Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte: a) schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil şi eficient din punct de vedere economic; b) creşterea nivelului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât să contribuie la obţinerea unor niveluri de reducere considerate necesare din punct de vedere ştiinţific, pentru a evita schimbări climatice periculoase. ART. 2 (1) Prezenta hotărâre se aplică emisiilor provenite din activităţile prevăzute în anexa nr. 1, gazelor cu efect de seră prevăzute în anexa nr. 2 şi activităţilor prevăzute în anexa nr. 3, cu respectarea, după caz, a dispoziţiilor Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare. (2) O instalaţie, care intră sub incidenţa schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu o putere termică nominală totală care depăşeşte 20 MW şi care îşi modifică procesul de producţie pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi nu mai îndeplineşte pragul de 20 MW, poate rămâne în domeniul de aplicare al prezentei hotărâri până la sfârşitul perioadei relevante de comercializare de cinci ani, dacă operatorul instalaţiei decide în acest sens. (3) În aplicarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă transmite Comisiei Europene lista actualizată a instalaţiilor aflate în domeniul de aplicare al schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. ART. 3 Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) certificat de emisii de gaze cu efect de seră - orice certificat de emisii corespunzător emiterii unei tone de dioxid de carbon echivalent pe parcursul unei perioade determinate, valabil numai pentru îndeplinirea scopului prezentei hotărâri şi care este transferabil în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre; b) emisii - eliberarea gazelor cu efect de seră generate de surse aparţinând unei instalaţii sau eliberarea de către o aeronavă, care efectuează o activitate de aviaţie, o navă care efectuează activităţi de transport maritim, activităţi prevăzute în anexa nr. 1, a gazelor specificate în cadrul respectivei activităţi sau eliberarea de gaze cu efect de seră corespunzătoare activităţii prevăzute în anexa nr. 3; c) gaze cu efect de seră - gazele prevăzute în anexa nr. 2 şi alte componente gazoase ale atmosferei, atât naturale, cât şi antropice, care absorb şi reemit radiaţie infraroşie; d) instalaţie - orice unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1, precum şi orice activitate direct legată tehnic de activităţile desfăşurate pe acel amplasament şi care pot genera emisii şi poluare; e) instalaţie nou-intrată - orice instalaţie în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care a obţinut pentru prima dată autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră după data de 30 iunie 2019, pentru perioada de alocare 2021-2025, şi după data de 30 iunie 2024, pentru perioada de alocare 2026-2030; f) operator - orice persoană care gestionează şi controlează o instalaţie sau care, potrivit legislaţiei în vigoare, a fost învestită cu putere de decizie economică asupra funcţionării tehnice a instalaţiei; g) persoană - orice persoană fizică sau juridică; h) public - una sau mai multe persoane şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională, asociaţii, organizaţii sau grupuri constituite din acestea; i) registrul Uniunii - o bază de date electronică standardizată şi securizată care conţine elemente de date comune folosite la urmărirea emiterii, deţinerii, transferului şi anulării, după caz, a certificatelor de emisii de gaze, precum şi la asigurarea accesului publicului şi a confidenţialităţii, după caz. Registrul de tranzacţii al Uniunii Europene - EUTL - face parte din registrul Uniunii; j) tonă de dioxid de carbon echivalent - o tonă metrică de dioxid de carbon sau o cantitate din oricare alt gaz cu efect de seră prevăzut în anexa nr. 2, cu un potenţial de încălzire globală echivalent unei tone metrice de dioxid de carbon; k) operator de aeronave - persoana care operează o aeronavă în momentul în care efectuează una dintre activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1 sau proprietarul aeronavei, dacă persoana respectivă nu este cunoscută ori identificată de către proprietarul aeronavei; l) operator de transport aerian comercial - un operator care, în schimbul unei remuneraţii, furnizează publicului servicii de transport aerian regulate sau neregulate pentru transportul pasagerilor, mărfurilor sau al poştei; m) emisii atribuite din aviaţie - emisiile generate de toate zborurile care se încadrează în activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1 şi care pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru şi de zborurile care sosesc dintr-o ţară terţă pe un astfel de aerodrom; n) statul membru de administrare - statul care răspunde de administrarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în ceea ce priveşte un operator de aeronave; o) alte emisii din aviaţie decât cele de CO_2 înseamnă eliberarea de oxizi de azot (NO_x), particule de funingine, forme de sulf oxidat şi vapori de apă de către o aeronavă care desfăşoară una dintre activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1; p) ardere - orice oxidare a combustibililor, indiferent de modul în care este utilizată energia termică, electrică sau mecanică produsă prin acest proces, şi orice alte activităţi asociate, inclusiv spălarea gazelor reziduale; q) companie de transport maritim - proprietarul navei sau orice altă organizaţie sau persoană (administratorul sau navlositorul navei nude) care a preluat responsabilitatea pentru exploatarea navei de la proprietarul acesteia şi care, asumându-şi această responsabilitate, a consimţit să preia toate sarcinile şi responsabilităţile prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 336/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 februarie 2006 privind aplicarea Codului Internaţional de Management al Siguranţei pe teritoriul Comunităţii şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3.051/95 al Consiliului; r) călătorie - o călătorie în sensul definiţiei prevăzute la art. 3 lit. c) din Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim şi de modificare a Directivei 2009/16/CE; s) autoritate de administrare a unei companii de transport maritim - Autoritatea Navală Română; ş) port de escală - portul în care o navă se opreşte pentru a încărca sau a descărca marfă sau pentru a îmbarca sau debarca pasageri ori portul în care o navă de aprovizionare în larg se opreşte pentru a înlocui echipajul; sunt excluse opririle cu scopul unic de a realimenta nava cu combustibil, de a obţine provizii, de a înlocui echipajul unei alte nave decât cele de aprovizionare în larg, de a intra în doc uscat sau de a repara nava, echipamentele acesteia sau ambele, opririle în port din cauza faptului că nava necesită asistenţă sau se află în pericol, transferurile de la o navă la alta efectuate în afara porturilor, opririle cu scopul unic de a se adăposti în condiţii meteorologice nefavorabile sau necesare din cauza activităţilor de căutare şi salvare, precum şi opririle navelor-container într-un port învecinat de transbordare a containerelor; t) navă de croazieră - o navă de pasageri care nu are punte de marfă şi care este proiectată exclusiv pentru transportul comercial de pasageri în spaţii de cazare peste noapte pe durata unei călătorii pe mare; ţ) entitate reglementată - orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia oricărui consumator final de combustibili, care desfăşoară activitatea prevăzută în anexa nr. 3 şi care se încadrează în una dintre următoarele situaţii: (i) în cazul în care combustibilul trece printr-un antrepozit fiscal, definit conform art. 336 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul fiscal, antrepozitarul autorizat, definit conform art. 336 pct. 2 din Codul fiscal, căruia îi revine obligaţia de a plăti acciza care a devenit exigibilă în temeiul art. 341 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (2) din Codul fiscal; (ii) în cazul în care situaţia de la pct. (i) nu se aplică, orice altă persoană căreia îi revine obligaţia de a plăti acciza care a devenit exigibilă în temeiul art. 341 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (2) sau art. 356 alin. (1) şi art. 358 alin. (2) din Codul fiscal, pentru combustibilii prevăzuţi în anexa nr. 3; (iii) în cazul în care situaţiile de la pct. (i) şi (ii) nu se aplică, orice altă persoană care trebuie înregistrată de autorităţile competente relevante ale statului membru pentru a fi obligată la plata accizei, inclusiv orice persoană scutită de la plata accizei, astfel cum se prevede la art. 357 din Codul fiscal; (iv) în cazul în care situaţiile de la pct. (i)-(iii) nu se aplică sau în cazul în care mai multe persoane sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză, orice altă persoană care desfăşoară activitatea prevăzută în anexa nr. 3; u) combustibil - orice produs energetic prevăzut la art. 355 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, precum şi orice alt produs destinat utilizării, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau combustibil pentru încălzire, astfel cum se precizează la art. 355 alin. (4), inclusiv pentru producerea energiei electrice; v) eliberare pentru consum - eliberarea pentru consum, astfel cum este definită la art. 340 din Codul fiscal; w) alte efecte ale aviaţiei decât emisiile de CO_2 - efectele asupra climei ale eliberării, în timpul arderii combustibililor, de emisii de oxizi de azot (NO_x), de particule de funingine, de specii de sulf oxidat şi efectele vaporilor de apă, inclusiv ale trenelor de condensare, care provin de la o aeronavă care desfăşoară una dintre activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1; x) statele cel mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare - statele enumerate în listele publicate pe site-ul web al Organizaţiei Naţiunilor Unite de Înaltul Reprezentant al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru statele cel mai puţin dezvoltate, statele în curs de dezvoltare fără ieşire la mare şi statele insulare mici în curs de dezvoltare, liste actualizate periodic. CAP. II Competenţe ART. 4 (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate sunt autorităţile competente din România responsabile pentru implementarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. (2) Autorităţile competente responsabile pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri sunt: autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea publică centrală pentru economie, autoritatea publică centrală pentru energie, autoritatea publică centrală pentru transporturi, autoritatea publică centrală pentru locuire, locuinţe, clădiri de locuit, autoritatea publică centrală pentru finanţe, Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, Garda Naţională de Mediu, Administraţia Fondului pentru Mediu, Autoritatea Navală Română şi unităţile subordonate acestora. (3) Autoritatea publică centrală pentru transporturi, prin Autoritatea Aeronautică Civilă Română, furnizează datele şi informaţiile în legătură cu operatorii aerieni români care desfăşoară una dintre activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1, la cererea Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate, precum şi sprijin pentru clarificarea informaţiilor comunicate de Comisia Europeană şi alte organisme internaţionale referitoare la activităţile de aviaţie realizate de operatorii de aeronave. (4) Autoritatea publică centrală pentru finanţe scoate la licitaţie certificatele atribuite pentru instalaţii staţionare, sectorul aviaţie, sectorul transport rutier şi clădiri. (5) Autoritatea publică centrală pentru finanţe, în calitatea sa de adjudecător, pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului informaţiile pe care le deţine privind licitaţiile, la solicitarea acesteia. (6) Autoritatea publică centrală pentru transporturi, prin Autoritatea Navală Română, furnizează la cerere Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate datele şi informaţiile necesare în legătură cu companiile de transport maritim care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1. (7) Beneficiarii veniturilor obţinute din licitarea certificatelor de emisii sunt obligaţi să publice, anual, până la data de 30 septembrie, pe propria pagină de internet lista cu proiectele finanţate. ART. 5 (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, până la data de 30 septembrie 2029, lista instalaţiilor şi numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit fiecărei instalaţii, pentru perioada de 5 ani care începe la data de 1 ianuarie 2026, iar listele pentru fiecare perioadă următoare de 5 ani se transmit ulterior o dată la 5 ani. (2) Fiecare listă include informaţii privind activitatea de producţie, transferurile de căldură şi gaze, producţia de energie electrică şi emisiile la nivel de subinstalaţie din cursul celor cinci ani calendaristici care precedă transmiterea listei. Alocările se acordă numai instalaţiilor pentru care se furnizează astfel de informaţii. (3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană privind utilizarea fondurilor provenite din licitarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră privind acţiunile întreprinse, în rapoartele prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1.999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului. (4) Fondurile obţinute din licitarea certificatelor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sunt folosite pentru finanţarea proiectelor care au ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: a) finanţarea cercetării şi dezvoltării, precum şi a proiectelor demonstrative în domeniul reducerilor emisiilor şi al adaptării la efectele schimbărilor climatice, inclusiv participarea la diverse iniţiative în cadrul planului strategic în domeniul tehnologiei energetice şi al platformelor tehnologice europene; b) dezvoltarea energiilor regenerabile şi a reţelelor pentru transportul energiei electrice în vederea îndeplinirii angajamentului Uniunii de a trece la energie din surse regenerabile şi a obiectivelor Uniunii privind interconexiunile, precum şi dezvoltarea altor tehnologii care contribuie la tranziţia către o economie fiabilă şi durabilă cu emisii reduse de dioxid de carbon şi realizarea unei contribuţii la îndeplinirea angajamentului Uniunii de a creşte eficienţa energetică până la nivelurile convenite în actele legislative relevante, inclusiv producţia energiei electrice de către prosumatori de energie din surse regenerabile şi de comunităţile de energie din surse regenerabile; c) sechestrarea forestieră şi în soluri; d) captarea şi stocarea geologică a CO_2 în condiţii de siguranţă pentru mediu, în special a celui generat de centralele electrice care produc energie din combustibili fosili solizi şi de o serie de sectoare şi subsectoare industriale, inclusiv în ţările terţe, precum şi metode tehnologice inovatoare de absorbţie a dioxidului de carbon, precum captarea direct din aer şi stocarea; e) investiţii în forme de transport care contribuie în mod semnificativ la decarbonizarea sectorului şi accelerarea tranziţiei la aceste forme de transport, inclusiv dezvoltarea unor servicii şi tehnologii ecologice de transport feroviar de călători şi de marfă şi de transport cu autobuzul, măsuri de decarbonizare a sectorului maritim, inclusiv îmbunătăţirea eficienţei energetice a navelor, a porturilor, tehnologii şi infrastructuri inovatoare şi combustibili alternativi sustenabili: hidrogenul şi amoniacul produşi din surse regenerabile, precum şi tehnologii de propulsie cu zero emisii, precum şi finanţarea unor măsuri de sprijinire a decarbonizării aeroporturilor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1.804 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi şi de abrogare a Directivei 2014/94/UE şi cu Regulamentul (UE) 2023/2.405 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil (ReFuelEU în domeniul aviaţiei); f) finanţarea cercetării şi dezvoltării în domeniul eficienţei energetice şi al tehnologiilor curate în sectoarele aflate sub incidenţa prezentei hotărâri; g) măsuri privind creşterea eficienţei energetice şi cele privind izolarea termică a locuinţelor sau sprijinul financiar acordat pentru soluţionarea aspectelor sociale în ceea ce priveşte gospodăriile cu venituri mici şi mijlocii; h) acoperirea cheltuielilor administrative legate de gestionarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. (5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului calculează totalul cerinţelor finale de compensare pentru o anumită perioadă de conformitate sub Schema OACI de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională, denumită în continuare CORSIA, şi, până la data de 30 noiembrie a anului care urmează ultimului an al perioadei de conformitate CORSIA corespunzătoare, informează operatorii de aeronave care îndeplinesc condiţiile de compensare respective: a) operatorii de aeronave deţin un certificat de operator aerian eliberat de un stat membru sau sunt înregistraţi într-un stat membru, inclusiv în regiunile ultraperiferice, teritoriile dependente şi teritoriile statului membru respectiv; b) produc emisii anuale de CO_2 mai mari de 10.000 de tone, care provin din utilizarea de aeronave cu o masă maximă certificată la decolare mai mare de 5.700 kg, care efectuează zboruri incluse în anexa nr. 1, altele decât cele care pleacă şi care sosesc în acelaşi stat membru, inclusiv regiunile ultraperiferice ale aceluiaşi stat membru, începând din data de 1 ianuarie 2021. (6) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului calculează totalul cerinţelor finale de compensare pe baza metodologiei prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare 2024/622 al Comisiei din 22 februarie 2024 privind lista statelor despre care se consideră că aplică CORSIA în sensul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului pentru emisiile din 2023, pentru anul calendaristic precedent pentru zborurile înspre, dinspre şi între statele care aplică măsuri adoptate de ţările terţe pentru a reduce impactul aviaţiei asupra schimbărilor climatice şi în ceea ce priveşte zborurile dintre Elveţia sau Regatul Unit şi statele respective şi informează operatorii de aeronave până la data de 30 noiembrie a fiecărui an. