HOTARARE nr. 1.029 din 3 septembrie 2008 privind conditiile introducerii pe piata a masinilor

                        ───────────────
                       Ministrul muncii,
                 familiei şi egalitãţii de şanse,
                        Paul Pãcuraru

            Departamentul pentru Afaceri Europene,
                    Aurel Ciobanu-Dordea,
                      secretar de stat

              Ministrul economiei şi finanţelor,
                      Varujan Vosganian

    Bucureşti, 3 septembrie 2008.
    Nr. 1.029.


     ANEXA 1

                           CERINŢE ESENŢIALE
             de sãnãtate şi securitate referitoare la proiectarea şi
                         construcţia maşinilor

    PRINCIPII GENERALE
    1. Producãtorul maşinii sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã asigure efectuarea unei evaluãri a riscurilor în scopul determinãrii cerinţelor privind sãnãtatea şi securitatea care se aplicã maşinii. Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã ţinându-se cont de rezultatele evaluãrii riscurilor.
    Prin procesul iterativ de evaluare şi de reducere a riscurilor menţionat mai sus, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie:
    - sã determine limitele maşinii, ceea ce include utilizarea sa normalã şi orice utilizare a sa care poate fi aşteptatã în mod previzibil;
    - sã identifice pericolele care pot fi generate de maşinã şi situaţiile periculoase asociate;
    - sã estimeze riscurile, ţinându-se cont de gravitatea sau de posibilele accidentãri ori afectare a sãnãtãţii şi de probabilitatea apariţiei acestora;
    - sã evalueze riscurile, în scopul determinãrii necesitãţii reducerii riscului în conformitate cu obiectivul prezentei hotãrâri;
    - sã elimine pericolele sau sã reducã riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea de mãsuri de protecţie, în ordinea prioritãţilor stabilite la pct. 1.1.2 lit.b).
    2. Obligaţiile prevãzute prin cerinţele esenţiale de sãnãtate şi securitate se aplicã numai atunci când existã un pericol corespunzãtor pentru maşina în cauzã, când aceasta este utilizatã în condiţiile prevãzute de producãtor sau reprezentantul sãu autorizat ori în condiţii anormale previzibile. În orice situaţie, se aplicã principiile de integrare a securitãţii menţionate la pct. 1.1.2 şi obligaţiile privind marcarea maşinilor şi instrucţiunile menţionate la pct. 1.7.3 şi 1.7.4.
    3. Cerinţele esenţiale de sãnãtate şi securitate prevãzute în prezenta anexã sunt obligatorii. Cu toate acestea, ţinându-se cont de nivelul progresului tehnic, s-ar putea sã nu fie posibilã îndeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta. În acest caz, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã cu scopul de a atinge, pe cât posibil, aceste obiective.
    4. Prezenta anexã conţine mai multe pãrţi. Prima parte are un scop general şi se aplicã tuturor tipurilor de maşini. Celelalte pãrţi se referã la anumite tipuri de pericole particulare. Cu toate acestea, este esenţial sã se examineze prezenta anexã în întregime pentru a se asigura îndeplinirea tuturor cerinţelor esenţiale relevante. La proiectarea maşinii trebuie ţinut cont de cerinţele pãrţii generale şi de cerinţele uneia sau mai multora dintre celelalte pãrţi ale anexei, în funcţie de rezultatele evaluãrii riscurilor, efectuatã în conformitate cu pct. 1 al acestor principii generale.
    1. Cerinţe esenţiale de sãnãtate şi securitate
    1.1. Observaţii generale
    1.1.1. Definiţii
    În sensul prezentei anexe se înţelege prin:
    a) pericol - o sursã potenţialã de accidentare sau afectare a sãnãtãţii;
    b) zonã periculoasã - orice zonã din interiorul şi/sau din jurul maşinii în care o persoanã este supusã unui risc privind sãnãtatea ori securitatea sa;
    c) persoanã expusã - orice persoanã aflatã total sau parţial într-o zonã periculoasã;
    d) operator - persoana/persoanele care are/au sarcina de a instala, a pune în funcţiune, a regla, a întreţine, a curãţa, a repara sau de a transporta maşinile;
    e) risc - o combinaţie între probabilitatea şi gravitatea accidentãrii sau afectãrii sãnãtãţii, care poate apãrea într-o situaţie periculoasã;
    f) protector - element al maşinii utilizat, în special, pentru a asigura o protecţie prin intermediul unei bariere fizice;
    g) dispozitiv de protecţie - un dispozitiv (altul decât un protector) care reduce riscul, singur sau asociat cu un protector;
    h) utilizare normalã - utilizarea maşinii în conformitate cu informaţiile furnizate în instrucţiunile de utilizare;
    i) utilizare anormalã rezonabil previzibilã - utilizarea maşinii într-un mod care nu a fost prevãzut în instrucţiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul unui comportament uman previzibil cu uşurinţã.
    1.1.2. Principii de integrare a securitãţii
    a) Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã fie aptã sã-şi îndeplineascã funcţia şi sã poatã fi utilizatã, reglatã şi întreţinutã fãrã ca persoanele sã fie expuse unui risc, atunci când aceste operaţii sunt efectuate în condiţiile prevãzute de producãtor, dar şi ţinându-se cont de orice utilizare defectuoasã care poate fi aşteptatã în mod previzibil.
    Scopul mãsurilor adoptate trebuie sã fie eliminarea oricãrui risc pe toatã durata de viaţã previzibilã a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare şi casare.
    b) La selectarea celor mai adecvate soluţii, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã aplice urmãtoarele principii, în ordinea indicatã:
    - sã elimine sau sã reducã riscurile cât mai mult posibil (proiectare şi construire de maşini cu securitatea intrinsecã);
    - sã adopte mãsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;
    - sã informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacitãţii incomplete a mãsurilor de protecţie adoptate, sã indice dacã este necesarã o pregãtire specialã şi sã specifice, dacã este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie.
    c) La proiectarea şi construirea maşinilor şi la elaborarea instrucţiunilor, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã ia în considerare nu numai utilizarea normalã a maşinilor, ci şi utilizãri defectuoase care pot fi aşteptate în mod previzibil.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã se evite utilizarea sa anormalã, dacã o astfel de utilizare poate genera un risc. Atunci când este cazul, instrucţiunile trebuie sã atragã atenţia utilizatorului asupra modalitãţilor constatate din experienţã cã pot apãrea, în care maşina nu trebuie utilizatã.
    d) La proiectarea şi construirea maşinilor producãtorul trebuie sã ţinã seama de constrângerile la care este supus operatorul, ca rezultat al utilizãrii necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecţie.
    e) Maşina trebuie livratã cu toate echipamentele şi accesoriile speciale esenţiale, astfel încât ea sã poatã fi reglatã, întreţinutã şi utilizatã în deplinã securitate.
    1.1.3. Materiale şi produse
    Materialele întrebuinţate pentru construcţia maşinii sau produsele folosite ori rezultate în timpul utilizãrii acesteia nu trebuie sã pericliteze securitatea sau sãnãtatea persoanelor expuse.
    În special, în situaţia în care sunt folosite fluide, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã pentru a fi utilizatã fãrã riscuri datorate umplerii, utilizãrii, recuperãrii sau evacuãrii.
    1.1.4. Iluminatul
    Maşina trebuie sã fie furnizatã cu un iluminat complet, adecvat pentru operaţiile la care absenţa acestuia poate cauza un risc, chiar în cazul existenţei iluminatului ambiant de intensitate normalã.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã nu existe zone de umbrã care pot cauza disconfort, nici strãluciri orbitoare iritante şi nici efecte stroboscopice periculoase asupra elementelor mobile, datorate iluminatului.
    Pãrţile interne care necesitã inspectãri şi ajustãri frecvente, precum şi zonele de întreţinere trebuie sã fie prevãzute cu un iluminat adecvat.
    1.1.5. Proiectarea maşinii pentru uşurarea manipulãrii
    Maşina sau fiecare parte componentã a acesteia trebuie:
    - sã poatã fi manipulatã şi transportatã în condiţii de securitate;
    - sã fie ambalatã sau sã fie proiectatã astfel încât sã poatã fi depozitatã în condiţii de securitate şi fãrã daune.
    În timpul transportãrii maşinii şi/sau a pãrţilor componente ale acesteia nu trebuie sã existe posibilitatea unor mişcãri bruşte ori a unor pericole datorate instabilitãţii, atât timp cât maşina şi/sau pãrţile componente ale acesteia sunt manevrate în conformitate cu instrucţiunile.
    Dacã masa, dimensiunile sau forma maşinii ori a diferitelor pãrţi componente nu permit deplasarea lor cu mâna, maşina ori fiecare parte componentã trebuie:
    - sã fie prevãzutã cu dispozitivele de prindere pentru legarea la instalaţiile de ridicare; sau
    - sã fie proiectatã astfel încât sã poatã fi prevãzutã cu aceste dispozitive; sau
    - sã aibã o astfel de formã încât echipamentele obişnuite de ridicare sã poatã fi ataşate cu uşurinţã.
    În cazul în care maşina sau una dintre pãrţile ei componente trebuie transportatã manual, acestea trebuie:
    - sã fie uşor de transportat; sau
    - sã fie prevãzutã cu mijloace de prindere care sã permitã deplasarea în deplinã securitate.
    Trebuie prevãzute mãsuri speciale pentru manipularea sculelor şi/sau a pãrţilor maşinii, care pot fi periculoase chiar dacã sunt uşoare.
    1.1.6. Ergonomie
    În condiţiile prevãzute de utilizare, lipsa de confort, oboseala şi constrângerile fizice şi psihice cu care se confruntã operatorul trebuie sã fie reduse la minimum, ţinându-se cont de urmãtoarele principii ergonomice:
    - luarea în considerare a diversitãţii operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort şi rezistenţa acestora;
    - alocarea unui spaţiu suficient pentru mişcãrile diferitelor pãrţi ale corpului operatorului;
    - evitarea unui ritm de lucru impus de maşinã;
    - evitarea supravegherii care necesitã o concentrare îndelungatã;
    - adaptarea interfaţei om/maşinã la caracteristicile previzibile ale operatorilor.
    1.1.7. Post de lucru
    Postul de lucru trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã se evite orice risc datorat evacuãrii gazelor şi/sau lipsei de oxigen.
    Dacã maşina este destinatã sã fie utilizatã într-un mediu periculos, care prezintã riscuri pentru sãnãtatea şi securitatea operatorului, sau dacã maşina însãşi conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie sã se prevadã mijloace corespunzãtoare care sã asigure operatorului condiţii adecvate de muncã şi protejarea lui împotriva oricãrui pericol previzibil.
    În situaţia în care este cazul, postul de lucru trebuie sã fie prevãzut cu o cabinã corespunzãtoare proiectatã, construitã şi/sau echipatã pentru a îndeplini condiţiile sus menţionate. Ieşirea trebuie sã permitã o evacuare rapidã. Mai mult, trebuie sã fie prevãzutã, dupã caz, o ieşire de urgenţã într-o direcţie diferitã de cea a ieşirii normale.
    1.1.8. Scaun
    În situaţia în care este cazul şi dacã condiţiile de muncã permit aceasta, posturile de lucru, care sunt parte integrantã a maşinii, trebuie sã fie proiectate pentru instalarea scaunelor.
    În situaţia în care este prevãzut ca operatorul sã stea jos în timpul lucrului şi dacã postul de lucru este parte a maşinii, scaunul trebuie sã fie furnizat împreunã cu maşina.
    Scaunul operatorului trebuie sã-i asigure acestuia o poziţie stabilã. Mai mult, scaunul şi distanţa acestuia faţã de organele de comandã trebuie sã poatã sã fie adaptate operatorului.
    Dacã maşina este supusã vibraţiilor, scaunul trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã reducã la cel mai scãzut nivel, care poate fi realizat în mod previzibil, vibraţiile transmise operatorului. Mijloacele de fixare ale scaunului trebuie sã reziste la toate solicitãrile la care sunt supuse. Dacã nu existã podea sub picioarele operatorului, el trebuie sã dispunã de reazeme pentru sprijinirea picioarelor, acoperite cu materiale antiderapante.
    1.2. Sistemele de comandã
    1.2.1. Securitatea şi fiabilitatea sistemelor de comandã
    Sistemele de comandã trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã evite apariţia oricãrei situaţii periculoase. Ele trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât:
    - sã poatã rezista solicitãrilor normale de funcţionare şi influenţelor factorilor externi;
    - defectarea componentei hardware sau software a sistemului de comandã sã nu conducã la situaţii periculoase;
    - erorile care afecteazã software-ul sistemului de comandã sã nu conducã la situaţii periculoase;
    - erorile umane, în mod rezonabil previzibile, pe durata funcţionãrii sã nu conducã la situaţii periculoase.
    O atenţie specialã trebuie sã fie acordatã urmãtoarelor puncte:
    - maşina nu trebuie sã porneascã neaşteptat;
    - parametrii maşinii nu trebuie sã se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbãri pot conduce la situaţii periculoase;
    - maşina nu trebuie sã fie împiedicatã sã se opreascã dacã comanda de oprire a fost datã;
    - nicio parte mobilã a maşinii sau nicio piesã prinsã în maşinã nu trebuie sã cadã ori sã fie ejectatã;
    - nu trebuie sã fie împiedicatã oprirea automatã sau manualã a pãrţilor mobile, oricare ar fi acestea;
    - dispozitivele de protecţie trebuie sã-şi pãstreze eficacitatea sau sã transmitã comanda de oprire;
    - pãrţile referitoare la securitate ale sistemului de comandã trebuie sã se aplice într-un mod coerent la întregul ansamblu de maşini şi/sau cvasimaşini.
    În cazul comenzilor de la distanţã (radio), activarea opririi automate trebuie sã se producã în situaţia în care nu se recepţioneazã semnale de comandã corecte, inclusiv întreruperea comunicãrii.
    1.2.2. Organe de comandã
    Organele de comandã trebuie sã fie:
    - vizibile şi identificabile cu uşurinţã, utilizându-se pictograme, dacã este cazul;
    - dispuse în aşa fel încât sã permitã funcţionarea lor în securitate, fãrã ezitare sau pierdere de timp şi fãrã echivoc;
    - proiectate astfel încât deplasarea organelor de comandã sã fie în concordanţã cu efectul sãu;
    - amplasate în afara zonelor periculoase, cu excepţia unor anumite organe de comandã acolo unde este necesar, cum ar fi: oprirea de urgenţã, modulul pentru instruirea roboţilor;
    - dispuse astfel încât acţionarea lor sã nu provoace riscuri suplimentare;
    - proiectate sau protejate astfel încât efectul dorit, dacã poate genera un pericol, sã nu fie posibil decât printr-o acţionare intenţionatã;
    - construite astfel încât sã reziste solicitãrilor previzibile. O atenţie specialã trebuie acordatã dispozitivelor pentru oprirea de urgenţã, care sunt susceptibile de a fi supuse unor solicitãri considerabile.
