revine Ministerului Sãnãtãţii.

CAP. III
NORME TEHNICE PRIVIND DEFINIREA, CLASIFICAREA, EVALUAREA SI REEVALUAREA FACTORILOR NATURALI TERAPEUTICI

1. Definire şi clasificare

ART. 42
În sensul prezentelor norme tehnice factorii naturali terapeutici reprezintã ansamblul elementelor fizice şi chimice terapeutice naturale cu efect sanogen.
ART. 43
Sunt considerate factori naturali terapeutici urmãtoarele elemente naturale:
a) apele minerale terapeutice;
b) lacurile terapeutice;
c) nãmolurile terapeutice;
d) gazele terapeutice;
e) ansamblul elementelor fizico-chimice ale litoralului marin;
f) ansamblul elementelor climatice ale litoralului marin;
g) factorii sanogeni ai principalelor tipuri de bioclimã ai României, inclusiv de la nivelul peşterilor şi salinelor.
ART. 44
(1) Apele minerale terapeutice sunt ape care provin dintr-o sursã naturalã - izvor, lac sau foraj şi îndeplinesc cel puţin una din urmãtoarele condiţii:
a) mineralizare sau conţinut de sãruri minerale dizolvate peste 1g/l;
b) prezenţa unor elemente chimice cu acţiune farmacologicã cunoscutã, în proporţii minim necesare;
c) conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în concentraţii stabilite - 1000 mg CO(2)/I, 1 mg H(2)S/I;
d) temperaturi de peste 20 grade C, independent de conţinutul mineral, care le conferã caracteristica de ape termale;
e) existenţa unei acţiuni terapeutice recunoscutã ştiinţific, situaţie care conferã acestor ape minerale terapeutice statutul de medicament, fiind interzisã orice modificare sau prelucrare prin adãugare sau extragere de substanţe în afarã de dioxidul de carbon.
(2) Apele termale se clasificã în funcţie de temperaturã în:
a) hipotermale = 20-31 grade C
b) termale = 32-38 grade C
c) hipertermale = peste 38 grade C.
ART. 45
(1) În conformitate cu nivelul de mineralizare, apele minerale terapeutice se clasificã în:
a) ape minerale cu mineralizãri de peste 1 g/l substanţe solide dizolvate, subîmpãrţite în: ape minerale cu mineralizare medie de 1-15 g/l, ape minerale concentrate cu mineralizare de 15-35 g/l, ape minerale foarte concentrate cu mineralizare de 35-150 g/l şi ape minerale de mare concentraţie cu mineralizare de peste 150g/I;
b) ape minerale cu mineralizãri sub 1 g/l substanţe solide dizolvate - oligominerale, care au componenţi biologic activi care le imprimã caracterul specific, şi care sunt subîmpãrţite în: ape oligominerale sulfuroase, ape oligominerale feruginoase, ape oligominerale carbogazoase şi altele asemenea şi ape oligominerale termale, în funcţie de temperaturã.
(2) În conformitate cu compoziţia fizico-chimicã, apele minerale terapeutice se clasificã în:
a) oligometalice - acratice;
b) alcaline şi alcalinoteroase - bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;
c) clorurate-sodice - sãrate;
d) iodurate;
e) bromurate;
f) sulfatate;
g) feruginoase;
h) arsenicale;
i) sulfuroase;
j) carbogazoase;
k) radioactive.
ART. 46
În funcţie de compoziţia chimicã şi de concentraţia în substanţe minerale apele minerale terapeutice sunt utilizate în urmãtoarele moduri:
a) curã internã pentru bãut - crenoterapie, aerosoli şi inhalaţii;
b) administrare parenteralã sub formã injectabilã;
c) curã externã sub formã de bãi în cãzi individuale, în bazine de balneaţie, în bazine de kinetoterapie, în piscine şi solarii, precum şi sub formã de irigaţii medicinale;
d) pentru extragere de sãruri sau gaze pentru curã sau pentru industrializare.
ART. 47
Nãmolurile terapeutice sau peloizii sunt definite de Societatea Internaţionalã de Hidrologie Medicalã drept substanţe care se formeazã în condiţii naturale sub influenţa proceselor geologice şi care în stare de divizare finã şi în amestec cu apã se utilizeazã în practica medicalã sub formã de bãi, proceduri locale, împachetãri, cataplasme sau oncţiuni.
ART. 48
În funcţie de condiţiile de formare şi compoziţia chimicã nãmolurile terapeutice se clasificã în:
a) sapropelice, formate prin sedimentare sub apã a materiilor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice, microbiologice şi fizico-chimice, având un conţinut de substanţe organice în nãmol uscat de peste 10% - lac continental, lagunã;
b) minerale, formate prin sedimentare sub apã a materiilor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice, microbiologice şi fizico-chimice, având un conţinut de substanţe organice în nãmol uscat de peste 10% - lac continental, lac pe masiv de sare;
c) de turbã, formate prin urmãtoarele modalitãţi:
d) formare naturalã prin procese fizico-chimice şi microbiologice la contactul apei minerale cu patul argilos, în jurul emergentelor naturale, rezultând un conţinut de substanţe organice în nãmol uscat sub 10%;
e) formare dirijatã prin procese microbiologice şi fizico-chimice la contactul apei minerale cu patul argilos - bazine artificiale - rezultând un conţinut de substanţe organice în nãmol uscat sub 10%;
f) transformare incompletã a materialului vegetal în condiţii de umiditate avansatã - mlaştini, rezultând un conţinut de substanţe organice în nãmol uscat de peste 10%;
g) argile şi marne sãrate, sedimentate în condiţii de teren arid - lagune din trecutul biologic;
h) tufuri calcaroase, formate prin precipitare chimicã - în jurul emergentelor naturale carbogazoase.
ART. 49
Indicatorii de calitate ai nãmolurilor terapeutice (peloizi) sunt:
a) conţinutul global în substanţe organice raportate la substanţa uscatã, care determinã diferenţierea în peloizi sapropelici cu conţinut mai mare de 10%, peloizi minerali cu conţinut mai mic de 10% şi turbe, cu conţinut de substanţe organice raportat la substanţa uscatã mai mare de 10%;
b) tipologia mediului natural peloidogenetic cu procese biochimice în derulare;
c) proprietãţile macroscopice, în special cele cu referinţe la culoare şi consistenţã fizicã;
d) proprietãţile reologice, de aderenţã epitelialã corespunzãtoare indicatorilor fizici reologici şi chimici - substanţe extractibile în solvenţi organici;
e) proprietãţi de plasticitate, onctuozitate;
f) gradul de hidratare a sedimentului heterogen de peloid în funcţie de ponderea de umiditate din compoziţia globalã, determinând diferenţierea urmãtoarelor tipuri de peloizi: slab hidratati cu ponderea umiditãţii mai micã de 37%, hidratati cu ponderea umiditãţii între 37% şi 40% şi puternic hidratati cu ponderea umiditãţii peste 40%;
g) stadiul peloidogenetic de evoluţie ca peloid terapeutic corespunzãtor gradului de descompunere a substanţelor organice, în funcţie de raportul cantitativ între principalele clase de substanţe organice - carbohidraţi, substanţe humice, substanţe proteice, carbon organic/azot organic;
h) nivelul consumului biologic CBO5 - peloizi sapropelici, organici, evoluaţi genetic sau cu tendinţe la mineralizare: turbe cu grade diferite de descompunere a substanţei organice, turbe slab descompuse, turbe incipient descompuse, turbe bine descompuse;
i) mineralizarea şi tipologia chimicã a soluţiei de imbibiţie a peloizilor, corespunzãtoare concentraţiilor relative în substanţe ionizate şi parţial disociate, dupã nivele de distribuţie cantitative valabile în cazul apelor minerale, fiind diferenţiate urmãtoarele tipuri de soluţii de imbibiţie: soluţie de imbibiţie slab mineralizatã sub 15 g/l, soluţie mineralizatã 15-35 g/l, soluţie puternic mineralizatã 35-150 g/l, soluţie saturatã în sãruri peste 150 g/l.
j) conţinutul în hidrogen sulfurat şi hidrosulfuri metalice exprimat în FeS corespunzãtor tipologiei genetice şi stadiului procesului de peloidogenezã, diferenţiindu-se astfel urmãtoarele tipuri de peloizi: peloizi nesulfuroşi cu conţinut mai mic de 0,02% FeS, peloizi sulfurosi cu conţinut mai mare de 0,15% FeS şi peloizi slab sulfuraşi cu conţinut de 0,02 - 0,15% FeS.
ART. 50
Gazele terapeutice naturale sunt emanaţii postvulcanice neogene care se disting în cadrul substanţelor terapeutice naturale prin geneza lor geochimicã, specificã arealelor geologice ale României şi constau în emanaţii naturale spontane de dioxid de carbon şi/sau de compuşi gazoşi ai sulfului în principal hidrogen sulfurat.
ART. 51
(1) Mofetele sunt emanaţii naturale de dioxid de carbon uscat a cãrui concentraţie depãşeşte în general 90%, alãturi de cantitãţi reduse de neon, argon, heliu şi altele asemenea.
(2) Caracterul de gaz mofetic este atribuit şi dioxidului de carbon provenit în urma procesului de decarbozeificare naturalã a apelor minerale naturale - natural carbogazoase în timpul lucrãrilor de extracţie a acestor ape.
(3) Calitãţile terapeutice ale gazului mofetic sunt determinate de compoziţia chimicã şi de urmãtorii parametri climatici:
a) temperaturã
b) umiditate
c) presiune
d) curenţi de aer
e) conţinut în aeroioni mici terapeutici.
(4) Din punct de vedere al alimentãrii cu dioxid de carbon mofetele se diferenţiazã în:
a) mofete pe sursã, care utilizeazã gazul provenit direct din emergenţa naturalã;
b) mofete alimentate, care utilizeazã gazul transportat din surse forate sau din alte surse prin intermediul unor rezervoare de înmagazinare şi distribuţie;
c) mofete alimentate cu dioxid de carbon industrial îmbuteliat.
ART. 52
Solfatarele sunt gaze terapeutice care au în compoziţie, pe lângã dioxid de carbon, hidrogen sulfurat în concentraţie de 0,1 - 0,56%.
ART. 53
Gazele mofeto - solfatariene sunt amestecuri mixte naturale de gaze carbonice şi sulfuroase rezultate din emanaţii simultane exhalativ postvulcanice.
ART. 54
Cerinţele şi criteriile de aplicare a definiţiei şi clasificãrii gazelor terapeutice naturale trebuie sã facã referinţã la caracteristicile fizice, fizico-chimice şi chimice diferenţiate dupã premizele genetice ale arealului care le cantoneazã, proporţiile cantitative ale acestora şi ale domeniului de fluctuaţii naturale ale acestor raporturi pe nivele de sedimentare gravimetricã, în limitele spaţiilor naturale ale manifestãrilor exhalative - mofetarii.
ART. 55
Utilizarea gazelor terapeutice necesitã încãperi special amenajate în trepte, în formã de amfiteatru astfel încât baia carbo-gazoasã sã poatã acţiona asupra pãrţii inferioare a corpului.
ART. 56
Indicaţiile medicale ale gazelor terapeutice sunt stabilite în mod deosebit pentru afecţiunile cardiovasculare.
ART. 57
Salinele terapeutice sunt spaţii subterane din masivele de sare în care nu se mai practicã extracţia sãrii şi care sunt utilizate ca factor terapeutic.
ART. 58
Parametrii principali care contribuie la crearea unui mediu sanogen în saline sunt:
a) microclimat constant - temperaturã şi umiditate relativ confortabile, lipsa curenţilor de aer, nivel redus al stresului pulmonar şi cutanat, hiperbarism uşor;
b) aeroionizare moderatã, uşor pozitivã;
c) alergeni şi agenţi poluanţi absenţi;
d) aer pur din punct de vedere microbiologic;
e) cantitãţi crescute de aerosoli de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
ART. 59
Indicaţia terapeuticã principalã a salinelor terapeutice este reprezentatã de afecţiunile respiratorii, mai ales astmul bronşic.
ART. 60
Grotele calcaroase pot fi utilizate în scop terapeutic datoritã prezenţei aerosolilor de calciu.
ART. 61
Bioclimatul este un factor terapeutic natural dependent de condiţiile locale de relief, altitudine, parametri climatici şi vegetaţie.
ART. 62
În funcţie de efectul sanogen bioclimatul se clasificã în urmãtoarele tipuri:
a) bioclimat excitant solicitant, diferenţiat în bioclimat de litoral maritim şi bioclimat de câmpie;
b) bioclimat sedativ - indiferent sau de cruţare, corespunzãtor regiunilor dealuri şi coline, cu altitudini cuprinse între 200-300 m şi, respectiv, între 700-800 m;
c) bioclimat tonic - stimulent, corespunzãtor regiunilor de munte, cu douã variante dependente de altitudine: de munţi mijlocii, la altitudine de 800-1900 m şi de munţi înalţi, la altitudine de peste 2000 m.
ART. 63
(1) Indicaţiile terapeutice ale bioclimatului depind de:
a) caracteristicile climatice: temperatura aerului, umiditatea aerului, durata de strãlucire a soarelui, dinamica atmosfericã şi presiunea aerului, presiunea parţialã a oxigenului;
b) indicii bioclimatici: confort termic, stres bioclimatic;
c) caracteristicile fizico-chimice: aeroionizarea, absenţa poluãrii chimice şi microbiologice.
(2) Factorii terapeutici prevãzuţi la alin. (1) se pot asocia cu helioterapie, hidroterapie şi crenoterapie.
2. Evaluarea si reevaluarea calitãţilor substanţelor terapeutice naturale
ART. 64
Prezentele norme tehnice se referã la substanţe exclusiv naturale ale solului şi subsolului României, atestate geologic ca substanţe minerale utile şi recunoscute de autoritatea competentã a statului ca substanţe terapeutice naturale prin calitatea, siguranţa şi eficienţa terapeuticã a acestora, în conformitate cu cerinţele şi criteriile de aplicare a definiţiei şi clasificãrii.
ART. 65
Substanţele terapeutice naturale constituie exclusiv obiectul proprietãţii publice, sunt de interes strategic şi aparţin statului român.
ART. 66
(1) Scopul prezentelor norme constã în formularea unui cadru legal privind utilizarea în cadrul programelor de sãnãtate pentru populaţie a unor principii unitare de evaluare a calitãţii serviciilor medicale, precum şi a protecţiei şi valorificãrii serviciilor medicale.
(2) Substanţele terapeutice naturale pot fi valorificate în scopuri curative în anumite cantitãţi şi ritmuri de administrare, sub supraveghere medicalã de specialitate, în condiţiile recunoaşterii şi atestãrii prealabile oficiale a calitãţilor în conformitate cu cerinţele documentaţiei de evaluare - reevaluare, pe bazã de cerere.
ART. 67
(1) Activitatea de evaluare a calitãţilor pentru resursele de substanţe terapeutice naturale începe prin prelevarea de probe la sursã şi se finalizeazã prin caracterizarea complexã interdisciplinarã a acestora în cadrul Comisiei de îndrumare şi Control Medico - Balnear a Institutului Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie care elaboreazã indicaţiile şi contraindicaţiile de valorificare prin efectuarea unui studiu farmacodinamic complet.
(2) În situaţia în care Comisia prevãzutã la alin. (1) considerã motivat cã substanţele terapeutice naturale nu corespund cerinţelor de evaluare - reevaluare prevãzute în prezentele norme, autoritatea competentã dispune întreruperea valorificãrii resursei respective pe teritoriul României.
(3) Caracterizarea complexã interdisciplinarã prevãzutã la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu interpretarea analizelor fizico-chimice şi a examenelor microbiologice efectuate în laboratoarele Institutului National de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie.
ART. 68
(1) În categoria substanţelor terapeutice naturale se încadreazã orice substanţã din categoria factorilor terapeutici naturali de provenienţã şi ocurenţã exclusiv naturalã, atestate geologic ca substanţe minerale utile şi care prin proprietãţi, compoziţie sau efecte ştiinţific recunoscute sunt utilizate în tratamentul, ameliorarea şi prevenirea unor afecţiuni sau a simptomelor acestora, precum şi în restabilirea, corectarea sau modificarea funcţiilor organismului uman.
(2) In sensul prezentelor norme tehnice resursele de substanţe terapeutice naturale sunt urmãtoarele:
a) apele minerale;
b) nãmolurile şi turbe terapeutice;
c) gazele terapeutice naturale.
ART. 69
Documentaţia de evaluare - reevaluare a calitãţii, siguranţei şi eficienţei substanţelor terapeutice naturale constituie faza decisivã preliminarã valorificãrii acestor factori şi poate fi elaboratã în conformitate cu actualele norme tehnice de cãtre pãrţile interesate, sau persoane juridice atestate în efectuarea lucrãrilor de explorare, exploatare, valorificare şi protecţie.
ART. 70
(1) Caracteristicile de definire a calitãţilor de substanţe terapeutice naturale, care pot conferi acestora, prin valorificare în profil balnear, proprietãţi benefice profilactice şi curative trebuie sã fie evaluate în acord cu cerinţele şi criteriile de aplicare a definiţiei şi clasificãrii pe bazã de metode ştiinţifice aprobate de autoritatea competentã, din urmãtoarele puncte de vedere:
a) fizic
b) chimic
c) fizico-chimic
d) microbiologic
e) farmacologic
f) fiziologic
g) clinic
h) geologic
i) hidrogeologic
(2) Rezultatele evaluãrilor prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie interpretate de cãtre Comisia de Îndrumare şi Control Medico - Balnear din cadrul Institutului Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie în conformitate cu metode ştiinţific recunoscute privind efectele asupra organismului uman, compensarea deficitelor funcţionale şi eventualele riscuri şi contraindicaţii.
(3) Probele supuse analizelor trebuie sã reprezinte fidel resursa naturalã prospectatã, exploratã şi exploatatã.
(4) Analizele efectuate trtebuie sã facã referinţe obligatorii la componentele care conferã substanţelor naturale eficacitatea acţiunii terapeutice, precum şi la componentele indezirabile şi toxice.
(5) Analizele şi determinãrile necesare se realizeazã în laboratoare specializate, prin metodologia adecvatã substanţelor terapeutice naturale şi în strânsã corelaţie cu cerinţele experimentelor farmacedinamice.
ART. 71
(1) Indicatorii fizici, fizico-chimici şi chimici de evaluare a calitãţii trebuie sã rãmânã stabili în limitele fluctuaţiilor naturale de geneza geochimicã şi sã nu fie afectaţi de posibilele variaţii nesemnificative ale debitului.
(2) Stabilitatea calitãţilor atât la sursã cât şi în stare ambalatã - nãmol sau îmbuteliatã/înfiolatã trebuie sã fie atestatã prin studiu de stabilitate efectuat în coformitate cu cerinţele prezentelor norme.
(3) Studiul de stabilitate în timp a calitãţilor este obligatoriu în cazul apelor minerale îmbuteliate/înfiolate şi în cazul peloizilor ambalaţi sau stocaţi în gospodãriile de nãmol ale bazelor de tratament.