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. b) nu se iau în considerare emisiile de CO_2 generate de următoarele tipuri de zboruri: a) zboruri de stat; b) zboruri umanitare; c) zboruri medicale; d) zboruri militare; e) zboruri de stingere a incendiilor; f) zboruri anterioare sau ulterioare unui zbor umanitar, medical sau de stingere a incendiilor, cu condiţia ca astfel de zboruri să fi fost efectuate cu aceeaşi aeronavă şi să fi fost necesare pentru îndeplinirea activităţilor umanitare, medicale sau de stingere a incendiilor aferente sau pentru repoziţionarea aeronavei după îndeplinirea activităţilor respective în vederea următoarei sale activităţi. ART. 6 Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate este autoritatea competentă pentru: a) emiterea/revizuirea autorizaţiilor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru instalaţiile în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care generează emisii specifice activităţii respective; b) aprobarea planurilor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a planurilor de monitorizare revizuite, anexe ale autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră, depuse de operatorii instalaţiilor în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1; c) aprobarea planurilor de monitorizare şi a planurilor de monitorizare revizuite depuse de operatorii de aeronave care desfăşoară una dintre activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1; d) analizarea rapoartelor de monitorizare depuse de operatori şi operatorii de aeronave până la data de 31 martie a fiecărui an, verificate de un verificator acreditat; e) aprobarea planurilor metodologice de monitorizare şi a planurilor metodologice de monitorizare revizuite, pentru instalaţiile care primesc alocare cu titlu gratuit; f) analizarea rapoartelor privind nivelul de activitate al fiecărei subinstalaţii în anul calendaristic precedent, depuse de operatorii instalaţiilor care primesc alocare cu titlu gratuit; g) aprobarea rapoartelor de îmbunătăţire depuse de operatori, operatorii de aeronave şi entităţile reglementate; h) luarea deciziei de încetare a valabilităţii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră, după caz; i) luarea deciziei de includere/excludere a zborurilor operatorilor de aeronave în/din schema de comercializare pentru anul calendaristic în care acestea au depăşit/au coborât sub pragul prevăzut la lit. j) de la activitatea „Aviaţie“ din anexa nr. 1, stabilirea obligaţiilor operatorului, conform prevederilor prezentei hotărâri, şi comunicarea acestei decizii operatorului prin adresă oficială; j) accesează şi gestionează conturile din registrul Uniunii aflate sub jurisdicţia statului român; k) analizarea rapoartelor privind datele de referinţă şi elaborarea listei instalaţiilor care conţine numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit fiecărei instalaţii, pentru perioadele aferente schemei de comercializare, prevăzută la art. 5; l) analizarea planurilor de neutralitate climatică prevăzute la art. 12 alin. (6); m) emiterea/revizuirea autorizaţiilor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru entităţile reglementate; n) aprobarea planurilor de monitorizare şi a planurilor de monitorizare revizuite depuse de entităţile reglementate; o) analizarea rapoartelor de monitorizare depuse de entităţile reglementate până la data de 30 aprilie a fiecărui an, verificate de un verificator acreditat. ART. 7 (1) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate poate solicita operatorului, operatorului de aeronave şi entităţii reglementate informaţii suplimentare în legătură cu documentele depuse de către operatori, operatorii de aeronave şi entităţile reglementate în baza prezentei hotărâri. (2) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate publică pe pagina sa de internet informaţiile privind emisiile verificate pentru instalaţii, operatori de aeronave şi entităţile reglementate. (3) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate constată nerespectarea prevederilor legislaţiei în vigoare de către operatori, operatorii de aeronave şi entităţile reglementate şi, în termen de 10 zile lucrătoare, informează instituţiile răspunzătoare de aplicarea sancţiunilor. (4) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate publică pe pagina sa de internet situaţia operatorilor, operatorilor de aeronave, entităţilor reglementate şi a companiilor de transport maritim care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii şi numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia. ART. 8 (1) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate elaborează şi transmite anual Comisiei Europene raportul referitor la implementarea prevederilor europene privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului. (2) În vederea elaborării raportului referitor la implementarea prevederilor europene privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate colaborează cu autorităţile competente responsabile pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, în vederea punerii la dispoziţie a informaţiilor solicitate. (3) Raportul prevăzut la alin. (1) se referă la alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, funcţionarea Registrului Uniunii, aplicarea prevederilor referitoare la monitorizarea şi raportarea emisiilor, verificarea, acreditarea organismelor de verificare şi regimul juridic şi fiscal al certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. CAP. III Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră ART. 9 (1) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră se emite pentru toată instalaţia sau o parte a acesteia. (2) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră poate include una sau mai multe instalaţii în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1, situate pe acelaşi amplasament, care sunt gestionate sau controlate de acelaşi operator. (3) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră conţine: a) numele şi adresa operatorului şi ale instalaţiei, codul CAEN al activităţii principale; b) o descriere a activităţilor şi a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de instalaţie; c) un plan de monitorizare care respectă prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare; d) cerinţele de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră corespunzătoare planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră aprobat de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate; e) obligaţia de a restitui, până la data de 30 septembrie a anului următor celui pentru care s-a făcut monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră corespunzător cantităţii totale de emisii provenite de la instalaţia respectivă, emisii verificate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor şi acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră se revizuieşte ori de câte ori intervin modificări în instalaţia în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 sau la schimbarea operatorului şi a denumirii instalaţiei. (5) Autorizaţiile/Autorizaţiile revizuite privind emisiile de gaze cu efect de seră se publică pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate. (6) Pentru instalaţiile în care se desfăşoară activităţile care intră sub incidenţa legislaţiei privind emisiile industriale, informaţiile pentru emiterea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră se corelează cu cele prevăzute în autorizaţia integrată de mediu. (7) Procedura de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru fiecare perioadă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. ART. 10 (1) Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră face parte integrantă din autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră. În lipsa informaţiilor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră incluse în planul de monitorizare, autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră nu poate fi emisă. (2) Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzut la alin. (1) se întocmeşte de către operator, operatorul de aeronave, entitatea reglementată, în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră se revizuieşte de către operator, operatorul de aeronave, entitatea reglementată ori de câte ori intervin modificări semnificative în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Planurile de monitorizare valabile la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri rămân valabile până la data expirării acestora, în condiţiile legii. CAP. IV Dispoziţii generale privind instalaţiile staţionare SECŢIUNEA 1 Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru instalaţiile staţionare ART. 11 (1) Începând cu anul 2025, numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate anual cu titlu gratuit se reduce cu un factor liniar de 4,3% pentru 2025-2027 şi de 4,4% începând cu anul 2028, în raport cu cantitatea medie anuală a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră alocate în conformitate cu Măsurile naţionale de implementare aprobate de Comisia Europeană. (2) Lista prevăzută la art. 5 alin. (1) se elaborează pe baza rapoartelor privind datele de referinţă, depuse de operatorii instalaţiilor staţionare, analizate de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate. (3) Instalaţiile care nu sunt înscrise în lista prevăzută la art. 5 alin. (1) nu primesc certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit. (4) Informaţiile privind numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit instalaţiilor care intră sub incidenţa schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în perioada 2026-2030 se publică pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate. (5) Este strict interzisă alocarea de certificate cu titlu gratuit pentru producţia mărfurilor enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră. (6) Prin excepţie de la alin. (5), în aplicarea Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European şi al Consiliului, producţia mărfurilor enumerate în anexa I a acestuia beneficiază de alocare gratuită de certificate, redusă conform prevederilor alin. (7). (7) Numărul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate pentru producţia mărfurilor prevăzute la alin. (6) scade gradual prin aplicarea unui factor de reducere astfel: a) 97,5% în anul 2026; b) 95% în anul 2027; c) 90% în anul 2028; d) 77,5% în anul 2029; e) 51,5% în anul 2030; f) 39% în anul 2031; g) 26,5% în anul 2032; h) 14% în anul 2033. (8) Începând cu anul 2034 nu se aplică niciun factor în cadrul mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră, denumit în continuare CBAM. ART. 12 (1) Se alocă certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit pentru producerea de energie termică sau agent de răcire în sisteme de încălzire centralizată, precum şi în instalaţiile de cogenerare de eficienţă înaltă, definite la art. 3 lit. g) din Hotărârea Guvernului nr. 219/2007 privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de energie termică utilă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru o cerere justificată din punct de vedere economic. (2) Luând în considerare prevederile alin. (1), se interzice alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit producătorilor de energie electrică, pentru instalaţiile de captare de dioxid de carbon, conductele de transport de dioxid de carbon sau siturile de stocare a dioxidului de carbon. (3) Începând cu perioada a patra de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, producătorii de energie electrică beneficiază de alocare tranzitorie cu titlu gratuit de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pentru finanţarea de investiţii în modernizarea, diversificarea şi transformarea durabilă a sectorului energetic. Investiţiile care beneficiază de sprijin trebuie să fie coerente cu tranziţia către o economie sigură şi sustenabilă cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu obiectivele cadrului de politici ale Uniunii Europene privind clima şi energia pentru 2030, precum şi cu îndeplinirea obiectivelor pe termen lung exprimate în Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr. 57/2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris, încheiat la Paris la 12 decembrie 2015 şi semnat de România la New York la 22 aprilie 2016. Alocarea tranzitorie cu titlu gratuit de certificate de emisii de gaze cu efect de seră de la prezentul alineat încetează la 31 decembrie 2030. (4) Pentru instalaţia care intră sub incidenţa prevederilor art. 9 din Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, cu modificările şi completările ulterioare, volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit se reduce cu 20%, în cazul în care recomandările din raportul de audit energetic sau din sistemul certificat de gestionare a energiei nu sunt puse în aplicare, cu excepţia cazului în care perioada de recuperare pentru investiţiile relevante depăşeşte trei ani sau a cazului în care costurile investiţiilor respective sunt disproporţionate. (5) Pentru operatorul care demonstrează că a pus în aplicare alte măsuri care conduc la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră echivalente cu cele recomandate în raportul de audit energetic sau în sistemul certificat de gestionare a energiei pentru instalaţia în cauză, volumul alocărilor de certificate cu titlu gratuit nu se reduce. (6) Reducerea de 20% prevăzută la alin. (4) se aplică şi operatorilor instalaţiilor ale căror emisii de gaze cu efect de seră depăşesc 80% din nivelul de emisii stabilit pentru valorile de referinţă pentru produsele relevante, dacă aceştia nu au implementat un plan de neutralitate climatică pentru fiecare dintre instalaţiile respective, pentru activităţile reglementate de prezenta hotărâre. ART. 13 (1) Se interzice alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit unei instalaţii care şi-a încetat funcţionarea. (2) Este considerată instalaţie care şi-a încetat funcţionarea instalaţia a cărei autorizaţie de emisii de gaze cu efect de seră şi-a încetat valabilitatea sau a fost retrasă şi instalaţia în cazul căreia funcţionarea sau reluarea funcţionării este imposibilă din punct de vedere tehnic. ART. 14 (1) La stabilirea modului de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit se ia în considerare şi accesul instalaţiilor nou-intrate. (2) Operatorii care deţin instalaţii în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care îndeplinesc condiţiile legale în vigoare pentru a fi considerate instalaţii nou-intrate în perioada de aplicare a schemei de comercializare, pot beneficia de alocare de certificate cu titlu gratuit din rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, în condiţiile stabilite de Regulamentul delegat (UE) 2019/331 al Comisiei din 19 decembrie 2018 de stabilire a normelor tranzitorii pentru întreaga Uniune privind alocarea armonizată şi cu titlu gratuit a certificatelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 15 Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate suspendă alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru instalaţiile care şi-au suspendat activitatea şi menţine această suspendare atât timp cât operatorii nu pot demonstra că, în următoarele 6 luni de la constatarea suspendării activităţi, aceasta nu este reluată. SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile operatorilor ART. 16 (1) Pentru instalaţiile în care se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, care generează emisii specifice activităţii respective, operatorul trebuie să deţină autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada de comercializare, emisă de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, potrivit prevederilor procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră aprobată prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (2) În lipsa autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră, funcţionarea instalaţiei este strict interzisă. ART. 17 (1) Pentru a obţine autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, operatorul depune la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate solicitarea pentru emiterea autorizaţiei împreună cu documentaţia tehnică în care sunt descrise: a) instalaţia şi activităţile desfăşurate, inclusiv tehnologia utilizată; b) materiile prime şi materialele auxiliare a căror utilizare este posibil să conducă la emisii de gaze cu efect de seră prevăzute în anexa nr. 2; c) sursele de emisii de gaze cu efect de seră ale