    În cazul în care un organ de comandã este proiectat şi construit astfel încât acesta sã efectueze mai multe acţiuni diferite, mai ales acolo unde nu existã o corespondenţã univocã (de exemplu, tastaturile etc.), acţiunea ce urmeazã a fi efectuatã trebuie sã fie afişatã clar şi, dacã este necesar, confirmatã.
    Organele de comandã trebuie amplasate astfel încât poziţia, cursa şi efortul necesar pentru acţionare sã fie în concordanţã cu acţiunea comandatã, ţinându-se seama de principiile ergonomice.
    Maşina trebuie prevãzutã cu indicatoare necesare pentru funcţionarea în condiţii de securitate.
    Din postul de comandã, operatorul trebuie sã fie capabil sã citeascã aceste indicatoare.
    Din fiecare post de comandã, operatorul trebuie sã aibã posibilitatea sã se asigure cã nu existã persoane expuse în zona periculoasã sau cã sistemul de comandã trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât pornirea sã fie împiedicatã atunci când o persoanã se gãseşte în zona periculoasã.
    Dacã niciuna dintre aceste cerinţe nu se poate realiza, sistemul de comandã trebuie proiectat şi construit astfel încât orice punere în funcţiune a maşinii sã fie precedatã de un semnal de avertizare acusticã şi/sau vizualã. Persoanele expuse trebuie sã aibã timp sã pãrãseascã zona periculoasã sau sã împiedice pornirea maşinii.
    Dacã este necesar, trebuie sã se prevadã mijloacele pentru ca maşina sã fie comandatã numai din posturile de comandã situate în una sau mai multe zone ori locaţii prestabilite.
    În situaţia în care existã mai multe posturi de comandã, sistemul de comandã trebuie sã fie proiectat astfel încât utilizarea unuia dintre acestea sã împiedice folosirea celorlalte, cu excepţia celui care este prevãzut cu dispozitivele de oprire şi pentru oprirea de urgenţã.
    Când o maşinã este prevãzutã cu mai multe posturi de lucru, fiecare post trebuie sã fie prevãzut cu toate organele de comandã necesare, fãrã ca operatorii sã se împiedice reciproc sau sã se punã unul pe altul într-o situaţie periculoasã.
    1.2.3. Pornirea
    Pornirea unei maşini trebuie sã se realizeze numai printr-o acţionare voluntarã a organului de comandã prevãzut în acest scop.
    Aceeaşi cerinţã se aplicã:
    - în situaţia în care se reporneşte maşina dupã o oprire datoratã oricãrei cauze;
    - în situaţia în care are loc o modificare semnificativã în condiţiile de funcţionare.
    Cu toate acestea, repornirea sau modificarea condiţiilor de funcţionare poate sã fie realizatã printr-o acţiune voluntarã a unui organ, altul decât cel de comandã prevãzut în acest scop, cu condiţia ca aceasta sã nu genereazã o situaţie periculoasã.
    În cazul unei maşini care funcţioneazã în regim automat, pornirea, repornirea dupã o oprire sau modificarea condiţiilor de funcţionare se poate produce fãrã intervenţie, cu condiţia ca aceasta sã nu genereazã o situaţie periculoasã.
    Dacã o maşinã are mai multe organe de comandã pentru pornire şi, ca urmare, operatorii se pot pune în pericol unul pe celãlalt, trebuie prevãzute dispozitive suplimentare pentru a se evita acest risc. Dacã securitatea impune ca pornirea şi/sau oprirea sã fie efectuate într-o anumitã secvenţã, trebuie sã fie prevãzute dispozitive care sã asigure cã aceste operaţii se realizeazã într-o ordine corectã.
    1.2.4. Oprirea
    1.2.4.1. Oprirea normalã
    Maşina trebuie sã fie prevãzutã cu un organ de comandã care sã permitã oprirea completã a maşinii în condiţii de securitate.
    Fiecare post de lucru trebuie sã fie prevãzut cu un organ de comandã care sã permitã, în funcţie de pericolele existente, oprirea uneia sau a tuturor funcţiilor maşinii, astfel încât aceasta sã fie adusã în stare de securitate.
    Comanda de oprire a maşinii trebuie sã aibã prioritate la îndeplinire faţã de comanda de pornire.
    Odatã ce maşina sau funcţiile ei periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a acţionãrilor respective trebuie întreruptã.
    1.2.4.2. Oprirea operaţionalã
    În situaţia în care, pentru motive operaţionale, este necesarã existenţa unui dispozitiv de comandã a opririi care sã nu întrerupã alimentarea cu energie a acţionãrilor, funcţia de oprire trebuie sã fie supravegheatã şi menţinutã.
    1.2.4.3. Oprirea de urgenţã
    Maşina trebuie sã fie prevãzutã cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţã, care sã permitã evitarea situaţiilor periculoase iminente ori care sunt în curs de producere.
    Sunt exceptate de la aceastã obligaţie:
    - maşinile la care dispozitivul pentru oprirea de urgenţã nu reduce riscul, fie din cauzã cã nu reduce timpul necesar opririi, fie din cauzã cã nu permite luarea de mãsuri speciale necesare combaterii riscului;
    - maşinile portabile ţinute în mânã şi maşinile dirijate cu mâna.
    Acest dispozitiv trebuie:
    - sã aibã organele de comandã identificabile şi vizibile cu uşurinţã şi rapid accesibile;
    - sã opreascã procesul periculos cât mai repede posibil, fãrã a genera riscuri suplimentare;
    - când este necesar, sã declanşeze sau sã permitã declanşarea anumitor mişcãri de protecţie.
    Dacã se înceteazã acţionarea organului de comandã pentru oprirea de urgenţã dupã transmiterea comenzii de oprire, aceastã comandã trebuie sã rãmânã menţinutã, printr-o blocare a dispozitivului pentru oprirea de urgenţã, pânã când aceastã blocare este înlãturatã intenţionat; blocarea dispozitivului nu trebuie sã fie posibilã fãrã declanşarea comenzii de oprire; deblocarea dispozitivului trebuie sã fie posibilã numai printr-o acţionare adecvatã şi aceastã deblocare nu trebuie sã reporneascã maşina, ci numai sã permitã utilizarea comenzii de repornire.
    Funcţia de oprire de urgenţã trebuie sã fie disponibilã şi operaţionalã în orice moment, indiferent de regimul de lucru.
    Organele de comandã pentru oprirea de urgenţã trebuie sã fie suplimentare altor mãsuri de salvgardare şi nu trebuie sã se substituie acestora.
    1.2.4.4. Ansamblu de maşini
    În cazul maşinilor sau al pãrţilor maşinii destinate sã lucreze împreunã, acestea trebuie fie proiectate şi construite astfel încât dispozitivele comandã a opririi, inclusiv dispozitivul pentru oprirea de urgenţã, sã nu opreascã numai maşina, ci şi toate echipamentele asociate, dacã funcţionarea lor în continuare poate fi periculoasã.
    1.2.5. Selectorul modurilor de comandã şi de funcţionare
    Comanda selectorului modurilor de comandã şi de funcţionare trebuie sã aibã prioritate la îndeplinire faţã de toate celelalte moduri de comandã şi de funcţionare, cu excepţia comenzii pentru oprirea de urgenţã.
    Dacã maşina a fost proiectatã şi construitã astfel încât sã fie utilizatã conform mai multor moduri de comandã sau de funcţionare, care prezintã mãsuri de protecţie şi/sau proceduri de lucru diferite, ea trebuie prevãzutã cu un selector al modurilor de funcţionare care sã poatã fi blocat în fiecare poziţie.
    Fiecare poziţie a selectorului trebuie sã fie clar identificatã şi trebuie sã corespundã numai unui singur mod de comandã şi funcţionare.
    Selectorul poate fi înlocuit de o altã metodã de selectare care sã împiedice utilizarea anumitor funcţii ale maşinii de cãtre anumite categorii de operatori.
    Dacã, pentru anumite operaţii, maşina trebuie sã aibã posibilitatea sã funcţioneze cu un protector care a fost deplasat ori retras şi/sau cu un dispozitiv de protecţie care a fost neutralizat, selectorul modurilor de comandã sau de funcţionare trebuie, simultan:
    - sã facã inoperante toate celelalte moduri de comandã sau de funcţionare;
    - sã permitã pornirea funcţiilor periculoase numai prin intermediul organelor de comandã care necesitã ca acţionarea lor sã fie menţinutã;
    - sã permitã pornirea funcţiilor periculoase numai în condiţii de risc redus, evitându-se în acelaşi timp pericolele care decurg din înlãnţuirea unor secvenţe;
    - sã interzicã orice pornire a funcţiilor periculoase printr-o acţionare voluntarã sau involuntarã a senzorilor interni ai maşinii.
    Dacã aceste 4 condiţii nu se pot îndeplini simultan, selectorul modurilor de comandã sau de funcţionare trebuie sã activeze alte mãsuri de protecţie proiectate şi construite astfel încât sã asigure o zonã de intervenţie sigurã.
    În plus, la locul de intervenţie pentru reglare, operatorul trebuie sã aibã posibilitatea de a comanda funcţionarea pãrţilor maşinii asupra cãrora a intervenit.
    1.2.6. Defectarea alimentãrii cu energie
    Întreruperea, restabilirea dupã o întrerupere sau variaţia de orice fel a alimentãrii cu energie a maşinii nu trebuie sã conducã la o situaţie periculoasã.
    O atenţie specialã trebuie sã fie acordatã urmãtoarelor puncte:
    - maşina nu trebuie sã porneascã neaşteptat;
    - parametrii maşinii nu trebuie sã se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbãri pot conduce la situaţii periculoase;
    - oprirea maşinii nu trebuie sã poatã fi împiedicatã odatã ce comanda a fost deja transmisã;
    - nicio parte mobilã a maşinii sau piesã prinsã în maşinã nu trebuie sã cadã sau sã fie ejectatã;
    - oprirea automatã sau manualã a oricãrei pãrţi mobile nu trebuie sã poatã fi împiedicatã;
    - dispozitivele de protecţie trebuie sã-şi pãstreze eficacitatea sau sã transmitã comanda de oprire.
    1.3. Mãsuri de protecţie împotriva riscurilor mecanice
    1.3.1. Riscul pierderii stabilitãţii
    Maşina, inclusiv componentele şi echipamentele sale, trebuie sã fie suficient de stabile pentru a evita rãsturnarea, cãderea sau mişcãrile necontrolate pe durata transportului, montajului, demontajului şi orice altã acţiune care implicã maşina.
    Dacã prin forma maşinii sau prin modalitatea de instalare prevãzutã nu se asigurã stabilitate suficientã, trebuie sã fie încorporate mijloace adecvate de ancorare care trebuie indicate în instrucţiuni.
    1.3.2. Risc de rupere în timpul funcţionãrii
    Diferitele pãrţi ale maşinii, precum şi legãturile dintre ele trebuie sã poatã rezista solicitãrilor la care sunt supuse în timpul utilizãrii.
    Rezistenţa materialelor folosite trebuie sã fie adecvatã caracteristicilor mediului de muncã prevãzut de producãtor sau de reprezentantul sãu autorizat, în special în ceea ce priveşte fenomenele de obosealã, îmbãtrânire, coroziune şi abraziune.
    Instrucţiunile trebuie sã indice tipul şi frecvenţa verificãrilor şi mentenanţa, cerute din motive de securitate. Acestea trebuie sã menţioneze, acolo unde este cazul, pãrţile supuse uzurii şi criteriile de înlocuire.
    Dacã riscul de rupere sau de spargere persistã, în pofida mãsurilor luate, pãrţile componente trebuie montate, dispuse şi/sau protejate astfel încât fragmentele acestora sã fie reţinute, evitându-se situaţiile periculoase.
    Atât conductele rigide, cât şi cele flexibile, prin care se vehiculeazã fluide, în special cele aflate sub presiune înaltã, trebuie sã reziste solicitãrilor interne şi externe prevãzute şi trebuie fixate solid şi/sau protejate pentru a se asigura cã, în caz de rupere, ele nu pot genera niciun risc.
    Dacã materialul de prelucrat este dirijat automat spre scule, trebuie îndeplinite urmãtoarele condiţii pentru a se evita riscurile pentru persoanele expuse (de exemplu, ruperea sculelor):
    - în momentul în care piesa de prelucrat vine în contact cu scula, aceasta din urmã trebuie sã fi atins parametrii normali de lucru;
    - în momentul pornirii şi/sau opririi sculei (intenţionat ori accidental), mişcarea de alimentare cu material şi mişcarea sculei trebuie sã fie coordonate.
    1.3.3. Riscuri datorate cãderii sau ejectãrii de obiecte
    Trebuie sã fie luate mãsuri pentru prevenirea riscurilor datorate cãderii sau ejectãrii de obiecte.
    1.3.4. Riscuri datorate suprafeţelor, muchiilor sau unghiurilor
    Atât cât le permite destinaţia, pãrţile accesibile ale maşinii nu trebuie sã prezinte muchii tãioase, unghiuri ascuţite sau suprafeţe cu rugozitate mare, care pot cauza leziuni.
    1.3.5. Riscuri asociate maşinilor combinate
    Dacã maşina este prevãzutã sã funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, cu înlocuirea manualã a piesei dupã fiecare operaţie (maşinã combinatã), ea trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât fiecare parte componentã sã poatã fi utilizatã separat, fãrã ca celelalte pãrţi componente sã constituie un risc pentru persoana expusã.
    În acest scop, trebuie sã existe posibilitatea de a porni şi de a opri, separat, oricare dintre pãrţile componente care nu sunt protejate.
    1.3.6. Riscuri asociate variaţiei condiţiilor de funcţionare
    Dacã maşina este prevãzutã sã funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, ea trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât selectarea şi reglarea acestor condiţii sã poatã fi efectuate printr-o modalitate fiabilã şi în condiţii de securitate.
    1.3.7. Riscuri asociate pãrţilor mobile
    Pãrţile mobile ale maşinii trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã fie prevenite toate riscurile de contact care pot conduce la accidente sau, dacã riscurile persistã, trebuie prevãzute cu protectori ori dispozitive de protecţie.
    Trebuie sã fie luate toate mãsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentalã a pieselor mobile implicate în funcţionare. În cazurile în care, în pofida mãsurilor de precauţie luate, este posibil sã se producã un blocaj, dispozitive de protecţie şi scule specifice necesare trebuie, dacã este cazul, sã fie prevãzute pentru a permite o deblocare a echipamentului în condiţii de securitate.
    Instrucţiunile şi, eventual, un marcaj pe maşinã trebuie sã menţioneze aceste dispozitive de protecţie specifice şi modul lor de folosire.
    1.3.8. Alegerea protecţiei împotriva riscurilor asociate pãrţilor mobile
    Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja împotriva riscurilor asociate pãrţilor mobile trebuie selectaţi în funcţie de tipul riscului. Pentru a se facilita alegerea, trebuie utilizate criteriile prezentate în continuare.
    1.3.8.1. Pãrţi de transmisie mobile
    Protectorii proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate pãrţilor de transmisie mobile trebuie sã fie:
    - protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 1.4.2.1; sau
    - protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 1.4.2.2. Aceastã ultimã soluţie trebuie sã fie utilizatã când se prevede un acces frecvent.