CAP. IV
NORME TEHNICE PRIVIND SISTEMATIZAREA SI ORGANIZAREA STAŢIUNILOR BALNEARE, CLIMATICE SI BALNEOCLIMATICE

1. Zonele funcţionale ale unei staţiuni balneare, climatice şi balneoclimatice

ART. 72
(1) Staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice cuprind, din punct de vedere al sistematizãrii şi componenţei, urmãtoarele zone funcţionale:
a) zona de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare - spitale, sanatorii şi hoteluri de curã;
b) zona de cazare pentru odihnã;
c) zona pentru turismul de tranzit şi scurt sejur;
d) zona de locuit pentru populaţia permanentã;
e) zona pentru case de odihnã proprietate personalã;
f) zona dotãrilor cu caracter politico-administrativ, social-cultural şi comercial;
g) zona activitãţilor social-culturale;
h) zona prestãrilor publice;
i) zona dotãrilor de industrie localã, gospodãreascã şi depozite;
j) zona pentru dotãri şi amenajãri sportive;
k) zona dotãrilor de tratament balneoclimatic.
(2) Zonificarea unei staţiuni nu trebuie sã fie înţeleasã ca o strictã şi totalã separare între zone diferite, putând exista şi anumite interferenţe de funcţiuni care pot genera în unele cazuri suprapuneri parţiale de zone funcţionale, cu excepţia celor care produc noxe şi perturbãri în zonele de bazã.
(3) Zonele funcţionale prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie avute în vedere la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului care se supun avizãrii în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare.
ART. 73
(1) Cazarea pentru tratament balnear şi de recuperare se face în pavilioane complexe pentru cazare-masã-tratament şi în unitãţi mici - vile a cãror zonã de amplasare trebuie sã fie cât mai apropiatã de bazele de tratament, de sursele terapeutice şi de baza de alimentaţie publicã.
(2) Amplasarea clãdirilor destinate cazãrii pentru tratament balnear şi de recuperare trebuie sã urmãreascã evitarea apropierii de drumurile de tranzit sau de drumurile interioare cu trafic intens.
(3) Zona de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare trebuie sã fie masiv plantatã, urmãrindu-se crearea de parcuri-grãdinã, cu eventuale trasee organizate pentru cura de teren, mai ales pentru staţiunile cu profil de bazã cardiovascular, respirator şi nevroze.
(4) Capacitatea unui pavilion de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare de tip monobloc pentru cazare-masã-tratament este de peste 50 locuri.
ART. 74
(1) Zona de cazare pentru odihnã se organizeazã în funcţie de durata pentru care trebuie asiguratã cazarea, de la câteva zile la câteva sãptãmâni, în hoteluri, vile şi cãsuţe.
(2) Alimentaţia persoanelor cazate este asiguratã prin unitãţi precum: restaurante, cantine, bufete, cofetãrii, braserii şi altele asemenea.
(3) În zona de cazare pentru odihnã pot fi amplasate dotãri social-culturale, sportive, unele unitãţi comerciale şi prestaţii publice, urmãrindu-se totodatã plantarea masivã.
(4) Drumurile de tranzit sau cele cu trafic intens din staţiuni trebuie sã fie situate la limita zonei de cazare pentru odihnã.
(5) Indicele de densitate în zona de cazare pentru odihnã între limitele a 100-150 locuri de cazare/ha.
ART. 75
(1) Zona pentru turismul de tranzit şi scurt sejur este generatã de valoarea şi amploarea cadrului natural al staţiunii cât şi a teritoriului aferent, de prezenţa în zonã sau în regiune a unor monumente naturale, de artã, de arhitecturã, de arheologie şi altele asemenea, precum şi de cãile de acces existente sau posibile şi circulaţia de tranzit.
(2) Zona pentru turismul de tranzit şi scurt sejur poate fi rãspânditã pe teritoriul staţiunii sau poate fi creatã o zonã independentã cu condiţia ca în ambele situaţii sã nu fie afectate activitãţile de bazã din staţiune.
(3) Principalele dotãri turistice ale zonei pentru turismul de tranzit şi scurt sejur sunt:
a) hoteluri dotate şi cu unele amenajãri de agrement;
b) moteluri amplasate mai ales la marginea sau în afara staţiunii, în directã legãturã cu arterele principale de circulaţie;
c) campinguri amplasate pe terenuri speciale, plantate, cu cãsuţe prefabricate şi partajãri de teren pentru montarea de corturi, rulote şi altele asemenea, inclusiv dotãri igienico-sanitare corespunzãtoare;
d) dotãri sportive, piscine, debarcadere şi altele asemenea.
(4) Zona pentru turismul de tranzit şi scurt sejur trebuie sã fie dotatã corespunzãtor din punct de vedere tehnico-edilitar- apã potabilã, canalizare, reţea electricã, telefon, puncte de alimentaţie publicã, artizanat, staţii de lubrefianti, ateliere depanãri auto şi altele asemenea.
ART. 76
(1) Zona de locuit pentru populaţia permanentã se amplaseazã în cadrul perimetrului staţiunii.
(2) În cadrul zonei de locuit pentru populaţia permanentã se amplaseazã unitãţile de învãţãmânt şi unitãţile comerciale de necesitate imediatã, celelalte utilitãţi fiind asigurate în zona de dotãri diversificate a staţiunii.
ART. 77
(1) Zona dotãrilor cu caracter politico-administrativ, social-cultural şi comercial se amplaseazã astfel încât sã corespundã cu centrul staţiunii şi sã polarizeze interesul vizitatorilor
(2) Dotãrile prevãzute la alin. (1) sunt urmãtoarele:
a) sedii ale organizaţiilor politico-obşteşti;
b) birouri de repartizare a solicitanţilor de cazare;
c) puncte de farmacie-drogherie;
d) unitãţi de alimentaţie publicã - restaurante, baruri, cofetãrii, braserii, organizate eventual în apropierea piscinelor şi a altor locuri de agrement;
e) unitãţi comerciale - alimentare, nealimentare, artizanat, piaţa alimentarã tradiţionalã şi altele asemenea.
ART. 78
Zona activitãţilor social-culturale poate fi reprezentatã de o salã polivalentã cu bazã materialã adecvatã pentru cinematograf, reprezentaţii de teatru, conferinţe, club, bibliotecã, expoziţii şi altele asemenea.
ART. 79
Zona prestãrilor publice cuprinde urmãtoarele componente:
a) unitãţi de poliţie;
b) servicii PTTR, CEC şi altele asemenea;
c) agenţii de voiaj;
d) staţii taxi.
ART. 80.
(1) Zona dotãrilor de industrie localã, gospodãreascã şi depozite se amplaseazã grupat, în afara perimetrului staţiunii, izolatã de restul zonelor prin suprafeţe plantate, la distanţã de 500 - 800 m de zonele de cazare şi tratament, dar cu acces uşor la arterele de pãtrundere în staţiune deoarece aceastã zonã reprezintã locul de muncã pentru o mare parte din populaţia permanentã.
(2) Dotãrile din categoria prevãzutã la alin. (1) sunt urmãtoarele:
a) unitãţi de salubritate publicã;
b) unitãţi de întreţinere-reparaţii construcţii;
c) ateliere pentru întreţinerea şi repararea echipamentelor şi a autovehiculelor;
d) fabrici de pâine;
e) unitãţi pentru umplere sifoane;
f) sere flori;
g) centrale termice;
h) spãlãtorii;
i) crematorii pentru deşeuri solide;
j) depozite de materiale, alimente, combustibili, lubrefianti;
k) unitãţi de îmbuteliere a apelor minerale sau de industrializare a extractelor terapeutice - gaze, sãruri, turbe.
ART. 81
(1) Dotãrile şi amenajãrile sportive se amplaseazã în zonele de cazare-tratament sau în zona centralã a staţiunii.
(2) Dotãrile şi amenajãrile necesare pentru manifestãri şi activitãţi sportive de mare amploare - stadioane, pârtii de ski şi sãniuş, patinoare, terenuri pentru echitaţie şi altele asemenea), precum şi dotãrile pentru populaţia permanentã se amplaseazã la distanţã de zonele prevãzute la alin. (1).
ART. 82
(1) Mãrimea zonei dotãrilor de tratament balneoclimatic este determinatã de specificul regiunii, capacitatea şi rezervele de factori naturali curativi - izvoare naturale, sonde forate de apã mineralã, lacuri terapeutice, apã de mare, plaje, gaze mofetariene, climat şi microclimat, cadru natural peisagistic, precum şi de profilul medical al staţiunii.
(2) Principalele amenajãri cu caracter medical situate în zona dotãrilor de tratament balneoclimatic sunt:
a) bazele de tratament;
b) sursele de factori naturali curativi;
c) ambulatorii de specialitate;
d) unitãţi sanitare cu paturi - sanatorii, spitale.
(3) Bazele de tratament sunt unitãţi complexe în care sunt utilizaţi în scopuri terapeutice diferiţi factori naturali terapeutici - ape minerale, nãmoluri terapeutice, gaze terapeutice, asociaţi cu diferite proceduri care utilizeazã agenţi fizici - kinetoterapie, terapia cãilor respiratorii, aerosolarii, ştranduri terapeutice
(4) În situaţiile în care nu sunt realizate condiţii pentru transportul factorilor naturali curativi la bazele de tratament pentru utilizare, aceste unitãţi trebuie sã fie amplasate cât mai aproape de surse, aplicându-se mãsurile necesare pentru protecţia hidrogeologicã şi sanitarã a factorilor respectivi.
(5) Bazele de tratament pot fi proiectate independent de zonele de cazare, existând în acest caz o serie de avantaje în exploatare, prin concentrarea aparaturii şi a personalului de specialitate, cu condiţia amplasãrii la distanţe convenabile şi cu legãturi adãpostite, eventual încãlzite.
2. Reţeaua de cãi de circulaţie şi organizarea transporturilor
ART. 83
(1) În scopul evitãrii interferãrilor cu circulaţia localã interioarã traficul de tranzit trebuie sã ocoleascã staţiunea.
(2) În situaţiile în care nu este posibilã ocolirea staţiunii, trebuie sã fie evitate traversãrile funcţionale ale arterei de tranzit, prin amplasarea diferitelor dotãri numai pe o parte a arterei sau prin realizarea de treceri denivelate.
ART. 84
Accesul vizitatorilor şi deservirea staţiunii sunt asigurate prin traficul de penetraţie care trebuie sã se desfãşoare la periferia zonelor de cazare-tratament.
ART. 85
(1) Circulaţia localã interioarã trebuie sã fie astfel organizatã încât sã fie organizate accese carosabile pentru fiecare clãdire în conformitate cu normele P.S.I. şi sã permitã transportul cu carucioare al pacienţilor nedeplasabili şi al bagajelor.
(2) Parcarea vehiculelor este permisã numai în afara zonelor de cazare tratament.
ART. 86
Transportul local în comun se organizeazã pe baza unui plan de trafic, urmãrindu-se totodatã evitarea traversãrii zonelor de cazare-tratament de cãtre traseele mijloacelor de transport şi situarea staţiilor la distanţe de maxim 300-400 m de obiectivele deservite.
ART. 87
(1) Traficul feroviar trebuie sã fie astfel organizat încât sã nu afecteze liniştea, odihna şi confortul vizitatorilor.
(2) În situaţia în care staţiile CFR se aflã la distanţe mai mari de staţiune, trebuie sã se organizeze transportul local auto pentru vizitatorii curanţi sau turişti.
ART. 88
Transportul aerian se organizeazã mai ales pentru deservirea marilor staţiuni, în principal a celor de largã solicitare internaţionalã, prin aeroporturi şi helioporturi amplasate în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare.
ART. 89
Activitãţile de transport turistic asigurate prin unitãţile de profil trebuie sã fie organizate la distante cât mai mari de zonele de cazare-tratament.
3. Spaţiile verzi din staţiuni
ART. 90
(1) Amenajarea spaţiilor verzi trebuie sã fie efectuatã în urmãtoarele scopuri:
a) asigurarea în zona staţiunii a unui cadru optim din punct de vedere peisagistic şi curativ;
b) protejarea factorilor naturali - zãcãminte de apã din subsol, oglinzi de apã, microclimat;
c) tratament şi odihnã - spatii verzi cu specific organizate în zonele cazare şi tratament;
d) agrement - parcuri publice.
(2) Suprafaţa spaţiilor verzi trebuie sã ocupe 2/3 din teritoriul cuprins în perimetrul staţiunii, fiind dimensionat dupã norma de 50-150 m.p. pentru un vizitator sau un locuitor permanent.
4. Echiparea tehnico - edilitarã a staţiunilor
ART. 91
Staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice trebuie sã fie asigurate, la nivelul importanţei şi a gradului de confort respectiv, cu dotãri referitoare la:
a) alimentare cu apã potabilã - aprox. 350 - 700 l/min.;
b) canalizare pentru apele reziduale şi meteorice;
c) furnizarea energiei calorice;
d) furnizarea energiei electrice;
e) reţeaua de telecomunicaţii.
ART. 92
Realizarea echipãrii tehnico-edilitare a staţiunii impune respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) interzicerea deversãrii apelor reziduale în lacuri terapeutice, chiar în condiţiile decantãrii şi tratãrii;
b) efectuarea deversãrii apelor reziduale minerale şi a nãmolurilor terapeutice utilizate în emisarul general al reţelei publice de canalizare dupã neutralizarea prealabilã sau în locuri anume organizate pentru restituire - recuperare, în conformitate cu reglementãrile Ministerului Sãnãtãţii;
c) amplasarea centralelor termice furnizoare de energie caloricã necesarã pentru încãlzit şi pentru pregãtirea apei calde, potabilã şi mineralã, în conformitate cu reglementãrile legale în vigoare, la distanţe optime de centrul de greutate al staţiunii în zone care sã asigure evitarea influenţei vânturilor dominante care ar putea antrena emanaţii de gaze şi fum spre staţiune;
d) amplasarea de regulã subteranã a reţelelor de înaltã şi joasã tensiune, acestea putând fi şi aeriene în situaţii de relief şi spaţii plantate; precum şi în staţiunile de interes local;
e) amplasarea de regulã subteranã a reţelelor de instalaţii de telecomunicaţii şi radioficare, mai ales în zonele centrale şi în zonele de cazare - tratament.
5. Protecţia staţiunilor
ART. 93
Protecţia staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice se realizeazã prin instituirea de zone de protecţie hidrogeologicã şi sanitarã în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
6. Delimitarea staţiunii
ART. 94
(1) În funcţie de structura sau vecinãtatea fatã de alte localitãţi staţiunile se diferenţiazã în urmãtoarele categorii:
a) staţiuni balneare, climatice sau balneoclimatice cu funcţii exclusive de tratament sau odihnã, ca localitãţi independente;
b) staţiuni situate în continuarea unor localitãţi urbane sau rurale;
c) staţiuni situate în cadrul unor localitãţi urbane sau rurale, în care zonele de tratament - odihnã se întrepãtrund cu alte zone ale localitãţii respective.
(2) Delimitarea staţiunii se face în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, respectându-se un indice de minimum 100-200 m.p. pentru un vizitator sau un locuitor permanent.
7. Restricţii cu caracter general
ART. 95
Sistematizarea staţiunilor este condiţionatã de respectarea urmãtoarelor restricţii cu caracter general:
a) interzicerea în limitele şi în zona înconjurãtoare a staţiunii a organizãrii unor activitãţi care ar putea polua aerul, apele, solul, subsolul şi resursele naturale terapeutice, pãdurile şi orice fel de vegetaţie terestrã şi acvaticã, precum şi zonele construite;
b) prevenirea oricãror interferenţe cu caracter nociv pentru zonele de tratament - odihnã - turism în cazul staţiunilor cu specific complex care au şi funcţii industriale, agricole şi altele asemenea.
8. Criterii unitare pentru definirea şi autorizarea funcţionãrii staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice permanente şi pentru definirea localitãţilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi autorizarea funcţionãrii acestora ca staţiuni sezoniere.
ART. 96
Criteriile pentru definirea şi autorizarea staţiunilor balneare cu caracter permanent sunt urmãtoarele:
a) existenţa în cantitãţi corespunzãtoare a surselor terapeutice şi afactorilor naturali terapeutici recunoscuţi ştiinţific ca eficienţi - ape minerale terapeutice, lacuri şi nãmoluri terapeutice, gaze naturale terapeutice;
b) existenta de unitãţi sanitare organizate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, prin care sã fie acordatã asistenţa medicalã balnearã profilacticã, terapeuticã şi, dupã caz, de recuperare, în funcţie de profilul staţiunii;
c) existenţa instalaţiilor balneotehnice necesare captãrii, transportului şi utilizãrii terapeutice a factorilor naturali, adecvate metodologiilor în vigoare de aplicare terapeuticã acestor factori:
d) existenţa unui complex de instalaţii şi dotãri de medicinã fizicã adaptate profilurilor patologiei care se trateazã în staţiunea respectivã: hidrokinetoterapie, kinetoterapie, termomasoterapie, electroterapie, pneumoterapie, terapie ocupaţionalã şi altele asemenea;
e) existenţa posibilitãţii de asigurare a regimurilor alimentare adaptate bolilor tratate în staţiunea respectivã;
f) existenţa dotãrilor necesare pentru asigurarea asistenţei medicale de urgenţã în regim de continuitate: camerã de gardã dotatã corespunzãtor, medic de gardã, autosanitarã, precum şi punct de terapie intensivã în staţiunile cu profil cardiorespirator;
g) existenţa dotãrilor minimale pentru efectuarea de investigaţii adaptate profilului staţiunii, pentru stabilirea diagnosticului şi urmãrirea efectelor terapeutice;
h) existenţa personalului medico-sanitar instruit în patologia specificã staţiunii şi în metodologia utilizãrii eficiente a factorilor naturali terapeutici;
i) existenţa unui microclimat nepoluat;
j) realizarea condiţiilor unei urbanistici moderne: reţea de apã potabilã şi de canalizare, iluminat electric, cãi de acces şi drumuri asfaltate sau pavate, construcţii salubre, neaglomerate şi cu arhitecturã corespunzãtoare, predominanţa spaţiilor verzi;
k) stabilirea perimetrului de protecţie sanitarã a surselor de factori naturali terapeutici, în scopul evitãrii elementelor care ar putea polua microclimatul şi factorii naturali terapeutici sau ar putea produce poluare fonicã sau esteticã în perimetrul staţiunii - construcţii, industrii, ateliere, crescãtorii animale şi altele asemenea;
l) existenţa posibilitãţilor de relaxare, sport, culturalizare.
ART. 97
Criteriile pentru definirea şi autorizarea staţiunilor climatice cu caracter permanent sunt urmãtoarele:
a) existenta unui bioclimat cu efecte favorabile, diferenţiate, asupra organismului uman sãnãtos sau bolnav, care este bine definit în sensul cunoaşterii tuturor factorilor care îl compun - temperaturi, regim pluviometric, mişcare a aerului, ionizare a aerului, încãrcare cu aerosoli naturali a aerului şi altele asemenea ca şi a factorilor conecşi - altitudinea, structura solului, configuraţia reliefului, oglinzile de apã, cadrul peisagistic general, spaţiul verde arboricol şi floricol şi altele asemenea;
b) existenţa unui punct dotat şi încadrat de observaţie şi urmãrire a factorilor climatici şi microclimatici din staţiune;
c) existenţa condiţiilor pentru reconfortarea şi întãrirea sãnãtãţii şi a capacitãţii de muncã, prin instalaţii şi amenajãri care sã asigure utilizarea corectã a factorilor bioclimatici ai staţiunii: plaje, solarii, ştranduri, terenuri de sport şi agrement în aer liber, trasee marcate pentru curã de teren, terase, umbrare, parcuri pentru aeroterapie, bazine de înot, piscine, sãli de gimnasticã şi altele asemenea;
d) stabilirea şi respectarea zonei de protecţie sanitarã a staţiunii în scopul evitãrii poluãrii;
e) realizarea condiţiilor unei urbanistici moderne prevãzute la art. 96 lit. j).
f) existenţa unor mijloace variate de relaxare şi agrement;
g) asigurarea asistenţei medicale inclusiv a climatoterapiei.
ART. 98
Criteriile pentru autorizarea funcţionãrii staţiunilor balneoclimatice cu caracter permanent sunt stabilite prin cumularea criteriilor de autorizare a staţiunilor balneare şi climatice, dupã caz,

