Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
───────────────
Ministrul muncii,
solidaritãţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul integrãrii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
Bucureşti, 9 august 2006.
Nr. 1.049
ANEXA 1
CERINŢE MINIME COMUNE
care se aplica industriei extractive de suprafata sau subteran, precum şi instalaţiilor auxiliare de la suprafata
1. Supraveghere şi organizare
1.1. Organizarea locurilor de munca
1.1.1. Locurile de munca trebuie sa fie astfel organizate încât sa asigure o protecţie adecvatã impotriva riscurilor.
Ele trebuie menţinute în stare corespunzãtoare, iar substantele ori depunerile periculoase trebuie indepartate sau ţinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor.
1.1.2. Posturile de lucru trebuie proiectate şi realizate dupã principii ergonomice, ţinându-se seama de necesitatea lucrãtorilor de a urmãri derularea operaţiunilor de la postul lor de lucru.
1.1.3. Lucrãtorii izolati din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere adecvatã sau de mijloace de telecomunicaţie.
1.2. Persoana responsabilã
La orice loc de munca ocupat de lucrãtori trebuie sa existe în permanenta o persoana responsabilã care sa aibã calitãţile şi competenta acestei funcţii, desemnatã de angajator.
Angajatorul poate sa isi asume însuşi responsabilitatea pentru locul de munca la care se face referire în paragraful anterior, dacã are calitãţile şi competenta cerute.
1.3. Supravegherea
Pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor pe parcursul desfãşurãrii tuturor activitãţilor, trebuie asigurata supravegherea prin persoane care au calitãţile şi competenta cerute de aceasta funcţie, desemnate de cãtre angajator sau în numele acestuia, actionand în interesul acestuia.
Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o data pe parcursul unui schimb, dacã documentul de securitate şi sãnãtate prevede acest lucru.
Angajatorul poate sa isi asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul şi al doilea paragraf, dacã are calitãţile şi competenta necesare.
1.4. Lucrãtori competenţi
La fiecare lot de munca ocupat de lucrãtori trebuie sa existe în permenenta un numãr suficient de lucrãtori care sa aibã calitãţile, experienta şi pregãtirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.
1.5. Informare, instruire şi pregãtire
Lucrãtorii trebuie sa beneficieze de informare, instruire şi pregãtire sau de reciclare profesionalã necesare pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lor.
Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucrãtorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât sa nu punã în pericol propria securitate şi sãnãtate sau pe a celorlalţi lucrãtori.
1.6. Instrucţiuni scrise
Pentru fiecare loc de munca trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care sa cuprindã reguli ce trebuie respectate în scopul asigurãrii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor şi al utilizãrii în siguranta a utilajelor.
Aceste instrucţiuni trebuie sa includã informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie, precum şi la mãsurile ce trebuie luate la locul de munca sau în apropierea acestuia, în caz de urgenta.
1.7. Metode sigure de lucru
La fiecare loc de munca sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.
1.8. Permise de lucru
Atunci când documentul de securitate şi sãnãtate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrãrilor periculoase şi pentru executarea lucrãrilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interactiune cu alte activitãţi, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de cãtre persoana desemnatã în acest scop şi trebuie sa specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi mãsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi dupã lucru.
1.9. Revizuirea periodicã a mãsurilor de securitate şi de sãnãtate
Angajatorul are obligaţia sa asigure revizuirea periodicã a mãsurilor referitoare la securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securitãţii şi sãnãtãţii.
2. Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice
2.1. Generalitati
În momentul alegerii, instalãrii, punerii în funcţiune, exploatãrii şi întreţinerii utilajelor mecanice şi electrice trebuie sa se acorde atenţia cuvenitã securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotãrâre, din <>Hotãrârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a maşinilor industriale, precum şi ale legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/655/CEE .
Dacã instalaţiile sunt amplasate într-o zona în care exista sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie sa corespundã utilizãrii într-o astfel de zona.
Utilajele trebuie sa fie prevãzute, dacã este necesar, cu dispozitive de protecţie corespunzãtoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.
2.2. Dispoziţii specifice
Instalaţiile şi utilajele mecanice trebuie sa prezinte o rezistenta suficienta, fãrã defecte evidente şi sa corespundã scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie sa fie de capacitatea şi puterea corespunzãtoare scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele şi instalaţiile mecanice şi electrice trebuie sa fie instalate şi protejate astfel încât sa previnã pericolele.