    1.3.8.2. Pãrţi de transmisie mobile
    Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate pãrţilor de transmisie mobile trebuie sã fie:
    - protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 1.4.2.1; sau
    - protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 1.4.2.2; sau
    - dispozitive de protecţie, conform cerinţelor pct. 1.4.3; sau
    - o combinare a elementelor sus-menţionate.
    Cu toate acestea, dacã anumite pãrţi mobile, implicate direct în procesul de lucru, nu pot fi fãcute total sau parţial inaccesibile în timpul funcţionãrii, datoritã operaţiilor care necesitã intervenţia operatorului, ele trebuie prevãzute cu:
    - protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare care sã împiedice accesul la acele sectoare ale pãrţilor care nu sunt utilizate în procesul de lucru; şi
    - protectori reglabili, conform cerinţelor pct. 1.4.2.3, care sã limiteze accesul la acele sectoare ale pãrţilor mobile unde accesul este necesar.
    1.3.9. Riscuri datorate mişcãrilor necontrolate
    În situaţia în care o parte a unei maşini a fost opritã, orice mişcare ce decurge din poziţia de oprire, din orice alt motiv decât acţionarea dispozitivelor de comandã, trebuie sã fie prevenitã sau trebuie sã fie de aşa naturã încât sã nu prezinte un pericol.
    1.4. Caracteristici cerute pentru protectori şi dispozitive de protecţie
    1.4.1. Cerinţe generale
    Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
    - sã fie de construcţie robustã;
    - sã fie prinse sigur în locaş;
    - sã nu genereze niciun pericol suplimentar;
    - sã nu fie scurtcircuitate sau fãcute inoperante cu uşurinţã;
    - sã fie amplasate la o distanţã adecvatã faţã de zona periculoasã;
    - sã limiteze cât mai puţin urmãrirea vizualã a ciclului de lucru;
    - sã permitã intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea sculelor, precum şi pentru mentenanţã, prin limitarea accesului numai în zona unde operaţia trebuie efectuatã, dacã este posibil, fãrã ca protectorul sau dispozitivul de protecţie sã fie demontat.
    În plus, în mãsura în care este posibil, protectorii trebuie sã asigure o protecţie împotriva ejectãrii sau cãderii de obiecte, inclusiv împotriva emisiilor produse de maşinã.
    1.4.2. Cerinţe speciale pentru protectori
    1.4.2.1. Protectori ficşi
    Protectorii ficşi trebuie sã fie fixaţi prin sisteme care pot fi demontate numai cu ajutorul sculelor.
    Sistemele de fixare trebuie sã menţinã sigur în poziţie protectorii sau maşina atunci când se demonteazã protectorii.
    În situaţia în care este posibil, protectorii nu trebuie sã rãmânã în poziţie în absenţa elementelor lor de fixare.
    1.4.2.2. Protectori mobili cu dispozitive de interblocare
    Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare trebuie:
    - pe cât posibil, sã rãmânã fixaţi de maşinã atunci când se aflã deschişi;
    - sã fie proiectaţi şi construiţi astfel încât sã poatã fi reglaţi numai printr-o acţiune intenţionatã.
    Protectorii mobili trebuie sã fie asociaţi cu un dispozitiv de interblocare, care:
    - sã se previnã pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii atât timp cât ele pot fi atinse; şi
    - sã declanşeze o comandã de oprire atunci când nu se aflã în poziţia închisã.
    În situaţia în care un operator se gãseşte în zona periculoasã înainte ca riscul datorat funcţiilor periculoase ale maşinii sã fi încetat, protectorii mobili trebuie sã fie asociaţi cu un protector cu dispozitiv de blocare, suplimentar dispozitivului de interblocare:
    - sã previnã pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii pânã când protectorii se aflã în poziţia închisã şi blocatã; şi
    - sã menţinã protectorii în poziţia închisã şi blocatã pânã când riscul de accidentare asociat funcţiilor periculoase ale maşinii este eliminat.
    Protectorii mobili cu dispozitiv de interblocare trebuie sã fie proiectaţi astfel încât în absenţa sau defectarea uneia dintre componentele lor sã împiedice pornirea ori sã provoace oprirea funcţiilor periculoase ale maşinii.
    1.4.2.3. Protectori reglabili de limitare a accesului
    Protectorii reglabili de limitare a accesului la acele zone ale pãrţilor mobile strict necesare în procesul de lucru trebuie:
    - sã fie reglabili manual sau automat, în concordanţã cu natura sarcinii de muncã;
    - sã fie reglabili cu uşurinţã, fãrã utilizarea sculelor.
    1.4.3. Cerinţe speciale pentru dispozitive de protecţie
    Dispozitivele de protecţie trebuie sã fie proiectate şi încorporate în sistemul de comandã astfel încât:
    - pãrţile mobile sã nu poatã porni atât timp cât pot fi atinse de operator;
    - persoanele expuse sã nu poatã atinge pãrţile mobile, odatã ce acestea au pornit; şi
    - absenţa sau defectarea oricãreia dintre componentele lor sã împiedice pornirea şi sã provoace oprirea funcţiilor periculoase ale maşinii.
    Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie sã se poatã executa numai printr-o acţiune intenţionatã.
    1.5. Riscuri datorate altor pericole
    1.5.1. Alimentarea cu energie electricã
    Dacã maşina este alimentatã cu energie electricã, ea trebuie sã fie proiectatã, construitã şi echipatã astfel încât toate pericolele de naturã electricã sã fie sau sã poatã fi prevenite.
    Reglementãrile specifice în vigoare referitoare la echipamentul electric proiectat pentru a fi utilizat între anumite limite de tensiune trebuie sã se aplice maşinilor care se încadreazã în acele limite. Totodatã, obligaţiile referitoare la evaluarea conformitãţii şi introducerea pe piaţã şi/sau punerea în funcţiune a maşinilor privind pericolele datorate energiei electrice sunt reglementate exclusiv prin prevederile prezentei hotãrâri.
    1.5.2. Electricitatea staticã
    Maşinile trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã previnã ori sã limiteze apariţia sarcinilor electrostatice periculoase şi/sau sã fie prevãzute cu un sistem de descãrcare a acestora.
    1.5.3. Alimentarea cu altã formã de energie decât cea electricã
    Dacã maşina este alimentatã cu altã formã de energie decât cea electricã, ea trebuie sã fie proiectatã, construitã şi echipatã astfel încât sã previnã toate pericolele potenţiale asociate acestor tipuri de energie.
    1.5.4. Erori de montaj
    Erorile posibil a fi comise la montarea sau remontarea anumitor pãrţi ale maşinii, care pot fi o sursã de riscuri, trebuie sã fie evitate prin proiectarea şi construcţia acestor pãrţi ori, dacã aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care sã existe pe aceste pãrţi şi/sau pe carcasele lor. Aceleaşi informaţii trebuie sã existe pe pãrţile mobile şi/sau pe carcasele lor atunci când sensul de mişcare trebuie cunoscut pentru a evita un risc.
    Dacã este necesar, orice informaţie suplimentarã referitoare la aceste riscuri trebuie sã fie specificatã în instrucţiuni.
    Dacã o greşealã de cuplare poate fi o sursã de risc, atunci cuplãrile greşite trebuie sã fie împiedicate prin proiectare sau, dacã aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care trebuie sã existe pe elementele care trebuie conectate şi, dacã este cazul, pe sistemele de cuplare.
    1.5.5. Temperaturi extreme
    Trebuie sã fie luate mãsuri pentru eliminarea oricãrui risc de leziune, prin contactul sau apropierea de pãrţi ale maşinii ori de materiale aflate la temperaturã foarte înaltã sau foarte scãzutã.
    De asemenea, trebuie sã fie luate mãsuri pentru evitarea riscului de ejectare a materialelor fierbinţi sau foarte reci ori pentru a asigura o protecţie împotriva acestor riscuri.
    1.5.6. Incendiu
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã pentru a se evita toate riscurile de incendiu sau de supraîncãlzire produse de maşina însãşi ori de gazul, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse sau utilizate de maşinã.
    1.5.7. Explozie
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã pentru a se evita orice risc de explozie produs de maşina însãşi sau de gazele, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse ori utilizate de maşinã.
    Maşina trebuie sã fie conformã cu reglementãrile specifice în vigoare privind riscul de explozie datorat utilizãrii maşinii în atmosferã potenţial explozivã.
    1.5.8. Zgomot
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian sã fie reduse la cel mai scãzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursã.
    Nivelul de emisie sonorã poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    1.5.9. Vibraţii
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât riscurile rezultate din vibraţiile produse de maşinã sã fie reduse la cel mai scãzut nivel, ţinându-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a vibraţiilor, în special, la sursã.
    Nivelul vibraţiei poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    1.5.10. Radiaţii
    Radiaţiile inoportune emise de maşinã trebuie sã fie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor.
    Orice radiaţie ionizantã funcţionalã emisã de maşinã trebuie sã fie limitatã la cel mai scãzut nivel necesar pentru funcţionarea corespunzãtoare a maşinii în timpul instalãrii, funcţionãrii şi întreţinerii sale. Dacã un risc existã, trebuie sã fie luate mãsuri de protecţie necesare.
    Orice radiaţie neionizantã funcţionalã emisã de maşinã în timpul instalãrii, funcţionãrii şi întreţinerii sale trebuie sã fie limitatã la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor.
    1.5.11. Radiaţii exterioare
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât radiaţiile exterioare sã nu perturbe funcţionarea ei.
    1.5.12. Radiaţii laser
    Dacã este utilizat un echipament laser, trebuie luate în considerare urmãtoarele prevederi:
    - echipamentul laser de pe o maşinã trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã se previnã orice radiaţie accidentalã;
    - echipamentul laser de pe o maşinã trebuie sã fie împrejmuit astfel încât radiaţia directã, radiaţia produsã prin reflecţie sau prin difuzie şi radiaţie secundarã sã nu afecteze sãnãtatea;
    - echipamentele optice pentru observarea sau reglarea echipamentului laser de pe o maşinã trebuie sã fie de aşa naturã încât radiaţiile laser sã nu genereze niciun risc pentru sãnãtate.
    1.5.13. Emisii materiale şi substanţe periculoase
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã se evite riscurile datorate inhalãrii, ingerãrii, contactului cu pielea, ochii şi mucoasele şi de penetrare subcutanatã a materialelor şi substanţelor periculoase.
    Dacã riscul nu poate fi eliminat, maşina trebuie sã fie echipatã astfel încât materialele şi substanţele periculoase sã poatã fi reţinute, evacuate, precipitate prin pulverizare cu apã, filtrate sau tratate printr-o altã metodã la fel de eficace.
    Dacã procesul nu este total acoperit pe durata regimului normal de funcţionare a maşinii, dispozitivele de reţinere şi/sau evacuare trebuie sã fie situate astfel încât sã aibã un efect maxim.
    1.5.14. Risc de a rãmâne închis în maşinã
    Maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã sau echipatã cu mijloace care sã previnã ca o persoanã sã rãmânã închisã în aceasta sau, dacã acest lucru nu este posibil, cu mijloace de chemare în ajutor.
    1.5.15. Risc de alunecare, dezechilibrare sau cãdere
    Pãrţile maşinii, pe care este posibil sã se deplaseze ori sã staţioneze persoane, trebuie sã fie proiectate şi construite în scopul prevenirii alunecãrii, dezechilibrãrii sau cãderii pe acestea ori în afara acestora.
    Dacã este cazul, aceste pãrţi ale maşinii trebuie sã fie prevãzute cu mijloace de sprijin pentru mâini fixate în apropierea utilizatorului cãruia sã îi permitã sã îşi menţinã stabilitatea.
    1.5.16. Fulgere
    Maşina care necesitã o protecţie împotriva efectelor fulgerelor în timpul utilizãrii sale trebuie sã fie echipatã cu un sistem care sã permitã scurgerea la pãmânt a sarcinilor electrice rezultate.
    1.6. Mentenanţã
    1.6.1. Mentenanţa maşinii
    Locurile de reglare şi întreţinere trebuie sã fie amplasate în afara zonelor periculoase. Operaţiile de reglare, întreţinere, reparare şi curãţare a maşinii trebuie sã poatã fi efectuate în timp ce maşina este opritã.
    Dacã una sau mai multe dintre condiţiile precedente nu pot fi îndeplinite din cauza unor motive tehnice, trebuie sã fie luate mãsuri pentru ca aceste operaţii sã poatã fi efectuate în condiţii de securitate (a se vedea pct. 1.2.5).
    În cazul unei maşini automate şi, dacã este necesar, pentru alte maşini trebuie sã se prevadã un dispozitiv de conectare care sã permitã racordarea unui echipament de diagnozã pentru depistarea defectelor.
    Componentele maşinii automate care necesitã sã fie schimbate frecvent trebuie sã poatã fi demontate şi înlocuite cu uşurinţã şi în condiţii de securitate. Accesul la aceste componente trebuie sã permitã efectuarea acestor operaţii cu mijloacele tehnice necesare, în concordanţã cu modul de intervenţie specificat.
    1.6.2. Acces la postul de lucru şi la locurile de intervenţie
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã poatã permite accesul, în condiţii de securitate, în toate amplasamentele folosite pentru operaţiile de producţie, de reglare şi de mentenanţã a maşinii.
    1.6.3. Separare de sursele de energie
    Maşina trebuie sã fie prevãzutã cu mijloace pentru separarea acesteia de toate sursele de energie. Aceste mijloace trebuie sã fie identificabile cu uşurinţã. Ele trebuie sã poatã fi blocate, dacã reconectarea poate periclita persoanele expuse. Mijloacele de separare trebuie sã fie, de asemenea, blocabile, dacã operatorul nu are posibilitatea sã verifice permanenţa separãrii de sursele de energie de la oricare dintre locurile la care are acces.
    În cazul unei maşini alimentate cu energie electricã printr-o fişã conectatã la o prizã, separarea prin scoaterea fişei este suficientã, cu condiţia ca operatorul sã poatã verifica, din orice loc în care el are acces, cã fişa rãmâne deconectatã.
    Dupã separarea de sursele de energie trebuie sã fie posibilã disiparea normalã a oricãrei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii, fãrã risc pentru persoanele expuse.
    Prin exceptare de la cerinţele de mai sus, anumite circuite pot rãmâne conectate la sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menţinere a prinderii pieselor, de protejare a informaţiei, de iluminare a pãrţilor interioare etc. În aceste cazuri trebuie luate mãsuri speciale pentru a asigura securitatea operatorului.
    1.6.4. Intervenţia operatorului
    Maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã şi echipatã astfel încât sã fie limitatã necesitatea intervenţiei operatorului. Dacã intervenţia operatorului nu poate fi evitatã, ea trebuie sã poatã fi efectuatã cu uşurinţã şi în condiţii de securitate.
    1.6.5. Curãţarea pãrţilor interioare
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât curãţarea pãrţilor interioare care au conţinut substanţe sau preparate periculoase sã fie posibilã, fãrã a pãtrunde în interiorul lor; de asemenea, orice golire necesarã trebuie sã fie posibilã din exterior. Dacã este imposibil sã fie evitatã pãtrunderea în interiorul maşinii, aceasta trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã permitã efectuarea curãţãrii în condiţii de securitate.