ART. 99
Criteriile pentru definirea localitãţilor balneare şi pentru autorizarea funcţionãrii acestora ca staţiuni balneare cu caracter sezonier sunt urmãtoarele:
a) existenţa pe teritoriul localitãţii a factorilor naturali terapeutici - ape minerale, lacuri, nãmoluri şi turbe terapeutice, gaze naturale terapeutice;
b) existenţa de amenajãri balneotehnice pentru utilizarea factorilor naturali terapeutici care sã respecte cerinţele igienico-sanitare precum şi normele tehnice de utilizare a acestor factori;
c) existenta cel puţin a unui medic de specialitate recuperare, medicinã fizicã şi balneologie care sã asigure aplicarea metodologiei de utilizare a factorilor naturali terapeutici specifici localitãţii respective;
d) existenţa de amenajãri care sã permitã efectuarea climatoterapiei, adaptatã principalelor elemente geografice ale localitãţii - plaje, trasee marcate pentru curã de teren, alei în parcurile naturale şi altele asemenea;
e) existenţa posibilitãţii de procurare prin reţeaua comercialã localã a produselor necesare asigurãrii la nivel minimal a regimurilor alimentare recomandate în diferite afecţiuni - preparate dietetice industrializate sau pregãtite în cadrul unitãţilor de alimentaţie publicã.
ART. 100
Criteriile pentru definirea localitãţilor climatice şi pentru autorizarea funcţionãrii acestora ca staţiuni climatice cu caracter sezonier sunt urmãtoarele:
a) existenţa unui bioclimat favorabil stabilitã fie prin studii directe, fie prin analogie cu zone similare de bioclimat ca şi a factorilor conecşi care sã contribuie la realizarea efectelor sanogene - relief, vegetaţie, oglinzi de ape, cadru peisagistic;
b) respectarea limitelor zonei de protecţie sanitarã;
c) existenţa de amenajãri care sã permitã efectuarea unei climatoterapii corespunzãtoare, adaptate la principalele elemente geografice ale localitãţi-plaje, trasee marcate pentru curã de teren, alei în parcurile naturale şi altele asemenea;
d) existenta posibilitãţii de procurare prin reţeaua comercialã localã a produselor necesare asigurãrii la nivel minimal a regimurilor alimentare recomandate în diferite afecţiuni - preparate dietetice industrializate sau pregãtite în cadrul unitãţilor de alimentaţie publicã.
ART. 101
Criteriile pentru definirea localitãţilor balneoclimatice şi pentru autorizarea funcţionãrii acestora ca staţiuni balneoclimatice sezoniere se stabilesc prin cumularea condiţiilor prevãzute pentru localitãţile balneare şi localitãţile climatice.