3. Întreţinere
3.1. Întreţinere generalã
Verificarea sistematica, întreţinerea, precum şi testarea utilajelor şi instalaţiilor mecanice şi electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii şi reparaţii stabilit conform reglementãrilor tehnice.
Întreţinerea, verificarea şi testarea oricãrei pãrţi a instalaţiei sau utilajului trebuie efectuate de cãtre o persoana competenta.
Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie întocmite şi pãstrate în mod corespunzãtor.
3.2. Întreţinerea echipamentului de protecţie
Echipamentul de protecţie trebuie sa fie adecvat, pregãtit pentru utilizare şi în stare de funcţionare în orice moment.
Întreţinerea trebuie efectuatã ţinându-se seama de activitãţile exercitate.
4. Protecţia impotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive şi a riscului de incendiu
4.1. Generalitati
4.1.1. Trebuie luate mãsuri pentru evaluarea prezentei substanţelor nocive şi/sau potenţial explozive în atmosfera şi pentru mãsurarea concentratiei acestora.
Atunci când documentul de securitate şi sãnãtate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care sa înregistreze şi sa masoare concentratiile de gaze, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarma automate, sisteme de decuplare automatã a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automatã a motoarelor cu ardere interna.
Dacã sunt prevãzute mãsurãtori automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi pãstrate asa cum este prevãzut în documentul de securitate şi sãnãtate.
4.1.2. Se interzice fumatul în zonele care prezintã pericole specifice de incendiu sau explozie.
Executarea unor lucrãri cu flacara deschisã la locurile de munca care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepţia cazurilor când au fost luate mãsurile de securitate corespunzãtoare pentru prevenirea declansarii incendiilor sau exploziilor, precum şi a propagarii acestora.
4.2. Protecţia impotriva riscului exploziilor
4.2.1. Trebuie luate toate mãsurile necesare pentru combaterea formãrii şi acumularii atmosferelor explozive.
4.2.2. În interiorul zonelor care prezintã risc de explozie trebuie luate toate mãsurile necesare pentru a impiedica aprinderea atmosferei explozive.
4.2.3. Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi mãsurile necesare ce trebuie luate.
4.3. Protecţia impotriva atmosferelor nocive
4.3.1. Acolo unde se acumuleaza sau exista riscul sa se acumuleze în atmosfera substanţe nocive, trebuie luate mãsuri corespunzãtoare pentru a se asigura:
a) reţinerea lor la sursa; sau
b) captarea la sursa ori eliminarea; sau
c) diminuarea acumularilor acestor substanţe, astfel încât sa nu existe riscuri pentru lucrãtori.
Sistemul trebuie sa fie capabil sa disperseze aceste substanţe nocive astfel încât sa nu prezinte niciun risc pentru lucrãtori.
4.3.2. În zonele în care lucrãtorii pot fi expusi atmosferelor nocive pentru sãnãtatea lor, pe lângã echipamentele individuale de protecţie respiratorie, trebuie sa existe un numãr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzãtoare.
În asemenea cazuri, trebuie sa fie prezent la locul de munca un numãr suficient de lucrãtori instruiti care sa foloseascã asemenea echipamente.
Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare trebuie sa fie depozitate şi întreţinute corespunzãtor.
4.3.3. În cazul în care gazele toxice sunt sau pot aparea în atmosfera locului de munca, trebuie sa existe un plan de apãrare care sa precizeze echipamentele disponibile şi mãsurile preventive adoptate.
4.4. Protecţia impotriva incendiilor
4.4.1. Oriunde se proiecteazã, se construiesc, se doteaza, se dau în folosinta, se exploateazã sau se întreţin locuri de munca, trebuie luate mãsurile adecvate pentru prevenirea declansarii şi propagarii incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sãnãtate.
Trebuie sa fie stabilite prevederi pentru stingerea rapida şi eficienta a oricãrui incendiu.
4.4.2. Locurile de munca trebuie sa fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacã este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarma.
4.4.3. Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie sa fie accesibile şi simplu de manipulat şi, dacã este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
4.4.4. La locul de munca trebuie pãstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care sa precizeze mãsurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotãrâre, pentru prevenirea declansarii şi propagarii, detectarea şi stingerea incendiilor.
4.4.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie sa fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
Aceste panouri de semnalizare trebuie sa fie rezistente şi amplasate în puncte corespunzãtoare.
5. Explozivi şi dispozitive de amorsare
Operaţiunile de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor de amorsare trebuie sa fie executate de cãtre persoane competente, autorizate corespunzãtor.