    1.7. Informaţii
    1.7.1. Informaţiile şi avertismentele de pe maşinã
    Informaţiile şi avertismentele de pe maşinã trebuie sã fie realizate, de preferinţã, prin simboluri sau pictograme uşor de înţeles. Toate informaţiile şi avertismentele scrise sau verbale trebuie sã fie elaborate în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, care poate fi determinatã în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitãţii Economice Europene de cãtre statul membru în care maşina este introdusã pe piaţã şi/sau pusã în funcţiune, aceasta putând fi însoţitã, la cerere, şi de o versiune în altã limbã oficialã a Uniunii Europene sau în limbi înţelese de operatori.
    1.7.1.1. Informaţiile şi dispozitivele de informare
    Informaţiile necesare pentru a comanda o maşinã trebuie sã fie furnizate sub o formã lipsitã de ambiguitate şi uşor de înţeles. Aceste informaţii nu trebuie sã fie în cantitate excesivã, pentru a nu suprasolicita operatorul.
    Ecranele de vizualizare sau orice alt mijloc de comunicare interactiv între operator şi maşinã trebuie sã fie uşor de înţeles şi de folosit.
    1.7.1.2. Dispozitive de avertizare
    Dacã sãnãtatea sau securitatea persoanelor expuse poate fi periclitatã de o defectare în funcţionarea unei maşini nesupravegheate, aceastã maşinã trebuie sã fie echipatã astfel încât sã poatã emite un semnal de avertizare acustic sau luminos adecvat.
    În cazul în care maşina este echipatã cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie sã fie lipsite de ambiguitate şi uşor de înţeles. Mãsurile trebuie sã fie luate pentru a permite ca operatorul sã verifice funcţionarea acestor dispozitive de avertizare în orice moment.
    Reglementãrile specifice în vigoare referitoare la culori şi semnale de securitate trebuie sã fie respectate.
    1.7.2. Avertizare asupra riscurilor remanente
    Dacã riscurile persistã în pofida aplicãrii mãsurilor de integrare a securitãţii în proiectarea maşinii şi dacã au fost adoptate mãsuri de protecţie şi mãsuri complementare, trebuie sã fie prevãzute avertismente necesare, inclusiv dispozitive de avertizare.
    1.7.3. Marcarea maşinilor
    Fiecare maşinã trebuie marcatã vizibil şi durabil, cel puţin, cu urmãtoarele informaţii:
    - sediul social şi adresa completã ale producãtorului şi, dupã caz, ale reprezentantului sãu autorizat;
    - denumirea maşinii;
    - marcajul CE (a se vedea anexa nr. 3);
    - indicarea seriei sau a tipului;
    - numãrul seriei, dacã existã;
    - anul de fabricaţie, acesta fiind anul în care procesul de producţie a fost finalizat. Este interzisã antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului "CE".
    În plus, dacã maşina este proiectatã şi construitã pentru a fi utilizatã într-o atmosferã potenţial explozivã, aceastã informaţie trebuie indicatã pe maşinã.
    Pe maşinã trebuie sã figureze, de asemenea, informaţii complete referitoare la tipul acesteia şi esenţiale pentru utilizarea ei în condiţii de securitate. Aceste informaţii intrã sub incidenţa cerinţelor prevãzute la pct. 1.7.1.
    Dacã o parte a maşinii trebuie manipulatã în timpul utilizãrii cu mijloace de ridicare, masa ei trebuie indicatã vizibil, durabil şi fãrã ambiguitate.
    1.7.4. Instrucţiuni
    Fiecare maşinã trebuie sã fie însoţitã de instrucţiuni elaborate în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene de cãtre ţara în care maşina este introdusã pe piaţã şi/sau pusã în funcţiune.
    Instrucţiunile care însoţesc maşina trebuie sã fie "instrucţiunile originale" sau o "traducere a instrucţiunilor originale", caz în care instrucţiunea trebuie sã fie însoţitã de o "instrucţiune originalã".
    Prin derogare, instrucţiunile de mentenanţã destinate sã fie utilizate de personalul specializat, angajat al producãtorului sau al reprezentantului sãu autorizat, pot fi elaborate numai în una dintre limbile Uniunii Europene, cunoscute de acel personal.
    Instrucţiunile trebuie sã fie elaborate numai conform principiilor enunţate mai jos.
    1.7.4.1. Principii generale de redactare a instrucţiunilor
    a) Instrucţiunile trebuie sã fie elaborate în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene. Menţiunea "Instrucţiuni originale" trebuie sã figureze pe versiunile lingvistice ale acestor instrucţiuni care sunt verificate de cãtre producãtor sau de reprezentantul sãu autorizat.
    b) Dacã nu existã o "instrucţiune originalã" în limba (limbile) oficialã (oficiale) a (ale) ţãrii în care maşina urmeazã a fi utilizatã, traducerea în aceastã limbã sau aceste limbi trebuie sã fie pusã la dispoziţie de cãtre producãtorul ori de reprezentantul sãu autorizat sau de cãtre persoana care introduce maşina în zona lingvisticã respectivã. Aceste traduceri trebuie sã conţinã menţiunea "Traducere a instrucţiunilor originale".
    c) Conţinutul instrucţiunilor trebuie sã acopere nu numai utilizarea normalã a maşinii, ci şi sã ţinã cont, de asemenea, de orice utilizare anormalã care poate fi aşteptatã în mod previzibil.
    d) În cazul maşinilor destinate utilizãrii de cãtre operatori necalificaţi, redactarea şi prezentarea instrucţiunilor trebuie sã ţinã cont de nivelul general de pregãtire şi de înţelegere care poate fie regãsit, de regulã, la astfel de operatori.
    1.7.4.2. Conţinutul instrucţiunilor
    Fiecare instrucţiune trebuie sã conţinã, dupã caz, cel puţin, urmãtoarele informaţii:
    a) sediul social şi adresa completã ale producãtorului şi ale reprezentantului sãu autorizat;
    b) denumirea maşinii, aşa cum este indicatã pe aceasta, cu excepţia numãrului de serie (a se vedea pct. 1.7.3);
    c) declaraţia CE de conformitate sau un document care prezintã conţinutul declaraţiei CE de conformitate, indicând caracteristicile maşinii, fãrã sã se includã în mod obligatoriu numãrul de serie şi semnãtura;
    d) o descriere generalã a maşinii;
    e) planurile, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru utilizarea, întreţinerea şi repararea maşinii, inclusiv pentru verificarea funcţionãrii corecte a acesteia;
    f) o descriere a postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) sã fie ocupate de cãtre operatori;
    g) o descriere a utilizãrii normale a maşinii;
    h) avertismentele referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea maşinii care, din experienţã, pot sã existe;
    i) instrucţiunile de asamblare, instalare şi montare, inclusiv planurile, schemele şi mijloacele de fixare şi descrierea şasiului sau a instalaţiei pe care maşina urmeazã a fi montatã;
    j) instrucţiunile referitoare la instalarea şi montajul destinat sã reducã zgomotul şi vibraţiile;
    k) instrucţiunile referitoare la punerea în funcţiune şi utilizare a maşinii şi, dupã caz, instrucţiunile referitoare la instruirea operatorilor;
    l) informaţiile legate de riscurile reziduale care subzistã în ciuda aplicãrii de mãsuri de integrare a securitãţii în proiectarea maşinii şi dacã au fost adoptate mãsuri de protecţie şi mãsuri de prevenire complementare;
    m) instrucţiunile referitoare la mãsurile de protecţie care trebuie luate de cãtre utilizatori, inclusiv, dupã caz, echipamentul individual de protecţie care trebuie prevãzut;
    n) caracteristicile esenţiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşinã;
    o) condiţiile în care maşinile îndeplinesc cerinţa de stabilitate în timpul utilizãrii, transportului, asamblãrii ori al dezasamblãrii, dacã acestea sunt scoase din funcţiune, sau în timpul verificãrilor ori defectãrilor previzibile;
    p) instrucţiunile care permit garantarea faptului cã operaţiile de transport, manipulare sau depozitare se pot realiza în condiţii de securitate, indicându-se masa maşinii şi a diferitelor sale pãrţi componente, atunci când acestea trebuie sã fie, în mod regulat, transportate separat;
    q) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectãri; în cazul în care existã probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie urmat pentru a permite deblocarea în condiţii de securitate;
    r) descrierea operaţiilor de reglare şi mentenaţã care trebuie efectuate de cãtre utilizator, inclusiv mãsurile de prevenire care trebuie sã fie respectate;
    s) instrucţiunile menite sã permitã ca reglarea şi mentenanţa sã fie efectuate în condiţii de securitate, inclusiv mãsurile de protecţie care trebuie sã fie luate pe durata acestor operaţii;
    t) specificaţiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacã acestea afecteazã sãnãtatea şi securitatea operatorilor;
    u) urmãtoarele informaţii referitoare la emisia de zgomot aerian:
    - nivelul de presiune acusticã continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, dacã aceasta depãşeşte 70 dB (A); dacã acest nivel nu depãşeşte 70 dB (A), acest fapt trebuie specificat;
    - valoarea maximã a presiunii acustice instantanee ponderatã C, la posturile de lucru, dacã aceasta depãşeşte 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 æPa);
    - nivelul de putere acusticã ponderatã A emis de maşinã, dacã nivelul de presiune acusticã continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, depãşeşte 80 dB (A).
    Aceste valori trebuie sã fie realmente mãsurate pentru maşina respectivã sau stabilite pe baza mãsurãtorilor realizate pentru o maşinã comparabilã din punct de vedere tehnic, care este reprezentativã pentru maşina ce urmeazã a fi produsã.
    În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelului de putere acusticã ponderat A poate fi specificat nivelul de presiune acusticã continuu echivalent ponderat A în poziţii precizate din jurul maşinii.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, nivelurile acustice trebuie sã fie mãsurate utilizându-se cea mai adecvatã metodã de mãsurare pentru maşinã. Dacã valorile de emisie sonore sunt indicate, incertitudinile legate de aceste valori trebuie sã fie precizate. Condiţiile de funcţionare a maşinii trebuie sã fie descrise în timpul mãsurãrilor, precum şi metodele care au fost folosite pentru mãsurare.
    Dacã postul sau posturile de lucru nu a (au) fost definit (definite) sau nu poate (pot) fi definit (definite), nivelul de presiune acusticã ponderatã A trebuie sã fie mãsurat la o distanţã de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înãlţime de 1,60 m faţã de sol sau de platforma de acces. Poziţia şi valoarea maximã a presiunii acustice trebuie sã fie indicate.
    Dacã reglementãrile specifice prevãd alte prescripţii pentru mãsurarea nivelurilor de presiune sau de putere acusticã, acele reglementãri trebuie sã fie aplicabile, iar prescripţiile corespunzãtoare prezentului punct nu se aplicã;
    v) dacã maşina este susceptibilã sã emitã radiaţii neionizante care riscã sã punã în pericol persoanele, în special persoanele care folosesc dispozitive medicale implantabile active sau neactive, informaţiile referitoare la radiaţia emisã pentru operator şi pentru persoanele expuse.
    1.7.4.3. Documente comerciale
    Documentele comerciale care însoţesc maşina trebuie sã nu fie în contradicţie cu instrucţiunile care conţin aspectele legate de sãnãtate şi securitate. Documentele comerciale care descriu caracteristicile de performanţã a maşinii trebuie sã conţinã aceleaşi informaţii referitoare la emisii care sunt conţinute în instrucţiuni.
    2. Cerinţe esenţiale de sãnãtate şi securitate suplimentare pentru anumite categorii de maşini
    Maşinile destinate industriei alimentare, maşinile destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, maşinile portabile ţinute în mânã şi/sau dirijate cu mâna, echipamentele portabile prevãzute cu cartuşe de fixare a încãrcãturii explozive şi alte maşini de impact, inclusiv maşinile pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare, trebuie sã rãspundã ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    2.1. Maşini destinate industriei alimentare şi maşini destinate industriei cosmetice sau farmaceutice
    2.1.1. Observaţii generale
    Maşinile prevãzute a fi utilizate cu produse alimentare sau produse cosmetice ori farmaceutice trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã se evite orice risc de infectare, îmbolnãvire sau contaminare.
    Cerinţele urmãtoare trebuie sã fie respectate:
    a) materialele în contact sau prevãzute sã vinã în contact cu alimentele ori cu produsele cosmetice sau farmaceutice trebuie sã satisfacã condiţiile stabilite în reglementãrile specifice. Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât aceste materiale sã poatã fi curãţate înainte de fiecare utilizare; dacã acest lucru nu este posibil trebuie sã fie utilizate piese de unicã folosinţã;
    b) toate suprafeţele în contact cu produsele alimentare sau cu produsele cosmetice ori farmaceutice, altele decât suprafeţele pieselor de unicã folosinţã, trebuie:
    - sã fie netede şi sã nu prezinte nici rugozitãţi, nici cavitãţi care pot reţine materialele organice. Aceeaşi cerinţã se aplicã şi îmbinãrilor între douã suprafeţe;
    - sã fie proiectate şi construite astfel încât proeminenţele, muchiile şi colţurile asamblãrilor sã fie reduse la minimum;
    - sã poatã fi curãţate şi dezinfectate cu uşurinţã, eventual dupã înlãturarea cu uşurinţã a pãrţilor demontabile; suprafeţele interioare trebuie sã fie curbate cu o razã suficientã pentru a permite curãţarea completã;
    c) lichidele, gazele şi aerosolii care provin din alimente sau produse cosmetice ori farmaceutice, inclusiv fluidele de curãţat, dezinfectat sau clãtit, trebuie sã poatã fi evacuate din maşinã fãrã sã întâlneascã obstacole (eventual în poziţia "curãţare");
    d) maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã fie evitatã pãtrunderea oricãrei substanţe ori vietãţi, în special insecte, sau orice acumulare de materie organicã în zonele care nu pot fi curãţate;
    e) maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât nicio substanţã auxiliarã periculoasã pentru sãnãtate, inclusiv lubrifianţii utilizaţi, sã nu poatã veni în contact cu alimentele, produsele cosmetice sau farmaceutice. Dacã este necesar, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã permitã verificarea permanentã a acestei cerinţe.
    2.1.2. Instrucţiuni
    Instrucţiunile maşinilor destinate industriei alimentare şi ale maşinilor utilizate cu produse cosmetice sau farmaceutice trebuie sã indice produsele şi metodele recomandate pentru curãţare, dezinfectare şi clãtire, nu numai pentru zonele uşor accesibile, ci şi pentru zonele la care accesul este imposibil sau nerecomandabil.