CAP. V
NORME TEHNICE DE UTILIZARE A SUBSTANŢELOR MINERALE TERAPEUTICE

1. Principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi utilizarea apelor minerale în scopuri terapeutice

ART. 102
Exploatarea şi utilizarea raţionalã a apelor minerale în scopuri terapeutice are la bazã principiul general al menţinerii nealterate a condiţiilor fizico-chimice naturale din zãcãmânt, prin soluţionãri balneotehnice adecvate şi prin respectarea cu stricteţe a unor norme referitoare la:
a) captare;
b) pompare;
c) transport;
d) înmagazinare;
e) distribuţie la consumator;
f) evacuare a apelor reziduale;
g) tipuri de aparaturi;
h) materiale utilizate.
ART. 103
Captarea apelor minerale terapeutice din izvoarele naturale trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) executare direct pe sursã, prin decopertãri pânã la roca de bazã;
b) absorbţia integralã a debitului, în care scop se impune interceptarea la nivel cât mai profund a cãilor de acces ale apei, înainte de divagarea acesteia;
c) evitarea la maximum contactul apei cu aerul atmosferic;
d) utilizarea pentru construcţii - instalaţii şi pentru diferite dispozitive accesorii a unor materiale rezistente la acţiunea agresivã a apelor cu conţinut gazos de dioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi cloruri - betoane speciale, materiale ceramice vitrifiate, materiale plastice, sticlã, oţel inox, alamã cromatã, bronz fosforos, cauciuc dur;
e) asigurarea posibilitãţii de vizitare în întregime;
f) efectuare prin clopote sub presiune în cazul apelor cu conţinut gazos de dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat;
g) instalarea, în limita posibilitãţilor, a unor dispozitive de reglare - dirijare a debitelor;
h) realizarea scurgerii apelor provenite din sursele captate astfel încât sã se evite recircuitarea apei în captare.
ART. 104
Captarea apelor minerale terapeutice prin foraje trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) echiparea sondelor cu coloane fabricate din materiale plastice, filtre din metal emailat sau oţel inox, vane din grafal şi altele asemenea;
b) realizarea pe tronsonul superior al sondei a unui diametru minim al coloanei de echipare de 200 mm pentru a se permite introducerea pompelor submersibile pânã la adâncimea optimã de exploatare efectuându-se tubarea acestora cu coloane pierdute în cazurile în care straturile acvifere mai adânci reclamã utilizarea unor diametre mai reduse;
c) utilizarea tehnologiei speciale de cimentare a forajelor - cimentãri cu prizã rapidã în cazul apelor minerale însoţite de gaze - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat;
d) etanşarea forajelor la suprafaţa terenului, atât cazul celor cu nivel piezometric negativ cât şi pentru cel artezian, fiind creatã astfel posibilitatea recoltãrii degajãrilor de gaze - dioxid de carbon - din perna de gaze de la partea superioarã a coloanelor, pentru diferite utilizãri ca; reimpregnare a apelor de balneaţie sau pentru îmbuteliere, alimentare a instalaţiilor mofetariene, îmbuteliere de dioxid de carbon în scopul industrializãrii;
e) utilizarea în cursul procesului de exploatare a apelor cu conţinut de dioxid de carbon a pompelor submersibile pentru exploatarea sub presiune a zãcãmântului, în scopul evitãrii degazeificãrii, chiar în cazul forajelor arteziene;
f) exploatare strictã în limitele resurselor de substanţe terapeutice naturale.
ART. 105
(1) Extragerea apelor minerale terapeutice din acumulãrile existente în ocniţe de sare, lacuri şi apa mãrii se efectueazã prin instalaţii de pompare executate din materiale rezistente la coroziune.
(2) Prizele de recoltare sau sorburile se vor amplasa la adâncimi şi distanţe mai mari de la mal, mai ales când în zonele respective existã amenajãri de solarii.
ART. 106
(1) În situaţiile în care pentru izvoarele de ape minerale terapeutice utilizate pentru curã internã este necesarã instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea sursei şi punctul de consum se utilizeazã pentru apele negazoase pompe submersibile de micã capacitate sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conţinut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, se poate utiliza unul din urmãtoarele sisteme:
a) pompare sub presiune cu pompe submersibile de micã capacitate;
b) gaz-liftare cu dioxid de carbon - gazul se recircuiteazã.
(2) În situaţiile în care pentru izvoarele de ape minerale utilizate pentru curã externã este necesarã instalarea unui sistem de pompare amplasat între captarea sursei şi punctul de consum se utilizeazã pentru apele negazoase pompe submersibile sau pompe cu piston, iar pentru apele cu conţinut gazos se utilizeazã exclusiv sisteme de pompare cu presiuni mãrite prin pompa submersibilã în scopul evitãrii degazeificãrii.
ART. 107
(1) În situaţiile în care este necesarã pomparea apelor minerale terapeutice captate prin sonde forate sau puţuri, pentru apele negazoase poate fi utilizat orice sistem de pompare, în funcţie de caracterul şi parametrii hidrodinamici ai zãcãmântului acvifer, iar pentru apele cu conţinut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, se utilizeazã în exclusivitate pompe submersibile instalate la adâncimi optime din punct de vedere hidrodinamic şi al concentraţiei gazoase, inclusiv în cazul surselor hidrominerale arteziene.
(2) Exploatarea apelor minerale terapeutice în condiţiile prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie efectuatã cu debite dirijate, în funcţie de necesitãţi, chiar şi în cazul sondelor cu debitare artezianã la presiuni comparabile cu presiunea corespunzãtoare nivelului de amplasare a sorbului pompei, în scopul evitãrii degazeificãrii.
ART. 108
(1) Recoltarea apelor minerale terapeutice din acumulãrile formate în ocnite de sare, din lacuri şi din mare se poate face prin utilizarea oricãrui sistem de pompare în funcţie de condiţiile specifice, amplasarea sorbului fiind efectuatã astfel încât sã fie evitatã absorbţia de ape poluate, materii în suspensii, vegetaţie subacvaticã şi altele asemenea.
(2) Exploatarea pentru curã externã a apelor din lacurile şi ocnitele utilizate ca piscine publice este interzisã, exceptându-se situaţiile în care acestea au un volum mare de apã şi în condiţiile avizãrii prealabile de cãtre Ministerul Sãnãtãţii.
ART. 109
(1) În proiectarea şi executarea sistemelor de transport al apelor minerale terapeutice trebuie sã se ţinã seama de necesitatea îndeplinirii urmãtoarelor condiţii balneotehnice:
a) menţinerea în conductele de transport pentru apele cu conţinut gazos - dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, a unor presiuni superioare presiunii la care se realizeazã priza de apã, respectiv asigurarea circulaţiei înecate pe conducte -secţiune plinã;
b) aplicarea de procedee tehnice care sã împiedice contactul apei cu aerul atmosferic, în scopul evitãrii degradãrii apelor vehiculate prin conductele de transport;
c) menţinerea în conducte a unei viteze optime constante în circulaţia apei, în urmãtoarele scopuri:
- antrenarea bulelor de gaz provenite din degajare
- evitarea şocurilor de presiune în conducte.
d) fabricarea conductelor de transport din materiale care sã nu intre în reacţie cu apa vehiculatã - materiale plastice, eventual armate cu fibre de sticlã, oţeluri inox, asbociment şi altele asemenea;
e) alegerea materialului optim pentru conductele de transport al apelor minerale trebuie sã fie precedatã de efectuarea unui studiu pentru fiecare caz în parte;
f) izolarea termicã a conductelor de transport al apelor termominerale;
g) proiectarea conductelor de transport cu secţiune constantã, evitându-se pantele mari, coturile şi curbele pronunţate;
h) realizarea pentru conductele de transport a unor trasee vizitabile şi accesibile în întregime pentru intervenţii şi întreţinere, prevãzute cu vane de degazeificare dupã necesitãţi - în cazul apelor cu conţinut gazos.
(2) Oprirea sistemului de transport prin conducte în cazul apelor gazoase trebuie sã fie efectuatã numai în situaţii accidentale, fiind totodatã necesarã prevederea unor ventile de dezaerisire montate lateral pentru a se evita evacuarea gazelor în funcţionarea normalã.
(3) În cazuri deosebite, când trebuie sã fie evitate stagnãri în desfãşurarea proceselor de balneaţie sau de îmbuteliere poate fi analizatã posibilitatea montãrii pe anumite trasee ale conductei principale a unei conducte anexã utilizabilã în caz de intervenţii tehnice fortuite pe sistemul de transport.
ART. 110
(1) Înmagazinarea apelor minerale terapeutice se efectueazã în scopul asigurãrii de stocuri tampon şi al distribuirii în reţeaua balneotehnicã de folosinţã.
(2) Mijloacele utilizate pentru înmagazinarea apelor minerale sunt:
a) rezervoare;
b) bataluri.
3) În funcţie de modul de execuţie şi de amplasare rezervoarele pot fi;
a) subterane;
b) la nivelul solului;
c) supraterane - castele de apã.
ART. 111
(1) Proiectarea şi execuţia tehnicã a rezervoarelor pentru ape minerale terapeutice trebuie sã fie efectuatã în conformitate cu normele uzuale în vigoare, respectându-se urmãtoarele condiţii specifice tehnicii balneare:
a) rezistenţa materialelor de execuţie la acţiunea corosivã a apelor minerale -betoane speciale şi metal, protejate anticorosiv cu pelicule de silicaţi şi rãşini polimerice, epoxidice;
b) proiectarea mai multor compartimente în scop de întreţinere şi intervenţii tehnice, precum şi în scopul asigurãrii unei funcţionalitãţi fãrã întrerupere, prevãzându-se totodatã şi posibilitãţi de vizitare pentru fiecare compartiment;
c) realizarea unei etanşeitãţi perfecte în scopul evitãrii totale a contactului cu aerul atmosferic;
d) instalarea la partea inferioarã a rezervoarelor a sistemelor de umplere şi preluare a apei, în scopul evitãrii aerãrii apei înmagazinate şi a degazeificãrii apelor gazoase -dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, în timpul alimentãrii sau golirii;
e) realizarea de izolaţii termice corespunzãtoare a rezervoarelor în vederea pãstrãrii la maximum posibil a temperaturii iniţiale a apei.
(2) Batalurile se utilizeazã în practica balnearã numai în cazuri locale - ape cloruro-sodice de mare concentraţie şi mare debit, utilizabile pentru cura externã.
ART. 112
Rezervoarele de înmagazinare a apelor minerale terapeutice îndeplinesc urmãtoarele funcţii:
a) acumulãri de rezerve de ape minerale terapeutice pentru procesele balneare sau în alte scopuri;
b) distribuirea apelor minerale terapeutice în reţelele consumatorilor în sistem gravitaţional, prin stabilirea unor amplasamente convenabile în teren;
c) distribuirea apelor minerale terapeutice - simultanã, dupã caz, prin racordare multiplã la reţelele unor consumatori diferiţi: balneaţie, îmbuteliere, extragere de sãruri, extragere de gaze.
ART. 113
Regimul de exploatare a rezervoarelor şi batalurilor de ape minerale terapeutice implicã în mod obligatoriu respectarea urmãtoarelor reguli:
a) asigurarea la partea superioarã a rezervorului a unei perne de gaz inert ~ dioxid de carbon, azot, în scopul înmagazinãrii fãrã contact cu aerul atmosferic;
b) menţinerea în rezervor a unui nivel de presiune cel puţin egal cu presiunea punctului de recoltare a apei din zãcãmânt, în toate cazurile presiunea fiind superioarã presiunii atmosferice, în scopul menţinerii în soluţie a gazelor dizolvate;
c) asigurarea în rezervor a unui nivel de temperaturã a apei cât mai apropiat de temperatura apei din zãcãmânt;
d) valorificarea energeticã a apelor hipertermale înainte de înmagazinarea acestora în scop terapeutic, acţiune realizatã prin utilizarea unor instalaţii de recuperare a excesului de cãldurã în raport cu necesitãţile balneare, amplasate pe traseul dintre sursã şi rezervorul de acumulare;
e) funcţionarea rezervoarelor deschise sau bataluri în regim de strictã asigurare a respectãrii mãsurilor adecvate pe linie de protecţie igienico-sanitarã a apelor acumulate.
ART. 114
(1) În scopul evitãrii poluãrii mediului natural evacuarea apelor minerale terapeutice uzate trebuie sã fie efectuatã dupã operaţiuni prealabile de desalinizare sau diluare pentru eventualã industrializare a sãrurilor rezultate;
(2) În cazuri speciale se preconizeazã recircularea şi autoepurarea apei.
ART. 115
Cura externã cu ape minerale terapeutice este practicatã în bazele de tratament prin utilizarea urmãtoarelor mijloace balneotehnice:
a) cãzi individuale;
b) bazine pentru balneaţie;
c) bazine de kinetoterapie;
d) bazine piscinã în solarii;
e) cabinete pentru irigaţii medicinale.
ART. 116
(1) Consumul de apã mineralã terapeuticã necesar pentru o procedurã la cadã este de aprox. 300 l, considerându-se în calculele de evaluare a capacitãţilor balneare un metru cub pentru 3 bãi;
(2) Temperatura apei în cadã se obţine local printr-o baterie de amestec racordatã la reţeaua de alimentare şi se situeazã între 36 - 37,5 grade C putând varia în limite mai largi în funcţie de scopul urmãrit.
(3) Conductele de alimentare şi de scurgere ale cãzilor trebuie sã fie astfel dimensionate încât sã asigure umplerea în 5 minute şi golirea în 3 minute.
(4) Reţeaua interioarã a conductelor de alimentare cu apã mineralã trebuie sã fie executatã din materiale care sã evite producerea de combinaţii chimice în contact cu apa mineralã, iar conductele de scurgere trebuie sã fie executate din ţevi de PVC dur.
ART. 117
(1) Bazinele pentru balneaţie pentru bãi în comun efectuate concomitent de 4-6 persoane se proiecteazã de regulã în formã dreptunghiularã, la înãlţime de 0,75 - 0,80 m faţã de pardoseala sãlii, cu adâncimea uniformã a apei de 0,90 - 1m, fiind prevãzute cu balustradã interioarã de susţinere montatã la cel puţin una din laturile lungi şi având de-a lungul aceleiaşi laturi o banchetã pentru poziţia şezând.
(2) Accesul în bazinele pentru balneaţie se face printr-o scarã prevãzutã cu o cuvã alimentatã cu apã caldã în curgere continuã, pentru clãtirea obligatorie a picioarelor.
(3) Temperatura uzualã a apei din bazinele pentru balneaţie este 37 grade C şi este obţinutã printr-o vanã centralã de amestec;
(4) În scopul asigurãrii unor condiţii optime de igienizare alimentarea bazinelor pentru balneaţie se face prin curgere continuã la preaplin, prevãzându-se un jgheab interior de colectare executat pe una din laturile mai libere astfel încât consumul de apã necesar pentru funcţionarea bazinului în program util de 7 ore înainte de amiazã se poate deduce din condiţia ca la sfârşitul zilei de lucru apa în bazin sã fie schimbatã o datã.
(5) În imediata vecinãtate a sãlilor bazinelor pentru balneatie şi în legãturã directã cu acestea trebuie sã fie prevãzute duşuri de curãţenie şi instalaţii pentru dezinfecţia antimicoticã a picioarelor şi a pardoselilor în spaţiile în care se circulã fãrã încãlţãminte.
(6) Capacitatea bazinelor se proiecteazã potrivit normei de 4 metri pãtraţi de persoanã.