instalaţiilor care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1; d) planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi anexele acestuia, după caz. (2) Solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră este însoţită de un rezumat netehnic al documentaţiei depuse. (3) Operatorul are obligaţia să asigure corectitudinea informaţiilor prevăzute la alin. (1). ART. 18 Operatorul care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 şi care solicită pentru prima dată emiterea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră are obligaţia ca, în termen de 20 de zile lucrătoare de la emiterea autorizaţiei, să solicite administratorului naţional deschiderea unui cont în registrul Uniunii. ART. 19 (1) La schimbarea operatorului şi a denumirii unei instalaţii care deţine o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, noul operator are obligaţia să solicite Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate revizuirea autorizaţiei, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data producerii modificării. (2) Operatorul are obligaţia să arhiveze documentele depuse în baza prezentei hotărâri, pentru o perioadă de 10 ani, însoţite de toate documentele întocmite de către verificatorii acreditaţi şi să le predea noului operator, în cazul schimbării operatorului. (3) Operatorul care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 are obligaţia să informeze Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate cu privire la orice modificări care determină revizuirea autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră şi/sau a planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data producerii modificării. (4) Operatorul unei instalaţii care a încetat să mai desfăşoare una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, pentru care a fost emisă autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, are obligaţia de a notifica imediat Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate cu privire la data la care instalaţia şi-a încetat definitiv sau temporar activitatea sau a scăzut sub pragul de capacitate al activităţii stabilite în anexa nr. 1. (5) În situaţia în care instalaţia si-a încetat definitiv activitatea sau a scăzut sub pragul de capacitate, Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate emite decizia de încetare a valabilităţii autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru instalaţia respectivă. (6) În situaţia în care instalaţia prevăzută la alin. (5) începe să desfăşoare una sau mai multe dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, pentru care se emite autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră potrivit legii, aceasta este considerată o instalaţie nou-intrată, iar operatorul poate solicita alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră din rezerva pentru instalaţiile nou-intrate, în condiţiile respectării cerinţelor legale pentru acest scop şi cele ale Regulamentului delegat (UE) 2019/331 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Operatorul care deţine autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră are obligaţia să monitorizeze şi să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile planului de monitorizare aprobat de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate. (8) În scopul îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 38 alin. (5) din Regulamentul UE de punere în aplicare nr. 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare, operatorii instalaţiilor care utilizează biomasă forestieră în scop energetic pot demonstra îndeplinirea criteriilor de durabilitate pentru biomasa forestieră pe baza dovezilor din Sistemul informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase. ART. 20 (1) Operatorul are obligaţia să depună anual la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră, generate de instalaţia pe care o gestionează, pentru anul precedent, până cel târziu la data de 31 martie. (2) Operatorul are obligaţia să depună raportul de monitorizare prevăzut la alin. (1), verificat de un verificator acreditat, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În cazul în care, în cursul unui an calendaristic, o instalaţie este gestionată de doi sau mai mulţi operatori, se depune un singur raport de monitorizare, verificat de un verificator acreditat, pentru întregul an calendaristic. (4) În situaţia prevăzută la alin. (3), obligaţia depunerii raportului de monitorizare şi a restituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră revine operatorului pe numele căruia este emisă autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, la momentul depunerii raportului de monitorizare. ART. 21 (1) Operatorul are obligaţia de a transmite la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, până la data de 30 iunie a fiecărui an, după caz, raportul privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 69 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Operatorul are obligaţia de a pune în aplicare conţinutul raportului privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu cerinţele art. 69 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 22 În scopul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, operatorul utilizează formatele standard elaborate de Comisia Europeană pentru planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, raportul privind emisiile anuale şi raportul privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră. ART. 23 Operatorul fiecărei instalaţii are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la instalaţia respectivă în anul calendaristic anterior, verificate potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2). ART. 24 (1) În vederea elaborării listei instalaţiilor şi a numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate cu titlu gratuit fiecărei instalaţii pentru perioada 2026-2030, prevăzută la art. 5 alin. (1), pentru instalaţiile în care se desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1, operatorii au obligaţia de a depune la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate rapoartele privind datele de referinţă, întocmite conform formularului publicat pe site-ul autorităţii competente. (2) Raportul privind datele de referinţă trebuie să fie verificat de un verificator acreditat, în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare, şi va fi însoţit de planul metodologic de monitorizare. (3) Pentru instalaţiile prevăzute la art. 12 alin. (6), operatorii trebuie să depună şi planurile de neutralitate climatică, prevăzute de Regulamentul (UE) 2023/2.441 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte conţinutul şi formatul planurilor de neutralitate climatică necesare în scopul alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii, împreună cu documentele prevăzute la alin. (2). (4) Operatorii instalaţiilor pentru care se solicită alocare cu titlu gratuit sunt obligaţi să utilizeze formatele standard elaborate de Comisia Europeană pentru raportul privind datele de referinţă, planul metodologic de monitorizare şi planul de neutralitate climatică. CAP. V Operatori aeronave SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale privind operatorii de aeronave ART. 25 (1) România este stat membru de administrare pentru: a) operatorii de aeronave care deţin o licenţă de operare valabilă, emisă de către autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.008/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru aprobarea serviciilor aeriene în Uniunea Europeană; b) operatorii de aeronave care nu deţin o licenţă de operare valabilă, emisă de un stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.008/2008, şi ale căror zboruri efectuate în anul de referinţă au generat cantitatea cea mai mare de emisii pe teritoriul României. (2) În cazul în care în primii 2 ani ai oricărei perioade de comercializare niciuna dintre emisiile din aviaţie rezultate din zborurile efectuate de către un operator de aeronave care se încadrează la alin. (1) lit. b) nu se atribuie României, operatorul de aeronave este transferat unui alt stat membru de administrare pentru perioada următoare. Noul stat membru de administrare este statul membru cu cantitatea cea mai mare de emisii estimate atribuite aviaţiei, provenind din zborurile efectuate de către respectivul operator de aeronave în cursul primilor 2 ani ai perioadei anterioare. ART. 26 În situaţia în care zborurile operatorului de aeronave depăşesc pragul excepţiei „de minimis“, prevăzută la art. 29 alin. (1), şi anume cel puţin 243 de zboruri pe o perioadă de 4 luni definită în anexa la Decizia Comisiei din 8 iunie 2009 privind interpretarea detaliată a activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 şi zboruri totale anuale cu emisii peste 10.000 t CO_2, operatorul va fi inclus în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pe durata anului calendaristic în decursul căruia este atins sau depăşit acest prag. ART. 27 Cuantumul tarifelor percepute de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate pentru aprobarea planului de monitorizare a emisiilor şi a planului de monitorizare a datelor tonă-kilometru se stabileşte pentru fiecare perioadă de comercializare prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. SECŢIUNEA a 2-a Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru operatorii de aeronave ART. 28 (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2026, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră care nu au fost alocate cu titlu gratuit în anul respectiv operatorilor de aeronave sunt supuse licitării. (2) Administratorul central alocă în contul operatorului de aeronave certificate pentru a acoperi parţial sau integral diferenţa de preţ dintre utilizarea kerosenului fosil şi utilizarea combustibililor de aviaţie eligibili relevanţi, ţinând seama de stimulentele bazate pe preţul carbonului şi pe nivelurile minime armonizate de impozitare a combustibililor fosili, şi validează această alocare. ART. 29 (1) Este strict interzisă alocarea de certificate de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit unui operator de aeronave care şi-a încetat activitatea, respectiv unui operator de aeronave ale cărui zboruri se încadrează în excepţia prevăzută la lit. j) de la activitatea „Aviaţie“ din anexa nr. 1, respectiv fie mai puţin de 243 de zboruri pe perioadă de timp, pentru trei perioade consecutive de câte 4 luni, fie zboruri totale anuale cu emisii sub 10.000 t CO_2, denumită în continuare excepţia „de minimis“. (2) Operatorul de aeronave care a încetat să mai desfăşoare activităţile de aviaţie prevăzute în anexa nr. 1 are obligaţia de a notifica imediat Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate cu privire la data la care acesta şi-a încetat definitiv sau temporar activitatea. (3) Operatorul de aeronave ale cărui zboruri întrunesc condiţiile prevăzute la lit. j) de la activitatea „Aviaţie“ din anexa nr. 1 are obligaţia de a notifica imediat Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate cu privire la anul în care zborurile acestuia s-au încadrat în excepţia respectivă. (4) Pentru operatorii de aeronave prevăzuţi la alin. (2) şi (3), Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate emite decizia de excludere de sub incidenţa schemei de comercializare pentru anul respectiv, stabileşte obligaţiile operatorului conform prevederilor prezentei hotărâri şi comunică în scris operatorului această decizie în termen de 30 de zile de la primirea notificării din partea acestuia. (5) Un operator de aeronave care îşi desfăşoară activitatea pe un număr foarte limitat de perechi de aerodromuri sau într-un număr foarte limitat de perechi de state care fac obiectul cerinţelor de compensare sau într-un număr foarte limitat de perechi de state care nu fac obiectul cerinţelor de compensare poate solicita autorităţii de administrare să nu publice datele transmise la nivelul operatorului de aeronave, explicând de ce divulgarea acestor date poate fi considerată ca aducând prejudicii intereselor sale comerciale. Pe baza solicitării respective, autoritatea de administrare poate solicita Comisiei să publice datele respective la un nivel de agregare superior. SECŢIUNEA a 3-a Obligaţiile operatorilor de aeronave ART. 30 (1) Operatorul de aeronave care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 are obligaţia să monitorizeze şi să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Operatorul de aeronave care începe să desfăşoare una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 trebuie să deţină un plan de monitorizare aprobat de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate. (3) Operatorul de aeronave care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 26 are obligaţia de a depune la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate planul de monitorizare până cel târziu la data de 31 ianuarie a anului următor îndeplinirii condiţiilor. (4) Operatorul de aeronave are obligaţia să informeze Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate cu privire la orice modificări care determină revizuirea planului de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru activităţi de aviaţie, prevăzut la alin. (2), în termen de 45 de zile de la data producerii modificării. (5) În termen de 20 de zile lucrătoare de la aprobarea planului de monitorizare, operatorul de aeronave are obligaţia de a solicita administratorului naţional deschiderea unui cont în registrul Uniunii aflat sub jurisdicţia statului român. (6) Operatorul de aeronave are obligaţia să se asigure că informaţiile furnizate în planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră sunt corecte şi complete. (7) Operatorul de aeronave are obligaţia să arhiveze documentele depuse în baza prezentei hotărâri, pentru o perioadă de 10 ani, însoţite de toate documentele întocmite de către verificatorii acreditaţi, şi să le predea noului operator, în cazul schimbării operatorului. ART. 31 (1) Operatorul de aeronave are obligaţia să depună anual la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră generate pentru anul precedent, inclusiv alte efecte decât emisiile de CO_2 rezultate din activitatea de aviaţie, până cel târziu la data de 31 martie. (2) Operatorul de aeronave trebuie să depună raportul de monitorizare prevăzut la alin. (1), verificat de un verificator acreditat, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Operatorul de aeronave are obligaţia să asigure că informaţiile incluse în raportul de monitorizare sunt corecte şi complete. (4) Este exceptat de la prevederile alin. (2) operatorul de aeronave care face obiectul derogării prevăzute la art. 33 alin. (12). (5) În cazul în care un operator de aeronave generează emisii anuale totale mai mici de 25.000 de tone de CO_2 sau în cazul în care un operator de aeronave are emisii totale anuale mai mici de 3.000 de tone de CO_2 generate din alte zboruri decât cele prevăzute la art. 33 alin. (12) se consideră că emisiile acestuia sunt emisii verificate dacă sunt stabilite prin utilizarea instrumentului pentru micii emiţători aprobat în temeiul Regulamentului (UE) nr. 606/2010 privind aprobarea unui instrument simplificat elaborat de organismul european pentru siguranţa navigaţiei aeriene (Eurocontrol) în vederea estimării consumului de combustibil al anumitor operatori aerieni mici emiţători şi completat cu date furnizate de Eurocontrol prin facilitatea sa de sprijin al schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, denumită în continuare ETS. ART. 32 (1) Operatorul de aeronave are obligaţia de a transmite la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, până la data de 30 iunie a fiecărui an, după caz, raportul privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Operatorul de aeronave are obligaţia de a pune în aplicare conţinutul raportului privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu cerinţele art. 69 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (3) În scopul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul de aeronave utilizează formatele standard elaborate de Comisia Europeană pentru planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, raportul privind emisiile anuale, raportul privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră. (4) Începând cu anul 2026, fiecare operator de aeronave monitorizează şi raportează autorităţii competente, până la data de 31 martie a fiecărui an, alte efecte decât emisiile de CO_2 produse de fiecare aeronavă pe care o exploatează în fiecare an calendaristic, potrivit actelor de punere în aplicare ale Comisiei Europene. ART. 33 (1) Operatorul de aeronave are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră provenite din activitatea de aviaţie în anul calendaristic anterior, verificat potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (2). (2) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) este strict interzisă utilizarea de către operatorul de aeronave a certificatelor emise de un stat membru care nu mai participă la schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră. (3) Operatorii de aeronave care deţin un certificat de operator aerian eliberat de un stat membru sau care sunt înregistraţi într-un stat membru, inclusiv în regiunile ultraperiferice, teritoriile dependente şi teritoriile statului membru respectiv, pot utiliza următoarele unităţi pentru a-şi îndeplini obligaţiile de anulare a unităţilor în ceea ce priveşte cantitatea notificată de autoritatea competentă în baza prevederilor art. 5 alin. (5) şi (6): a) credite autorizate de părţile participante la mecanismul instituit în temeiul art. 6 alin. (4) din Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr. 57/2017; b) credite autorizate de părţile participante la programele de creditare care au fost considerate eligibile de către Consiliul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, denumită în continuare OACI, astfel cum au fost identificate conform legislaţiei europene; c) credite autorizate de părţi la acorduri în temeiul legislaţiei Uniunii Europene; d) credite acordate pentru proiecte la nivelul Uniunii Europene conform legislaţiei europene. (4) Unităţile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) provin dintr-un stat care este parte la Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr. 57/2017, în momentul utilizării; b) provin dintr-un stat care este menţionat ca participant la CORSIA; această condiţie nu se aplică emisiilor generate înainte de 2027 şi nici ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi statelor insulare mici în curs de dezvoltare, astfel cum sunt definite de Organizaţia Naţiunilor Unite în deciziile sale, cu excepţia statelor al căror PIB pe cap de locuitor este egal sau mai mare decât media Uniunii Europene. (5) Unităţile prevăzute la alin. (3) lit. a)-c) pot fi utilizate dacă există mecanisme de autorizare de către părţile participante, dacă se efectuează ajustări în timp util ale raportării emisiilor antropice de la surse şi a absorbţiilor de către absorbanţi care fac obiectul contribuţiilor stabilite la nivel naţional ale părţilor participante şi dacă se evită dubla contabilizare şi creşterea netă a emisiilor globale. (6) Operatorii de aeronave care deţin un certificat de operator aerian eliberat de un stat membru sau care sunt înregistraţi într-un stat membru, inclusiv în regiunile ultraperiferice, teritoriile dependente şi teritoriile statului membru respectiv, anulează unităţile prevăzute la alin. (3) numai în ceea ce priveşte cantitatea notificată de statul membru respectiv, referitor la perioada de conformitate cu CORSIA relevantă. Anularea are loc până la data de 31 ianuarie 2028 pentru emisiile din perioada 2024-2026. (7) În fiecare an din perioada 2025-2030, operatorii de aeronave comerciale pot solicita o alocare de certificate în baza cantităţii de combustibil de aviaţie durabili şi a altor combustibili de aviaţie care nu sunt derivaţi din combustibili fosili, prevăzuţi în Regulamentul (UE) 2023/2.405, utilizat pentru zborurile pentru care trebuie restituite certificate, cu excepţia zborurilor pentru care cerinţa respectivă este considerată a fi îndeplinită în baza prevederilor alin. (3). În cazul în care, pentru un anumit an, cererea de certificate pentru utilizarea unor astfel de combustibili este mai mare decât cantitatea de certificate disponibile, cantitatea de certificate se reduce în mod uniform pentru toţi operatorii de aeronave vizaţi de alocare în anul respectiv. (8) Certificatele prevăzute la alin. (7) se alocă operatorilor de aeronave pentru a acoperi parţial sau integral diferenţa de preţ dintre utilizarea kerosenului fosil şi utilizarea combustibililor de aviaţie eligibili relevanţi, ţinând seama de stimulentele bazate pe preţul carbonului şi pe nivelurile minime armonizate de impozitare a combustibililor fosili. (9) Certificatele alocate în temeiul alin. (7) acoperă: a) 70% din diferenţa de preţ rămasă între utilizarea kerosenului fosil şi a hidrogenului din surse regenerabile de energie şi biocombustibilii avansaţi, astfel cum sunt definiţi la art. 2 pct. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2022 pentru completarea cadrului legal de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, pentru care factorul de emisii este zero în temeiul anexei nr. 4; b) 95% din diferenţa de preţ rămasă între utilizarea kerosenului fosil şi a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică care respectă art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2022, cu modificările ulterioare, utilizaţi în aviaţie, pentru care factorul de emisii este zero în temeiul anexei nr. 4; c) 100% din diferenţa de preţ rămasă între utilizarea kerosenului fosil şi a oricărui combustibil de aviaţie eligibil care nu este derivat din combustibilii fosili care intră sub incidenţa alin. (7), pe aeroporturile situate pe insule cu o suprafaţă mai mică de 10.000 kmp şi care nu au legături rutiere sau feroviare cu continentul, pe aeroporturile care nu sunt suficient de mari pentru a fi definite ca aeroporturi ale Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/2.405 şi pe aeroporturile situate într-o regiune ultraperiferică; d) în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. a)-c), 50% din diferenţa de preţ rămasă între utilizarea kerosenului fosil şi a oricărui combustibil de aviaţie eligibil care nu este derivat din combustibilii fosili care intră sub incidenţa alin. (7). (10) În cazul în care combustibilul de aviaţie eligibil prevăzut la alin. (7) nu poate fi atribuit fizic într-un aeroport unui anumit zbor al unui operator de aeronave, certificatele rezervate în temeiul alin. (8) sunt disponibile pentru combustibilii de aviaţie eligibili furnizaţi pe aeroportul respectiv proporţional cu emisiile generate de zborurile respectivului operator de aeronave de pe aeroportul respectiv pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu alin. (1). (11) În ceea ce priveşte emisiile generate de zborurile înspre şi dinspre ţările cel mai puţin dezvoltate şi statele insulare mici în curs de dezvoltare şi statele al căror PIB pe cap de locuitor este egal sau mai mare decât media Uniunii, operatorii de aeronave nu sunt obligaţi să restituie certificate în conformitate cu alin. (1) în ceea ce priveşte emisiile respective. (12) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritatea competentă nu ia măsuri împotriva operatorilor de aeronave în ceea ce priveşte toate emisiile generate de zborurile înspre şi dinspre aerodromurile situate în statele din afara Spaţiului Economic European, denumit în continuare SEE, cu excepţia zborurilor înspre aerodromurile situate în Regatul Unit sau în Elveţia, în fiecare an calendaristic începând din data de 1 iunie 2021 şi până la data de 31 decembrie 2026. (13) Emisiile operatorului de aeronave care fac obiectul alin. (12) sunt considerate a fi emisii verificate. SECŢIUNEA a 4-a Interdicţia de operare pentru operatorii de aeronave ART. 34 (1) În situaţia în care un operator de aeronave nu respectă cerinţele prevăzute la art. 33 alin. (1), Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate solicită, după caz, Comisiei Europene să decidă asupra impunerii unei interdicţii de operare pentru operatorul de aeronave respectiv. (2) Solicitarea transmisă potrivit alin. (1) conţine: a) dovada faptului că operatorul de aeronave nu a îndeplinit cerinţele prevăzute la art. 33 alin. (1); b) informaţiile privind măsurile de punere în executare întreprinse de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate pentru îndeplinirea de către operatorul de aeronave a obligaţiilor legislative care revin operatorului în cauză; c) o justificare pentru impunerea interdicţiei de operare la nivelul Uniunii Europene; precum şi d) o recomandare privind domeniul de aplicare a interdicţiei de operare la nivelul Uniunii Europene şi orice condiţii care ar trebui să se aplice în acest caz. (3) Înainte de adoptarea deciziei prevăzute la alin. (1), în situaţia în care acest lucru este posibil, au loc consultări între Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, autoritatea responsabilă pentru supravegherea operatorului de aeronave în cauză, şi Comisia Europeană. (4) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate informează operatorul de aeronave cu privire la informaţiile comunicate şi luate în considerare de Comisia Europeană la adoptarea deciziei de impunere a unei interdicţii de operare prevăzute la alin. (1). (5) Operatorul de aeronave se poate adresa în scris Comisiei Europene, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data la care Comisia Europeană comunică Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate informaţiile prevăzute la alin. (4). (6) Autoritatea publică centrală în domeniul transporturilor pune în aplicare pe teritoriul României decizia adoptată de Comisia Europeană privind impunerea interdicţiei de operare operatorului de aeronave respectiv şi informează Comisia Europeană cu privire la măsurile stabilite la nivel naţional pentru aplicarea acestei decizii. CAP. VI Dispoziţii generale privind companiile de transport maritim SECŢIUNEA 1 Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru companiile de transport maritim ART. 35 (1) Alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi obligaţia de restituire a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru o companie de transport maritim se realizează în funcţie de emisiile generate de călătoria navei, astfel: a) 50% din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru; b) 50% din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat în afara jurisdicţiei unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru; c) 100% din emisiile generate de călătoriile navelor care pleacă dintr-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru şi sosesc într-un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru; d) 100% din emisiile produse de nave în cadrul unui port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru. (2) Factorul liniar de reducere prevăzut la art. 11 alin. (1) se aplică şi cantităţii de certificate care corespunde emisiilor medii generate de transportul maritim, raportate pentru 2018 şi 2019, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare. (3) România, prin Autoritatea Navală Română, rămâne stat de administrare pentru compania de transport maritim şi îşi păstrează această responsabilitate indiferent de modificările ulterioare suferite de activităţile sau de datele de înregistrare ale companiei de transport maritim, până când modificările respective se reflectă într-o listă actualizată stabilită de Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere în aplicare. SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile companiilor de transport maritim ART. 36 (1) Compania de transport maritim care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 1 are obligaţia să monitorizeze şi să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Compania de transport maritim are obligaţia să transmită Autorităţii Navale Române un plan de monitorizare, în cel mult trei luni de la prima escală a fiecărei nave într-un port aflat sub jurisdicţia statului român, şi anual raportul privind emisiile de gaze cu efect de seră, întocmite conform prevederilor Regulamentului (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, şi verificate de un verificator acreditat în conformitate cu criteriile prevăzute în cap. III din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Regulamentului (CE) 2008/765. (3) Autoritatea Navală Română aprobă planul de monitorizare şi verifică raportul privind emisiile de gaze cu efect de seră, prevăzut la alin. (2). (4) Compania de transport maritim are obligaţia să asigure corectitudinea informaţiilor din documentele prevăzute la alin. (2). (5) Pentru navele care intră sub incidenţa prezentei hotărâri pentru prima dată după data de 1 ianuarie 2026, Autoritatea Navală Română aprobă planul de monitorizare transmis, în termen de 4 luni de la prima escală a navei într-un port aflat sub jurisdicţia statului român. (6) Autoritatea Navală Română aprobă modificările aduse planului de monitorizare în situaţia în care sunt îndeplinite criteriile stabilite la art. 7 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, verificate de un verificator acreditat în conformitate cu criteriile prevăzute în cap. III din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Regulamentului (CE) 2008/765. (7) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, companiile de transport maritim transmit Autorităţii Navale Române, până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an, datele agregate privind emisiile la nivel de companie, care se referă la emisiile din perioada de raportare anterioară, verificate de un verificator acreditat în conformitate cu criteriile prevăzute în cap. III din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Regulamentului (CE) 2008/765. Autoritatea Navală Română confirmă corectitudinea raportului privind emisiile de gaze cu efect de seră sau îl respinge şi îl returnează către compania de transport maritim spre reevaluare. (8) Compania de transport maritim are obligaţia să arhiveze planurile de monitorizare, rapoartele de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră, după caz, pentru o perioadă de 10 ani, însoţite de toate documentele întocmite de către verificatorii acreditaţi potrivit prevederilor legale. (9) Compania de transport maritim are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an pentru emisiile generate în perioada 2024-2026, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră provenite de la exploatarea navei, astfel: a) 40% din emisiile verificate pentru anul 2024, care fac obiectul cerinţelor de restituire, raportate; b) 70% din emisiile verificate pentru anul 2025, care fac obiectul cerinţelor de restituire, raportate; c) 100% din emisiile verificate pentru anul 2026, care fac obiectul cerinţelor de restituire, raportate. (10) Începând cu anul 2027, compania de transport maritim are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 30 septembrie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră generate în anul calendaristic anterior de activităţile de transport maritim pentru care este considerată companie de transport maritim, verificate potrivit dispoziţiilor cap. III din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare. (11) În cazul în care responsabilitatea finală pentru achiziţionarea combustibilului sau pentru operarea navei sau pentru ambele este asumată de către o altă entitate decât compania de transport maritim, în temeiul unei clauze contractuale, compania de transport maritim are dreptul la rambursarea de către entitatea respectivă a costurilor generate de restituirea certificatelor. (12) Operarea navei înseamnă stabilirea încărcăturii transportate sau a rutei şi a vitezei navei. (13) Compania de transport maritim rămâne entitatea responsabilă de restituirea certificatelor în baza prevederilor alin. (9) şi (10), fără a se aduce atingere dreptului unor astfel de companii de transport maritim de a primi o rambursare de la operatorii comerciali pentru costurile generate de restituire. ART. 37 (1) Autoritatea Navală Română primeşte numai rapoartele prevăzute la art. 36 alin. (1), verificate de verificatori acreditaţi în conformitate cu criteriile prevăzute în cap. III din Regulamentul (UE) 2015/757, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Regulamentului (CE) 2008/765. (2) Autoritatea Navală Română transmite către Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an, lista care include emisiile verificate de verificatori acreditaţi, pentru fiecare companie de transport maritim, în vederea verificării emisiilor introduse în registrul Uniunii. (3) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate transmite Autorităţii Navale Române lista companiilor de transport maritim care nu au îndeplinit obligaţia de predare a certificatelor, prevăzută la art. 36 alin. (9) şi (10). (4) Autoritatea Navală Română notifică compania de transport maritim cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de predare a certificatelor prevăzute la art. 36 alin. (9) şi (10) pentru două sau mai multe perioade de raportare consecutive, în termen de 5 zile de la primirea listei prevăzute la alin. (3). (5) Compania de transport maritim este obligată să transmită informaţiile relevante pentru soluţionarea cauzei, în termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la alin. (4). (6) Pentru navele companiei de transport prevăzute la alin. (4) Autoritatea Navală Română emite un ordin de expulzare. (7) Autoritatea Navală Română are obligaţia de a notifica ordinul de expulzare către Comisia Europeană, Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă, denumită în continuare EMSA, celelalte state membre şi statului de pavilion în cauză. (8) Este strict interzisă intrarea în oricare din porturile aflate sub jurisdicţia statului român a navelor companiei de transport maritim pentru care s-a emis un ordin de expulzare, cu excepţia navelor care arborează pavilionul românesc. (9) Interdicţia prevăzută la alin. (8) se menţine până la îndeplinirea de către compania de transport maritim a obligaţiilor de predare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. (10) În cazul în care nava arborează pavilionul românesc şi intră sau se află în unul dintre porturile statului român, autorităţile române reţin nava şi pot suspenda pavilionul, după ce au acordat companiei de transport maritim în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, până când compania de transport maritim îşi îndeplineşte obligaţiile de restituire. (11) Prevederile alin. (10) nu aduc atingere normelor maritime internaţionale aplicabile în cazul navelor aflate în pericol. (12) În termen de 40 de zile lucrătoare de la publicarea listei privind statul de administrare sau, pentru companiile maritime care nu sunt incluse în lista respectivă, în termen de 65 de zile lucrătoare de la prima călătorie care intră în domeniul de aplicare, compania de transport maritim furnizează administratorului naţional relevant informaţiile necesare şi solicită administratorului naţional să deschidă un cont de depozit pentru operatorul maritim în registrul Uniunii. CAP. VII Dispoziţii generale privind sectorul transport rutier şi rezidenţial SECŢIUNEA 1 Autorizarea entităţilor reglementate ART. 38 (1) Până la data de 1 ianuarie 2026, entităţile reglementate care desfăşoară activităţi prevăzute în anexa nr. 3 trebuie să deţină o autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră emisă de Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate. (2) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) se emite doar în condiţiile în care autoritatea competentă a stabilit că entitatea respectivă poate monitoriza şi raporta emisiile corespunzătoare cantităţilor de combustibili eliberaţi pentru consum în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 5. (3) Eliberarea pentru consum a combustibililor de către entităţile reglementate este strict interzisă în lipsa autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră. (4) Începând cu anul 2027, autoritatea competentă poate extinde aplicarea activităţii prevăzute în anexa nr. 3 la sectoarele care nu sunt enumerate în anexa respectivă, în baza unui raport justificat, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, art. 43 şi 44, şi poate pune în aplicare comercializarea certificatelor de emisii în conformitate cu prezentul capitol în astfel de sectoare, ţinând seama de toate criteriile relevante, în special de efectele asupra pieţei interne, de denaturările potenţiale ale concurenţei, de integritatea de mediu a schemei de comercializare a certificatelor de emisii stabilite în temeiul prezentului capitol şi de fiabilitatea sistemului de monitorizare şi de raportare planificat, cu condiţia ca extinderea activităţii prevăzute în anexa respectivă să fie aprobată de Comisie. (5) Raportul prevăzut la alin. (4) se comunică Comisiei Europene până la data de 30 iunie a anului relevant. (6) Monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor rezultate din activitatea prevăzută în anexa nr. 3 se efectuează în conformitate cu principiile şi criteriile prevăzute în anexa nr. 4 şi în anexa nr. 5 partea C. (7) Autoritatea competentă poate permite entităţilor reglementate să actualizeze planurile de monitorizare fără a modifica autorizaţia, în conformitate cu prevederile art. 75b din Regulamentul (UE) 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare. (8) Entităţile reglementate prezintă autorităţii competente, în vederea aprobării, planurile de monitorizare revizuite. ART. 39 Pentru a obţine autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, entitatea reglementată care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 3 depune la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate solicitarea pentru obţinerea autorizaţiei împreună cu documentaţia în care sunt descrise: a) entitatea reglementată; b) tipurile de combustibili pe care îi eliberează pentru consum şi care sunt utilizaţi pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa nr. 3, precum şi mijloacele prin care aceşti combustibili sunt eliberaţi pentru consum; c) utilizarea finală sau utilizările finale ale combustibililor eliberaţi pentru consum pentru activitatea prevăzută în anexa nr. 3; d) măsurile planificate pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor, în conformitate cu prevederile cap. VIIa şi VIIb din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare; e) un rezumat netehnic al informaţiilor prevăzute la lit. a)-d). ART. 40 (1) Autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru entitatea reglementată care desfăşoară una dintre activităţile prevăzute în anexa nr. 3 conţine cel puţin următoarele elemente: a) denumirea şi adresa entităţii reglementate; b) o descriere a mijloacelor prin care entitatea reglementată eliberează combustibilii pentru consum în sectoarele din anexa nr. 3; c) lista combustibililor eliberaţi pentru consum; d) planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare; e) cerinţele de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare; f) obligaţia de a restitui, până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care s-a făcut monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, un număr de certificate care corespunde emisiilor totale din fiecare an calendaristic, verificate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare, pentru emisiile de gaze cu efect de seră raportate începând cu anul 2027. (2) Procedura de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru entitatea reglementată se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. ART. 41 Fondurile obţinute din licitarea certificatelor atribuite României pentru sectorul transport rutier şi rezidenţial sunt utilizate pentru aplicarea următoarelor măsuri: a) decarbonizarea încălzirii şi răcirii clădirilor sau reducerea nevoilor energetice ale clădirilor, inclusiv integrarea energiilor din surse regenerabile şi măsuri conexe, în conformitate cu art. 8 şi 9 din Legea nr. 121/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsuri de acordare de sprijin financiar pentru gospodăriile cu venituri reduse din clădirile cu cele mai slabe performanţe; b) sprijinirea achiziţionării de vehicule cu zero emisii sau instalarea unei infrastructuri de realimentare şi reîncărcare complet interoperabile pentru vehiculele cu zero emisii sau măsuri de încurajare a trecerii la transportul public şi de îmbunătăţire a multimodalităţii sau de acordare de sprijin financiar pentru abordarea aspectelor de ordin social în legătură cu utilizatorii serviciilor de transport cu venituri mici şi mijlocii; c) finanţarea planului social pentru climă, în conformitate cu art. 15 din Regulamentul (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului social pentru climă şi de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1.060; d) compensarea financiară pentru consumatorii finali în cazurile în care nu a fost posibilă evitarea dublei contabilizări a emisiilor sau în cazul în care certificatele au fost restituite pentru emisii care nu fac obiectul prezentului capitol. ART. 42 (1) În aplicarea prevederilor prevăzute la art. 38 alin. (4), autoritatea competentă se asigură că entităţile reglementate în cauză prezintă, până la data de 30 aprilie a anului relevant, raportul de monitorizare aferent emisiilor generate în anul anterior. (2) În cazul în care datele prevăzute la alin. (1) sunt validate, autoritatea competentă informează Comisia, până la data de 30 iunie a anului relevant, în baza prevederilor art. 38 alin. (4). (3) Cantitatea de certificate care urmează să fie emise în temeiul alin. (1) se ajustează ţinând seama de raportul detaliat în mod corespunzător care a fost prezentat de entităţile reglementate. (4) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a unei autorizaţii de emisii de gaze cu efect de seră, entitatea reglementată furnizează administratorului naţional informaţiile necesare şi solicită acestuia să deschidă un cont de depozit al entităţii reglementate în registrul Uniunii. SECŢIUNEA a 2-a Obligaţiile entităţilor reglementate ART. 43 (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, entităţile reglementate au obligaţia de a monitoriza şi raporta emisiile de gaze cu efect de seră corespunzătoare cantităţii de combustibil eliberată pentru consum, conform anexei nr. 3. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, entitatea reglementată raportează autorităţii competente, până la data de 30 aprilie 2026, emisiile sale istorice pentru anii 2024 şi 2025. (3) Începând din anul 2026, entitatea reglementată transmite autorităţii competente, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din perioada de raportare şi care este verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Începând cu data de 1 ianuarie 2028 şi până la data de 31 decembrie 2030, entitatea reglementată are obligaţia de a raporta anual, până la data de 30 aprilie, către autoritatea competentă, cota medie a costurilor legate de restituirea certificatelor pe care le-a transferat consumatorilor în anul precedent. (5) Începând cu data de 1 ianuarie 2028, entitatea reglementată are obligaţia de a restitui, până cel târziu la data de 31 mai a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare cantităţii de combustibili eliberaţi pentru consum în anul anterior, verificate potrivit dispoziţiilor alin. (3). (6) Entitatea reglementată are obligaţia de a transmite Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate, până la data de 31 iulie a fiecărui an, după caz, raportul privind îmbunătăţirile aduse metodologiei de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 75q din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, cu modificările şi completările ulterioare. (7) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), termenul-limită pentru restituirea iniţială a certificatelor se amână până la data de 31 mai 2031. ART. 44 Autoritatea competentă poate stabili măsuri simplificate de monitorizare, raportare şi verificare pentru entităţile reglementate ale căror emisii anuale corespunzătoare cantităţilor de combustibili eliberaţi pentru consum sunt mai mici de 1.000 de tone de CO_2 echivalent, în conformitate cu prevederile prevăzute la art. 75n din Regulamentul (UE) 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 45 Entitatea reglementată informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura activităţii sale sau combustibilii pe care îi eliberează pentru consum, care ar putea face necesară revizuirea autorizaţiei de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuieşte autorizaţia în conformitate cu legislaţia în vigoare. În cazul în care survine o modificare a identităţii entităţii reglementate în temeiul prezentului capitol, autoritatea competentă revizuieşte autorizaţia astfel încât aceasta să includă denumirea şi adresa noii entităţi reglementate. CAP. VIII Registrul Uniunii aflat sub jurisdicţia statului român ART. 46 (1) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate este administratorul naţional al conturilor în registrul Uniunii aflate sub jurisdicţia statului român. (2) Registrul Uniunii asigură contabilizarea precisă a tranzacţiilor din cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS), instituit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Orice persoană poate deţine certificate de emisii de gaze cu efect de seră. (4) Registrul Uniunii, administrat la nivel naţional, este accesibil titularilor de cont, cu respectarea prevederilor Regulamentului delegat (UE) 2019/1.122 al Comisiei din 12 martie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte funcţionarea registrului Uniunii, cu modificările şi completările ulterioare. (5) Administratorul naţional accesează şi gestionează conturile din registrul Uniunii, aflate sub jurisdicţia sa. (6) Regulamentul privind gestionarea şi operarea în conturile naţionale din registrul Uniunii se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (7) Administratorul naţional percepe un tarif la deschiderea unui cont în registrul Uniunii şi un tarif anual corespunzător administrării respectivului cont. (8) Cuantumul tarifelor prevăzute la alin. (7) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. ART. 47 (1) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate, în calitate de administrator naţional al conturilor din registrul Uniunii aflat sub jurisdicţia statului român, denumit în continuare administrator naţional, transferă în contul operatorilor certificatele de emisii de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit instalaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1), aferente fiecărui an, până la data de 30 iunie a anului respectiv sau ulterior acestei date, doar după aprobarea şi transmiterea de către Comisia Europeană a deciziei de alocare. (2) Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate, în calitate de administrator naţional al conturilor din registrul Uniunii aflat sub jurisdicţia statului român, se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. (3) Restituirea certificatelor de către un operator, operator de aeronave, compania de transport maritim sau o entitate reglementată se face în acord cu prevederile Regulamentului delegat (UE) 2019/1.122, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 48 (1) Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se pot transfera între persoane române şi persoane din alte state membre ale Uniunii Europene. (2) Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră se anulează în orice moment, la solicitarea persoanei care le deţine. (3) Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră emise de autorităţile competente din alte state membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de administratorul naţional. (4) Obligaţia de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră nu se aplică şi emisiilor care, conform verificărilor, sunt captate, utilizate şi/sau transportate, în vederea stocării permanente, într-un sit pentru care este emisă o autorizaţie de stocare în vigoare, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv a emisiilor, care au devenit legate chimic permanent într-un produs astfel încât acestea nu intră în atmosferă în condiţii normale de utilizare, inclusiv orice activitate normală care are loc după sfârşitul duratei de viaţă a produsului respectiv. (5) Pentru îndeplinirea obligaţiei de restituire a certificatelor este strict interzisă utilizarea de către operator şi compania de transport maritim a certificatelor emise de un stat membru, care nu mai participă la schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră. ART. 49 (1) Certificatele emise începând cu data de 1 ianuarie 2013 sunt valabile o perioadă nelimitată. (2) Certificatele emise începând cu data de 1 ianuarie 2021 includ o menţiune care indică în ce perioadă de 10 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2021, au fost eliberate şi sunt valabile pentru emisiile generate începând cu primul an din perioada respectivă. ART. 50 (1) În cazul în care, până la data de 31 martie a anului în curs, raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră din anul precedent nu este declarat satisfăcător, de către organismul de verificare acreditat, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 5 şi prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul, operatorul de aeronave, compania de transport maritim şi entitatea reglementată nu pot transfera certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ca urmare a suspendării accesului la contul din registrul Uniunii. Ridicarea măsurii de suspendare a conturilor din registrul Uniunii se va face la data la care raportul de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră depus la Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate este declarat satisfăcător de către verificatorul acreditat în baza Regulamentului (UE) 2018/2.067, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În cazul în care un operator, operator de aeronave, companie de transport maritim sau o entitate reglementată nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu prevederile art. 23, 33, 36 şi 43, contul său din registrul Uniunii va fi pus în starea „suspendat“. Contul va rămâne suspendat până când operatorul, operatorul de aeronave, compania de transport maritim sau o entitate reglementată va restitui certificatele respective. CAP. IX Dispoziţii generale pentru sectorul energetic SECŢIUNEA 1 Alocarea pentru producătorii de energie electrică ART. 51 (1) Pentru perioada a patra de comercializare 2026-2030, producătorii de energie electrică beneficiază de alocare tranzitorie cu titlu gratuit de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pentru finanţarea de investiţii în modernizarea, diversificarea şi transformarea durabilă a sectorului energetic. (2) Investiţiile care beneficiază de sprijin trebuie să fie coerente cu tranziţia către o economie sigură şi sustenabilă cu emisii reduse de dioxid de carbon şi cu obiectivele cadrului de politici ale Uniunii Europene privind clima şi energia pentru 2030, precum şi cu îndeplinirea obiectivelor pe termen lung exprimate în Acordul de la Paris, ratificat prin Legea nr. 57/2017. (3) Alocarea tranzitorie cu titlu gratuit de certificate de emisii de gaze cu efect de seră prevăzută la alin. (1) încetează la 31 decembrie 2030. ART. 52 (1) Investiţiile prevăzute la art. 51 alin. (1) cu valoare mai mică de 12,5 milioane EUR care vor fi sprijinite prin alocarea tranzitorie opţională cu titlu gratuit şi care nu sunt selectate prin procedura de ofertare concurenţială sunt selectate pe baza unor criterii obiective şi transparente, ca urmare a procesului de selecţie prin consultare publică. (2) În cazul în care în aceeaşi instalaţie inclusă în lista investiţiilor stabilită, publicată şi transmisă Comisiei Europene se realizează mai multe investiţii, acestea se evaluează de către autoritatea publică centrală pentru energie în ansamblu, pentru a stabili dacă se depăşeşte sau nu pragul de 12,5 milioane EUR, cu excepţia cazului în care investiţiile respective sunt, în mod independent, viabile din punct de vedere tehnic sau financiar. (3) Până la data de 28 februarie a fiecărui an atât producătorul de energie electrică, cât şi operatorul de reţea trebuie să prezinte autorităţii publice centrale pentru energie un raport referitor la punerea în aplicare a investiţiilor lor selectate, incluzând soldul alocării de certificate cu titlu gratuit şi cheltuielile de investiţii suportate, precum şi tipurile de investiţii sprijinite, raport ce se comunică inclusiv Comisiei Europene. (4) Autoritatea publică centrală pentru energie transmite anual Comisiei Europene raportul referitor la punerea în aplicare a investiţiilor lor selectate. SECŢIUNEA a 2-a Fondul pentru modernizare ART. 53 (1) România beneficiază de finanţare din veniturile aferente Fondului pentru modernizare, pentru a sprijini investiţiile, inclusiv finanţarea proiectelor de mică anvergură, pentru modernizarea sistemului energetic şi îmbunătăţirea eficienţei energetice. (2) Din Fondul pentru modernizare România beneficiază: a) de un procent de 11,98% din cota de 2% din cantitatea totală de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care urmează să fie scoase la licitaţie în perioada 2021-2030; b) de un procent de 9,7% din cota de 2,5% din cantitatea totală de certificate de emisii de gaze cu efect de seră care urmează să fie scoase la licitaţie în perioada 2024-2030. (3) Autoritatea publică centrală pentru energie este autoritatea naţională de implementare şi gestionare a fondurilor alocate României din Fondul pentru modernizare. (4) Autoritatea publică centrală pentru energie şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene cuantumurile şi/sau cotele de certificate care urmează să fie utilizate pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit pentru Fondul pentru modernizare şi cele emise în scop de solidaritate, dezvoltare şi interconectare în cadrul Uniunii Europene. CAP. X Măsuri financiare pentru sectoarele şi subsectoarele expuse riscului de relocare ART. 54 (1) Autorităţile publice centrale trebuie să adopte măsuri financiare în favoarea sectoarelor sau subsectoarelor care sunt considerate a fi expuse unor riscuri semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a transferării costului dioxidului de carbon în preţul electricităţii, pentru a compensa aceste costuri, cu respectarea normelor aplicabile privind ajutorul de stat, în contextul celei de-a treia perioade a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, precum şi pentru perioada 2021-2030. (2) Măsurile financiare prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească un cuantum de 25% din veniturile obţinute în urma scoaterii la licitaţie a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi trebuie să asigure o protecţie adecvată împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pe baza unor valori de referinţă ex ante pentru emisiile indirecte de CO_2 pe unitatea de producţie. (3) Se interzice alocarea de certificate cu titlu gratuit instalaţiilor din sectoare sau subsectoare care fac obiectul altor măsuri financiare de atenuare a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2023/956. Aceste măsuri se ajustează în consecinţă. CAP. XI Sancţiuni ART. 55 (1) Pentru nerespectarea prevederilor art. 23, art. 33 alin. (1), art. 36 alin. (9) şi (10) se aplică o penalitate de 100 euro, echivalentă în lei, la cursul oficial de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 octombrie a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul, operatorul de aeronave sau compania de transport maritim nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii. (2) Pentru nerespectarea prevederilor art. 43 alin. (5) se aplică o penalitate de 100 euro, echivalentă în lei, la cursul de schimb leu/euro al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 iunie a anului respectiv, pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care entitatea reglementată nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, ce constituie venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii. (3) Penalitatea prevăzută la alin. (1) şi (2) este indexată cu indicele european al preţului de consum. (4) Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate comunică Administraţiei Fondului pentru Mediu, până cel târziu la data de 10 octombrie a fiecărui an, situaţia operatorilor, operatorilor de aeronave şi companiilor de transport maritim care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia, precum şi alte informaţii relevante. (5) Începând cu anul 2028, Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate comunică Administraţiei Fondului pentru Mediu, până cel târziu la data de 10 iunie a fiecărui an, situaţia entităţilor reglementate care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condiţiile legii, numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceştia, precum şi alte informaţii relevante. (6) Administraţia Fondului pentru Mediu comunică autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate, până la data de 31 decembrie a fiecărui an, lista operatorilor, operatorilor de aeronave, companiilor de transport maritim şi entităţilor reglementate prevăzute la art. 23, art. 33 alin. (1), art. 36 alin. (9) şi (10) şi art. 43 alin. (5) pentru care au fost emise decizii de impunere a penalităţii prevăzute la alin. (1) şi (2), sumele calculate prin deciziile de impunere, măsurile care au fost luate şi sumele care au fost restituite de aceştia. (7) Plata sumelor prevăzute la alin. (1) nu exonerează operatorul, operatorul de aeronave, compania de transport maritim şi entitatea reglementată de la obligaţia de a restitui certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare tonă de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul, operatorul de aeronave, compania de transport maritim sau entitatea reglementată nu a restituit certificate în registrul Uniunii, până la data la care restituie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră corespunzătoare emisiilor din următorul an calendaristic. (8) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate nu comunică Administraţiei Fondului pentru Mediu situaţia companiilor care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră pentru emisiile aferente anului 2024. ART. 56 (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: a) nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 18, art. 19 alin. (1), (3), (4) şi (7), art. 20 alin. (1), art. 21, art. 30 alin. (1), (3) şi (4), art. 32 alin. (1), (2) şi (4), art. 38 alin. (1), art. 43 alin. (1), (3) şi (6) şi ale art. 45, teza întâi, cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei; b) nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (5), cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei; c) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (3), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei. (2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către personalul împuternicit din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Mediu şi Arii Protejate care informează Garda Naţională de Mediu. (3) Aplicarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) se face de către personalul desemnat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu. ART. 57 Contravenţiilor prevăzute la art. 56 alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 58 Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate afişează anual, pe propria pagină de internet, numele operatorilor, operatorilor de aeronave, companiilor de transport maritim şi entităţilor reglementate care au încălcat prevederile art. 23, art. 33 alin. (1), art. 36 alin. (9) şi (10) şi ale art. 43 alin. (5). ART. 59 Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. ART. 60 Autorităţile competente române sprijină demersurile Comisiei Europene de a se ajunge la acorduri cu privire la adoptarea unor măsuri globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din aviaţie, care să corespundă obiectivelor Regulamentului (UE) 2021/1.119 şi ale Acordului de la Paris, ratificat prin Legea nr. 57/2017. ART. 61 La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cu următoarele excepţii: art. 3 lit. y), art. 14^4 alin. (1) şi (2), punctele 1 şi 3 din anexa nr. 1 care rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2025. ART. 62 Procedurile prevăzute de Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.256/2020 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 668/2022 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea şi operarea conturilor din registrul Uniunii al emisiilor de gaze cu efect de seră, aflate sub jurisdicţia statului român, cu modificările şi completările ulterioare, iniţiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, continuă şi se aplică şi după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. ART. 63 În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, trimiterea la Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 se înlocuieşte cu trimiterea la prezenta hotărâre. * Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 275 din 25.10.2003, prevederile Directivei 2004/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. L338 din 13.11.2004, prevederile Directivei 2008/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de aviaţie în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 8 din 13.01.2009, prevederile Directivei 2009/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 140 din 5.06.2009, prevederile Directivei 2018/410/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon şi a sporirii investiţiilor în acest domeniu şi a Deciziei (UE) 2015/1.814, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 76 din 19.03.2018, prevederile Directivei (UE) 2023/958 a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE în ceea ce priveşte contribuţia sectorului aviaţiei la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii şi punerea în aplicare în mod corespunzător a unei măsuri globale bazate pe piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 130 din 16.05.2023, şi prevederile Directivei (UE) 2023/959 a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi a Deciziei (UE) 2015/1.814 privind înfiinţarea şi funcţionarea unei rezerve pentru stabilitatea pieţei aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 130 din 16.05.2023. PRIM-MINISTRU ILIE-GAVRIL BOLOJAN Contrasemnează: Viceprim-ministru, ministrul apărării naţionale, Liviu-Ionuţ Moşteanu p. Ministrul mediului, apelor şi pădurilor, Raul Pop, secretar de stat Ministrul transporturilor şi infrastructurii, Ciprian-Constantin Şerban Ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei, Cseke Attila-Zoltán Ministrul energiei, Bogdan-Gruia Ivan p. Ministrul afacerilor externe, Luca-Alexandru Niculescu, secretar de stat p. Ministrul economiei, digitalizării, antreprenoriatului şi turismului, Viorel Băltăreţu, secretar de stat Ministrul finanţelor, Alexandru Nazare Bucureşti, 23 octombrie 2025. Nr. 907. ANEXA 1 CATEGORIILE de activităţi cărora li se aplică schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 1. Instalaţiile sau părţile de instalaţii utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi nu intră sub incidenţa hotărârii. Instalaţiile în cazul cărora, în timpul perioadei precedente relevante de cinci ani, prevăzută la art. 5 alin. (1) din hotărâre, emisiile generate de arderea biomasei care respectă criteriile stabilite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei contribuie, în medie, la mai mult de 95% din media totală a emisiilor de gaze cu efect de seră nu intră sub incidenţa hotărârii. 2. Valorile pragurilor menţionate mai jos se referă în general la capacităţi de producţie sau randamente. În cazurile în care în cadrul aceleiaşi instalaţii se efectuează mai multe activităţi care se încadrează în aceeaşi categorie, capacităţile acestor activităţi se însumează. 3. La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalaţii pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se însumează puterea termică nominală a tuturor unităţilor tehnice care fac parte din aceasta şi în care se ard combustibili în cadrul instalaţiei respective. Unităţile respective ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalaţii de ardere în buclă chimică, facle şi instalaţii de post-combustie termică sau catalitică. Instalaţiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW nu sunt luate în calcul. 4. Dacă o instalaţie deserveşte o activitate în cazul căreia pragul nu este exprimat ca putere termică nominală totală, pragul pentru activitatea respectivă are prioritate la luarea deciziei privind includerea în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. 5. Dacă se constată că într-o instalaţie se depăşeşte pragul de capacitate pentru vreo activitate prevăzută în prezenta anexă, se includ în autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră toate unităţile în care se ard combustibili, altele decât cele pentru incinerarea deşeurilor periculoase sau municipale. 6. De la data de 1 ianuarie 2012 sunt incluse toate zborurile care sosesc sau pleacă de pe un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru căruia i se aplică Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
┌─────────────────────┬────────────────┐
│Activităţi │Gaze cu efect de│
│ │seră │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Arderea │ │
│combustibililor în │ │
│instalaţii cu o │ │
│putere termică │ │
│nominală totală de │ │
│peste 20 MW (cu │ │
│excepţia │ │
│instalaţiilor pentru │ │
│incinerarea │ │
│deşeurilor │ │
│periculoase sau │ │
│municipale) │ │
│Începând cu data de 1│ │
│ianuarie 2024, │Dioxid de carbon│
│arderea │ │
│combustibililor în │ │
│instalaţii pentru │ │
│incinerarea │ │
│deşeurilor municipale│ │
│cu o putere termică │ │
│nominală totală de │ │
│peste 20 MW, în │ │
│sensul obligaţiilor │ │
│privind │ │
│monitorizarea, │ │
│raportarea şi │ │
│verificarea emisiilor│ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Rafinarea ţiţeiului, │ │
│atunci când sunt │ │
│exploatate instalaţii│Dioxid de carbon│
│de ardere cu o putere│ │
│termică nominală │ │
│totală de peste 20 MW│ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea cocsului │Dioxid de carbon│
├─────────────────────┼────────────────┤
│Prăjirea sau │ │
│sinterizarea, │ │
│inclusiv peletizarea │ │
│minereurilor metalice│Dioxid de carbon│
│(inclusiv a │ │
│minereurilor │ │
│sulfidice) │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea fierului │ │
│sau oţelului (topire │ │
│primară sau │ │
│secundară), inclusiv │ │
│instalaţii pentru │Dioxid de carbon│
│turnare continuă, cu │ │
│o capacitate de │ │
│producţie mai mare de│ │
│2,5 tone pe oră │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea sau │ │
│prelucrarea metalelor│ │
│feroase (inclusiv │ │
│feroaliaje), atunci │ │
│când sunt exploatate │ │
│instalaţii de ardere │ │
│cu o putere termică │ │
│nominală totală de │ │
│peste 20 MW. │Dioxid de carbon│
│Prelucrarea include, │ │
│printre altele, │ │
│laminoare, │ │
│reîncălzitoare, │ │
│cuptoare de │ │
│recoacere, forje, │ │
│topitorii, acoperire │ │
│şi decapare. │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producţia de aluminiu│Dioxid de carbon│
│primar sau alumină │şi │
│ │perfluorocarburi│
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea de │ │
│aluminiu secundar │ │
│atunci când sunt │ │
│exploatate instalaţii│Dioxid de carbon│
│de ardere cu o putere│ │
│termică nominală │ │
│totală de peste 20 MW│ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea sau │ │
│prelucrarea metalelor│ │
│neferoase, inclusiv │ │
│producerea aliajelor,│ │
│rafinare, │ │
│topire-turnare, │ │
│atunci când sunt │ │
│exploatate instalaţii│Dioxid de carbon│
│de ardere cu o putere│ │
│termică nominală │ │
│totală (incluzând │ │
│combustibilii │ │
│folosiţi ca agenţi de│ │
│reducere) de peste 20│ │
│MW │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea │ │
│clincherului de │ │
│ciment în cuptoare │ │
│rotative cu o │ │
│capacitate de │ │
│producţie de peste │Dioxid de carbon│
│500 de tone pe zi sau│ │
│în alte cuptoare cu o│ │
│capacitate de │ │
│producţie de peste 50│ │
│de tone pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea de var sau│ │
│calcinarea dolomitei │ │
│sau a magnezitei în │ │
│cuptoare rotative sau│Dioxid de carbon│
│în alte cuptoare cu o│ │
│capacitate de │ │
│producţie de peste 50│ │
│de tone pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Fabricarea sticlei, │ │
│inclusiv a fibrei de │ │
│sticlă, cu o │Dioxid de carbon│
│capacitate de topire │ │
│de peste 20 de tone │ │
│pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Fabricarea prin │ │
│ardere de produse │ │
│ceramice, în special │ │
│de ţigle, cărămizi, │ │
│cărămizi refractare, │ │
│plăci ceramice, │Dioxid de carbon│
│gresie ceramică sau │ │
│porţelan, cu o │ │
│capacitate de │ │
│producţie de peste 75│ │
│de tone pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Fabricarea de │ │
│material izolant din │ │
│vată minerală │ │
│folosind sticlă, rocă│Dioxid de carbon│
│sau zgură, cu o │ │
│capacitate de topire │ │
│de peste 20 de tone │ │
│pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Uscarea sau │ │
│calcinarea ghipsului │ │
│sau fabricarea │ │
│plăcilor de ipsos şi │ │
│a altor produse din │ │
│ghips, cu o │Dioxid de carbon│
│capacitate de │ │
│producţie de ghips │ │
│calcinat sau de ghips│ │
│secundar uscat de │ │
│peste 20 de tone pe │ │
│zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea de │ │