Aceste operaţiuni trebuie organizate şi efectuate astfel încât sa nu constituie niciun pericol pentru lucrãtori.
6. Cai de circulaţie
6.1. La locul de munca accesul trebuie sa se facã fãrã pericol şi, în caz de urgenta, evacuarea trebuie sa se efectueze rapid şi în condiţii de siguranta.
6.2. Cãile de circulaţie, inclusiv scarile, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încãrcare, trebuie sa fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele sa le poatã utiliza uşor, în deplina securitate şi conform destinaţiei lor, iar lucrãtorii aflaţi în vecinãtatea acestor cai de circulaţie sa nu fie periclitati de niciun pericol.
6.3. Cãile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mãrfuri trebuie sa fie dimensionate în concordanta cu numãrul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere.
Dacã pe cãile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevãzutã o distanta de securitate corespunzãtoare pentru pietoni.
6.4. Între cãile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scãri trebuie sa existe o distanta de securitate.
6.5. Traseul cãilor de circulaţie şi acces pentru vehicule şi pentru pietoni trebuie sa fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecţia lucrãtorilor.
6.6. Atunci când vehiculele sau maşinile intra la locurile de munca, trebuie stabilite regulile de circulaţie necesare.
7. Locuri de munca în aer liber
7.1. Posturile de lucru, cãile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de cãtre lucrãtori în decursul activitãţii lor, trebuie sa fie astfel organizate încât circulaţia pietonilor sau a vehiculelor sa se facã în condiţii de securitate.
7.2. Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzãtor prin lumina artificiala, atunci când lumina zilei este insuficienta.
7.3. Atunci când lucrãtorii isi desfãşoarã activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie sa fie amenajate astfel încât lucrãtorii:
a) sa fie protejati contra condiţiilor atmosferice nefavorabile şi, dacã este necesar, contra caderii de obiecte;
b) sa nu fie expusi la niveluri sonore nocive şi nici la influente exterioare nocive;
c) sa poatã pãrãsi rapid locul de munca şi sa li se poatã acorda rapid ajutor în caz de pericol;
d) sa nu alunece sau sa cada.
8. Zone periculoase
8.1. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.
8.2. Atunci când locurile de munca cuprind zone periculoase în care, datoritã naturii muncii, exista riscuri, inclusiv de cadere a lucrãtorilor sau a obiectelor, locurile de munca trebuie prevãzute cu dispozitive care sa împiedice intrarea în zona a lucrãtorilor fãrã atribuţii de serviciu.
8.3. Trebuie luate mãsuri corespunzãtoare care sa protejeze lucrãtorii care sunt autorizaţi sa între în zonele de pericol.
9. Cai şi iesiri de urgenta
9.1. În caz de pericol, lucrãtorii trebuie sa poate evacua rapid şi în condiţii de securitate maxima toate locurile de munca.
9.2. Cãile şi ieşirile de urgenta trebuie sa fie libere şi sa conducã în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zona de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.
9.3. Numãrul, distribuţia şi dimensiunile cãilor şi iesirilor de urgenta se fac în funcţie de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de munca, precum şi de numãrul maxim de persoane prezente.
9.4. Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie sa se deschidã spre exterior.
Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie sa fie închise astfel încât sa poatã fi deschise uşor şi repede de cãtre persoanele care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.
9.5. Uşile de la ieşirile de urgenta nu trebuie incuiate cu lacat, broasca cu cheie sau alt sistem de zavorare.
Cãile şi ieşirile de urgenta, precum şi cãile de circulaţie şi uşile de acces cãtre acestea trebuie sa fie libere, astfel încât sa poatã fi utilizate în orice moment, fãrã piedici.
9.6. Cãile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevãzute şi cu iluminare de siguranta de intensitate corespunzãtoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentarii cu energie electrica.
9.7. Cãile şi ieşirile de urgenta specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
10. Mijloace de evacuare şi salvare
10.1. Lucrãtorii trebuie sa fie instruiti cu privire la mãsurile corespunzãtoare ce trebuie luate în caz de urgenta.
10.2. Echipamentele de salvare trebuie pregãtite în vederea utilizãrii şi depozitate în spaţii corespunzãtoare, uşor accesibile. Aceste spaţii trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
11. Exercitii de securitate
La toate locurile de munca ocupate în mod obişnuit de lucrãtori trebuie sa se efectueze periodic exercitii de securitate.
Scopul principal al acestor exercitii este de a forma deprinderile şi de a verifica aptitudinile lucrãtorilor desemnaţi sa utilizeze, sa manipuleze sau sa exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.
De asemenea, lucrãtorii trebuie sa exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corecta a acestor echipamente.
12. Echipamente de prim ajutor
12.1. Echipamente de prim ajutor trebuie sa se gãseascã în permanenta acolo unde condiţiile de munca impun acest lucru şi sa fie corespunzãtoare, în funcţie de activitatea desfasurata.
Aceste echipamente trebuie sa fie semnalizate corespunzãtor şi uşor accesibile.
12.2. În funcţie de importanta locurilor de munca, a tipului de activitate care se desfãşoarã şi de frecventa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie sa fie prevãzute una sau mai multe încãperi de prim ajutor.
În aceste încãperi instrucţiunile de prim ajutor trebuie sa fie lizibile şi afişate la loc vizibil.
12.3. Încãperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalaţii şi echipamente de prim ajutor indispensabile şi uşor accesibile brancardierilor.
Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE .
12.4. Materialele de prim ajutor trebuie sa existe la locurile de munca unde condiţiile de munca impun acest lucru.
Acestea trebuie sa fie semnalizate corespunzãtor şi sa fie uşor accesibile.
12.5. Un numãr suficient de lucrãtori trebuie sa fie instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor şi materialelor de prim ajutor prevãzute.
13. Iluminarea naturala şi artificiala
13.1. Fiecare loc de munca trebuie sa dispunã de o iluminare suficienta care sa asigure securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor.
13.2. Locurile de munca trebuie sa primeascã, pe cat posibil, lumina naturala suficienta şi, ţinându-se seama de condiţiile climaterice, sa fie prevãzute cu dispozitive de iluminare artificiala adecvatã pentru a se asigura securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor.
13.3. Instalaţiile de iluminat din încãperile de lucru şi de pe cãile de acces trebuie sa fie amplasate astfel încât tipul iluminarii sa nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrãtori.
13.4. Locurile de munca în care lucrãtorii sunt expusi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminarii artificiale trebuie sa fie prevãzute cu iluminare de siguranta cu o intensitate suficienta.
Dacã nu este posibil, lucrãtorii trebuie sa fie dotati cu lampi individuale.
14. Instalaţii sanitare
14.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrãcãminte
14.1.1. Lucrãtorii trebuie sa aibã la dispoziţie vestiare corespunzãtoare, dacã aceştia trebuie sa poarte îmbrãcãminte de lucru specialã şi dacã, din motive de sãnãtate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe în alte încãperi.
Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile, sa aibã o capacitate suficienta şi sa fie prevãzute cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie sa fie de dimensiuni suficient de mari şi sa aibã dotãrile care sa permitã fiecãrui lucrator sa-şi ţinã hainele incuiate în timpul lucrului.
Dacã împrejurãrile o justifica (de exemplu, substanţe periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrãcãmintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru îmbrãcãmintea personalã.
Trebuie sa existe dotãrile necesare pentru ca fiecare lucrator sa poatã sa isi punã la uscat hainele de lucru.
14.1.3. Trebuie prevãzute vestiare separate sau o utilizare separatã a vestiarelor pentru bãrbaţi şi pentru femei.
14.1.4. Dacã nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrator trebuie sa dispunã de un loc pentru pãstrarea imbracamintei.
14.2. Duşuri şi chiuvete
14.2.1. La dispoziţia lucrãtorilor trebuie puse duşuri corespunzãtoare în numãr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate sau din ratiuni de igiena.
Trebuie prevãzute sali de duşuri separate pentru bãrbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie sa se facã separat de cãtre bãrbaţi şi femei.
14.2.2. Sãlile de duşuri trebuie sa fie suficient de incapatoare încât sa permitã fiecãrui lucrator sa isi facã toaleta în condiţii de igiena corespunzãtoare, fãrã sa fie deranjat.
Dusurile trebuie sa dispunã de apa rece şi calda.
14.2.3. Dacã, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie sa existe chiuvete corespunzãtoare în numãr suficient, cu apa rece şi calda, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
Dacã este necesar, din motive de decenta, vor fi prevãzute chiuvete separate pentru bãrbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie sa se facã separat de cãtre bãrbaţi şi femei.
14.3. Toalete şi chiuvete
În apropierea posturilor de lucru lucrãtorii trebuie sa dispunã de camere de repaus, vestiare şi sali de duşuri sau chiuvete, precum şi de încãperi dotate cu un numãr suficient de toalete şi chiuvete.
Trebuie prevãzute toalete separate pentru femei şi bãrbaţi sau utilizarea acestora trebuie sa se facã separat de cãtre femei şi bãrbaţi.
În cazul industriei extractive în subteran, instalaţiile sanitare la care se referã prezentul punct pot fi amplasate la suprafata.
15. Haldele de steril şi alte zone de descãrcare a sterilului
Depozitele de steril, haldele şi alte zone de depozitare a sterilului, precum şi bazinele de decantare trebuie sa fie proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel încât sa se asigure stabilitatea lor, precum şi securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor.
16. Instalaţii auxiliare de suprafata (dispoziţii suplimentare speciale)
16.1. Stabilitate şi soliditate
Locurile de munca trebuie sa fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute de o asemenea maniera pentru a rezista forţelor exterioare la care ar putea fi supuse.
Ele trebuie sa aibã o structura şi o rezistenta corespunzãtoare destinaţiei lor.
16.2. Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperisurile încãperilor
16.2.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de gãuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie sa fie fixe, stabile şi nealunecoase.
Locurile de munca în care sunt instalate posturi de lucru trebuie sa prezinte o izolatie termica suficienta, ţinându-se seama de tipul întreprinderii şi de efortul fizic al lucrãtorilor.
16.2.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încãperi trebuie sa fie curatate şi renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzatoare.
16.2.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special cei complet din sticla, din încãperile sau din apropierea locurilor de munca şi a cãilor de acces trebuie sa fie semnalizati vizibil şi confectionati din material securizat sau separati de aceste locuri de munca şi de cãile de acces, astfel încât lucrãtorii sa nu vina în contact cu glasvandurile sau sa fie rãniţi în cazul spargerii lor.
16.2.4. Accesul pe acoperisurile din materiale insuficient de rezistente este permis numai dacã se realizeazã dotarea cu echipamente care sa asigure desfãşurarea lucrului în deplina securitate.
16.3. Dimensiunile şi volumul de aer al încãperilor - libertatea de mişcare la posturile de lucru
16.3.1. Încãperile de lucru trebuie sa aibã o suprafata, înãlţime şi un volum de aer corespunzãtoare, permitand lucrãtorilor sa isi execute sarcinile fãrã risc pentru securitatea, sãnãtatea sau confortul lor.
16.3.2. Dimensiunile suprafeţei neocupate a postului de lucru trebuie sa permitã lucrãtorilor suficienta libertate de mişcare şi sa le dea posibilitatea sa isi desfãşoare munca în deplina securitate.
16.4. Ferestre şi luminatoare
16.4.1. Ferestrele, luminatoarele şi sistemele de ventilaţie prevãzute cu dispozitive de deschidere, reglare şi blocare trebuie proiectate astfel încât funcţionarea acestora sa se facã în deplina siguranta.
Amplasarea lor trebuie sa nu constituie un risc pentru lucrãtori atunci când sunt deschise.
16.4.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie sa fie curatate fãrã riscuri pentru personalul care efectueazã astfel de lucrãri.
16.5. Usi şi porţi
16.5.1. Poziţia, numãrul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele din care sunt confectionate sunt prevãzute în funcţie de natura şi utilizarea încãperilor sau incintelor.
16.5.2. Uşile transparente trebuie semnalizate corespunzãtor la nivelul vederii.
16.5.3. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa fie prevãzute cu panouri transparente.
16.5.4. Dacã suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt din materiale securizate şi dacã exista posibilitatea ca lucrãtorii sa fie rãniţi prin spargerea lor, suprafeţele trebuie protejate impotriva spargerii.
16.5.5. Uşile glisante trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice ieşirea acestora de pe sine şi cãderea în mod neasteptat.
16.5.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice cãderea acestora în mod neasteptat.
16.5.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul cãilor de salvare trebuie semnalizate corespunzãtor.
Trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise în orice moment, cu usurinta, din interior şi fãrã ajutor special.
Atunci când locurile de munca sunt ocupate de lucrãtori trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise.
16.5.8. În imediata apropiere a portilor destinate în principal traficului de vehicule, dacã acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie sa fie prevãzute porţi pentru pietoni semnalizate vizibil şi libere în permanenta.
16.5.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie sa funcţioneze fãrã risc de accidentare a lucrãtorilor. Ele trebuie prevãzute cu dispozitive de oprire de urgenta uşor de identificat şi accesibile, sa se deschidã automat în caz de întrerupere a alimentarii cu energie sau sa poatã fi deschise manual.
16.6. Aerisirea locurilor de munca închise.
16.6.1. În locurile de munca închise trebuie sa se asigure o cantitate suficienta de aer proaspãt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite şi eforturile fizice ale lucrãtorilor.
Dacã se utilizeazã o instalatie de ventilaţie, ea trebuie menţinutã în stare de funcţionare.
Un sistem de control trebuie sa semnalizeze orice defectiune, dacã acest lucru poate afecta sãnãtatea lucrãtorilor.
16.6.2. Dacã sunt utilizate instalaţiile de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanicã, ele trebuie sa funcţioneze astfel încât lucrãtorii sa nu fie expusi la curenţi de aer care sa le creeze disconfort.
Orice depunere sau murdarie care poate antrena un risc imediat pentru sãnãtatea lucrãtorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fãrã întârziere.
16.7. Temperatura din încãperi
16.7.1. În timpul lucrului temperatura din încãperile unde exista posturi de lucru trebuie sa fie adecvatã pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate şi eforturile fizice impuse lucrãtorilor.
16.7.2. Temperatura din camerele de repaus, din încãperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine şi din camerele de prim ajutor trebuie sa corespundã destinaţiilor specifice ale acestor încãperi.
16.7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie sa permitã evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de munca, în funcţie de tipul activitãţii şi de natura locului de munca.
16.8. Camerele de repaus
16.8.1. Atunci când securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor o cer, ţinându-se seama de tipul activitãţii sau de efectivele care depãşesc un anumit numãr de persoane, lucrãtorii trebuie sa dispunã de o camera de repaus uşor accesibila.
Aceasta dispoziţie nu se aplica dacã lucrãtorii isi desfãşoarã activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferã posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.
16.8.2. Camerele de repaus trebuie sa fie suficient de mari şi sa fie dotate cu un numãr corespunzãtor de mese şi scaune cu spatar, în funcţie de numãrul lucrãtorilor.
16.8.3. În camerele de repaus trebuie luate mãsuri pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului creat de fumul de tigara.
16.8.4. Atunci când în timpul programului de lucru se produc întreruperi cu regularitate şi în mod frecvent şi nu exista camera de repaus, trebuie puse la dispoziţie alte alte camere în care lucrãtorii sa poatã sta în timpul intreruperilor, ori de câte ori securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor o justifica.
Trebuie luate mãsuri corespunzãtoare pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului provocat de fumul de tigara.
17. Femei gravide şi mame care alapteaza
Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibã posibilitatea de a se odihni în poziţie orizontala, în condiţii corespunzãtoare.
18. Lucrãtori cu handicap
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţinã seama de lucrãtorii cu handicap, dacã este cazul.
Aceasta dispoziţie se referã, în special, la uşile, cãile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, toaletele şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrãtorii cu handicap.
ANEXA 2
CERINŢE MINIME SPECIALE
aplicabile industriei extractive de suprafata
1. Generalitati
1.1. Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotãrâre, angajatorul care rãspunde de locul de munca trebuie sa se asigure ca documentul de securitate şi sãnãtate precizeazã ca s-au luat toate mãsurile necesare pentru protecţia sãnãtãţii şi securitãţii lucrãtorilor atât în situaţii normale, cat şi în situaţii critice.
1.2. Documentul de securitate şi sãnãtate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de munca.
Lucrãrile trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sãnãtate.
2. Exploatarea
2.1. Lucrãrile trebuie planificate ţinându-se seama de prevederile din documentul de securitate şi sãnãtate referitoare la riscurile de surpare şi alunecare de teren.
Ca mãsura preventivã, trebuie sa se defineascã înãlţimea şi panta fronturilor de descoperta şi de extracţie în funcţie de natura şi stabilitatea terenului, precum şi de metodele de exploatare.
2.2. Treptele şi cãile de circulaţie trebuie sa prezinte stabilitate adaptatã utilajelor utilizate.
Ele trebuie sa fie amenajate şi întreţinute astfel încât deplasarea utilajelor sa se facã în condiţii de securitate.
2.3. Înainte de începerea sau reluarea lucrãrilor, fronturile de descoperta şi extracţie de deasupra suprafeţelor de lucru sau cãilor de circulaţie trebuie controlate pentru a se asigura ca nu exista blocuri sau roci dislocate.
În cazul în care este necesar, trebuie efectuatã îndepãrtarea acestora.
2.4. Exploatarea fronturilor şi zonelor de descãrcare a sterilului trebuie efectuatã astfel încât sa nu creeze instabilitate.