    2.2. Maşini portabile ţinute în mânã şi/sau dirijate cu mâna
    2. 2.1. Observaţii generale
    Maşinile portabile ţinute în mânã şi/sau dirijate cu mâna:
    - în funcţie de tipul maşinii, trebuie prevãzute cu o suprafaţã de prindere de mãrime suficientã şi cu un numãr suficient de mânere şi suporturi corect dimensionate, dispuse astfel încât sã asigure stabilitatea maşinii, în condiţiile de funcţionare normalã;
    - cu excepţia cazurilor în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau atunci când existã o comandã independentã, maşinile ale cãror mânere nu pot fi eliberate în deplinã securitate trebuie prevãzute cu organe de comandã pentru pornire şi oprire, dispuse astfel încât sã poatã fi acţionate de operator fãrã ca acesta sã trebuiascã sã elibereze mânerele;
    - trebuie sã nu prezinte riscuri datorate pornirii accidentale şi/sau de continuare a funcţionãrii, dupã ce operatorul a eliberat mânerele, iar dacã aceastã cerinţã nu este realizabilã din punct de vedere tehnic, trebuie sã fie luate mãsuri echivalente;
    - trebuie sã permitã, în situaţia în care este necesar, observarea vizualã a zonei periculoase şi a contactului sculei cu materialul de prelucrat.
    Mânerele maşinilor portabile ţinute în mânã trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât pornirea şi oprirea sã fie simple.
    2.2.1.1. Instrucţiuni
    Instrucţiunile trebuie sã prezinte urmãtoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşinile ţinute în mânã sau dirijate cu mâna:
    - valoarea totalã a vibraţiilor la care este expus sistemul mânã-braţ al rãdãcinii, dacã ea depãşeşte 2,5 m/s², sau, dupã caz, menţionarea cã aceastã valoare nu depãşeşte 2,5 m/s²;
    - incertitudinea de mãsurare.
    Aceste valori trebuie sã fie realmente mãsurate pentru maşina respectivã sau stabilite pe baza mãsurãtorilor realizate pentru o maşinã comparabilã din punct de vedere tehnic, care este reprezentativã pentru maşina care urmeazã sã fie produsã.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie sã fie mãsurate utilizându-se cea mai adecvatã metodã de mãsurare pentru maşinã.
    Condiţiile de funcţionare a maşinii în timpul mãsurãrilor şi metodele care au fost folosite pentru mãsurare sau referinţa standardului armonizat trebuie sã fie specificate.
    2.2.2. Echipamentele portabile prevãzute cu cartuşe de fixare a încãrcãturii explozive şi alte maşini de impact
    2.2.2.1. Observaţii generale
    Echipamentele portabile prevãzute cu cartuşe de fixare a încãrcãturii explozive şi alte maşini de impact trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât:
    - energia sã fie transferatã elementului de impact de cãtre componenta intermediarã care este solidarã echipamentului;
    - un dispozitiv de validare sã previnã impactul, dacã maşina nu a fost poziţionatã corect cu o presiune suficientã pe materialul de bazã;
    - o declanşare involuntarã sã fie prevenitã, dacã este cazul, o secvenţã corespunzãtoare de acţiuni asupra dispozitivului de validare şi a celui de comandã trebuie sã fie necesarã pentru a declanşa impactul;
    - declanşarea accidentalã sã fie prevenitã pe durata manipulãrii sau în cazul apariţiei unui şoc;
    - operaţiile de încãrcare şi descãrcare sã poatã fi efectuate cu uşurinţã şi în condiţii de securitate.
    În situaţia în care este necesar, echipamentul care despicã aşchiile trebuie sã fie echipat cu protector (protectori) corespunzãtor (corespunzãtori) ce trebuie sã fie furnizat (furnizaţi) de producãtorul maşinii.
    2.2.2.2. Instrucţiuni
    Instrucţiunile trebuie sã prezinte urmãtoarele informaţii necesare cu privire la:
    - accesoriile şi echipamentele interschimbabile care se pot utiliza la maşinã;
    - elementele de fixare corespunzãtoare sau alte elemente expuse impactului, metoda potrivitã de montare sau elementele de impact care pot fi utilizate cu maşina;
    - dupã caz, cartuşele de fixare corespunzãtoare care pot fi utilizate.
    2.3. Maşini pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare
    Maşinile pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie sã se conformeze urmãtoarelor cerinţe:
    a) maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã sau echipatã astfel încât piesa de prelucrat sã poatã fi poziţionatã şi ghidatã în condiţii de securitate; dacã piesa este ţinutã cu mâna, pe un banc de lucru, acesta trebuie sã asigure o stabilitate suficientã în timpul lucrului şi sã nu stânjeneascã manipularea piesei;
    b) dacã maşina este susceptibilã sã fie utilizatã în condiţii care implicã riscul ejectãrii unor piese de prelucrat sau a componentelor acesteia, maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã şi echipatã astfel încât sã fie eliminatã ejectarea sau, dacã acest lucru nu este posibil, ejectarea sã nu genereze riscuri pentru operator şi/sau pentru persoanele expuse;
    c) maşina trebuie sã fie echipatã cu o frânã automatã care sã opreascã scula într-un timp suficient de scurt, dacã existã un risc de contact cu scula în timpul mersului în gol;
    d) dacã scula este încorporatã într-o maşinã care nu este în întregime automatã, aceasta trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã elimine sau sã reducã riscul de accidentare involuntarã.
    3. Cerinţe esenţiale de securitate şi sãnãtate suplimentare pentru prevenirea pericolelor datorate mobilitãţii maşinilor
    Maşinile care prezintã pericole datorate mobilitãţii trebuie sã rãspundã ansamblului cerinţelor esenţiale de sãnãtate şi securitate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    3.1. Observaţii generale
    3.1.1. Definiţii
    a) Maşina care prezintã pericole datorate mobilitãţii sale:
    - o maşinã a cãrei funcţionare necesitã fie mobilitatea în timpul lucrului, fie o deplasare continuã ori semicontinuã între poziţiile de lucru fixe succesive; sau
    - o maşinã care funcţioneazã fãrã deplasare, dar care poate fi echipatã cu mijloace care sã permitã deplasarea mai uşoarã dintr-un loc în altul.
    b) Conducãtor - operatorul care este însãrcinat şi este rãspunzãtor pentru deplasarea maşinii. Conducãtorul poate fi transportat de maşinã sau poate sã însoţeascã maşina pe jos ori poate dirija maşina prin comandã de la distanţã.
    3.2. Locuri de muncã
    3.2.1. Post de conducere
    Vizibilitatea de la postul de conducere trebuie sã fie astfel încât conducãtorul sã poatã manevra maşina şi uneltele sale, conform condiţiilor de utilizare prevãzute, în deplinã securitate, atât pentru el, cât şi pentru persoanele expuse. Dacã este necesar, trebuie prevãzute dispozitive adecvate pentru a combate pericolele datorate vizibilitãţii directe insuficiente.
    Maşina pe care este transportat conducãtorul trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât în postul de conducere sã nu existe riscuri pentru conducãtor care sã se datoreze contactului cu roţile sau şenilele.
    Postul de conducere al conducãtorului transportat trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã poatã fi echipat cu o cabinã, cu condiţia ca aceasta sã nu mãreascã riscul şi dacã dimensiunile permit. Cabina trebuie sã conţinã un loc destinat afişãrii instrucţiunilor necesare conducãtorului.
    3.2.2. Scaun
    Dacã existã riscul pentru operatori sau alte persoane transportate de maşinã sã fie strivite între pãrţile componente ale maşinii şi sol şi maşina se rãstoarnã sau basculeazã, în special în cazul maşinii echipate cu o structurã prevãzutã la pct. 3.4.3 sau 3.4.4, scaunul conducãtorului trebuie sã fie proiectat şi echipat cu un sistem care sã ţinã persoanele fixate de acesta, fãrã a le împiedica sã efectueze mişcãrile necesare conducerii sau orice alte mişcãri cauzate de suspensie. Aceste sisteme de reţinere nu trebuie sã fie instalate dacã ele mãresc riscul.
    3.2.3. Posturi destinate altor persoane
    Dacã condiţiile de utilizare prevãd ca persoanele, altele decât conducãtorul, sã poatã fi ocazional sau în mod regulat transportate de maşinã ori sã lucreze pe aceasta, trebuie sã fie prevãzute posturi corespunzãtoare care sã permitã transportul sau lucrul fãrã riscuri.
    Al doilea şi al treilea alineat ale pct. 3.2.1 se aplicã, de asemenea, în cazul locurilor prevãzute pentru persoane, altele decât conducãtorul.
    3.3. Sistemele de comandã
    Dacã este necesar, trebuie luate mãsuri pentru a preveni utilizarea neautorizatã a comenzilor.
    În cazul comenzilor de la distanţã, fiecare unitate de comandã trebuie sã indice clar care este/sunt maşina sau maşinile destinatã/destinate sã fie comandatã/comandate prin unitatea respectivã.
    Sistemul de comandã de la distanţã trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã acţioneze exclusiv:
    - maşina respectivã;
    - funcţiile respective.
    Maşina comandatã de la distanţã trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã rãspundã numai la semnalele unitãţilor de comandã prevãzute.
    3.3.1. Organe de comandã
    Din postul de conducere conducãtorul trebuie sã poatã acţiona toate organele de comandã necesare funcţionãrii maşinii, exceptând funcţiile care pot fi activate, în condiţii de securitate, numai prin intermediul organelor de comandã amplasate în afara postului de conducere.
    Aceste funcţii includ în special acele locuri la care sunt responsabili alţi operatori decât conducãtorul sau pentru care conducãtorul trebuie sã-şi pãrãseascã postul de conducere pentru efectuarea manevrei în condiţii de securitate.
    În situaţia în care existã pedale, acestea trebuie sã fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât sã poatã fi acţionate de conducãtor în condiţii de securitate, cu riscuri minime de confuzie. Ele trebuie sã prezinte o suprafaţã antiderapantã şi sã fie uşor de curãţat.
    În situaţia în care acţionarea organelor de comandã poate comporta riscuri, mai ales mişcãri periculoase, aceste organe, cu excepţia celor cu poziţii prestabilite, trebuie sã revinã în poziţia neutrã, imediat ce operatorul înceteazã acţionarea lor.
    În cazul maşinilor cu roţi, mecanismul de direcţie trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã reducã forţa mişcãrilor bruşte ale volanului sau ale levierului de direcţie, care rezultã din şocurile primite de roţile directoare.
    Orice comandã de blocare a diferenţialului trebuie sã fie proiectatã şi dispusã astfel încât sã permitã deblocarea diferenţialului în situaţia în care maşina se aflã în mişcare.
    Al şaselea alineat al pct. 1.2.2, privind semnalele de avertizare vizuale şi/sau acustice, se aplicã numai în cazul mersului înapoi.
    3.3.2. Pornire/deplasare
    Orice deplasare a unei maşini autopropulsate cu conducãtor transportat trebuie sã fie posibilã numai dacã conducãtorul se aflã la postul de comandã.
    Dacã, în vederea funcţionãrii, maşina trebuie sã fie echipatã cu dispozitive care îi depãşesc gabaritul normal (de exemplu, sisteme de calare, braţe de macara etc.), conducãtorul trebuie sã dispunã de mijloace care sã-i permitã verificarea cu uşurinţã, înainte de deplasarea maşinii, cã respectivele dispozitive se aflã într-o poziţie definitã care sã-i permitã deplasarea în condiţii de securitate.
    Aceasta se aplicã, de asemenea, tuturor celorlalte pãrţi ale maşinii, care, pentru a-i permite o deplasare în condiţii de securitate, trebuie sã se afle într-o poziţie definitã şi, dacã este necesar, blocate.
    În situaţia în care nu apar alte riscuri, deplasarea maşinii trebuie sã fie condiţionatã de poziţia de securitate a pãrţilor menţionate mai sus.
    În timpul pornirii motorului nu trebuie sã fie posibilã deplasarea maşinii.
    3.3.3. Funcţia de deplasare
    Fãrã a încãlca reglementãrile privind circulaţia rutierã, maşinile autopropulsate şi remorcile lor trebuie sã îndeplineascã cerinţele de reducere a vitezei, de oprire, de frânare şi de imobilizare, astfel încât sã prezinte securitate în toate condiţiile de funcţionare, de sarcinã, de vitezã, de stare a terenului şi de declivitate prevãzute.
    Conducãtorul trebuie sã aibã posibilitatea de a încetini şi de a opri maşina autopropulsatã prin intermediul unui dispozitiv principal. Dacã condiţiile de securitate o cer, în cazul defectãrii dispozitivului principal sau al lipsei de energie necesarã pentru acţionarea acestui dispozitiv, trebuie prevãzut un dispozitiv de urgenţã pentru încetinire şi oprire, cu comenzi complet independente şi uşor accesibile.
    Dacã pentru asigurarea securitãţii este necesarã imobilizarea maşinii staţionate, trebuie prevãzut un dispozitiv de imobilizare. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul dintre dispozitivele menţionate la al doilea alineat, cu condiţia sã fie numai mecanic.
    Maşina comandatã de la distanţã trebuie sã fie echipatã cu dispozitive care sã permitã oprirea automatã şi imediatã a maşinii şi sã previnã funcţionarea potenţial periculoasã în urmãtoarele cazuri:
    - în situaţia în care conducãtorul a pierdut controlul acesteia;
    - dacã aceasta primeşte un semnal de oprire;
    - în situaţia în care un defect este detectat la partea legatã de securitatea sistemului;
    - dacã nu se detecteazã niciun semnal de validare într-un interval de timp specificat.
    Funcţiei de deplasare nu i se aplicã prevederile pct. 1.2.4.
    3.3.4. Deplasarea maşinii comandate de conducãtorul pedestru
    Deplasarea maşinii autopropulsate comandate de conducãtorul pedestru trebuie sã fie posibilã numai printr-o acţiune continuã a conducãtorului asupra organului de comandã corespunzãtor.
    În special, deplasarea nu trebuie sã fie posibilã în timpul pornirii motorului.
    Sistemele de comandã ale maşinii cu conducãtor pedestru trebuie sã fie proiectate astfel încât sã reducã la minimum riscurile datorate deplasãrii neaşteptate a maşinii spre conducãtor, în special riscurile:
    a) de strivire;
    b) de accidentare din cauza sculelor rotative.
    Viteza normalã de deplasare a maşinii trebuie sã fie compatibilã cu viteza de deplasare a conducãtorului pedestru.
    În cazul maşinii pe care poate fi montatã o unealtã rotativã, nu trebuie sã fie posibil sã fie acţionatã aceastã unealtã atunci când se comandã mersul înapoi, cu excepţia cazului în care deplasarea maşinii rezultã din mişcarea uneltei. În acest caz, viteza pentru mersul înapoi trebuie sã fie astfel încât sã nu prezinte pericol pentru conducãtor.
    3.3.5. Defectarea circuitului de comandã
    O defectare a sistemului de alimentare cu energie a mecanismului de servodirecţie, dacã el este prevãzut, nu trebuie sã împiedice dirijarea maşinii pe durata timpului necesar pentru oprirea acesteia.
    3.4. Protecţia împotriva riscurilor mecanice
    3.4.1. Mişcãri necomandate
    Maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã şi, dacã este cazul, montatã pe suportul sãu mobil astfel încât sã se asigure cã în timpul deplasãrii oscilaţiile necontrolate ale centrului sãu de greutate nu îi afecteazã stabilitatea sau nu îi produc eforturi excesive în structurã.