(7) În scopul rezistentei la acţiunea corosivã a apelor minerale terapeutice utilizate în cura externã, bazinele pentru balneatie se construiesc din urmãtoarele materiale:
a) beton turnat cu dozaj puternic, izolat şi placat pe strat de suport tratat cu produse hidrofobe de tip Apa Stop cu plãci ceramice;
b) tronsoane prefabricate din material plastic armat cu fibre de sticlã, sau din aluminiu, montate în cãzi de beton obişnuit turnat;
c) Bazinele pentru balneatie nu se alimenteazã cu ape minerale care degajã potenţial dioxid de carbon sau hidrogen sulfurat decât dupã degazeificare prealabilã avându-se în vedere amplasarea lor în spatii închise, urmãrindu-se totodatã evitarea acţiunii nocive asupra ochilor şi cãilor respiratorii, precum şi prevenirea acţiunii corosive asupra materialelor de contact.
ART. 118
Bazinele de kinetoterapie pentru recuperãri medicale se proiecteazã în condiţii asemãnãtoare cu bazinele pentru balneatie, cu urmãtoarele diferenţe:
a) asigurarea capacitãţii utile pentru 10-12 persoane concomitent, în funcţie de precizãrile Temei-program;
b) adâncime variabilã a apei între 1,20 şi 1,40 m - prin Temã se poate solicita şi o nişã cu adâncime de 1,60 - 1,70 m pentru elongaţii cu încãrcare în poziţia ortostaticã;
c) nivelul uzual al temperaturii apei între 34 - 36 grade C;
(2) În scopul efectuãrii unor proceduri kinetice bazinelor de kinetoterapie trebuie sã fie dotate cu dispozitive de liftare, iar pe marginea interioarã sau la exterior, de-a lungul cel puţin al uneia din laturi, trebuie sã se amenajeze diferite puncte de ancorare - balustrade, tije, cârlige şi altele asemenea.
(3) Deosebit de dotãrile prevãzute la alin. (2), bazinele de kinetoterapie trebuie sã fie prevãzute cu urmãtoarele dispozitive: planşete submerse, suspensoare pentru elongaţii verticale, strapontine, scaune cu bare de susţinere, şine cu glisor pentru mers susţinut în apã şi altele asemenea.
(4) Bazinele de kinetoterapie, datoritã specificitãţii procedurilor sunt alimentate de regulã cu apã potabilã din reţeaua publicã.
(5) Bazinele de kinetoterapie nu se alimenteazã cu ape minerale terapeutice care degajã potenţial dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat decât dupã degazeificare prealabilã avându-se în vedere amplasarea lor în spaţii închise, urmãrindu-se totodatã evitarea acţiunii nocive asupra ochilor şi a cãilor respiratorii, precum şi prevenirea acţiunii corosive asupra materialelor de contact.
(6) Bazinele de kinetoterapie pot fi alimentate cu ape minerale cu conţinut gazos în cazul surselor importante de ape termale, fiind predominantã în aceste situaţii valorificarea în terapie a energiei calorice.
ART. 119
Bazinele piscinã în solarii se proiecteazã în conformitate cu normele uzuale pentru aceste tipuri de bazine, avându-se în vedere profilul general de agrement şi cãlire.
ART. 120
Cabinetele pentru irigaţii medicinale, rectale sau vaginale, se proiecteazã şi se amnenajeazã avându-se în vedere urmãtoarele dotãri:
a) cãzi prevãzute cu instalaţii speciale, plus paturi pentru relaxare în cazul cabinetelor pentru irigaţii rectale - bãi intestinale;
b) mese ginecologice pentru irigaţii vaginale, plus paturi pentru aplicaţii de tampoane;
c) grupuri sanitare proprii, duşuri şi lavoare pentru fiecare cabinet.
ART. 121
Încãlzirea apelor minerale terapeutice pentru cura externã este efectuatã în instalaţii schimbãtoare de cãldurã fabricate din inox, agentul de încãlzire fiind aburul de joasã presiune furnizat de la un punct termic.
ART. 122
Pregãtirea apei calde minerale care alimenteazã cãzile şi bazinele de balneaţie şi pe cele de kinetoterapie, dupã caz, cu temperaturi potrivite indicaţiilor medicale, poate fi efectuatã în urmãtoarele modalitãţi:
a) încãlzire într-o staţie centralizatã;
b) pregãtire localã prin baterii de amestec, eventual cu diluţia apei minerale reci de mare concentraţie prin adaos de apã obişnuitã caldã - cloruro-sodice;
c) reimpregnarea continuã cu dioxid de carbon prin difuzoare de bule de gaze montate la fiecare cadã, metodã utilizatã în cazul apelor carbogazoase în care concentraţia acestui gaz ajunge la nivelul de 1g/l indiferent de modalitatea de încãlzire - schimbãtoare de cãldurã centralizate sau locale, boilere, introducere de abur viu direct în apã, pereţi dubli cu serpentine cu abur şi altele asemenea;
ART. 123
Reţeaua de conducte pentru alimentarea cãzilor şi bazinelor cu ape minerale trebuie sa fie fabricatã din materiale rezistente la agresivitatea acestor ape.
ART. 124
Reţeaua de scurgere a apelor minerale terapeutice uzate trebuie sã fie construitã din conducte fabricate din asbociment sau fontã.
ART. 125
(1) Instalaţiile de ventilaţie din încãperile de balneaţie cu ape minerale terapeutice sunt fabricate din tablã galvanizatã, protejate atât la interior cât şi la exterior cu pelicule de elastomeri sau din folii de PVC fasonate la cald şi sudate.
(2) Ventilatoarele trebuie sã fie de asemenea fabricate din materiale rezistente la acţiunea agenţilor corosivi degajaţi ca urmare a evaporãrii apelor minerale.
ART. 126
Reţeaua electricã pentru iluminat şi forţã, conductorii de cupru, corpurile de iluminat fluorescent şi aparatura electricã din spaţiile de balneaţie cu ape minerale se instaleazã în conformitate cu normativele de specialitate în vigoare, avându-se în vedere asigurarea unei perfecte etanşeitãţi.
ART. 127
Rãcirea apelor hipertermale pentru cura externã se poate face în aparate schimbãtoare de cãldurã construite din materiale care sã evite producerea de reacţii chimice în contact cu apa mineralã.
ART. 128
Alimentarea cãzilor sau bazinelor de balneaţie cu ape termale poate fi efectuatã fie prin staţii centrale la temperatura de serviciu, fie prin rãcire localã la cãzi sau la bazine, prin baterii de amestec - apã hipertermalã plus apã rãcitã mineralã.
ART. 129
Întreţinerea instalaţiilor de alimentare cu apã mineralã şi a reţelei de scurgere a apelor uzate se asigurã prin tunele tehnice vizitabile a cãror amenajare este obligatorie cel puţin pentru conductele magistrale.
ART. 130
(1) Finisajele în spaţiile de tratamente balneare prin ape minerale terapeutice pentru curã externã se executã din materiale rezistente la acţiunea corosivã mai ales a apelor cloruro-sodice, sulfuroase, carbogazoase.
(2) Tencuielile se executã pe bazã de mortaruri cu dozaj puternic de ciment cu adaos de soluţii hidrofobe de tip "Apa Stop".
(3) Pardoselile se executã din placaje ceramice vitrifiate.
(4) Pereţii subţiri pentru panotaje exterioare se executã din PVC sau din betoane prefabricate protejate cu pelicule hidrofobe anticorosive.
(5) Tâmplãria interioarã - uşi, ferestre, se executã din aluminiu eloxat.
ART. 131
Cura internã cu ape minerale terapeutice se efectueazã prin administrarea acestora prin ingestie - crenoterapie şi prin aerosoli şi inhalaţii.
ART. 132
(1) Crenoterapia este efectuatã cu ape minerale terapeutice preluate direct de la sursã - izvoare, foraje şi altele asemenea, cu ape minerale transportate în recipienti la puncte de distribuţie şi servite exclusiv la orele stabilite de medic şi cu ape minerale îmbuteliate şi procurate din reţeaua comercialã.
(2) Crenoterapia efectuatã direct de la sursã necesitã existenta unei captãri simple instalatã cu un punct de servire sau existenţa unei buvete - captare mai reprezentativã din punct de vedere estetico - constructiv.
(3) În cazuri deosebite Crenoterapia poate fi efectuatã în pavilioane prevãzute cu spatii de servire - eventual puncte de distribuţie cu cadre medii sanitare, pe baza prezentãrii de cãtre pacienţi a prescripţiei medicale, în zone de consum al apelor în plimbãri uşoare - terase libere sau acoperite sau spaţii dotate cu bãnci şi canapele, putând fi amenajate ghişee pentru vânzarea de recipienţi şi tevi-sugar necesare pentru ingestia apei în prize încete.
(4) Atât în cazul buvetelor cât şi al pavilioanelor pot fi distribuite concomitent, dupã caz, ape minerale provenite din mai multe surse, prin robinete de serviciu separate.
(5) Pentru fiecare izvor trebuie sã fie afişatã denumirea acestuia şi compoziţia chimicã a apei minerale captate.
(6) În funcţie de prescripţiile medicale apele minerale terapeutice pentru crenoterapie pot fi consumate la temperatura sursei sau pot fi încãlzite în recipienţi, în instalaţii de tip bain-marie, încãlzirea fiind efectuatã de regulã la barurile de servire.
(7) Apele minerale terapeutice pentru curã internã care sunt îmbuteliate sunt supuse unei tehnologii speciale de îmbuteliere în conformitate cu normele specifice în vigoare, situaţie care determinã stabilirea unui timp de pãstrare în condiţii adecvate întuneric şi temperaturi scãzute care nu trebuie sã depãşeascã 3 luni.
ART. 133
Captãrile din izvoare, a buvetele şi pavilioanele trebuie sã fie construite ţinând seama de necesitatea utilizãrii unor materiale rezistente la coroziune betoane cu dozaj puternic de ciment, piatra şi marmura durã, bazaltul, sticla, oţelurile inox, alama, bronzul şi altele asemenea.
ART. 134
(1) Cura internã cu ape minerale terapeutice -clorurate iodo-bromate, sulfuroase prin aerosolizãri şi inhalaţii se practicã în încãperi special amenajate în cadrul unor baze de tratament, prin urmãtoarele tipuri de proceduri:
a) individuale, care necesitã lavoare, instalaţii de aerosoli-pulverizatii, inhalaţii, gargarisme şi scaune pentru pacienţi;
b) în comun, care necesitã încãperi etanşe echipate cu instalaţii de ultrasunete pentru producerea şi distribuirea particulelor micronice de apã mineralã utilizatã pentru inhalaţii precum şi scaune pentru 4-10 persoane odatã pe procedurã;
(2) Procedurile individuale de aerosolizãri necesitã instalarea fie a aparatelor care funcţioneazã fãrã sursã de aer comprimat centralizate, fie a aparatelor puse în funcţiune şi alimentate cu aer comprimat furnizat de un electrocompresor montat în încãpere corespunzãtoare.
(3) Calcularea mãrimii compresoarelor în funcţie de numãrul de posturi pe care le deservesc se are în vedere norma de 25 litri aer/minut pentru fiecare post.
2. Principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi utilizarea nãmolurilor terapeutice - peloizi
ART. 135
Exploatarea şi utilizarea nãmolurilor terapeutice - peloizi cuprinde urmãtoarele procedee şi tehnici diferenţiate pentru fiecare categorie a acestor substanţe terapeutice:
a) recoltare;
b) sortare;
c) depozitare - înmagazinare;
d) pregãtire;
e) încãlzire;
f) transport;
g) utilizare;
h) evacuare din baza de tratament;
i) recuperare pentru reutilizare în scopuri terapeutice.
ART. 136
Recoltarea nãmolurilor terapeutice de lac cuprinde urmãtoarele etape:
a) balizarea parcelelor alese pentru exploatare;
b) efectuarea de sondaje şi amplasarea platformelor sau pontoanelor;
c) recoltarea propriu-zisã, care poate fi manualã sau mecanizatã, cu ajutorul instalaţiilor de tip greifer amplasate pe platforme plutitoare sau pe pontoane;
d) depozitarea în containere şi transportarea cu ambarcaţiuni speciale la mijloacele de transport auto care aprovizioneazã staţiile de distribuţie cãtre pavilioanele de tratament;
e) efectuarea de sondaje pentru stabilirea eficacitãţii exploatãrii, urmatã, dupã caz, de mutarea platformelor în alte locuri de recoltare.
ART. 137
(1) Depozitarea nãmolurilor terapeutice de lac trebuie sã fie efectuatã în rezervoare din beton sau metalice protejate cu pelicule de elastomeri, rãşini epoxidice, silicaţi de sodiu şi altele asemenea, construite îngropat sau la suprafaţa terenului, în funcţie de situaţia localã.
(2) Rezervoarele pentru depozitarea nãmolurilor terapeutice de lac trebuie sã fie proiectate cu mai multe compartimente, cu posibilitãţi de vizitare, spãlare, întreţinere şi trebuie sã fie bine etanşate şi izolate termic.
(3) Capacitatea rezervoarelor pentru depozitarea nãmolurilor terapeutice de lac se stabileşte în funcţie de necesitãţi, deosebindu-se astfel urmãtoarele tipuri:
a) rezervoare pentru depozitare îndelungatã - au deasupra un strat de apã din lac;
b) rezervoare pentru consum zilnic - se amplaseazã de regulã în zona bucãtãriei de nãmol din baza de tratament.
(4) Nãmolurile terapeutice de lac necesare pentru oncţiuni în aer liber se depoziteazã în rezervoare construite din beton, amplasate în incinta solariilor şi alimentate cu cantitãţile necesare pentru consumul de o zi - fãrã strat de apã deasupra.
ART. 138
Încãlzirea pentru împachetãri a nãmolurilor terapeutice de lac trebuie sã fie efectuatã pânã la temperaturi care sã nu altereze substanţele organice şi volatile, între 45 şi 50 grade C, utilizându-se, dupã caz, urmãtoarele modalitãţi:
a) reactoare cu pereţi dubli, având ca agent de încãlzire apã caldã sau aburi de joasã presiune;
b) încãlzire electricã - pentru consumuri mici;
c) încãlzire cu apã caldã, utilizându-se sistemul bain-marie în recipienti mici de aproximativ 101.
ART. 139
(1) Transportul nãmolurilor terapeutice de lac în incinta bazei de tratament, la locurile de efectuare a procedurilor, se efectueazã în funcţie de capacitatea serviciului de terapie respectiv prin urmãtoarele modalitãţi:
a) transport manual în recipienti deplasaţi cu cãrucioare - gueridon;
b) transport semimecanizat prin sisteme transportoare electromecanice instalate în zona de servire a locurilor de tratament, cu încãrcarea şi preluarea manualã a recipienţilor;
c) transport mecanizat, prin instalaţii de pompare - pompe cu melc;
(2) Nãmolurile terapeutice de lac transportate prin tehnicile prevãzute la alin. (1) se încãlzesc de regulã la temperatura uzualã pentru tratament.
(3) În cazul alimentãrii cãzilor pentru bãi cu nãmol amestecat cu apã mineralã acesta poate fi transportat în stare rece.
ART. 140
(1) Evacuarea nãmolurilor terapeutice din bazele de tratament este efectuatã avându-se în vedere recuperarea eventualã a unor cantitãţi cât mai importante situaţie realizabilã prin depozitarea nãmolului utilizat la împachetãri în recipienţã din material plastic transportabili pe cãrucioare de mânã, platforme şi altele asemenea pânã la rezervoarele de colectare din care va fi preluat şi îndepãrtate.
(2) Evacuarea nãmolului terapeutic de lac rezultat de la bãi, aflat în stare fluidã, poate fi efectuatã, în funcţie de situaţia localã, prin conducte într-un rezervor de sedimentare de unde va putea fi evacuat ulterior, sau prin conductã specialã direct în lacul din care a fost recoltat, în zone special stabilite în acest scop.
ART. 141
Recuperarea nãmolului terapeutic de lac poate fi efectuatã în situaţiile în care, în anumite condiţii de depozitare - bazine speciale sau în locurile în care a fost restituit, se produce autoepurarea şi regenerarea corespunzãtoare.
ART. 142
Având în vedere acţiunea corosivã a nãmolurilor sapropelice însoţite de anumite cantitãţi de apã mineralã din lacul de origine, în serviciile de tratament cu aceste substanţe terapeutice trebuie sã fie utilizate urmãtoarele instalaţii şi materiale:
a) conducte de transport fabricate din PVC dur, oţel inox, ţevi din poliesteri armaţi cu fibrã de sticlã - tuburi Ropafs;
b) pompe cu melc de comandã specialã;
c) paturi de împachetare din material plastic, comandã specialã sau lemn impregnat şi protejat cu peliculã din vopsele pe bazã de rãşini epoxidice;
d) cãzi fabricate din oţel inox, materiale plastice armate cu fibre de sticlã şi eventual fontã emailatã, protejate cu pelicule din rãşini epoxidice aplicate periodic şpriţuire;
e) armãturi şi conducte fabricate din materiale rezistente la coroziune;
f) conducte de evacuare fabricate din PVC sau asbociment;
g) finisaje executate dupã cum urmeazã:
- tencuieli pe bazã de mortaruri cu dozaj puternic de ciment, cu adãugare de soluţii hidrofobe de tip "apa stop";
- pardoseli din placaje ceramice vitrifiate;
- tâmplãrie interioarã - uşi, ferestre şi altele asemenea, din aluminiu eloxat;
h) mobilier care vine în contact cu recipienţii şi vasele de nãmol - mese, tejghele, poliţe şi altele asemene, construit cu blaturi protejate prin tablã de oţel inox, plãci de marmurã, plãci ceramice şi altele asemenea;
i) containere de transport manuale sau de micã mecanizare fabricate din otel inox sau PVC dur;
j) recipienţi de încãlzire pentru tratament fabricaţi din oţel inox;
k) dulapuri încãlzitoare, cu aburi sau cu curent electric, pentru pãstrarea recipienţilor cu nãmol cald un timp mai îndelungat, fabricate din oţel inox.
ART. 143
Modalitãţile de utilizare a nãmolurilor terapeutice de lac sunt urmãtoarele:
a) onctiuni reci urmate de expunere la soare şi apoi spãlare în spaţii amenajate de obicei în solarii, pe terase şi în alte locuri asemenea;
b) împachetãri calde prin aplicaţii, generale sau parţiale, bãi calde în cãzi cu adaos de apã mineralã terapeuticã, cataplasme şi tampoane vaginale;
c) aplicaţii sub formã de extracte - partea apoasã - în terapeuticã şi cosmeticã.
ART. 144
Recoltarea nãmolurilor terapeutice de turbã se efectueazã în conformitate cu natura zãcãmântului;
a) pentru turba de mlaştinã se utilizeazã agregate de recoltare - greifer cu cupe, autopurtate sau montate pe pontoane şi vase de tip amfibie, materialul recoltat urmând a fi transportat la o bazã de înmagazinare pentru sortare, depozitare, pregãtire şi distribuţie la bazele de tratament;
b) pentru turba uscatã recoltarea se efectueazã prin decopertare şi recoltare manualã pe fâşii segmentate;
ART. 145
Sortarea nãmolurilor terapeutice de turbã urmãreşte selecţia a douã categorii de turbã terapeuticã:
- turbã nedescompusã cu un conţinut ridicat de masã vegetalã care, prin operaţiunea de pregãtire devine aptã pentru uscare şi balotare în vederea distribuirii la bazele de tratament în vederea efectuãrii procedurilor de bãi la cadã cu infuzii de turbã - conţine substanţe eterice;
- turbã cu grad înalt de saturare care se distribuie la bazele de tratament sub formã iniţialã de recoltare - masã vegetalã descompusã cu aspect de nãmol, pentru proceduri de împachetãri calde şi eventual bãi în dilutie cu ape minerale terapeutice calde - sulfuroase sau sãrate.
ART. 146
Depozitarea nãmolurilor de turbã este efectuatã prin urmãtoarele modalitãţi:
a) pentru turba uscatã - pãstrare în depozite bine ventilate sub formã de baloturi transportabile;
b) pentru turba nãmoloasã - pãstrare în bazine-rezervoare din beton acoperite cu un strat de apã mineralã pentru împiedicarea alterãrii, urmând ca preluarea din staţia de depozitare şi transportul la bazele de tratament sã fie efectuate manual sau mecanizat prin pompe tip de noroi pentru furaje;
ART. 147
Pregãtirea nãmolurilor terapeutice de turbã pentru utilzare în diferite proceduri - turbã uscatã pentru infuzii şi turbã nãmoloasa pentru împachetãri şi bãi la cadã, se efectueazã în bucãtãrii de pregãtire existente în bazele de tratament fiind pãstratã în rezervoare de micã capacitate pentru consum de zi, de unde se preia prţionat pentru încãlzire la temperaturile uzuale ale procedurilor respective.
ART. 148
Modalitãţile de utilizare a nãmolurilor terapeutice de turbã sunt urmãtoarele:
a) infuzii, prin urmãtoarele metode:
- opãrire cu apã fierbinte în marmite pentru obţinerea de esenţã de infuzii care este preluatã în recipienti şi transportatã în cãzile de baie unde se dilueazã cu apã mineralã terapeuticã
- umezire parţialã introducere în sãculeţi de pânzã rarã şi plasare direct în cada de baie
b) bãi generale cu turbã nãmoloasã încãlzitã prin bain-mãrie sau în reactoare cu apã caldã sau abur, similar cu sistemul de încãlzire a nãmolului sapropelic, procedurã utilizatã numai în situaţia în care existã posibilitatea instalãrii de cãzi comandã specialã cu scurgere de minimum 70 mm, amplasate cu slutul de scurgere într-un recipient colector montat în pardosealã în directã legãturã cu conducta de evacuare de minimum 125 mm diametru.
ART. 149
Consumurile de nãmol terapeutic de turbã se stabilesc dupã baremul urmãtor:
a) turbã uscatã pentru infuzii = 5 Kg pentru o procedurã de bãi generale la cadã, la care se adaugã apa mineralã terapeuticã necesarã potrivit capacitãţii cãzii;
b) turbã nãmoloasã = 15 Kg pentru o împachetare şi 25 Kg pentru bãi în cadã.
ART. 150
(1) Evacuarea turbei utilizate se efectueazã fãrã a se avea în vedere recuperarea în scopuri terapeutice, aceasta putând fi utilizatã numai pentru altã destinaţie - îngrãşãmânt agricol.
(2) Turba rezultatã în urma tratamentelor cu împachetãri calde se colecteazã pentru evacuare într-un rezervor sau în containere mobile de capacitate micã, urmând ca acestea sã fie încãrcate pe autoplatforme şi transportate la locul de evacuare.
ART. 151
(1) Având în vedere asocierea pentru tratamente a nãmolurilor terapeutice de turbã cu apã mineralã, materialele, conductele, armãturile şi orice alte utilaje cu care acestea vin în contact direct sã fie protejate anticorosiv.
(2) Mãsurile de protecţie anticorosivã trebuie sã fie aplicate şi pentru spaţiile în care se desfãşoarã procesul de utilizare al nãmolurilor terapeutice de turbã - similar cu indicaţiile referitoare la utilizarea nãmolurilor sapropelice.
ART. 152
(1) Nãmolurile minerale care pot fi utilizate în terapeuticã sunt urmãtoarele:
a) nãmoluri minerale care provin din decantarea apelor minerale debitate de sonde în rezervoarele de acumulare;
b) nãmoluri minerale care provin din depozite argiloase naturale;
c) nãmoluri minerale care provin din aluviuni ale apelor curgãtoare.
(2) Nãmolurile minerale provenite din depozite argiloase naturale şi din aluviuni ale apelor curgãtoare devin utilizabile în scopuri terapeutice numai dupã o prealabilã pregãtire - malaxare cu ape minerale concentrate cloruro-sodice şi sulfuroase.
ART. 153
Recoltarea nãmolurilor minerale se efectueazã de obicei manual, tinându-se seama de condiţiile de zãcãmânt care nu permit utilizarea unor mijloace mecanice.
ART. 154
Pregãtirea nãmolurilor minerale se efectueazã în malaxoare obişnuite sau manual în mici rezervoare deschise în care masa nãmoloasã se amestecã cu apã mineralã terapeuticã, rece sau caldã, pânã când aceasta se transformã într-o pastã moale potrivitã pentru efectuarea procedurii, încãlzirea la temperatura uzualã - între 40 şi 45 grade C, fiind efectuatã ca şi cea a nãmolurilor sapropelice.
ART. 155
Depozitarea nãmolurilor minerale se efectueazã în rezervoare construite din beton, compartimentate, închise, cu posibilitãţi de vizitare şi dotate cu instalaţii pentru alimentare cu apã mineralã ca strat de protecţie împotriva degradãrii prin uscare, avându-se în vedere cã este contraindicatã utilizarea nãmolurilor argiloase recondiţionate de la starea uscatã.
ART. 156
Nãmolurile minerale se utilizeazã în terapeuticã pentru tratamente balneare prin aplicaţii şi împachetãri calde şi mai rar pentru oncţiuni în aer liber.
ART. 157
Consumul în scopuri terapeutice de nãmol mineral este de aproximativ 5 Kg pentru o împachetare generalã.
ART. 158
(1) Evacuarea nãmolurilor minerale utilizate se efectueazã avându-se în vedere posibilitatea reutilizãrii acestora dupã recuperare şi pregãtire prealabilã conform tehnologiei specifice.
(2) Avându-se în vedere posibilitatea recuperãrii şi reutilizãrii nãmolurilor minerale, favorizatã de structura şi compoziţia fizico-chimicã a acestora, bazele de tratament trebuie sã fie dotate cu rezervoare pentru redepozitare, având deasupra un strat de apã mineralã de preferinţã cloruro-sodicã concentratã.
ART. 159
Având în vedere acţiunea corosivã a nãmolurilor terapeutice, în bazele de tratament trebuie sã fie aplicate mãsurile de protecţie prevãzute la art. 161 al prezentelor norme.
3. Principii şi condiţii balneotehnice pentru exploatarea şi valorificarea gazelor terapeutice
ART. 160
Exploatarea şi utilizarea gazelor terapeutice cuprinde urmãtoarele procedee şi tehnici:
a) captare;
b) înmagazinare-distribuţie;
c) consum de gaz;
d) evacuare.
ART. 161
(1) Captarea gazelor terapeutice este efectuatã prin utilizarea unei tehnologii specifice care permite colectarea emanaţiilor naturale sau din sonde forate, înmagazinarea acestora într-un recipient tampon şi distribuţia prin cãdere liberã sau pompare la consumator.
(2) În cazul degazeificãrii apelor minerale dioxidul de carbon se înmagazineazã în recipienţi de unde poate fi condus şi utilizat direct în reţeaua consumatorului terapeutic sau în instalaţii de îmbuteliere sub presiune în vederea utilizãrii în scopuri industriale sau terapeutice.
(3) Având în vedere prezenţa în compoziţia gazului mofetarian pe lângã dioxidul de carbon în concentraţie de peste 90% şi a altor gaze, în principal gaz metan, în situaţiile în care concentraţia acestei substanţe este mai mare se procedeazã la instalarea unui separator de gaz.
ART. 162
(1) Înmagazinarea-distribuţia prealabilã a gazelor terapeutice nu este necesarã în cazul mofetariilor amenajate în bazele de tratament din staţiuni, care utilizeazã dioxid de carbon colectat direct din emergenţã.
(2) În situaţia în care mofetariile sunt amenajate la distanţã de captarea gazelor terapeutice trebuie sã se construiascã un recipient-rezervor în care dioxidul de carbon sã poatã fi înmagazinat cu sau fãrã presiune în funcţie de debitul sursei şi de capacitatea mofetariului respectiv.
(3) În situaţia stocãrii sub presiune, dioxidul de carbon este dirijat în mofetariu, cu debite controlate prin intermediul unor dispozitive de reglare şi reducere a presiunii.
(4) Întroducerea dioxidului de carbon în mofetariu trebuie sã fie efectuatã obligatoriu prin partea inferioarã a acestuia, instalaţia de alimentare trebuie sã fie prevãzutã cu armãturi de închidere, reglaj şi evacuare a gazului pentru a se putea efectua lucrãrile de întreţinere necesare, preîntâmpinarea turbulenţelor fiind realizatã prin reducerea vitezei gazului sub 0,1 m/sec.
ART. 163
(1) Instalaţiile de distribuţie a dioxidului de carbon în mofetarii cuprin urmãtoarele componente:
a) canale şi conducte pentru alimentarea şi golirea spaţiilor de balneatie, fabricate din mase plastice, tablã protejatã cu vopsele anticorosive, asbociment şi altele asemenea;
b) armãturi metalice;
c) agregate pentru vehicularea gazelor, în cazul înmagazinãrii şi distribuţiei sub presiune;
(2) În cazul utilizãrii dioxidului de carbon înmagazinat în butelii sub presiune ridicatã trebuie sã fie prevãzute dispozitive de încãlzire a reductorului de presiune şi a duzelor de distribuţie în scopul evitãrii îngheţãrii acestora.
ART. 164
(1) Transportul gazelor terapeutice provenite din surse naturale se poate realiza prin gravitaţie, cu excepţia situaţiilor în care relieful terenului impune efectuarea transportului mecanizat realizat de preferinţã prin crearea de depresiuni de 0,1 - 0,2 atmosfere.
(2) Materialele utilizate pentru transportul gazelor sunt reprezentate de conducte cu diametre mari, cuprinse între 90 şi 220 mm, bine etanşate, fabricate din PVC sau din tablã galvanizatã.
ART. 165
(1) Evacuarea gazelor din mofetarii se efectueazã în mod continuu, prin prea plin, în funcţie de procesul propriu-zis de tratament sau pentru golirea periodicã a spatiilor de balneaţie pentru intervenţii tehnice sau pentru curãţire şi igienizare.
(2) Orificiile de evacuare de la prea plin nu trebuie practicate în exterior în direcţia vânturilor dominante.
(3) Golirea totalã a spaţiilor de balneaţie se efectueazã prin sifonul de pardosealã, prin care se evacueazã apa şi gazele.
ART. 166
(1) Mofetariile sunt amenajãri tehnice în formã de amfiteatru, cu contur poligonal, pãtrat, oval sau rotund, cu numãr variat de trepte - gradene, care permit o poziţie comodã a pacientului în timpul tratamentului.
(2) Mofetariile instalate direct pe sursã, umede sau uscate, dupã caz, se construiesc din beton, piatrã, cãrãmidã, lemn şi trebuie sã fie prevãzute cu gradene interioare pentru diferite înãlţimi.
(3) Mofetariile trebuie sã fie prevãzute cu sisteme de avertizare a nivelului gazelor în locurile de balneaţie, automatizate sau prin observaţii şi manevre directe.
(4) Mofetariile alimentate cu gaze de la distantã se construiesc cu locuri de balneaţie amenajate pentru mai multe persoane odatã sau individuale, fiind necesarã existenţa unui dispecerat care organizeazã şi supravegheazã atât seriile de balneaţie ale pacienţilor cât şi instalaţiile de alimentare, avertizare, evacuare şi altele asemenea.
(5) Structura constructivã şi componenţa în plan a mofetariilor este specificã factorului terapeutic respectiv - gaze terapeutice, o asemenea structurã putând sã fie amenajatã izolat ca pavilion de sine stãtãtor sau sã fie cuprinsã într-o bazã de tratament complexã.
(6) Capacitatea unui mofetariu este de maximum 30 - 50 persoane concomitent, având în vedere cã durata unei proceduri este de 25 - 30 minute şi cã aceasta nu este urmatã de altã procedurã asociatã.
(7) Vestimentaţia pacienţilor cãrora li se recomandã bãi mofetice este confecţionatã din ţesãturi rare din bumbac sau lânã pentru a permite contactul cât mai complet al organismului uman cu gazele mofetariene.
(8) Ventilaţia spaţiilor de balneaţie este realizatã combinat prin douã modalitãţi: suprafeţe deschise prevãzute cu jaluzele reglabile şi orificii de absorbţie cu prizele de aer la nivelul pardoselii, respectiv la nivelul gazului din mofetariu.
(9) În scopul favorizãrii ventilaţiei naturale, nu trebuie sã fie permisã dezvoltarea unei pãturi dese de vegetaţie în spaţiile din vecinãtatea mofetariilor.
(10) Iluminarea mofetariilor este efectuatã cu corpuri de iluminat fluorescente, etanşe, cu acţionare de la punctul de dispecerat;
(11) Încãlzirea spaţiilor de balneaţie în incinta mofetariilor este realizatã prin radianţi electrici, restul spatiilor fiind încãlzite prin sisteme centrale obişnuite.
(12) În cazul încãlzirii mofetariilor cu sobe, focarele trebuie sã fie manipulate din exterior, cu asigurarea prizei de aer.

CAP. VI
NORME TEHNICE PENTRU APLICAREA CLIMATOTERAPIEI ÎN ROMÂNIA

1. Generalitãţi

ART. 167
(1) Climatoterapia este un mijloc terapeutic care utilizeazã acţiunea biologicã a factorilor climatici în scopul reconfortãrii şi al întãririi capacitãţii de muncã şi a sãnãtãţii.
(2) Factorii climatici cu acţiune terapeuticã prevãzuţi la art. 82 al prezentelor norme acţioneazã complex asupra organismului expus direct acţiunii acestora, obţinându-se un efect terapeutic maxim în condiţiile în care procedurile climatoterapeutice sunt aplicate dozat, progresiv, în conformitate cu indicaţiile medicilor de specialitate.
2. Amenajãri şi instalaţii pentru valorificarea potenţialului terapeutic al bioclimei României
ART. 168
Amenajãrile şi instalaţiile pentru valorificarea potenţialului terapeutic al bioclimei României trebuie sã fie realizate în conformitate cu urmãtoarele normative:
a) normative pentru amplasãri - amenajãri şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimaticã de munte: normativ pentru amenajarea teraselor, normativ pentru amenajarea aerosolariilor, normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren;
b) normative pentru amplasãri - amenajãri şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimaticã de dealuri: normativ pentru amenajarea teraselor, normativ pentru amenajarea solariilor, normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren;
c) normative pentru amplasãri - amenajãri şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimaticã de stepã: normativ pentru amenajarea aerosolariilor
- normativ pentru amenajarea drumurilor pentru cura de teren
d) normative pentru amplasãri - amenajãri şi instalaţii pentru aplicarea procedurilor climatice în zona bioclimaticã a litoralului maritim:
- normativ pentru aerosolarii artificiale organizate şi amplasate pe malul mãrii
- normativ pentru aplicarea curei de teren pe litoralul maritim
ART. 169
(1) În zonele climatice de munte, cu altitudini între 700 şi 2000 m Climatoterapia se aplicã în tot cursul anului prin aeroterapie, bãi de aer şi de soare şi curã de teren.
(2) În scopul obţinerii efectului terapeutic maxim şi al valorificãrii potenţialului bioclimatic local, locurile pentru aplicarea procedurilor trebuie sã fie astfel amplasate şi amenajate încât sã se menţinã starea de confort termic a persoanelor expuse la aer şi la soare, indiferent de condiţiile sezoniere şi de starea vremii.
ART. 170
(1) Aerohelioterapia în zonele climatice de munte este aplicatã în urmãtoarele locuri:
a) terase situate în incinta construcţiei sanatoriale;
b) aerosolarii situate pe teritoriul localitãţii.
(2) Amenajarea teraselor trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe:
a) amplasare la parter, etajul I sau cel mult etajul II al construcţiei sanatoriale;
b) orientare cãtre sud - sud est
c) poziţie peisagisticã cu efect reconfortant;
d) suprafaţã suficientã pentru expunerea la aer şi la soare a unui numãr de maxim 20-25 persoane, respectiv 4 m.p. pentru o persoanã;
e) construirea din beton, cãrãmidã şi altele asemenea a 1-3 pereţi externi cu înãlţime de 1 m, cu balustradã de lemn, completate în partea superioarã cu pereţi glisanţi sau ferestre glisante, acoperiţi cu sticlã translucidã;
f) construirea în 1/2 externã a terasei a unui acoperiş de sticlã rabatabil realizat în partea internã din material - lemn, PVC şi altele asemenea, rabatabil dupã caz;
g) podea acoperitã cu duşumea din material lemnos sau PVC; amenajarea în pereţii interiori a locurilor pentru instalarea de calorifere, pentru 1-3 prize electrice, precum şi pentru amplasarea aparaturii meteorologice, la înãlţimea de 1,5 m;
h) dotarea cu încãperi anexe: grupuri sanitare, garderobe, debarale;
i) dotare cu pãturi, şezlonguri, saltele, cearşafuri, pleduri, perne, saci îmblãniţi sau cãptuşiţi, umbrele de masã, mese, scaune;
j) dotarea cu aparaturã medicalã potrivit normelor referitoare la cabinetele de medicinã generalã şi cu aparaturã meteorologicã pentru dozarea procedurii climatice: termometru de perete gradat între 20 - 50 grade C, higrometru, anemometru, psihrometru.
(3) Instalaţiile auxiliare ale teraselor trebuie sã cuprindã sisteme de încãlzire centralã sau electricã şi iluminare electricã, numãrul surselor de cãldurã fiind calculat pentru menţinerea unei temperaturi a aerului situatã între 17 - 21 grade C.
(4) Amenajarea aerosolariilor trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe:
a) amplasare pe teritoriul localitãţii în condiţii ambiante bine însorite în tot cursul anului într-un cadru peisagistic reconfortant, protejate de curenţi de aer de mare intensitate, în vecinãtatea unor microzone acoperite cu arbori, arbuşti şi altã vegetaţie, în afara unor surse de poluare a aerului;
b) suprafaţã suficientã pentru expunerea la aer şi soare a unui numãr de 20 - 25 persoane, respectiv 4 m.p. pentru o persoanã;
c) construirea de pereţi delimitatori din material lemnos sau PVC, cu o înãlţime de 2 m, prevãzuţi cu poartã de acces;
d) podea de lemn sau podium situat la 20 - 30 cm înãlţime de la sol, acoperit cu PVC;
e) acoperiş din sticlã, rabatabil dupã caz, sau copertinã din pânzã;
f) dotare în conformitate cu prevederile art. 170 alin. (2) lit. i) şi j) din prezentele norme;
g) iluminare electricã, dupã caz;
h) dotarea cu încãperi anexe - grupuri sanitare, garderobe, situate în vecinãtate.
ART. 171
Amenajarea drumurilor pentru cura de teren pe teritoriul localitãţii sau în imediata vecinãtate a acesteia, în zonele climatice de munte, trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe;
a) amplasare adaptatã la condiţiile de relief - de însoţire şi înclinare a pantelor, la vegetaţie şi la natura solului;
b) cadru peisagistic reconfortant;
c) traseu situat la distanţã de surse de poluare;
d) condiţii meteorologice suportabile de cãtre pacienţi - umezealã moderatã a aerului, lipsa curenţilor puternici, strat subţire de zãpadã;
e) evitarea locurilor în care se formeazã gheaţã şi polei;
f) înclinarea maximã a pantelor de 15 - 20 grade, distanţe de parcurs între 100 şi 2000 m cu marcaje ale traseului la distanţe de 50-100 m, lãţime cuprinsã între 0,75 - 2 - 3 m, dupã caz;
g) suprafaţã asfaltatã sau cu pietre de râu, nisip, pãmânt, iarbã;
h) delimitare cu arbori, liziere de pãdure, arbuşti plantaţi;
i) amplasarea, la distanţe de 50-100 m, în conformitate cu profilul de boalã indicat, vârsta persoanelor, conformaţia terenului, a unor bãnci din material lemnos pentru 3-4 persoane, prevãzute cu umbrare în formã de grilaj sau copertinã şi cu mese.
ART. 172
(1) În zona bioclimaticã de dealuri climatoterapia se aplicã în tot cursul anului atât pentru odihnã cât şi în completarea balneoclimatoterapiei, utilizându-se aerohelioterapia şi cura de teren pe terase, aerosolarii şi, respectiv, pe drumuri special amenajate.
(2) Amenajarea teraselor în zonele bioclimatice de dealuri trebuie sã corespundã cerinţelor prevãzute la art. 170 alin. (2) şi (3) din prezentele norme.
(3) Amenajarea aerosolariilor în zonele bioclimatice de dealuri trebuie sã corespundã cerinţelor prevãzute la art. 170 alin. (4) din prezentele norme, cu urmãtoarele menţiuni suplimentare:
a) în cazul amplasãrii pe malul unor ape curgãtoare pe o plajã naturalã sau artificialã amenajatã prin lucrãri de curãţire şi denivelare aerosolariile trebuie sã fie prevãzute cu încãperi anexe - grupuri sanitare, garderobe, cu sursã de curent electric, dotãrile fiind limitate la şezlonguri, scaune, mese, umbrele şi aparaturã meteorologicã;
b) podium situat la 30 - 50 cm înãlţime de la sol, prevãzut cu acoperiş tip grilaj din material lemnos;
c) în cazul amenajãrii aerosolariilor în jurul unor piscine, suprafaţa acestora trebuie sã fie delimitatã prin pereţi, dotãrile fiind cele prevãzute la art. 170 alin. (2) lit. i şi j din prezentele norme.
d) amenajarea drumurilor pentru cura de teren în zonele climatice de dealuri trebuie sã corespundã cerinţelor prevãzute la art. 190 din prezentele norme.
ART. 173
În zonele bioclimatice de stepã climatoterapia poate fi aplicatã în douã regimuri diferite;
a) în sezonul rece - octombrie - mai, prin aeroterapie şi curã de teren, amenajãrile necesare respectând cerinţele prevãzute la art. 170 alin. (2) şi la art. 171 din prezentele norme;
b) în sezonul cald - iunie - septembrie, prin bãi de aer şi bãi de soare efectuate cu respectarea cerinţelor referitoare la amplasãrile, amenajãrile şi instalaţiile specifice din prezentele norme, la aceste proceduri putând fi adãugate imersii în apã - lacuri, piscine, oncţiuni cu nãmol rece şi altele asemenea.
ART. 174
Amenajarea aerosolariilor în zonele bioclimatice de stepã, pe malurile lacurilor şi apelor curgãtoare, în interiorul unor parcuri, în jurul unor piscine, trebuie sã corespundã cerinţelor prevãzute la art. 170 alin. (4) din prezentele norme, cu urmãtoarele menţiuni suplimentare:
a) încãlzirea, dupã caz, a apei din piscine, în situaţia în care aceasta provine din lacuri;
b) acoperirea solului cu un strat cu grosime de aproximativ 20 - 30 cm de nisip fin granulat de culoare deschisã;
c) dotarea cu grupuri sanitare şi duşuri cu apã curentã încãlzitã;
d) delimitarea cãilor de acces dintre sanatorii şi aerosolarii prin umbrare şi bãnci amplasate la distanţã de 50 -100 m una de alta;
e) dotare cu instalaţii pentru aducerea la cunoştinţa pacienţilor a indicaţiilor expunerii la aer şi la soare - difuzoare, aparate radio, panouri pentru afişaj şi altele asemenea;
f) delimitarea unei microzone umbritã natural - arbuşti, liziere de arbori, cu acces direct de pe plajã;
ART. 175
Aerosolariile amplasate pe malurile lacurilor şi ale apelor curgãtoare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
a) amenajarea pentru expunerea femeilor, bãrbaţilor, copiilor şi mamelor cu copii mici a unui numãr de patru suprafeţe bine delimitate, pentru fiecare fiind realizate urmãtoarele amenajãri: acces direct la malul lacului, scarã de lemn pentru intrare, în apã, fund de lac curãţat şi netezit oblic de la 0,15 m la 1,5 m adâncime, trei pereţi delimitatori din material lemnos, prevãzuţi cu un spaţiu deschis în partea inferioarã, la distanţã de 20 - 30 cm distantã de la sol;
b) amenajarea unei suprafeţe suficientã pentru expunerea la soare a unui numãr de 30 - 40 persoane, respectiv 4 m.p. pentru o persoanã;
c) acoperirea solului cu un strat cu grosime de 50 cm de nisip fin granulat de culoare deschisã;
d) dotare cu bãnci din lemn amplasate pe laturile aerosolariului, cu cãzi pentru depozitarea nãmolului terapeutic, cu şezlonguri şi umbrele;
e) amenajarea unui podium de lemn cu înãlţime de 20 - 30 cm de la suprafaţa solului, cu latura de 5 - 6 m, cu acoperiş din lemn, 1/2 din grilaj, sau copertinã de pânzã, continuat cu încãperi anexe - cabinet medical, grup sanitar, garderobã şi cu încãpere pentru odihnã, 4 m.p. pentru o persoanã, prevãzutã cu paturi şi inventar moale - saltele, cearşafuri, perne;
f) dotarea plajelor cu duşuri cu apã curentã încãlzitã şi cu instalaţii de canalizare şi scurgere a apei;
g) dotarea încãperilor anexe cu prize pentru alimentare cu curent electric şi cu surse de alimentare cu apã potabilã.
ART. 176
Amenajarea drumurilor pentru cura de teren în zonele bioclimatice de stepã trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute la art. 190 din prezentele norme, la care se adaugã amplasarea în microzone delimitate cu arbori sau arbuşti în condiţii microclimatice însorite, alternând cu porţiuni de drum umbrite şi bine protejate de curenţi de aer, prevãzute cu bãnci amplasate la 50 - 100 m distanţã între ele şi acoperite cu umbrare de lemn cu grilaj sau cu copertine.
ART. 177
În zona bioclimaticã a litoralului marin climatoterapia se aplicã în condiţiile prevãzute pentru bioclimatul de stepã, la care se adaugã amplasarea şi amenajarea teraselor în sezonul rece în conformitate cu prevederile art. 170 alin. (2) şi (3) şi orientarea spre malul mãrii - sud, sud-est, est.
ART. 178
Aerosolariile artificiale organizate pe malul mãrii trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe;
a) amplasare în vecinãtatea malului mãrii şi a plajelor, în condiţii microclimatice însorite, ferite de curenţi puternici de aer;
b) delimitare, dupã caz, a zonelor pentru bãrbaţi, femei, copii prin pereţi construiţi din lemn şi prevãzuţi în pãrţile inferioare cu spaţii deschise pentru aerisire;
c) laturi delimitate prin garduri vii din arbori sau arbuşti;
d) amenajare fãrã îngrãdire în vecinãtatea sanatoriilor şi a spaţiilor verzi din apropierea acestor unitãţi;
e) amenajare în perimetrul aerosolariilor a piscinelor cu apã de mare sau cu apã potabilã încãlzitã
f) suprafaţã acoperitã cu un strat cu grosime de 0,50 m de nisip fin granulat, de culoare deschisã;
g) dotare cu şezlonguri, scaune, mese, paravane mobile, umbrele şi altele asemenea;
h) amplasarea pe una din laturi a unei clãdiri tip cabanã pentru funcţionarea unui cabinet medical dotat cu aparaturã medicalã necesarã pentru acordarea primului ajutor medical în caz de înec, insolaţie, arsuri solare şi cu inventar moale.
ART. 179
Amenajarea drumurilor pentru cura de teren în zona bioclimaticã a litoralului marin trebuie sã corespundã în general cerinţelor prevãzute pentru celelalte zone bioclimatice, cu urmãtoarele menţiuni suplimentare:
a) amplasare mai ales pe malul mãrii, pe faleze, pe malul lacurilor, în parcuri;
b) amplasare de bãnci pe marginea drumurilor, în numãr mai mare în zona falezelor, prevãzute cu umbrare şi, dupã caz, cu paravane mobile cu dimensiuni 1/1,5 m împotriva vântului.

CAP. VII
NORME TEHNICE PENTRU AMENAJAREA UNOR SPATII DE TRATAMENT ÎN SALINE

1. Generalitãţi

ART. 180
În sensul prezentelor norme tehnice salinele sunt definite ca escavaţii executate în scopul exploatãrii masivelor de sare, având forme variate de galerii, alveole şi altele asemenea, delimitate de pereţi şi tavane, legate între ele prin puţuri pentru circulaţia în sens vertical sau prin galerii în rampã pentru circulaţia în sens orizontal pânã la mina propriu zisã.
ART. 181
(1) Spaţiile de tratament în saline sunt incluse în structura unitãţilor balneo-sanatoriale din exterior care asigurã primirea pacienţilor, alimentaţia şi unele tratamente asociate.
(2) Capacitatea de cazare a unitãţilor balneo-sanatoriale se stabileşte şi în funcţie de capacitatea spaţiilor organizate în subteran.
ART. 182
Amplasarea unitãţilor balneo-sanatoriale din exterior se stabileşte de regulã în zone cât mai apropiate de saline, amplasarea putând fi şi la distanţã dacã sunt asigurate cãile de acces şi mijloacele de circulaţie necesare transportului pacienţilor.
ART. 183
În spaţiile de tratament din saline pot avea acces atât pacienţi din unitãţile balneo-sanatoriale cât şi pacientii cãrora li se recomandã tratament ambulatoriu (cazare neorganizatã).
2. Amenajarea şi funcţionarea spaţiilor de tratament în saline
ART. 184
(1) Spaţiile pentru amenajãri de curã şi altele asemenea trebuie sã fie proiectate în funcţie de situaţiile existente în subteran, existând urmãtoarele modalitãţi de partajare:
a) amenajãri în spaţii mari care necesitã diferite delimitãri prin elemente constructive proiectate ca atare;
b) amenajãri în alveole şi galerii de mici dimensiuni care necesitã mici lucrãri de structurare şi finisare.
(2) Instalaţiile, anexele şi dotarea cu aparaturã sunt similare în ambele tipuri de spaţii prevãzute la alin. (1);
a) în cazul salinelor cu spaţii mari construcţiile destinate repausului pacienţilor, servirii mesei, jocurilor intelectuale şi micilor divertismente, precum şi cabinetele medicale se amenajeazã sub forma unor camere construite din panouri termoizolante şi prevãzute cu instalaţii de iluminat, încãlzire şi ventilaţie;
b) în cazul salinelor cu spatii alveolare şi galerii de micã înãlţime partajãrile trebuie sã fie efectuate numai pentru izolare în confort termic şi fonic, în special în locurile în care sunt continuate şi activitãţile curente de exploatare a sãrii;
(3) Activitatea de partajare a zonelor terapeutice din saline trebuie sã fie avute în vedere mãsuri de sectorizare a spaţiilor separate pentru adulţi şi pentru copii.
ART. 185
În spaţiile de tratament organizate în saline se disting urmãtoarele categorii de flux funcţional:
a) circuit de acces în salinã, asigurat prin circulaţie în sens vertical prin ascensor sau, dupã caz, pe rampã înclinatã;
b) circuitul pacienţilor;
c) circuitul personalului medical şi pentru servicii, asigurat prin cãile de acces ale pacienţilor, având la suprafaţã traseu prealabil prin vestiare cu grupuri sanitare;
d) circuitul materialelor.
ART. 186
Principiile de proiectare şi organizare a spaţiilor de tratament în saline sunt urmãtoarele:
a) stabilirea legãturilor funcţionale specifice cu unitãţile balneo-sanatoriale de la suprafaţã;
b) respectarea unui program specific care sã corespundã funcţiilor spaţiilor respective:
c) sejur în ambianţã de repaus: - odihnã activã, divertisment, servire a mesei, mic bar, bufet, somn de zi şi de noapte;
d) sejur în condiţii de mişcare, plimbãri în subteran, practicare de jocuri sportive şi de exerciţii de gimnasticã de ansamblu, control medical, supraveghere şi îndrumare medicalã.
ART. 187
(1) Elementele componente ale spatiilor de tratament din saline sunt urmãtoarele:
a) încãperi, spaţii şi servicii pentru primirea, accesul, distribuţia şi circulaţia pacienţilor - sãli de aşteptare şi odihnã, mici bufete cu servire de ape minerale terapeutice, dispecerate, puncte de prim ajutor, grupuri sanitare;
b) încãperi şi spaţii de lucru pentru efectuarea procedurilor de curã, control şi îndrumare medicalã;
c) spaţii şi amenajãri auxiliare tratamentului în saline - terenuri sportive, minigolf, tenis, popice, tir distractiv şi altele asemenea;
d) încãperi pebtru activitãţi tehnice şi administrativ - gospodãreşti - ateliere, depozite de materiale şi altele asemenea, precum şi pentru personalul de specialitate şi servicii.
(2) Încãperile şi spaţiile amenajate în saline trebuie sã fie dotate cu scaune; fotolii, birouri, canapele medicale, dulapuri pentru instrumentar, mese de şah cu scaune, aparaturã de video-proiecţie şi altele asemenea.
(3) În situaţiile în care anumiţi pacienţi adaptaţi la temperaturile scãzute din saline doresc sã se odihneascã pe şezlonguri sau cuşete amenajate în afara spaţiilor încãlzite sau climatizate, dispeceratul de îndrumare medicalã trebuie sã le asigure acestora inventar moale special - pãturi, glugi vãtuite, saci de dormit, încãlţãminte caldã şi altele asemenea.

CAP. VIII
NORME TEHNICE PENTRU FUNCŢIONAREA SERVICIILOR DE RECUPERARE MEDICALĂ

1. Generalitãţi

ART. 188
În sensul prezentelor norme serviciile de recuperare sunt unitãţi sanitare care asigurã realizarea programelor de recuperare cu ajutorul factorilor fizici şi a factorilor asociaţi.
ART. 189
Principalele funcţiuni ale serviciilor de recuperare pentru pacienţi sunt:
a) grupul funcţiunilor de acces-primire a pacienţilor;
b) grupul funcţiunilor de consultaţii şi explorãri medicale;
c) grupul funcţiunilor de terapie specializatã;
d) grupul funcţiunilor de serviciu şi tehnico-administrative;
e) grupul de dotare şi amenajãri exterioare;
f) grupul de asigurare a urgenţelor şi a gãrzilor medicale.
ART. 190
Legãturile de flux tehnologic între grupurile de funcţiuni prevãzute la art. 189 sunt urmãtoarele:
a) accesul pacienţilor în spaţiile de primire şi trecerea în zona de consultaţii, explorãri funcţionale şi determinãri de laborator, urmate de distribuţia în incinta spatiilor de tratament prin filtrul vestiar - grupuri sociale - bãi şi grupuri sanitare;
b) efectuarea procedurilor de relaxare, încãlzire, decontractare, stimulare;
c) mobilizãri individuale şi ulterior în grup prin aplicaţii conjugate de hidrokinetoterapie şi kinetoterapie;
d) exerciţii globale sintetice de grup şi reeducare a mersului;
e) aplicaţii adjuvante de fizioterapie, dupã caz;
f) ergoterapie pentru reeducarea deprinderilor şi mişcãrilor uzuale.
ART. 191
(1) Componentele în plan ale funcţiunilor prevãzute la art. 189 sunt urmãtoarele:
a) pãtrunderea pacienţilor din unitãţi sanitare cu paturi sau din unitãţi sanitare de asistentã medicalã ambulatorie în bazele de recuperare;
b) accesul în circulaţia centralã reprezentatã prin holuri dimensionate pentru un numãr de persoane echivalent cu 1/5 din numãrul pacienţilor care frecventeazã baza într-un interval de timp de 7 ore/zi şi dotate cu mobilier adecvat pentru aşteptare şi repaus, permiţând totodatã accestul pacienţilor la serviciile de planificare a procedurilor, la serviciile de dispecerat şi la grupurile sanitare publice;
c) accesul pacienţilor, prin circulaţie în sens orizontal sau vertical, la grupul cabinetelor de consultaţii, precum şi la laboratoarele de explorãri funcţionale, motorii şi cardiorespiratorii şi la laboratoarele de recoltãri şi efectuãri de analize medicale.
(2) Dotarea şi echiparea cabinetelor şi laboratoarelor prevãzute la alin. (1) se asigurã în conformitate cu reglementãrile Ministerului Sãnãtãţii.
ART. 192
Accesul pacienţilor în bazele de recuperare se realizeazã concomitent sau diferenţiat pe sexe urmând trecerea spre spaţiile de tratament prin vestiare prevãzute cu cabine de dezbrãcare, serviciu de primire-predare a lenjeriei şi a obiectelor personale, grupuri sanitare, lavoare şi duşuri cu accesibilitate dublã pentru pacienţi îmbrãcaţi şi dezbrãcaţi şi cu uscãtoare cu aer cald pentru pãr şi mâini.
2. Serviciile din structura bazelor de recuperare
ART. 193
(1) Serviciul procedurilor pregãtitoare cuprinde o încãpere boxata prin paravane fabricate din materiale lavabile şi mobilatã cu paturi pentru masaj, împachetãri cu parafinã şi altele asemenea, precum şi spaţii anexe cu lavoare şi duşuri şi un depozit pentru pregãtirea parafinãrilor a cãrui ventilaţie trebuie sã fie foarte eficientã.
(2) Posturile de tratament la pat trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe:
a) dotare cu mãsuţe cu sertare, taburete şi dulapuri pentru lenjerie;
b) pardosealã preferabil realizatã din plãci ceramice;
c) pereţi placaţi cel puţin pânã la înalţimea uşilor cu plãci de faianţã;
d) plafoane zugrãvite cu vopsele lavabile;
e) tâmplãrie preferabil metalicã (din aluminiu);
f) încãlzire cu radiatoare;
g) iluminat fluorescent;
h) ventilaţie combinatã, mecanicã şi naturalã.
(3) Încãperea pentru pregãtirea parafinei trebuie sã fie dotatã cu încãlzitor electric al acestei substanţe, cu dulap metalic încãlzit pentru depozitarea cataplasmelor şi un rastel metalic pentru tãvile cu parafinã turnatã.
ART. 194
(1) Serviciul procedurilor de mobilizare individualã şi de grup prin hidrokinetoterapie şi kinetoterapie cuprinde urmãtoarele spaţii:
a) o încãpere boxatã pentru kinetoterapie individualã, pentru exerciţii de scripetoterapie, mecanoterapie, vibromasaje, elongatii.
b) o încãpere comunã, partajatã prin paravane lavabile, pentru hidrokinetoterapie în cãzi fluture, treflã, paralelipipedice pentru extensii în apã, bazine de tip special prevãzute cu instalaţii de duş subacvatic.
(2) Încãperile prevãzute la alin. (1) trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe;
a) pardoseli lavabile din ceramicã antiderapantã;
b) pereţi şi tavane complet faianţate;
c) plafoane prevãzute cu izolaţii hidrofuge şi protejate cu vopsele lavabile;
d) tâmplãrie metalicã din aluminiu sau din lemn impregnat cu uleiuri minerale;
e) încãlzire asiguratã prin suflante de aer cald sau prin radiatoare mascate;
f) iluminat de tip etanş, cu lãmpi fluorescente;
g) ventilaţie mecanicã combinatã cu naturalã organizatã;
h) alimentare cu apã rece şi caldã astfel calculatã încãt sã fie asiguratã primenirea permanentã a apei de baie prin instalaţia de prea-plin.
(3) Având în vedere producerea unei solicitãri importante a organismului pacienţilor determinatã de aplicarea procedurilor de hidrokinetoterapie cu durata de aprox. 50 - 60 minute, mai ales când şedinţele sunt precedate sau combinate cu proceduri de termoterapie, spaţiile în care se aplicã aceste tratamente trebuie sã fie prevãzute cu o salã de odihnã prevãzutã cu paturi şi cu mobilierul necesar.
ART. 195
(1) Serviciul procedurilor pentru efectuarea exerciţiilor globale sintetice de grup şi reeducarea mersului cuprinde sãli de kinetoterapie dimensionate pentru o capacitate de 9-11 persoane concomitent, fiind prevãzute cu diferite aparate şi dispozitive.
(2) Sãlile prevãzute la alin. (1) trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţe:
a) pardoseli plane acoperite cu mochetã;
b) lambriuri din lemn;
c) plafoane şi finisaje zugrãvite cu vopsele lavabile;
d) iluminat uniform în toatã încãperea, cu corpuri de iluminat mascate în scafe;
e) ventilaţie mecanicã şi naturalã organizatã;
f) încãlzire cu radiatoare de tip calorifer.
ART. 196
(1) Serviciul procedurilor adjuvante de fizioterapie cuprinde de regulã încãperi pentru duşuri terapeutice, încãperi pentru bãi cu infuzii la cadã şi încãperi pentru alte proceduri.
(2) Procedurile prevãzute la alin. (1) pot fi aplicate şi într-o salã comunã, protejatã prin paravane lavabile şi dotatã cu un vestiar propriu echipat şi prevãzut cu toate anexele necesare.
(3) Încãperile prevãzute la alin. (1) şi la alin. (2) trebuie sã corespundã cerinţelor şi dotãrilor prevãzute la art. 194 alin. (2) din prezentele norme.
ART. 197
(1) Serviciul procedurilor de electroterapie cuprinde încãperi speciale boxate pentru posturi de regulã individuale cu paturi şi aparate electromedicale.
(2) Cerinţele care trebuie sã fie îndeplinite de încãperile prevãzute la alin. (1) sunt cele prevãzute pentru orice încãpere, cu urmãtoarele menţiuni speciale:
a) acordarea unei atenţii deosebite mãsurilor de protecţie împotriva electrocutãrii - prize speciale şuko şi dublã legare la pãmânt;
b) amplasare separatã a posturilor de tratament dotate cu aparaturã medicalã care utilizeazã curenţi de înaltã frecvenţã de cele care utilizeazã curenţi de medie frecvenţã;
c) mobilier - paturi, mese pentru aparate, fabricat din materiale electroizolante -lemn;
d) calorifere protejate prin grãtare de lemn;
e) ventilare mecanicã în combinaţie cu cea naturalã.
ART. 198
(1) Serviciul procedurilor pentru terapia cãilor respiratorii cuprinde urmãtoarele încãperi:
a) salã pentru inhaloterapie;
b) salã pentru respiraţie în presiune intermitentã;
c) salã de culturã fizicã medicalã pentru relaxare muscularã şi psihicã, drenaj postural cu vibromasaj toracic, gimnasticã corectoare, antrenament la efort dozat, terapie ocupaţionalã.
(2) Încãperile prevãzute la alin. (1) trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute la art. 195 alin. (2) din prezentele norme.
Sectoarele din structura serviciilor de recuperare
ART. 199
(1) Sectorul de terapie ocupaţionalã este compus dintr-un lanţ de ateliere diferenţiate pe activitãţi şi coordonate de instructori specializaţi - croitorie, broderie, ţesãtorie, tâmplãrie, pirogravurã, modelaj, olãrit, jocuri mecanice, dactilografie.
(2) Sectorul de psihoterapie cuprinde urmãtoarele componente;
a) salã pentru psihoterapie de grup, proiectatã şi amenajatã pentru 20 - 25 persoane asigurându-se pentru fiecare post o suprafaţã de 2,5 - 3 m.p., dotatã cu fotolii speciale pentru relaxare, cu draperii de culoare închisã şi cu iluminat artificial indirect;
b) cabinet dotat pentru aplicarea selectivã a psihoterapie individuale.
c) salã pentru educaţie pentru sãnãtate, proiectatã şi amenajatã pentru 10 persoane, dotatã cu ecran, suport de proiecţie şi fotolii de relaxare.
(3) Reţeaua de instalaţii trebuie sã fie proiectatã şi realizatã astfel încât sã fie grupate sectoarele care utilizeazã acelaşi tip de agent fizic.
(4) Sectoarele care cuprind servicii de proceduri umede trebuie sã fie izolate de cele care solicitã intens reţeaua electricã.

CAP. IX
NORME TEHNICE PRIVIND ELIBERAREA AUTORIZAŢIEI DE FUNCŢIONARE DIN PUNCT DE VEDERE MEDICO - BALNEAR SI AL VALORIFICĂRII TERAPEUTICE A FACTORILOR SANOGENI NATURALI PENTRU UNITĂŢILE MEDICO - BALNEARE SI DE RECUPERARE DIN LOCALITĂŢILE CU STATUT DE STAŢIUNE BALNEARĂ, CLIMATICĂ SAU BALNEOCLIMATICĂ SI PENTRU STAŢIUNILE BALNEARE, CLIMATICE SI BALNEOCLIMATICE.

ART. 200
(1) Autorizaţia de funcţionare din punct de vedere medico - balnear şi al valorificãrii terapeutice a factorilor sanogeni naturali a unitãţilor medico - balneare şi de recuperare, precum şi a bazelor de tratament balnear şi de recuperare din cadrul societãţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare din localitãţile cu statut de staţiune balnearã, climaticã sau balneoclirnaticã se elibereazã de cãtre Ministerul Sãnãtãţii pe baza documentaţiei întocmite de cãtre Institutul National de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie.
(2) În perioada întocmirii documentaţiei în vederea eliberãrii autorizaţiei de funcţionare, unitãţile medico - balneare şi de recuperare, precum şi bazele de tratament balnear şi de recuperare din cadrul societãţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare din localitãţile cu statut de staţiune balnearã, climaticã şi balneoclimaticã pot funcţiona pa baza unei autorizaţii provizorii eliberatã de Ministerul Sãnãtãţii pe baza unei documentaţii elaborate de Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie.
(3) Modelul autorizaţiilor prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt prevãzute în anexele nr. 1 şi nr. 2 la prezentele norme.
ART. 201
Autorizarea utilizãrii în consumul alimentar a apelor minerale terapeutice se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii, pe baza documentaţiei întocmite de cãtre Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã şi Balneoclimatologie.

ANEXA 1
-------
la norme
--------


┌─────┐ MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
│ │
│stema│ DIRECŢIA GENERALĂ ASISTENŢĂ MEDICALĂ
│ │
└─────┘

───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Str. Cristian Popisteanu 1-3 ● Sector 1 ●70109 Bucureşti ●
Telefon 021/307.25.66, 021/307.25.68 ● Fax 021/307.25.67 şi 021/315.50.33
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────




AUTORIZAIE DE FUNCIONARE

Nr. ......./..........

Unitatea medico-balnearã şi de recuperare ...........................
........................................./Baza de tratament din cadrul
Societãţii comerciale de turism balnear şi de recuperare .............
......................................................................
cu sediul în .........................................................
este autorizatã pentru funcţionare din punct de vedere medico - balnear
şi al valorificãrii terapeutice a factorilor sanogeni naturali, în
conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 109/2000 privind
staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicalã
balnearã şi de recuperare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin
<>Legea nr. 343/2002 şi în condiţiile prevãzute în Referatul tehnic nr.
..../.... elaborat de Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã
şi Balneoclimatologie.
Prezenta autorizaţie este valabilã timp de 5 ani de la data eliberãrii.


DIRECTOR GENERAL,



ANEXA 2
-------
la norme
--------



┌─────┐ MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
│ │
│stema│ DIRECŢIA GENERALĂ ASISTENŢĂ MEDICALĂ
│ │
└─────┘

───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Str. Cristian Popisteanu 1-3 ● Sector 1 ●70109 Bucureşti ●
Telefon 021/307.25.66, 021/307.25.68 ● Fax 021/307.25.67 şi 021/315.50.33
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────




AUTORIZAŢIE PROVIZORIE
DE FUNCŢIONARE

Nr. ......./..........

Unitatea medico-balnearã şi de recuperare ...........................
........................................./Baza de tratament din cadrul
Societãţii comerciale de turism balnear şi de recuperare .............
......................................................................
cu sediul în .........................................................
este autorizatã pentru funcţionare din punct de vedere medico - balnear
şi al valorificãrii terapeutice a factorilor sanogeni naturali, în
conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 109/2000 privind
staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice şi asistenţa medicalã
balnearã şi de recuperare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin
<>Legea nr. 343/2002 şi în condiţiile prevãzute în Referatul tehnic nr.
..../.... elaborat de Institutul Naţional de Recuperare, Medicinã Fizicã
şi Balneoclimatologie.
Prezenta autorizaţie este valabilã numai pentru perioada întocmirii
documentaţiei necesare pentru eliberarea autorizaţiei finale de
funcţionare.


DIRECTOR GENERAL,


----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016