│celuloză din lemn sau│Dioxid de carbon│
│alte materiale │ │
│fibroase │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea de hârtie │ │
│sau carton, având o │ │
│capacitate de │Dioxid de carbon│
│producţie mai mare de│ │
│20 de tone pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producţia de negru de│ │
│fum care implică │ │
│carbonizarea │ │
│substanţelor │ │
│organice, cum ar fi │ │
│uleiurile, │ │
│gudroanele, cracările│Dioxid de carbon│
│şi reziduurile de │ │
│distilare, cu o │ │
│capacitate de │ │
│producţie care │ │
│depăşeşte 50 de tone │ │
│pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea acidului │Dioxid de carbon│
│azotic │şi oxid de azot │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea acidului │Dioxid de carbon│
│adipic │şi oxid de azot │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea acidului │Dioxid de carbon│
│glioxalic şi │şi oxid de azot │
│glioxilic │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea │Dioxid de carbon│
│amoniacului │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea │ │
│substanţelor chimice │ │
│organice vrac prin │ │
│cracare, reformare, │ │
│oxidare completă sau │ │
│parţială sau prin │Dioxid de carbon│
│procese similare, cu │ │
│o capacitate de │ │
│producţie care │ │
│depăşeşte 100 de tone│ │
│pe zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producţia de hidrogen│ │
│(H_2) şi gaz de │ │
│sinteză cu o │ │
│capacitate de │Dioxid de carbon│
│producţie care │ │
│depăşeşte 5 tone pe │ │
│zi │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Producerea de sodă │ │
│calcinată (Na_2CO_3) │Dioxid de carbon│
│şi de bicarbonat de │ │
│sodiu (NaHCO_3) │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Captarea gazelor cu │ │
│efect de seră de la │ │
│instalaţiile care │ │
│intră în sfera de │ │
│aplicare a prezentei │ │
│hotărâri în vederea │ │
│transportului şi │ │
│stocării geologice │ │
│într-un sit de │ │
│stocare autorizat în │ │
│temeiul Directivei │ │
│2009/31/CE a │ │
│Parlamentului │ │
│European şi a │ │
│Consiliului din 23 │Dioxid de carbon│
│aprilie 2009 privind │ │
│stocarea geologică a │ │
│dioxidului de carbon │ │
│şi de modificare a │ │
│Directivei 85/337/CEE│ │
│a Consiliului, precum│ │
│şi a Directivelor │ │
│2000/60/CE, 2001/80/ │ │
│CE, 2004/35/CE, 2006/│ │
│12/CE, 2008/1/CE şi a│ │
│Regulamentului (CE) │ │
│nr. 1.013/2006 ale │ │
│Parlamentului │ │
│European şi ale │ │
│Consiliului │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Transportul gazelor │ │
│cu efect de seră │ │
│pentru stocarea │ │
│geologică într-un loc│ │
│de stocare permis în │ │
│temeiul Directivei │Dioxid de carbon│
│2009/31/CE, cu │ │
│excluderea acelor │ │
│emisii care fac │ │
│obiectul unei alte │ │
│activităţi în temeiul│ │
│prezentei hotărâri │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Stocarea geologică a │ │
│gazelor cu efect de │ │
│seră într-un sit de │Dioxid de carbon│
│stocare în temeiul │ │
│Directivei 2009/31/CE│ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Aviaţie │ │
│Zborurile care pleacă│ │
│de pe un aerodrom │ │
│situat pe teritoriul │ │
│unui stat membru │ │
│căruia i se aplică │ │
│dispoziţiile │ │
│tratatului sau sosesc│ │
│pe un astfel de │ │
│aerodrom. Această │ │
│activitate nu │ │
│include: │ │
│a) zborurile │ │
│efectuate exclusiv │ │
│pentru transportul │ │
│unui monarh în │ │
│funcţie şi al rudelor│ │
│sale apropiate, al │ │
│şefilor de stat, al │ │
│şefilor de guvern şi │ │
│al miniştrilor │ │
│provenind din ţări │ │
│care nu sunt state │ │
│membre, aflaţi în │ │
│misiune oficială, cu │ │
│condiţia ca o astfel │ │
│de situaţie să fie │ │
│dovedită prin │ │
│indicatorul │ │
│corespunzător al │ │
│statutului zborului │ │
│în planul de zbor; │ │
│b) zboruri militare │ │
│efectuate cu aeronave│ │
│militare şi zboruri │ │
│ale serviciilor de │ │
│vamă şi de poliţie; │ │
│c) zboruri legate de │ │
│misiuni de căutare şi│ │
│salvare, zboruri ale │ │
│serviciilor de │ │
│pompieri, zboruri │ │
│umanitare şi zboruri │ │
│ale serviciilor │ │
│medicale de urgenţă │ │
│autorizate de către │ │
│autorităţile │ │
│competente │ │
│corespunzătoare; │ │
│d) orice zboruri │ │
│efectuate exclusiv în│ │
│conformitate cu │ │
│regulile de zbor la │ │
│vedere definite în │ │
│anexa nr. 2 la │ │
│Convenţia de la │ │
│Chicago; │ │
│e) zborurile care se │ │
│încheie pe aerodromul│ │
│de unde a decolat │ │
│aeronava şi în timpul│ │
│cărora nu au avut loc│ │
│aterizări │ │
│intermediare; │ │
│f) zborurile de │ │
│instruire efectuate │ │
│exclusiv în scopul │ │
│obţinerii unei │ │
│licenţe sau a unei │ │
│calificări, în cazul │ │
│personalului navigant│ │
│de conducere, dacă │ │
│acest lucru este │ │
│dovedit printr-o │ │
│indicaţie │ │
│corespunzătoare în │ │
│planul de zbor, cu │ │
│condiţia ca scopul │ │
│zborului să nu fie │ │
│transportul de │ │
│pasageri şi/sau de │ │
│marfă sau │ │
│poziţionarea sau │ │
│transportul │ │
│aeronavei; │ │
│g) zboruri efectuate │ │
│exclusiv în scopul │ │
│cercetării │ │
│ştiinţifice sau în │ │
│scopul verificării, │ │
│al testării sau al │ │
│certificării │ │
│aeronavei sau a │ │
│echipamentului de │ │
│bord sau de sol; │ │
│h) zborurile │ │
│efectuate de aeronave│ │
│cu o masă maximă │ │
│certificată la │ │
│decolare mai mică de │ │
│5.700 kg; │ │
│i) zborurile │ │
│efectuate în cadrul │ │
│obligaţiilor de │ │
│serviciu public │ │
│impuse în │ │
│conformitate cu │ │
│Regulamentul (CE) nr.│ │
│1.008/2008 al │ │
│Parlamentului │ │
│European şi al │ │
│Consiliului din 24 │ │
│septembrie 2008 │ │
│privind normele │ │
│comune pentru │ │
│operarea serviciilor │ │
│aeriene în Comunitate│ │
│(reformare) pe rutele│ │
│din regiunile │ │
│ultraperiferice, │ │
│astfel cum sunt │ │
│prevăzute la art. 299│ │
│alin. (2) din tratat,│ │
│sau pe rutele unde │ │
│capacitatea oferită │ │
│nu depăşeşte 50.000 │ │
│de locuri pe an; │ │
│j) zborurile care, cu│ │
│excepţia acestei │ │
│litere, s-ar încadra │ │
│în această │ │
│activitate, efectuate│ │
│de un operator de │ │
│transport aerian │ │
│comercial care │ │
│efectuează fie: - mai│ │
│puţin de 243 de │ │
│zboruri pe perioadă, │ │
│timp de trei perioade│Dioxid de carbon│
│consecutive de câte │ │
│patru luni, - zboruri│ │
│al căror total de │ │
│emisii anuale este │ │
│mai scăzut de 10.000 │ │
│de tone pe an. │ │
│Zborurile prevăzute │ │
│la lit. l) sau cele │ │
│efectuate exclusiv │ │
│pentru transportul, │ │
│în misiune oficială, │ │
│al unui monarh în │ │
│exerciţiu şi al │ │
│rudelor sale │ │
│apropiate, al şefilor│ │
│de stat, al şefilor │ │
│de guvern şi al │ │
│miniştrilor unui stat│ │
│membru nu pot fi │ │
│excluse în temeiul │ │
│prezentei litere; │ │
│k) începând din data │ │
│de 1 ianuarie 2013 şi│ │
│până la data de 31 │ │
│decembrie 2030, │ │
│zborurile care, cu │ │
│excepţia prezentei │ │
│litere, s-ar încadra │ │
│în această activitate│ │
│şi sunt efectuate de │ │
│un operator de │ │
│aeronave necomercial │ │
│care efectuează │ │
│zboruri cu emisii │ │
│anuale totale mai │ │
│mici de 1.000 de tone│ │
│pe an, inclusiv │ │
│emisiile generate de │ │
│zborurile prevăzute │ │
│la lit. l); │ │
│l) zborurile dinspre │ │
│aerodromuri situate │ │
│în Elveţia către │ │
│aerodromuri situate │ │
│în Spaţiul Economic │ │
│European. │ │
│Zborurile între │ │
│aerodromuri situate │ │
│în două state │ │
│diferite, care │ │
│decolează din ţara │ │
│terţă în cauză şi │ │
│aterizează pe │ │
│teritoriul Uniunii, │ │
│şi zborurile dintre │ │
│Elveţia sau Regatul │ │
│Unit şi orice alt │ │
│zbor de pe │ │
│aerodromuri situate │ │
│în ţări terţe │ │
│diferite, efectuat de│ │
│către operatorii de │ │
│aeronave care │ │
│îndeplinesc toate │ │
│condiţiile următoare:│ │
│a) operatorii de │ │
│aeronave deţin un │ │
│certificat de │ │
│operator aerian │ │
│eliberat de un stat │ │
│membru sau sunt │ │
│înregistraţi într-un │ │
│stat membru, inclusiv│ │
│în regiunile │ │
│ultraperiferice, │ │
│teritoriile │ │
│dependente şi │ │
│teritoriile statului │ │
│membru respectiv; şi │ │
│b) produc emisii │ │
│anuale de CO_2 mai │ │
│mari de 10.000 de │ │
│tone din utilizarea │ │
│aeronavelor cu o masă│ │
│maximă certificată la│ │
│decolare mai mare de │ │
│5.700 kg care │ │
│efectuează zboruri │ │
│incluse în prezenta │ │
│anexă, altele decât │ │
│cele care pleacă şi │ │
│care sosesc în │ │
│acelaşi stat membru, │ │
│inclusiv regiunile │ │
│ultraperiferice ale │ │
│aceluiaşi stat │ │
│membru, începând din │ │
│data de 1 ianuarie │ │
│2021; în sensul │ │
│prezentei litere, nu │ │
│se iau în considerare│ │
│emisiile generate de │ │
│următoarele tipuri de│ │
│zboruri: │ │
│(i) zboruri de stat; │ │
│(ii) zboruri │ │
│umanitare; │ │
│(iii) zboruri │ │
│medicale; │ │
│(iv) zboruri │ │
│militare; │ │
│(v) zboruri de │ │
│stingere a │ │
│incendiilor; │ │
│(vi) zboruri │ │
│anterioare sau │ │
│ulterioare unui zbor │ │
│umanitar, medical sau│ │
│de stingere a │ │
│incendiilor, cu │ │
│condiţia ca astfel de│ │
│zboruri să fi fost │ │
│efectuate cu aceeaşi │ │
│aeronavă şi să fi │ │
│fost necesare pentru │ │
│îndeplinirea │ │
│activităţilor │ │
│umanitare, medicale │ │
│sau de stingere a │ │
│incendiilor aferente │ │
│sau pentru │ │
│repoziţionarea │ │
│aeronavei după │ │
│îndeplinirea │ │
│activităţilor │ │
│respective, în │ │
│vederea următoarei │ │
│sale activităţi. │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│Transport maritim │ │
│Activităţi de │ │
│transport maritim al │ │
│navelor reglementate │Dioxid de carbon│
│de Regulamentul (UE) │Începând cu data│
│2015/757 care │de 1 ianuarie │
│efectuează călătorii │2026, metan şi │
│în scopul │protoxid de azot│
│transportului de │ │
│pasageri sau mărfuri │ │
│în scopuri comerciale│ │
└─────────────────────┴────────────────┘
ANEXA 2 Gazele cu efect de seră Dioxid de carbon (CO_2) Metan (CH_4) Oxid azotos (N_2O) Hidrofluorocarburi (HFCs) Perfluorocarburi (PFCs) Hexafluorură de sulf (SF_6) ANEXA 3 Categorii de activităţi aferente sectorului transport rutier şi rezidenţial Eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi pentru ardere în sectorul rezidenţial, al transportului rutier şi în alte sectoare Această activitate nu va include: a) eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi în activităţile prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre, cu excepţia cazului în care sunt utilizaţi pentru ardere în activităţile de transport de gaze cu efect de seră pentru stocare geologică (rândul de activitate douăzeci şi şapte); b) eliberarea pentru consum a combustibililor pentru care factorul de emisie este zero; c) eliberarea pentru consum a deşeurilor periculoase sau municipale utilizate drept combustibil. Sectoarele rezidenţial şi transportului rutier trebuie să corespundă următoarelor surse de emisii, definite în Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naţionale de gaze cu efect de seră, cu modificările necesare acelor definiţii, după cum urmează: a) producerea combinată de energie termică şi electrică (CHP) (cod categorie de sursă 1A1a ii) şi centrale termice (cod categorie de sursă 1A1a iii), în măsura în care produc căldură pentru categoriile prevăzute la lit. c) şi d), fie direct; sau prin reţele de termoficare; b) transport rutier (cod categorie de sursă 1A3b), excluzând utilizarea vehiculelor agricole pe drumuri asfaltate; c) comercial/instituţional (cod categorie sursă 1A4a); d) rezidenţial (cod categorie de sursă 1A4b). Alte sectoare care corespund următoarelor surse de emisii, definite în orientările IPCC din 2006 privind inventarele naţionale ale gazelor cu efect de seră: a) industriile energetice (codul categoriei de sursă 1A1), cu excepţia categoriilor definite la al doilea paragraf lit. a); b) industriile prelucrătoare şi sectorul rezidenţial (codul categoriei de sursă 1A2). ANEXA 4 PRINCIPII privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră Partea A - Monitorizarea şi raportarea emisiilor din instalaţiile staţionare Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon Emisiile se monitorizează fie pe baza calculelor, fie pe baza măsurătorilor. Calculul Calcularea emisiilor se realizează după formula: date privind activitatea x factor de emisie x factor de oxidare Datele privind activitatea: combustibil utilizat, rata de producţie şi alte date care pot fi luate în considerare se monitorizează pe baza datelor privind aprovizionarea sau pe bază de măsurători. Se utilizează factorii de emisie acceptaţi. Pentru toţi combustibilii se acceptă factori de emisie specifici activităţii. Se acceptă factori impliciţi pentru toţi combustibilii, cu excepţia celor necomerciali, combustibili din deşeuri precum anvelope şi gaze din procese industriale. Se vor elabora în continuare valori implicite pentru stratul de cărbuni şi valori implicite specifice UE sau specifice ţărilor pentru gaz natural. Pentru produsele de rafinărie sunt acceptate valorile implicite Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC). Factorul de emisie pentru biomasă care respectă criteriile de durabilitate şi criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru utilizarea biomasei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2022 pentru completarea cadrului legal de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările ulterioare, cu orice ajustări necesare pentru aplicarea în temeiul prezentei hotărâri, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, este zero. În cazul în care factorul de emisie nu ia în considerare faptul că o parte din carbon nu este oxidat, se utilizează un factor suplimentar de oxidare. În cazul în care s-au calculat factori de emisie specifici activităţilor care iau în considerare oxidarea, nu este necesară utilizarea unui factor suplimentar de oxidare. Se utilizează factori de oxidare impliciţi dezvoltaţi în conformitate cu Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia cazului în care operatorul poate demonstra că factorii specifici activităţii sunt mai exacţi. Se efectuează calcule separate pentru fiecare activitate, instalaţie şi pentru fiecare combustibil. Măsurări Măsurarea emisiilor se realizează prin metode standardizate sau acceptate şi se coroborează cu un calcul ajutător al emisiilor. Monitorizarea emisiilor de alte gaze cu efect de seră Se folosesc metode standardizate sau acceptate, elaborate de Comisie în colaborare cu toate părţile interesate relevante şi adoptate de Comisie. Raportarea emisiilor Fiecare operator include următoarele informaţii în raportul privind o instalaţie: A. Date de identificare a instalaţiei, inclusiv: a) numele instalaţiei; b) adresa acesteia, inclusiv codul poştal şi ţara; c) tipul şi numărul de activităţi prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre desfăşurate în instalaţie; d) adresa, numărul de telefon, de fax şi adresa de poştă electronică ale unei persoane de contact; e) numele proprietarului instalaţiei şi al societăţii-mamă. B. Pentru fiecare activitate prevăzută în anexa nr. 1 la hotărâre desfăşurată în locul pentru care se calculează emisiile: a) date privind activitatea; b) factori de emisie; c) factori de oxidare; d) emisii totale; e) gradul de incertitudine. C. Pentru fiecare activitate din anexa nr. 1 la hotărâre desfăşurată în locul pentru care se măsoară emisiile: a) emisii totale; b) informaţii privind fiabilitatea metodelor de măsurare; c) gradul de incertitudine. D. Pentru emisiile din arderi, raportul include, de asemenea, factorul de oxidare, cu excepţia cazurilor în care oxidarea a fost luată în considerare la elaborarea unui factor de emisie specific activităţii. Statele membre iau măsuri pentru coordonarea cerinţelor de raportare cu orice alte cerinţe de raportare existente pentru a reduce la minimum sarcinile societăţilor privind raportarea. Partea B - Monitorizarea şi raportarea emisiilor provenite din activităţi de aviaţie Monitorizarea emisiilor de dioxid de carbon Emisiile sunt monitorizate prin calcul. Calcularea emisiilor se realizează după formula: consum de combustibil x factor de emisie Consumul de combustibil include combustibilul consumat de unitatea auxiliară de putere. Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor este folosit ori de câte ori este posibil şi se calculează după formula: Cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul respectiv - cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după alimentarea pentru zborul următor + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor Factorul de emisie aferent kerosenului de aviaţie, Jet A1 sau Jet A, este de 3,16 (t CO_2/t combustibil. Emisiile generate de combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, care utilizează hidrogen din surse regenerabile, în conformitate cu prevederile art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2022, cu modificările ulterioare Dacă datele reale privind consumul de combustibil nu sunt disponibile, se foloseşte o metodă standard, pe niveluri, pentru a estima consumul de combustibil pe baza celor mai fiabile informaţii disponibile. Se folosesc factorii standard de emisie din liniile directoare IPCC pentru inventariere din 2006 sau actualizările ulterioare ale respectivelor linii directoare, cu excepţia cazului în care factorii de emisie specifici activităţii, identificaţi de laboratoare acreditate independente care folosesc metode analitice acceptate, sunt mai exacţi. Factorul de emisie pentru biomasă care respectă criteriile de durabilitate şi criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru utilizarea biomasei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2022, cu modificările ulterioare, cu orice ajustări necesare pentru aplicarea în temeiul prezentei hotărâri, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei, este zero. Pentru fiecare zbor şi combustibil în parte se efectuează un calcul separat. Raportarea emisiilor Fiecare operator de aeronave include în raportul prezentat în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din hotărâre următoarele informaţii: A. Informaţii de identificare a operatorului de aeronave, inclusiv: a) denumirea operatorului de aeronave; b) statul membru de administrare; c) adresa, inclusiv codul poştal şi ţara şi, în cazul în care este diferită, adresa de contact din statul membru de administrare; d) numerele de înregistrare ale aeronavelor şi tipurile de aeronave folosite, în perioada care face obiectul raportului, pentru a efectua activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei; e) numărul şi autoritatea emitentă a certificatului de operator aerian şi licenţa de operare pe baza cărora efectuează activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei; f) adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa electronică ale unei persoane de contact; g) denumirea proprietarului aeronavei. B. Pentru fiecare tip de combustibil pentru care se calculează emisiile: a) consumul de combustibil; b) factorul de emisie; c) emisiile cumulate totale, provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei; d) emisiile cumulate provenite de la: (i) toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei, care au avut ca punct de plecare un aerodrom situat pe teritoriul unui stat membru, iar ca punct de sosire un aerodrom situat pe teritoriul aceluiaşi stat membru; (ii) toate celelalte zboruri efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei; e) emisiile cumulate provenite de la toate zborurile efectuate în perioada care face obiectul raportului, ce se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei, şi care: (i) au avut ca punct de plecare fiecare stat membru; (ii) au sosit în fiecare stat membru dintr-o ţară terţă; f) gradul de incertitudine. Monitorizarea datelor tonă-kilometru pentru operatorii de aeronave Pentru cererile de alocare a cotelor pentru operatorii de aeronave, volumul activităţilor de aviaţie se calculează în tone-kilometri, după următoarea formulă: tone-kilometri = distanţa x sarcina utilă, unde: distanţă înseamnă distanţa ortodromică dintre aerodromul de plecare şi cel de sosire plus un factor suplimentar fix de 95 km; sarcină utilă înseamnă masa totală a mărfurilor, a poştei şi a pasagerilor transportaţi. Pentru calculul sarcinii utile: a) numărul de pasageri este numărul de persoane aflate la bord, cu excepţia membrilor echipajului; b) un operator de aeronave poate opta să aplice fie masa standard, fie masa reală a pasagerilor şi a bagajelor de cală înregistrate în documentaţia privind masa şi centrajul pentru zborurile relevante sau o valoare standard de 100 kg pentru fiecare pasager şi bagajul său înregistrat. Raportarea datelor tonă-kilometru în sensul art. 3e şi 3f din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului Fiecare operator de aeronave introduce următoarele informaţii în cererea pe care o depune în temeiul art. 3e alin. (1) din Directiva 2003/87/CE sau al art. 3f alin. (2) din Directiva 2003/87/CE: A. Informaţii de identificare a operatorului de aeronave, inclusiv: a) denumirea operatorului de aeronave; b) statul membru de administrare; c) adresa, inclusiv codul poştal şi ţara şi, în cazul în care este diferită, adresa de contact din statul membru de administrare; d) numerele de înregistrare ale aeronavelor şi tipurile de aeronave folosite, în anul care face obiectul raportului, pentru a efectua activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei; e) numărul şi autoritatea emitentă a certificatului de operator aerian şi licenţa de operare pe baza căreia efectuează activităţile de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operator de aeronave; f) adresa, numărul de telefon, numărul de fax şi adresa electronică ale unei persoane de contact; g) denumirea proprietarului aeronavei. B. Date tonă-kilometru: a) numărul de zboruri pe aerodromuri pereche; b) numărul de pasageri-kilometru pe aerodromuri pereche; c) numărul de tone-kilometru pe aerodromuri pereche; d) metoda aleasă pentru calculul masei pasagerilor şi a bagajelor de cală; e) numărul total de tone-kilometru pentru toate zborurile efectuate în cursul anului care face obiectul raportului şi care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre, pentru care este operatorul aeronavei. Partea C - Monitorizarea şi raportarea emisiilor corespunzătoare activităţii prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre Monitorizarea emisiilor Emisiile trebuie monitorizate prin calcul. Calcul Emisiile se calculează folosind următoarea formulă: combustibil eliberat pentru consum x factor de emisie Combustibilul eliberat pentru consum include cantitatea de combustibil eliberată pentru consum de către entitatea reglementată. Factorii de emisie impliciţi IPCC, preluaţi din ghidurile de inventar IPCC din 2006 sau din actualizările ulterioare ale acestor ghiduri, vor fi utilizaţi, cu excepţia cazului în care factorii de emisie specifici combustibilului identificaţi de laboratoare independente acreditate care utilizează metode analitice acceptate sunt mai exacţi. Se va face un calcul separat pentru fiecare entitate reglementată şi pentru fiecare combustibil. Raportarea emisiilor Fiecare entitate reglementată trebuie să includă următoarele informaţii în raportul său: A. Date de identificare a entităţii reglementate, inclusiv: a) denumirea entităţii reglementate; b) adresa sa, inclusiv codul poştal şi ţara; c) tipul combustibililor pe care îi eliberează pentru consum şi activităţile sale prin care eliberează combustibilii pentru consum, inclusiv tehnologia utilizată; d) adresa, telefonul, faxul şi detaliile de e-mail pentru o persoană de contact; e) numele proprietarului entităţii reglementate şi al oricărei societăţi-mamă. B. Pentru fiecare tip de combustibil eliberat pentru consum şi care este utilizat pentru ardere în sectoarele rezidenţial şi transportului rutier, astfel cum sunt definite în anexa nr. 3 la hotărâre, pentru care se calculează emisiile: a) cantitatea de combustibil eliberată pentru consum; b) factori de emisie; c) emisii totale; d) utilizarea finală a combustibilului eliberat pentru consum; e) incertitudine. Statele membre iau măsuri pentru a coordona cerinţele de raportare cu orice cerinţe de raportare existente pentru a reduce la minimum sarcina de raportare a întreprinderilor. ANEXA 5 CRITERIILE PRIVIND VERIFICAREA Partea A - Verificarea emisiilor provenite din instalaţiile staţionare Principii generale 1. Sunt verificate emisiile rezultate din fiecare dintre activităţile enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre. 2. Procesul de verificare include evaluarea raportului în temeiul art. 20 alin. (1) şi art. 31 alin. (1) din hotărâre şi a monitorizării de pe parcursul anului anterior. Verificarea abordează fiabilitatea, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare şi datele şi informaţiile raportate cu privire la emisii, în special: a) datele privind activităţile care au fost incluse în raport, precum şi măsurările şi calculele conexe; b) selectarea şi utilizarea factorilor de emisie; c) calculele care au condus la determinarea emisiilor generale; d) în cazul în care se folosesc măsurări, cât de adecvate sunt alegerea şi modul de utilizare a metodelor de măsurare. 3. Emisiile raportate pot fi validate numai dacă există date şi informaţii fiabile şi credibile care permit determinarea emisiilor cu un grad ridicat de siguranţă. Un grad ridicat de certitudine presupune demonstrarea de către operator a următoarelor aspecte: a) că datele raportate nu conţin neconcordanţe; b) că datele au fost colectate în conformitate cu standardele ştiinţifice aplicabile; c) că înregistrările relevante privind instalaţia sunt complete şi coerente. 4. Verificatorul are drept de acces în toate zonele şi la toate înregistrările legate de subiectul verificării. 5. Verificatorul ţine seama de faptul că instalaţia este sau nu este înregistrată în cadrul Sistemului comunitar de management şi audit ecologic, denumit SGEA. Metodologie Analiza strategică 6. Verificarea se bazează pe o analiză strategică a tuturor activităţilor desfăşurate în instalaţie. În acest scop verificatorul trebuie să aibă o vedere de ansamblu asupra tuturor activităţilor şi asupra importanţei acestora în ceea ce priveşte emisiile. Analiza procesului 7. Verificarea informaţiilor prezentate se realizează, după caz, în locul în care se află instalaţia. Verificatorul recurge la controale prin sondaj pentru a determina fiabilitatea datelor şi informaţiilor raportate. Analiza riscului 8. Verificatorul supune evaluării toate sursele de emisii din instalaţie pentru a determina fiabilitatea datelor privind fiecare sursă care contribuie la totalul emisiilor din instalaţia în cauză. 9. Pe baza acestei analize, verificatorul identifică explicit acele surse care prezintă un grad ridicat de risc de eroare şi alte aspecte ale procedurii de monitorizare şi raportare care este posibil să contribuie la apariţia unor erori în determinarea emisiilor generale. Este vorba în special de alegerea factorilor de emisie şi de calculele necesare pentru a determina nivelul emisiilor din surse individuale. Este acordată o atenţie specială surselor care prezintă un risc ridicat de eroare şi aspectelor din cadrul procedurii de monitorizare menţionate anterior. 10. Verificatorul ia în considerare orice metode eficiente de control al riscului aplicate de operator în vederea reducerii la minimum a gradului de incertitudine. Raportul 11. Verificatorul pregăteşte un raport privind procesul de validare în care menţionează dacă raportul, în conformitate cu art. 19 alin. (3) din hotărâre, este satisfăcător. Raportul specifică toate aspectele relevante pentru activitatea desfăşurată. Verificatorul poate declara că raportul, în conformitate cu art. 19 alin. (3) din hotărâre, este satisfăcător în cazul în care, în opinia sa, declaraţiile cu privire la emisiile totale nu prezintă erori semnificative. Cerinţele minime privind competenţa verificatorului 12. Verificatorul este independent de operator, îşi desfăşoară activităţile cu profesionalism şi obiectivitate şi înţelege: a) dispoziţiile prezentei hotărâri, precum şi standardele şi indicaţiile relevante adoptate de Comisie în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.016 al Comisiei; b) actele cu putere de lege şi actele administrative relevante pentru activităţile care fac obiectul verificării; c) generarea tuturor informaţiilor privind fiecare sursă de emisie din instalaţie, în special privind colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor. Partea B - Verificarea emisiilor provenite din activităţi de aviaţie 1. Principiile generale şi metodologia stabilite în prezenta anexă se aplică verificării rapoartelor de emisii provenite de la zborurile care se încadrează în categoria activităţilor de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre. În acest sens: a) la partea A pct. 3, trimiterea la operator se interpretează ca trimitere la un operator de aeronave, iar la lit. c) a respectivului punct, trimiterea la instalaţie se interpretează ca trimitere la aeronava utilizată la efectuarea activităţilor de aviaţie care fac obiectul raportului; b) la partea A pct. 5, trimiterea la instalaţie se interpretează ca trimitere la operatorul de aeronave; c) la partea A pct. 6, trimiterea la activităţile desfăşurate în instalaţie se interpretează ca trimitere la activităţile de aviaţie care fac obiectul raportului, întreprinse de operatorul de aeronave; d) la partea A pct. 7, trimiterea la locul instalaţiei se interpretează ca trimitere la locurile folosite de operatorul de aeronave pentru a întreprinde activităţile de aviaţie care fac obiectul raportului; e) la partea A pct. 8 şi 9, trimiterile la sursele de emisii din instalaţie se interpretează ca trimiteri la aeronava de care răspunde operatorul de aeronave; f) la partea A pct. 10 şi 12, trimiterile la operator se interpretează ca trimiteri la un operator de aeronave. Dispoziţii suplimentare privind verificarea rapoartelor de emisie din sectorul aviaţiei 2. Verificatorul se asigură în special că: a) s-a ţinut seama de toate zborurile care intră sub incidenţa unei activităţi de aviaţie enumerate în anexa nr. 1 la hotărâre. În cadrul acestei responsabilităţi, verificatorul dispune de informaţii privind orarul şi de alte informaţii de trafic ale operatorului de aeronave, inclusiv de informaţiile obţinute de la Eurocontrol la cererea respectivului operator; b) există o coerenţă globală a datelor privind consumul cumulat de combustibil şi a datelor privind combustibilul achiziţionat sau furnizat prin altă metodă aeronavei care efectuează activitatea de aviaţie. Partea C - Verificarea emisiilor corespunzătoare activităţii prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre Principii generale 1. Emisiile corespunzătoare activităţii prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre fac obiectul verificării. 2. Procesul de verificare include examinarea raportului în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei şi cu monitorizarea din cursul anului precedent. Acesta se referă la fiabilitatea, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare şi ale datelor şi informaţiilor raportate referitoare la emisii şi, în special: a) combustibilii raportaţi eliberaţi pentru consum şi calculele aferente; b) alegerea şi utilizarea factorilor de emisie; c) calculele care conduc la determinarea emisiilor totale. 3. Emisiile raportate pot fi validate numai dacă datele şi informaţiile fiabile şi credibile permit determinarea emisiilor cu un grad ridicat de certitudine. Un grad ridicat de certitudine impune entităţii reglementate să demonstreze că: a) datele raportate nu prezintă incoerenţe; b) colectarea datelor a fost efectuată în conformitate cu standardele ştiinţifice aplicabile; c) înregistrările relevante ale entităţii reglementate sunt complete şi consecvente. 4. Verificatorul trebuie să aibă acces la toate site-urile şi informaţiile referitoare la subiectul verificării. 5. Verificatorul ia în considerare dacă entitatea reglementată este înregistrată în cadrul sistemului de audit şi management ecologic al Uniunii, denumit EMAS. Metodologie Analiza strategică 6. Verificarea se bazează pe o analiză strategică a tuturor cantităţilor de combustibili eliberate pentru consum de entitatea reglementată. Acest lucru necesită ca verificatorul să aibă o imagine de ansamblu asupra tuturor activităţilor prin care entitatea reglementată eliberează combustibili pentru consum şi semnificaţia acestora pentru emisii. Analiza procesului 7. Verificarea informaţiilor transmise se efectuează, după caz, pe site-ul entităţii reglementate. Verificatorul utilizează controale la faţa locului pentru a determina fiabilitatea datelor şi informaţiilor raportate. Analiza de risc 8. Verificatorul va supune toate mijloacele prin care combustibilii sunt eliberaţi pentru consum de către entitatea reglementată unei evaluări cu privire la fiabilitatea datelor privind emisiile totale ale entităţii reglementate. 9. Pe baza acestei analize, verificatorul identifică în mod explicit orice element cu un risc ridicat de eroare şi alte aspecte ale procedurii de monitorizare şi raportare care ar putea contribui la erori în determinarea emisiilor totale. Aceasta implică în special calculele necesare pentru a determina nivelul emisiilor din surse individuale. Se acordă o atenţie deosebită acelor elemente cu un risc ridicat de eroare şi aspectelor menţionate mai sus ale procedurii de monitorizare. 10. Verificatorul ia în considerare orice metode eficiente de control al riscurilor aplicate de entitatea reglementată în vederea reducerii la minimum a gradului de incertitudine. Raport 11. Verificatorul întocmeşte un raport privind procesul de validare în care să se precizeze dacă raportul în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei este satisfăcător. Acest raport specifică toate aspectele relevante pentru activitatea desfăşurată. Se poate face o declaraţie conform căreia raportul în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066 al Comisiei este satisfăcător dacă, în opinia verificatorului, emisiile totale nu sunt denaturate semnificativ. Cerinţa minimă privind competenţa verificatorului 12. Verificatorul este independent de entitatea reglementată, îşi desfăşoară activităţile cu profesionalism şi obiectivitate şi înţelege: a) dispoziţiile prezentei hotărâri precum şi standardele şi indicaţiile relevante adoptate de Comisie în conformitate cu prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2.066, cu modificările şi completările ulterioare; b) actele cu putere de lege şi actele administrative relevante pentru activităţile care fac obiectul verificării; c) modul în care sunt generate toate informaţiile referitoare la toate mijloacele prin care combustibilii sunt eliberaţi pentru consum de către entitatea reglementată, în special în ceea ce priveşte colectarea, măsurarea, calcularea şi raportarea datelor. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