    3.4.2. Pãrţi de transmisie mobile
    Ca derogare de la prevederile pct. 1.3.8.1, în cazul motoarelor nu este necesar ca protectorii mobili, care previn accesul la pãrţile mobile în compartimentul motor, sã fie prevãzuţi cu dispozitive de blocare, dacã deschiderea lor este posibilã fie prin utilizarea unei scule sau a unei chei ori printr-un organ de comandã amplasat la postul de conducere, cu condiţia ca acesta din urmã sã se afle într-o cabinã complet închisã şi dotatã cu un sistem de închidere pentru a împiedica accesul neautorizat al persoanelor.
    3.4.3. Rãsturnarea şi bascularea
    Dacã în cazul unei maşini autopropulsate cu conducãtor transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) existã riscul rãsturnãrii sau al basculãrii, maşina trebuie sã fie prevãzutã cu o structurã de protecţie corespunzãtoare, dacã aceasta nu mãreşte riscul.
    Aceastã structurã de protecţie trebuie sã fie astfel încât, în caz de rãsturnare sau de basculare, sã garanteze persoanelor transportate un volum-limitã de deformare adecvat.
    Pentru a verifica dacã structura de protecţie îndeplineşte cerinţa menţionatã la al doilea alineat, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã efectueze ori sã aibã efectuate încercãri corespunzãtoare pentru fiecare tip de structurã.
    3.4.4. Cãderi de obiecte
    Dacã în cazul unei maşini cu conducãtor transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) existã riscuri datorate cãderii obiectelor sau materialelor, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã se ţinã cont de acest risc şi sã fie prevãzutã, dacã dimensiunile permit, cu puncte de ancorare care sã-i permitã echiparea ei cu o structurã de protecţie corespunzãtoare.
    Aceastã structurã de protecţie trebuie sã fie astfel încât, în cazul cãderilor de obiecte sau de materiale, sã garanteze operatorilor transportaţi un volum-limitã de deformare adecvat.
    Pentru a verifica dacã respectiva structurã îndeplineşte cerinţa menţionatã la al doilea alineat, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã efectueze ori sã aibã efectuate încercãri corespunzãtoare pentru fiecare tip de structurã.
    3.4.5. Mijloace de acces
    Mijloacele de sprijin pentru mâini şi treptele trebuie sã fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât operatorii sã le utilizeze instinctiv şi sã nu recurgã la organele de comandã pentru a facilita accesul.
    3.4.6. Dispozitive de remorcare
    Orice maşinã utilizatã pentru remorcare sau destinatã sã fie remorcatã trebuie sã fie echipatã cu dispozitive de remorcare ori de cuplare proiectate, construite şi dispuse astfel încât sã asigure cuplarea şi decuplarea uşoarã şi în condiţii de securitate şi sã împiedice decuplarea accidentalã în timpul utilizãrii.
    În mãsura în care sarcina de pe bara de remorcare o necesitã, aceste maşini trebuie sã fie echipate cu un suport cu suprafaţa de sprijin adaptatã la sarcinã şi la sol.
    3.4.7. Transmiterea puterii între maşina autopropulsatã (sau tractor) şi maşina receptoare
    Arborii de transmisie cu articulaţii cardanice care fac legãtura între o maşinã autopropulsatã (sau tractor) şi primul lagãr fix al unei maşini receptoare trebuie sã fie proiectaţi şi construiţi astfel încât pe toatã lungimea arborelui şi a articulaţiilor sale cardanice sã fie prevãzuţi cu mijloace de protecţie.
    Priza de putere a maşinii autopropulsate (sau a tractorului) la care este cuplat arborele de transmisie trebuie sã fie prevãzutã fie cu un protector fixat pe maşina autopropulsatã (sau pe tractor), fie cu un alt dispozitiv care sã asigure o protecţie echivalentã.
    Trebuie sã existe posibilitatea deschiderii acestui protector pentru accesul la arborele de transmisie cu articulaţie cardanicã. Dupã ce acesta este fixat în locul destinat, trebuie sã existe destul spaţiu pentru a preveni avarierea protectorului de cãtre arborele motor atunci când maşina autopropulsatã (sau tractorul) este pusã (pus) în mişcare.
    La maşina tractatã arborele receptor trebuie închis într-o carcasã de protecţie, fixatã pe maşinã.
    Limitatoarele de moment sau roţile libere pot echipa transmisiile cu articulaţii cardanice numai înspre partea de cuplare a transmisiei cu maşina receptoare. În acest caz, arborele de transmisie cu articulaţie cardanicã trebuie marcat conform sensului de montaj.
    Orice maşinã tractatã, a cãrei funcţionare necesitã existenţa unui arbore de transmisie care sã o cupleze la maşina autopropulsatã sau la un tractor, trebuie sã posede un astfel de sistem de susţinere a arborelui de transmisie astfel încât, dacã maşina se decupleazã, arborele de transmisie şi protectorul asociat sã nu se deterioreze prin contact cu solul sau cu o parte a maşinii.
    Pãrţile exterioare ale protectorului trebuie sã fie proiectate, construite şi dispuse astfel încât sã nu se roteascã odatã cu arborele de transmisie. Protectorul trebuie sã acopere transmisia cardanicã pânã la extremitãţile furcilor interioare, în cazul articulaţiilor cardanice simple şi cel puţin pânã în centrul articulaţiei sau articulaţiilor exterioare, în cazul articulaţiilor cardanice de "unghi mare".
    Dacã mijloacele de acces spre locurile de muncã sunt prevãzute în apropierea arborelui de transmisie cu transmisie cardanicã, acestea trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât protectorii asociaţi arborelui sã nu poatã fi utilizaţi drept trepte, cu excepţia cazului în care au fost proiectaţi şi construiţi în acest scop.
    3.5. Mãsuri de protecţie împotriva altor riscuri
    3.5.1. Baterii de acumulatori
    Locaşul bateriei trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã împiedice stropirea cu electrolit a operatorului, în cazul rãsturnãrii sau basculãrii, şi sã evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât bateria sã poatã fi deconectatã cu ajutorul unui dispozitiv uşor accesibil, prevãzut în acest scop.
    3.5.2. Incendiu
    În funcţie de riscurile anticipate de producãtor şi dacã dimensiunile maşinii permit, aceasta trebuie:
    - fie sã permitã echiparea cu extinctoare uşor accesibile;
    sau
    - sã fie echipatã cu sisteme extinctoare integrate în maşinã.
    3.5.3. Emisii de substanţe periculoase
    Prevederile alineatelor al doilea şi al treilea ale pct. 1.5.13 nu se aplicã atunci când funcţia principalã a maşinii este de pulverizare a produselor. Cu toate acestea, operatorul trebuie sã fie protejat împotriva riscului de expunere la astfel de emisii periculoase.
    3.6. Informaţii şi indicaţii
    3.6.1. Semnalizare, semnale şi avertismente
    Fiecare maşinã trebuie prevãzutã cu mijloace de semnalizare şi/sau pictograme care conţin instrucţiuni de utilizare, reglare şi mentenanţã, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru asigurarea sãnãtãţii şi securitãţii persoanelor. Acestea trebuie sã fie alese, proiectate şi construite astfel încât sã fie clar vizibile şi durabile.
    Fãrã a încãlca reglementãrile privind circulaţia rutierã, maşinile cu conducãtor transportat trebuie dotate cu urmãtoarele echipamente:
    - un dispozitiv de avertizare acusticã care sã permitã avertizarea persoanelor;
    - un sistem de semnalizare luminoasã adaptat condiţiilor de utilizare prevãzute; aceastã ultimã cerinţã nu se aplicã maşinilor destinate exclusiv pentru lucrul în subteran şi care nu sunt alimentate cu energie electricã;
    - dupã caz, trebuie sã existe o conexiune corespunzãtoare între remorcã şi maşinã care sã permitã asigurarea funcţionãrii semnalelor.
    Maşinile comandate de la distanţã care, în condiţii normale de funcţionare, expun persoanele la riscuri de impact sau strivire trebuie sã fie prevãzute cu mijloace corespunzãtoare de semnalizare a deplasãrilor sau cu mijloace de protecţie a persoanelor împotriva acestor riscuri.
    Aceleaşi condiţii se aplicã maşinilor a cãror utilizare implicã deplasãri constante înainte şi înapoi pe aceeaşi axã, unde zona din spatele maşinii nu este direct vizibilã pentru conducãtor.
    Maşina trebuie sã fie construitã astfel încât sã nu permitã dezactivarea fãrã intenţie a dispozitivelor de avertizare şi semnalizare. De fiecare datã când este esenţial din motive de securitate, dispozitivele respective trebuie prevãzute cu mijloace care sã permitã verificarea bunei funcţionãri şi pentru atenţionarea operatorului asupra defectãrii acestora.
    În cazul în care deplasarea maşinii sau a uneltelor acesteia este deosebit de periculoasã, maşina respectivã trebuie prevãzutã cu o semnalizare care sã interzicã apropierea în timpul funcţionãrii acesteia. Aceastã semnalizare trebuie sã fie lizibilã la o distanţã suficientã pentru a asigura securitatea persoanelor care trebuie sã se afle în vecinãtate.
    3.6.2. Marcare
    Fiecare maşinã trebuie marcatã vizibil şi durabil, cel puţin, cu informaţiile urmãtoare:
    - putere nominalã, exprimatã în kilowaţi (kW);
    - masa, în kilograme (kg), în configuraţia cea mai uzualã; şi, dacã este cazul:
    - forţa maximã de tracţiune la cârlig în newtoni (N);
    - forţa verticalã maximã pe cârlig în newtoni (N).
    3.6.3. Instrucţiuni
    3.6.3.1. Vibraţii
    Instrucţiunile trebuie sã prezinte urmãtoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşinã cãtre sistemul mânãbraţ sau cãtre întregul corp:
    - valoarea totalã a vibraţiilor la care este expus sistemul mânã-braţ rãdãcinii dacã depãşeşte 2,5 m/s² sau, dupã caz, menţionarea cã aceastã valoare nu depãşeşte 2,5 m/s²;
    - valoarea medie pãtraticã maximã ponderatã a acceleraţiei la care este supus întregul corp, dacã aceasta depãşeşte 0,5 m/s². Dacã aceastã valoare nu depãşeşte 0,5 m/s², aceastã informaţie trebuie menţionatã;
    - incertitudinea de mãsurare.
    Aceste valori trebuie sã fie realmente mãsurate pentru maşina respectivã sau stabilite pe baza mãsurãtorilor realizate pentru o maşinã comparabilã din punct de vedere tehnic, care este reprezentativã pentru maşina care urmeazã a fi produsã.
    În situaţia în care nu sunt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie sã fie mãsurate utilizându-se cea mai adecvatã metodã de mãsurare pentru maşinã.
    Trebuie sã fie descrise condiţiile de funcţionare a maşinii, în timpul mãsurãrilor, şi metodele care au fost folosite pentru mãsurare sau trebuie sã fie specificatã referinţa standardului armonizat.
    3.6.3.2. Utilizãri multiple
    Instrucţiunile maşinilor care permit utilizãri diferite, în funcţie de echipamentul folosit, şi instrucţiunile echipamentelor interschimbabile trebuie sã conţinã informaţiile necesare pentru a permite montarea şi utilizarea în condiţii de securitate a maşinii de bazã şi a echipamentelor interschimbabile care pot fi montate pe aceasta.
    4. Cerinţe esenţiale de sãnãtate şi securitate suplimentare pentru prevenirea pericolelor specifice datorate operaţiilor de ridicare
    Maşinile care prezintã pericole datorate operaţiilor de ridicare trebuie sã rãspundã ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    4.1. Observaţii generale
    4.1.1. Definiţii
    a) operaţia de ridicare - o operaţie de deplasare a sarcinii unitare constituite din obiecte şi/sau persoane, care necesitã la un moment dat modificarea nivelului;
    b) sarcinã ghidatã - sarcina care este deplasatã integral de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile şi a cãrei poziţie este determinatã prin puncte fixe;
    c) coeficient de siguranţã - raportul aritmetic dintre sarcina garantatã de producãtor sau reprezentantul sãu autorizat şi valoarea sarcinii maxime de utilizare marcatã pe component;
    d) coeficient de încercare - raportul matematic dintre sarcina utilizatã pentru efectuarea încercãrilor statice sau dinamice pentru o maşinã ori un dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii şi sarcina maximã de utilizare marcatã pe maşinã sau pe dispozitivul de prindere respectiv;
    e) încercare staticã - încercarea în cursul cãreia maşina sau dispozitivul de prindere pentru ridicarea sarcinii este verificatã/verificat iniţial şi apoi supusã/supus unei forţe egale cu sarcina maximã de utilizare, multiplicatã cu coeficientul de încercare corespunzãtor, dupã care, la încetarea forţei, este verificatã/verificat pentru a se asigura cã nu s-a produs nicio deteriorare;
    f) încercare dinamicã - încercarea în cursul cãreia maşina de ridicat este pusã sã funcţioneze în toate situaţiile posibile, la sarcina maximã de utilizare, cu luarea în considerare a comportamentului dinamic al acesteia, în vederea verificãrii funcţionãrii corecte a maşinii şi a elementelor de securitate;
    g) cabinã - parte a maşinii pe care sau în interiorul careia se gãsesc persoane şi/sau obiecte care trebuie ridicate.
    4.1.2. Mãsuri de protecţie împotriva riscurilor mecanice
    4.1.2.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât stabilitatea cerutã la pct. 1.3.1 sã fie asiguratã atât în timpul funcţionãrii, cât şi în afara ei, inclusiv în toate fazele de transport, montare şi demontare, în cursul defectãrilor previzibile ale componentelor, precum şi în cursul efectuãrii încercãrilor, dacã acestea sunt executate conform instrucţiunilor. În acest scop, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã utilizeze metodele de verificare corespunzãtoare.
    4.1.2.2. Maşini care ruleazã pe ghidaje sau cãi de rulare
    Maşina trebuie sã fie prevãzutã cu dispozitive care sã acţioneze asupra ghidajelor sau cãilor de rulare, în scopul prevenirii deraierilor.
    Dacã deraierea se produce totuşi, în pofida existenţei unor astfel de dispozitive sau în cazul defectãrii unui element de ghidare ori de rulare, trebuie sã fie prevãzute dispozitive care sã împiedice cãderea echipamentelor, componentelor sau sarcinii ori rãsturnarea maşinii.
    4.1.2.3. Rezistenţã mecanicã
    Maşina, dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi componentele lor trebuie sã poatã rezista la solicitãrile la care sunt supuse, atât în timpul funcţionãrii, cât şi, dacã este cazul, când nu funcţioneazã, în condiţiile de instalare şi funcţionare prevãzute şi în toate configuraţiile specifice maşinii, ţinându-se seama, atunci când este cazul, de efectele factorilor atmosferici şi de eforturile exercitate de persoane. Aceastã cerinţã trebuie, de asemenea, sã fie îndeplinitã în timpul transportului, montãrii şi demontãrii.
    Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã fie evitate defectãrile datorate oboselii sau uzurii, ţinându-se seama de utilizarea prevãzutã a acestora.
    Materialele folosite trebuie sã fie alese luându-se în considerare mediile de utilizare prevãzute, în special în ceea ce priveşte coroziunea, abraziunea, şocurile, temperaturi extreme, oboseala, fragilitatea şi îmbãtrânirea.
    Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie sã fie proiectate şi construite pentru a putea suporta suprasarcinile aplicate la încercãrile statice, fãrã a prezenta deformãri sau defectãri evidente. Calculele de rezistenţã trebuie sã ţinã seama de valorile coeficientului de încercare staticã ales, astfel încât sã se poatã garanta un nivel adecvat de securitate; acest coeficient de încercare are, în general, urmãtoarele valori:
    a) pentru maşinile acţionate manual şi dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii: 1,5;
    b) pentru alte maşini: 1,25.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã pentru a putea suporta, fãrã a se defecta, încercãrile dinamice efectuate cu sarcina maximã de utilizare, multiplicatã cu coeficientul de încercare dinamicã. Acest coeficient de încercare dinamicã este ales astfel încât sã garanteze un nivel de securitate adecvat; în general, acest coeficient este egal cu 1,1. Ca o regulã generalã, încercãrile trebuie efectuate la vitezele nominale prevãzute. Dacã circuitul de comandã al maşinii permite mai multe mişcãri simultane, încercãrile trebuie sã fie efectuate în condiţiile cele mai defavorabile, adicã, ca regulã generalã, prin combinarea mişcãrilor.
    4.1.2.4. Scripeţi, tamburi, role, lanţuri şi cabluri
    Diametrul scripeţilor, tamburilor şi rolelor trebuie sã fie compatibil cu dimensiunile cablurilor sau ale lanţurilor cu care pot fi echipate.
    Tamburii şi rolele trebuie sã fie proiectate, construite şi instalate astfel încât cablurile sau lanţurile cu care sunt echipate sã se poatã înfãşura fãrã a cãdea.
    Cablurile utilizate direct pentru ridicarea sau susţinerea sarcinii nu trebuie sã prezinte nicio matisare, cu excepţia extremitãţilor. Matisãrile sunt tolerate în instalaţiile care sunt prevãzute, prin proiect, sã fie modificate regulat, în funcţie de necesitãţile de utilizare.
    Coeficientul de siguranţã al întregului cablu şi al extremitãţilor este ales astfel încât sã garanteze un nivel corespunzãtor de securitate. Ca regulã generalã, acest coeficient este egal cu 5.
    Coeficientul de siguranţã al lanţurilor de ridicare este ales astfel încât sã garanteze un nivel de securitate adecvat. Ca regulã generalã, acest coeficient este egal cu 4.
    Pentru a verifica dacã este asigurat coeficientul de siguranţã adecvat, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã efectueze sau sã aibã efectuate încercãrile corespunzãtoare pentru fiecare tip de lanţ şi de cablu utilizat direct pentru ridicarea sarcinii şi pentru fiecare tip de capãt de cablu.
    4.1.2.5. Accesorii pentru dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi elementele lor
    Accesoriile pentru dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi elementele lor trebuie sã fie dimensionate ţinându-se seama de fenomenele de obosealã şi de procesele de îmbãtrânire pentru un numãr de cicluri de funcţionare corespunzãtor duratei de viaţã prevãzute, precizatã în condiţiile de funcţionare a aplicaţiei preconizate.
    În plus:
    a) coeficientul de siguranţã al ansamblului cablu metalic şi capãtul lui trebuie ales astfel încât sã garanteze un nivel de securitate adecvat; ca regulã generalã, acest coeficient este egal cu 5. Cablurile nu trebuie sã prezinte nicio matisare sau buclã, în afara celor de la extremitãţi;
    b) atunci când sunt utilizate lanţuri cu zale sudate, ele trebuie sã fie de tipul cu zale scurte. Coeficientul de siguranţã al lanţurilor de orice tip este ales astfel încât sã garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulã generalã, egal cu 4;
    c) coeficientul de siguranţã al cablurilor sau al chingilor din fibre textile depinde de material, de metoda de fabricaţie, de dimensiuni şi de utilizare. Acest coeficient este ales astfel încât sã garanteze un nivel de securitate adecvat; el este, ca regulã generalã, egal cu 7, cu condiţia sã se demonstreze cã materialele folosite sunt de foarte bunã calitate, iar metoda de fabricaţie este corespunzãtoare condiţiilor de utilizare prevãzute. În caz contrar, ca regulã generalã, coeficientul trebuie sã fie mai mare, pentru a asigura un grad de securitate echivalent. Cablurile şi chingile din fibre textile nu trebuie sã prezinte niciun nod, nicio legãturã sau matisare, altele decât cele de la extremitatea de legare, cu excepţia elementelor de legare inelare;
    d) coeficientul de siguranţã pentru toate componentele metalice ale unei legãturi sau utilizate împreunã cu o legãturã este ales astfel încât sã garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulã generalã, egal cu 4;
    e) capacitatea maximã la utilizare a unui cablu de legare multifilar se stabileşte ţinându-se seama de capacitatea maximã de utilizare a celui mai slab fir, de numãrul de fire şi de un factor de reducere care depinde de modul de legare;
    f) pentru a verifica dacã a fost atins coeficientul de siguranţã adecvat, producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã efectueze ori sã aibã efectuate încercãri adecvate pentru fiecare tip de componentã menţionatã la lit. a), b), c) şi d).
    4.1.2.6. Controlul mişcãrilor
    Dispozitivele pentru controlul mişcãrilor trebuie sã acţioneze astfel încât maşina pe care sunt instalate sã fie menţinutã în condiţii de securitate:
    a) maşina trebuie sã fie proiectatã şi echipatã cu dispozitive care sã menţinã amplitudinea mişcãrilor componentelor lor între limitele specificate. Intrarea în acţiune a acestor dispozitive trebuie, dacã este cazul, sã fie precedatã de o avertizare;
    b) dacã mai multe maşini fixe sau care ruleazã pe şine pot fi manevrate simultan, în acelaşi spaţiu în care existã riscuri de ciocnire, maşinile în cauzã trebuie proiectate şi construite astfel încât sã fie posibilã echiparea cu sisteme care sã permitã evitarea acestor riscuri;
    c) maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sarcinile sã nu poatã devia în mod periculos sau sã cadã liber şi pe neaşteptate, chiar şi în cazul defectãrii parţiale sau totale a alimentãrii cu energie electricã ori atunci când operatorul opreşte funcţionarea maşinii;
    d) în condiţii normale de funcţionare nu trebuie sã existe posibilitatea coborârii sarcinii numai sub controlul unei frâne cu fricţiune, cu excepţia maşinii la care este necesarã funcţionarea în acest mod;
    e) dispozitivele de prindere trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã se evite cãderea neaşteptatã a sarcinilor.
    4.1.2.7. Deplasarea sarcinilor în timpul manipulãrii
    Poziţia postului de conducere a maşinii trebuie sã permitã supravegherea maximã a traiectoriilor pãrţilor mobile, pentru a se evita posibile loviri cu persoane, cu echipamente sau cu alte maşini care ar putea fi manevrate în acelaşi timp şi ar fi posibil sã constituie un pericol.
    Maşinile cu sarcina ghidatã, fixate într-un singur loc, trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã se previnã lovirea persoanelor expuse de deplasarea sarcinii sau, eventual, a contragreutãţilor.
    4.1.2.8. Maşini care deservesc paliere fixe
    4.1.2.8.1. Deplasarea cabinei
    Deplasarea cabinei unei maşini care deserveşte paliere fixe trebuie sã aibã un ghidaj rigid cãtre şi la paliere. Sistemele ghidate prin foarfeci sunt, de asemenea, considerate ghidaje rigide.
    4.1.2.8.2. Accesul la cabinã
    În cazul în care persoanele au acces la cabinã, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã se asigure poziţia staţionarã a cabinei pe durata accesului, în special la încãrcare sau la descãrcare.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât diferenţa de nivel între cabinã şi palierul deservit sã nu creeze risc de împiedicare.
    4.1.2.8.3. Riscuri datorate contactului cu cabina aflatã în mişcare
    Dupã caz, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinţei prevãzute la al doilea alineat al pct. 4.1.2.7, zona de deplasare a cabinei trebuie sã fie inaccesibilã pe durata funcţionãrii normale.
    În situaţia în care, în timpul inspecţiei sau al mentenanţei, existã riscul ca persoanele aflate deasupra sau sub cabinã sã fie strivite între cabinã şi orice parte fixã, trebuie sã fie prevãzut un spaţiu liber suficient, fie sub forma unor refugii, fie prin intermediul unor mijloace mecanice de blocare a deplasãrii cabinei.
    4.1.2.8.4. Riscul asociat cãderii sarcinii de la cabinã
    În cazul în care existã un risc asociat unei sarcini care cade de pe cabinã, maşina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã se evite acest risc.
    4.1.2.8.5. Paliere
    Riscurile datorate contactului persoanelor situate pe paliere cu cabina în mişcare sau cu alte pãrţi mobile trebuie sã fie prevenite.
    Dacã existã riscul datorat cãderii persoanelor în zona de deplasare a cabinei atunci când cabina nu se gãseşte la nivelul palierelor, trebuie sã fie instalaţi protectori pentru evitarea acestui risc. Aceşti protectori trebuie sã nu se deschidã înspre zona de deplasare a cabinei. Aceştia trebuie sã fie prevãzuţi cu un dispozitiv de blocare comandat de pe cabinã pentru prevenirea:
    - deplasãrilor periculoase ale cabinei pânã la protectorii care sunt închişi şi blocaţi;
    - deschiderii periculoase a protectorului înainte de oprirea cabinei la palierul respectiv.
    4.1.3. Aptitudinea la utilizare
    La introducerea pe piaţã sau la prima punere în funcţiune a maşinii şi a dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii, producãtorul ori reprezentantul sãu autorizat trebuie sã se asigure, prin luarea sau dispunerea de mãsuri corespunzãtoare, cã atât maşina, cât şi dispozitivele de prindere, care sunt acţionate prin forţa umanã ori printr-un motor electric, sunt pregãtite pentru a fi utilizate şi îşi pot îndeplini funcţiile prevãzute în condiţii de securitate.
    Încercãrile statice şi dinamice prevãzute la pct. 4.1.2.3 trebuie sã fie realizate pe maşina de ridicare pregãtitã sã fie pusã în funcţiune.
    Dacã maşina nu poate sã fie asamblatã la sediul producãtorului sau al reprezentantului sãu autorizat, mãsurile respective trebuie luate la locul de utilizare. În celelalte situaţii, mãsurile trebuie sã fie luate fie la sediul producãtorului, fie la locul de utilizare.
    4.2. Cerinţe pentru maşinile cu sursã de energie diferitã de forţa umanã
    4.2.1. Controlul mişcãrilor
    Dispozitivele de comandã ale pornirii-opririi maşinii trebuie folosite pentru controlul mişcãrilor maşinii sau ale echipamentelor acesteia. Cu toate acestea, pentru deplasãrile parţiale sau totale la care nu existã riscul lovirii sarcinii ori maşinii, dispozitivele sus-menţionate pot fi înlocuite cu dispozitive de comandã care sã permitã opriri automate în poziţiile prestabilite, fãrã menţinerea acţionãrii lor de cãtre operator.
    4.2.2. Controlul sarcinii
    Maşinile cu sarcina maximã de utilizare de cel puţin 1.000 kg sau al cãror moment de rãsturnare este de cel puţin 40.000 Nm trebuie sã fie echipate cu dispozitive care sã-l avertizeze pe conducãtor şi sã împiedice deplasãrile periculoase ale sarcinii în cazurile:
    - supraîncãrcãrii, prin depãşirea sarcinii maxime de utilizare sau a momentului maxim de utilizare datorat acestor sarcini;
    - depãşirii momentului de rãsturnare.
    4.2.3. Instalaţii ghidate prin cabluri
    Cablurile purtãtoare, cablurile tractoare sau cablurile tractoare purtãtoare trebuie sã fie întinse cu ajutorul contragreutãţilor sau al unui dispozitiv care sã permitã controlul permanent al întinderii.
    4.3. Informaţii şi marcaje
    4.3.1. Lanţuri, cabluri şi chingi
    Orice lungime de lanţ, de cablu ori de chingã, care nu face parte dintr-un ansamblu, trebuie sã poarte un marcaj sau, dacã nu este posibil, o placã ori un inel nedetaşabil, marcate cu numele şi adresa producãtorului sau ale reprezentantului sãu autorizat şi cu referinţa de identificare a certificatului relevant.
    Certificatul sus-menţionat trebuie sã conţinã informaţiile cerute prin standardele armonizate sau, dacã acestea nu existã, cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) numele şi adresa producãtorului şi, dupã caz, ale reprezentantului sãu autorizat;
    b) o descriere a lanţului sau cablului, care sã cuprindã:
    - dimensiunile nominale;
    - construcţia sa;
    - materialul din care este executat, şi
    - orice tratament metalurgic special aplicat materialului;
    c) metoda de încercare utilizatã;
    d) sarcina maximã care trebuie sã fie suportatã de lanţ sau cablu în timpul funcţionãrii. Poate fi indicat un interval de valori în funcţie de aplicaţiile prevãzute.
    4.3.2. Dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii
    Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie sã aibã marcate urmãtoarele:
    - identificarea materialului atunci când aceastã informaţie este necesarã pentru compatibilitatea dimensionalã;
    - sarcina maximã de utilizare.
    În cazul dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii pe care marcarea este imposibilã, cerinţele menţionate la primul alineat trebuie înscrise pe o placã sau pe alte mijloace echivalente şi trebuie sã fie fixate solid pe dispozitivul de prindere.
    Aceste cerinţe trebuie sã fie lizibile şi sã fie plasate într-un loc din care sã nu fie posibil sã disparã ca urmare a uzurii sau sã nu compromitã rezistenţa dispozitivului.
    4.3.3. Maşini de ridicat
    Sarcina maximã de utilizare trebuie sã fie marcatã vizibil pe maşinã. Acest marcaj trebuie sã fie lizibil, durabil şi clar.
    Dacã sarcina maximã de utilizare depinde de configuraţia maşinii, fiecare post de conducere trebuie prevãzut cu o placã ce trebuie sã indice, preferabil sub formã de diagrame sau prin intermediul tabelelor, sarcinile nominale pentru fiecare configuraţie.
    Maşinile destinate doar ridicãrii obiectelor, echipate cu o cabinã care permite accesul persoanelor, trebuie sã poarte o avertizare clarã şi durabilã de interzicere a ridicãrii persoanelor. Aceastã avertizare trebuie sã fie vizibilã de la fiecare loc în care este posibil accesul.
    4.4. Instrucţiuni
    4.4.1. Dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii
    Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii sau fiecare lot comercial indivizibil de dispozitive de prindere trebuie sã fie însoţit de instrucţiuni care sã furnizeze cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) condiţiile normale de utilizare;
    b) limitele de utilizare [în special pentru dispozitivele de prindere care nu pot fi conforme cu prevederile pct. 4.1.2.6 lit. e)];
    c) instrucţiunile pentru montare, utilizare şi mentenanţã;
    d) coeficientul de încercare staticã utilizat.