ANEXA 3
CERINŢE MINIME SPECIALE
aplicabile industriei extractive de subteran
1. Generalitati
1.1. Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotãrâre, angajatorul care rãspunde de locul de munca trebuie sa se asigure ca documentul de securitate şi sãnãtate precizeazã ca au fost luate toate mãsurile necesare pentru protecţia securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor atât în situaţii normale, cat şi în situaţii critice.
Documentul de securitate şi sãnãtate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de munca.
Lucrãrile trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sãnãtate.
2. Planul abatajelor din subteran
2.1. Planurile lucrãrilor miniere subterane trebuie sa fie întocmite la o scara care sa ofere o reprezentare clara, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera.
În afarã de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrãrile miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea.
Ele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa fie pãstrate atât timp cat este necesar, din motive de securitate.
2.2. Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrãri miniere subterane trebuie sa fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi sa se gãseascã în permanenta la locul de munca.
3. Iesiri
Orice exploatare subterana trebuie sa aibã acces la suprafata prin cel puţin doua iesiri separate, construite solid şi uşor accesibile lucrãtorilor din subteran.
Când circulaţia prin aceste iesiri necesita un efort important din partea lucrãtorilor, ele trebuie sa fie prevãzute cu mijloace mecanice pentru transportul lucrãtorilor.
4. Lucrãri miniere
Lucrãrile miniere subterane în care se executa diverse activitãţi trebuie sa fie construite, exploatate, echipate şi întreţinute astfel încât lucrãtorii sa poatã lucra şi circula în ele cu riscuri minime.
Galeriile trebuie sa fie prevãzute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucrãtorilor.
5. Transport
5.1. Instalaţiile sau mijloacele de transport trebuie sa fie instalate, amenajate, exploatate şi întreţinute astfel încât sa se asigure securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor care le conduc, le utilizeazã sau se afla în vecinãtatea lor.
5.2. Transportul cu ajutorul instalaţiilor mecanice trebuie sa facã obiectul unei montari corespunzãtoare şi al unor instrucţiuni scrise, afişate la locul de exploatare.
6. Susţinerea şi stabilitatea lucrãrilor miniere
Susţinerea lucrãrilor miniere trebuie efectuatã cat mai repede posibil dupã excavare, în afarã cazurilor în care stabilitatea lucrãrii nu conditioneaza securitatea lucrãtorilor. Aceasta sustinere trebuie sa fie realizatã în conformitate cu monografiile de armare şi instrucţiunile scrise şi elaborate în acest sens.
Lucrãrile miniere în care este permis accesul lucrãtorilor trebuie sa fie controlate periodic din punctul de vedere al sustinerii şi stabilitatii lucrãrii şi întreţinute în mod corespunzãtor.
7. Aeraj
7.1. Toate lucrãrile din subteran la care este permis accesul trebuie sa fie aerisite în mod corespunzãtor.
Trebuie prevãzut un aeraj permanent pentru a se menţine cu o marja suficienta de securitate:
a) o atmosfera sanatoasa;
b) o atmosfera în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt sub control;
c) o atmosfera în care condiţiile de munca sunt corespunzãtoare în timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrãtorilor.
7.2. Când aerajul natural nu permite îndeplinirea prevederilor pct. 7.1, aerajul principal trebuie sa fie asigurat cu una sau mai multe staţii de ventilatoare principale.
Trebuie luate mãsuri pentru asigurarea stabilitatii şi continuitãţii aerajului.
Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie sa fie supravegheatã în mod continuu şi pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevãzut un dispozitiv automat de alarma.
7.3. Parametrii de aeraj trebuie masurati şi înregistraţi periodic.
Proiectul de aeraj, care sa indice parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic şi sa fie disponibil la locul de munca.
8. Mine grizutoase
8.1. Se considera grizutoasa orice exploatare subterana în care exista posibilitatea degajarii de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formãrii unei atmosfere explozive.
8.2. Aerajul principal trebuie sa fie asigurat prin una sau mai multe staţii de ventilatoare mecanice.
8.3. Exploatarea trebuie sa se facã ţinându-se seama de degajarile de metan.
Trebuie luate mãsuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor generate de metan.
8.4. Aerajul parţial trebuie sa fie limitat la lucrãrile de pregãtire şi de salvare, precum şi la locurile de munca legate direct la curentul principal de aeraj.
Abatajele aflate în exploatare pot fi aerisite cu instalaţii de aeraj parţial numai dacã au fost luate mãsuri corespunzãtoare pentru asigurarea securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor.
8.5. Parametrii de aeraj prevãzuţi la pct. 7.3 trebuie sa fie completati prin determinãri ale concentratiei de metan.
Dacã documentul de securitate şi sãnãtate prevede, concentratia de metan trebuie sa fie masurata continuu în curentul de ieşire al aerului din abatajele la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat, precum şi la lucrãrile de pregãtire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.
8.6. În minele grizutoase se pot folosi numai explozivi şi mijloace de iniţiere de siguranta.
8.7. Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc dupã cum urmeazã:
a) sunt interzise fumatul, deţinerea de tutun pentru fumat şi orice obiect care poate fi folosit la producerea flacarii;
b) lucrãrile de tãiere cu flacara, de sudura sau alte activitãţi similare la care se impune folosirea flacarii deschise sunt permise numai în împrejurãri excepţionale şi în condiţiile unor mãsuri specifice care sa garanteze securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor.
9. Mine sau cariere care conţin praf inflamabil
9.1. Minele de cãrbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil dacã documentul de securitate şi sãnãtate precizeazã ca orice strat exploatat poate produce praf astfel încât sa propage o explozie.
9.2. În minele cu praf inflamabil, prevederile prevãzute la pct. 8.6 şi 8.7 se aplica mutatis mutandis.
9.3. Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil, îndepãrtarea şi neutralizarea sau fixarea acestora se iau mãsuri corespunzãtoare.
9.4. Propagarea exploziilor de praf inflamabil şi/sau metan, care pot declansa alte explozii de praf inflamabil, trebuie sa fie limitatã prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.
Amplasarea acestor baraje trebuie sa fie precizatã într-un document actualizat periodic şi disponibil la locul de munca.
10. Degajari instantanee de gaz, lovituri de acoperis şi eruptii de apa
10.1. În zonele în care se pot produce degajari instantanee de gaz cu sau fãrã eruptii de material marunt, lovituri de acoperis sau eruptii de apa, trebuie conceput şi pus în aplicare un program de exploatare astfel încât sa se asigure, pe cat posibil, un sistem de munca sigur, precum şi protecţia lucrãtorilor.
10.2. Trebuie luate mãsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrãtorilor în lucrãrile miniere care se afla în apropiere sau traverseaza aceste zone, precum şi pentru controlarea acestor riscuri.
11. Incendii, arderi şi încãlzire
11.1. Trebuie luate mãsuri pentru prevenirea şi detectarea la timp a aprinderilor spontane.
11.2. Introducerea materialelor inflamabile în lucrãrile miniere subterane trebuie sa fie limitatã la cantitatea strict necesarã.
11.3. Atunci când este necesarã utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitãrii riscului de incendiu şi propagarii sale.
Fluidele hidraulice trebuie sa corespundã specificatiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum şi criteriilor de igiena.
Când se utilizeazã fluide hidraulice care nu corespund specificatiilor, condiţiilor şi criteriilor prevãzute la al doilea paragraf, trebuie luate mãsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.
12. Mãsuri de precautie privind evacuarea lucrãtorilor
Pentru a se putea retrage în siguranta atunci când este necesar, fiecare lucrator trebuie sa dispunã de o masca de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie sa o aibã permanent la indemana.
Ei trebuie sa fie instruiti cu privire la utilizarea acestor masti de autosalvare.
Aceste masti de autosalvare trebuie sa rãmânã permanent la locul de munca, iar starea lor de funcţionare trebuie sa fie controlatã cu regularitate.
13. Iluminare
Prevederile pct. 13 din anexa nr. 1 se înlocuiesc dupã cum urmeazã:
a) lucrãtorii trebuie sa dispunã de o lampa individualã, adaptatã utilizãrii;
b) pe cat posibil, posturile de lucru trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive care sa permitã o iluminare artificiala corespunzãtoare, în scopul protejãrii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor;
c) instalaţiile de iluminat trebuie sa fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevãzut sa nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucrãtori.
14. Controlul prezentei în subteran
În orice moment trebuie sa fie posibila cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.
15. Organizarea salvãrii
Pentru a permite desfãşurarea unei acţiuni rapide şi eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie sa fie organizatã o echipa de salvare corespunzãtoare.
Aceasta echipa de salvare trebuie sa dispunã de un numãr suficient de salvatori antrenati şi dotati cu echipament de salvare corespunzãtor, pentru a putea interveni în toate locurile exploatãrii subterane sau a lucrãrilor de exploatare în curs.
_________