    4.4.2. Maşini de ridicat
    Fiecare maşinã de ridicat trebuie sã fie însoţitã de instrucţiuni care sã conţinã urmãtoarele informaţii:
    a) caracteristicile tehnice ale maşinii, în special:
    - sarcina maximã de utilizare şi, dupã caz, o copie a plãcii sau a tabelului cu sarcinile descrise la al doilea alineat al pct. 4.3.3;
    - reacţiunile din reazeme sau încastrãri şi, dupã caz, caracteristicile cãilor de rulare;
    - dacã este necesar, definirea şi mijloacele de instalare a contragreutãţilor;
    b) conţinutul carnetului de urmãrire a maşinii, dacã el nu este furnizat împreunã cu maşina;
    c) îndrumãri pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienţa observãrii directe a sarcinii de cãtre operator;
    d) dacã este necesar, un raport de încercãri care prezintã încercãrile statice şi dinamice efectuate de cãtre sau pentru producãtor ori pentru reprezentantul sãu autorizat;
    e) pentru maşinile care nu sunt asamblate la sediul producãtorului în configuraţia în care urmeazã a fi utilizate, instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea mãsurilor menţionate la pct. 4.1.3 înainte de prima punere în funcţiune.
    5. Cerinţe esenţiale de sãnãtate şi securitate suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran
    Maşinile destinate lucrului în subteran trebuie sã rãspundã ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    5.1. Riscuri datorate lipsei de stabilitate
    Susţinerile mecanizate trebuie sã fie proiectate şi construite astfel încât sã menţinã o direcţie precizatã în timpul deplasãrii şi sã nu alunece înainte şi în timpul deplasãrii sub sarcinã şi dupã ce sarcina a fost înlãturatã. Ele trebuie echipate cu ancorãri pentru plãcile de capãt ale stâlpilor de susţinere hidraulici individuali.
    5.2. Circulaţie
    Susţinerile mecanizate trebuie sã permitã circulaţia nestânjenitã a persoanelor expuse.
    5.3. Organe de comandã
    Organele de comandã pentru accelerarea şi frânarea maşinilor care se deplaseazã pe şine trebuie sã fie acţionate manual. Totuşi, dispozitivele de validare a comezii pot fi acţionate cu piciorul.
    Organele de comandã ale susţinerilor mecanizate trebuie sã fie proiectate şi dispuse astfel încât sã permitã ca, în timpul operaţiilor de ripare, operatorii sã fie protejaţi de o susţinere la faţa locului. Organele de comandã trebuie protejate împotriva oricãrei declanşãri neaşteptate.
    5.4. Oprirea
    Maşinile autopropulsate care se deplaseazã pe şine, destinate pentru lucrul în subteran, trebuie sã fie echipate cu un dispozitiv de validare a comenzii, care sã acţioneze asupra circuitului de comandã a deplasãrii maşinii astfel încât sã se opreascã deplasarea în cazul în care conductorul pierde controlul deplasãrii.
    5.5. Incendiu
    Cerinţa prevãzutã la cea de-a doua liniuţã a pct. 3.5.2 este obligatorie pentru maşinile care conţin elemente foarte inflamabile.
    Sistemul de frânare al maşinii destinate pentru lucrul în subteran trebuie sã fie proiectat şi construit astfel încât sã nu producã scântei sau sã genereze incendii.
    Maşinile cu motor cu ardere internã destinate pentru lucrul în subteran trebuie sã fie echipate numai cu motoare care utilizeazã carburanţi cu tensiune de vapori scãzutã şi care sã excludã orice scânteie de naturã electricã.
    5.6. Emisii gaze de evacuare
    Emisiile gazelor de evacuare ale motoarelor cu ardere internã nu trebuie sã fie evacuate în sus.
    6. Cerinţe esenţiale de sãnãtate şi securitate suplimentare pentru maşinile care prezintã pericole specifice datorate ridicãrii persoanelor
    Maşinile care prezintã pericole specifice datorate ridicãrii persoanelor trebuie sã rãspundã ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sãnãtate descrise în prezenta parte (a se vedea principiile generale, pct. 4).
    6.1. Observaţii generale
    6.1.1. Rezistenţã mecanicã
    Cabina, inclusiv trapele, trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã asigure un spaţiu şi rezistenţa corespunzãtoare numãrului maxim de persoane care se pot afla în cabinã şi la sarcina maximã de utilizare.
    Coeficienţii de siguranţã pentru componentele menţionate la pct. 4.1.2.4 şi 4.1.2.5 sunt inadecvaţi pentru maşinile destinate ridicãrii persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor şi trebuie sã fie, ca regulã generalã, dublaţi. Maşina destinatã ridicãrii persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor trebuie sã fie echipatã cu o suspensie ori un sistem de susţinere a cabinei proiectat şi construit astfel încât sã asigure un nivel global de securitate adecvat şi sã previnã riscul de cãdere a cabinei.
    Dacã lanţurile sau cablurile sunt utilizate pentru suspendarea cabinei, ca regulã generalã, cel puţin douã cabluri ori lanţuri independente sunt necesare, fiecare având propriul ancoraj.
    6.1.2. Controlul solicitãrilor pentru maşinile cu sursã de energie diferitã de forţa umanã
    Cerinţele pct. 4.2.2 se aplicã indiferent de valorile sarcinii maxime de utilizare şi de momentul de rãsturnare, cu excepţia cazului în care producãtorul poate sã demonstreze cã nu existã risc de supraîncãrcare sau de rãsturnare.
    6.2. Organe de comandã
    Dacã cerinţele de securitate nu impun alte soluţii, cabina trebuie, de regulã, sã fie proiectatã şi construitã astfel încât persoanele care se aflã în interior sã dispunã de organe de comandã a mişcãrilor de ridicare şi de coborâre şi, dacã este cazul, a altor deplasãri ale cabinei.
    Aceste organe de comandã trebuie sã aibã prioritate în funcţionare faţã de alte organe de comandã prevãzute pentru comanda aceleiaşi mişcãri, cu excepţia dispozitivelor de oprire de urgenţã.
    Organele de comandã pentru astfel de mişcãri trebuie sã fie de tipul cu comandã menţinutã, cu excepţia cazului în care cabina este complet închisã.
    6.3. Riscuri pentru persoanele aflate pe sau în interiorul cabinei
    6.3.1. Riscuri datorate deplasãrilor cabinei
    Maşina de ridicat trebuie sã fie proiectatã, construitã şi echipatã astfel încât accelerarea sau frânarea cabinei sã nu creeze un risc pentru persoane.
    6.3.2. Riscuri de cãdere a persoanelor din cabinã
    Cabina nu trebuie sã se încline în poziţia în care se creeazã un risc de cãdere a ocupanţilor, inclusiv dacã maşina şi cabina sunt în mişcare.
    Dacã cabina este proiectatã ca punct de lucru, ea trebuie sã asigure stabilitatea şi sã împiedice mişcãrile periculoase.
    Dacã mãsurile menţionate la pct. 1.5.15 nu sunt adecvate, cabina trebuie sã fie prevãzutã cu un numãr suficient de puncte de ancorare adaptat numãrului persoanelor care se pot afla în cabinã. Punctele de ancorare trebuie sã fie suficient de rezistente pentru a permite utilizarea echipamentelor individuale de protecţie destinate sã protejeze împotriva caderilor de la înãlţime.
    Orice trapã în podea sau în plafon ori în uşile laterale trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã împiedice deschiderea neaşteptatã şi sã se deschidã în sensul în care sã previnã orice risc de cãdere, în cazul deschiderii neaşteptate.
    6.3.3. Riscuri datorate cãderii de obiecte pe cabinã
    Dacã existã riscul de cãdere de obiecte pe cabinã care ar putea pune în pericol persoanele, cabina trebuie sã fie echipatã cu un acoperiş de protecţie.
    6.4. Maşini care deservesc palierele
    6.4.1. Riscuri pentru persoanele de pe şi din cabinã
    Cabina trebuie sã fie proiectatã şi construitã astfel încât sã previnã riscurile datorate contactului între persoane şi/sau obiecte în interiorul cabinei, pe de o parte, şi orice componentã fixã sau mobilã, pe de altã parte. Dupã caz, cabina trebuie sã fie ea însãşi complet închisã şi sã fie echipatã cu un dispozitiv de blocare care sã împiedice mişcãrile periculoase ale cabinei atunci când uşile nu sunt închise. Uşile trebuie sã rãmânã închise dacã cabina se opreşte între douã paliere, atunci când existã riscul de cãdere din cabinã.
    Maşina trebuie sã fie proiectatã, construitã şi, dupã caz, echipatã cu dispozitive astfel încât sã previnã deplasarea necontrolatã a cabinei, în sens ascendent sau descendent. Aceste dispozitive trebuie sã fie capabile sã opreascã cabina la sarcina maximã de utilizare şi la viteza maximã previzibilã.
    Oprirea datoratã acţionãrii acestui dispozitiv nu trebuie sã provoace frânarea periculoasã pentru ocupanţi, indiferent de condiţiile de sarcinã.
    6.4.2. Comenzi situate pe paliere
    Comenzile, altele decât cele utilizate în caz de urgenţã, situate pe paliere trebuie sã nu declanşeze mişcãrile cabinei, dacã:
    - organele de comandã din cabinã funcţioneazã;
    - cabina nu se aflã la un palier.
    6.4.3. Accesul la cabinã
    Protectorii palierelor şi cabinei trebuie sã fie proiectaţi şi construiţi astfel încât sã asigure un transfer în condiţii de securitate cãtre şi de la cabinã, ţinându-se cont de ansamblul previzibil al obiectelor şi persoanelor de ridicat.
    6.5. Marcaje
    Cabina trebuie sã poarte informaţiile necesare pentru asigurarea securitãţii, care includ:
    - numãrul de persoane care se pot afla în cabinã;
    - sarcina maximã de utilizare.

     ANEXA 2

                     DECLARAŢII
    1. Conţinut
    A. Declaraţia CE de conformitate a maşinii
    Declaraţia şi traducerile acesteia trebuie sã fie elaborate potrivit instrucţiunilor prevãzute la pct. 1.7.4.1 lit. a) şi b) din anexa nr. 1 şi trebuie sã fie dactilografiate sau scrise de mânã cu majuscule.
    Aceastã declaraţie se referã exclusiv la maşina care se aflã în starea în care a fost introdusã pe piaţã şi exclude componentele adãugate şi/sau operaţiile efectuate ulterior de cãtre utilizatorul final.
    Declaraţia CE de conformitate trebuie sã conţinã urmãtoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa completã ale producãtorului şi, dupã caz, ale reprezentantului sãu autorizat;
    2. denumirea şi adresa persoanei autorizate sã constituie dosarul tehnic, persoanã care trebuie sã fie stabilitã în Uniunea Europeanã;
    3. descrierea şi identificarea maşinii, inclusiv denumirea genericã, funcţia, modelul, tipul, numãrul de serie şi denumirea sa comercialã;
    4. o declaraţie care sã precizeze expres cã maşina satisface ansamblul prevederilor pertinente din prezenta hotãrâre şi, dupã caz, o declaraţie similarã care precizeazã cã maşina este conformã şi cu alte reglementãri şi/sau reguli tehnice specifice. Referinţele trebuie sã fie cele care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul maşinilor fabricate pe teritoriul României se precizeazã toate referinţele reglementãrilor române aplicabile, care sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;
    5. dacã este cazul, numele, adresa şi numãrul de identificare ale organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip prevãzutã în anexa nr. 9 şi numãrul certificatului de examinare CE de tip;
    6. dacã este cazul, numele, adresa şi numãrul de identificare ale organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare a calitãţii totale prevãzut în anexa nr. 10;
    7. dacã este cazul, referinţele la standarde armonizate care au fost utilizate aşa cum este menţionat la art. 9 alin. (3) din hotãrâre;
    8. dacã este cazul, referinţele la alte standarde şi la specificaţiile tehnice care au fost utilizate;
    9. locul şi data declaraţiei;
    10. identitatea şi semnãtura persoanei împuternicite sã elaboreze aceastã declaraţie în numele producãtorului sau al reprezentantului sãu autorizat.
    B. Declaraţie de încorporare a cvasimaşinilor
    Declaraţia şi traducerile acesteia trebuie sã fie elaborate potrivit instrucţiunilor prevãzute la pct. 1.7.4.1 lit. a) şi b) din anexa nr. 1 şi trebuie sã fie dactilografiate sau scrise de mânã cu majuscule.
    Declaraţia de încorporare trebuie sã conţinã urmãtoarele elemente:
    1. denumirea şi adresa completã ale producãtorului cvasimaşinii şi, dupã caz, ale reprezentantului sãu autorizat;
    2. numele şi adresa persoanei autorizate sã constituie dosarul tehnic respectiv, persoanã care trebuie sã fie stabilitã în Uniunea Europeanã;
    3. descrierea şi identificarea cvasimaşinii, inclusiv denumirea genericã, funcţia, modelul, tipul, numãrul de serie şi denumirea sa comercialã;
    4. o declaraţie care sã precizeze care sunt cerinţele esenţiale prevãzute de prezenta hotãrâre aplicate şi satisfãcute şi cã documentaţia tehnicã specificã este constituitã conform lit. B) din anexa nr. 7 şi, dupã caz, o declaraţie care precizeazã cã cvasimaşina este conformã şi cu alte reglementãri şi/sau reguli tehnice specifice. Referinţele trebuie sã fie cele care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul cvasimaşinilor fabricate pe teritoriul României se precizeazã toate referinţele reglementãrilor române aplicabile, care sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;
    5. un angajament de a transmite informaţiile relevante privind cvasimaşina, la cererea justificatã a autoritãţilor naţionale. Acest angajament trebuie sã conţinã metoda de transmitere şi nu trebuie sã aducã prejudicii drepturilor de proprietate intelectualã a producãtorului cvasimaşinii;
    6. o declaraţie în care se precizeazã cã aceastã cvasimaşinã nu poate fi introdusã pe piaţã înainte ca maşina finalã în care ea trebuie sã fie încorporatã a fost declaratã conformã cu prevederile relevante ale prezentei hotãrâri, dacã este necesar;
    7. locul şi data declaraţiei;
    8. identitatea şi semnãtura persoanei împuternicite sã elaboreze aceastã declaraţie în numele producãtorului sau al reprezentantului sãu autorizat.
    2. Conservare
    Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã pãstreze originalul declaraţiei CE de conformitate pentru o perioadã de cel puţin 10 ani de la ultima datã a fabricãrii maşinii.
    Producãtorul sau reprezentantul sãu autorizat trebuie sã pãstreze originalul declaraţiei de încorporare pentru o perioadã de cel puţin 10 ani de la ultima datã a fabricãrii cvasimaşinii.


     ANEXA 3

                     MARCAJUL CE
    Marcajul CE de conformitate este constituit din iniţialele "CE" sub urmãtoarea formã: