Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   HOTĂRÂRE nr. 77 din 23 ianuarie 2003  privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 HOTĂRÂRE nr. 77 din 23 ianuarie 2003 privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizarea activităţii de salvare în munţi

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 13 februarie 2003
    În temeiul art. 107 alin. (1) din Constituţie şi al art. 33 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările ulterioare,

    Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

    CAP. 1
    Organizarea activităţii de salvare în munţi

    ART. 1
    Activitatea de salvare în munţi cuprinde patrularea preventivă, asigurarea permanentei la punctele şi refugiile SALVAMONT, căutarea persoanei dispărute, acordarea primului ajutor medical în caz de accidentare şi transportarea accidentatului sau a bolnavului la prima unitate sanitară. Aceasta activitate este desfăşurata de salvatori montani.
    ART. 2
    Consiliile judeţene în a căror raza administrativ-teritorială se afla trasee montane şi/sau pârtii de schi organizează servicii publice judeţene SALVAMONT care coordonează activitatea de prevenire a accidentelor montane şi de salvare în munţi a persoanelor accidentate şi a bolnavilor.
    ART. 3
    Serviciul public judeţean SALVAMONT are următoarele atribuţii principale:
    a) coordonează din punct de vedere administrativ şi organizatoric activitatea de salvare montană în judeţ;
    b) propune omologarea sau desfiinţarea unor trasee montane;
    c) coordonează şi supraveghează activitatea de amenajare, întreţinere şi reabilitare a traseelor montane din judeţ;
    d) asigura preluarea apelurilor de urgenţă privind accidentele montane şi transmiterea acestora la şefii de formaţie SALVAMONT sau la înlocuitorii acestora;
    e) asigura permanenta la punctele şi refugiile SALVAMONT;
    f) verifica îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
    g) organizează activitatea de pregătire profesională a salvatorilor montani în judeţ;
    h) îndeplineşte orice alte atribuţii legate de activitatea de salvare montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean.
    ART. 4
    În localităţile pe teritoriul cărora exista trasee turistice montane şi/sau pârtii de schi consiliile locale pot organiza, în condiţiile legii, servicii publice locale SALVAMONT.
    ART. 5
    Serviciul public local SALVAMONT are următoarele atribuţii principale:
    a) coordonează din punct de vedere administrativ şi organizatoric activitatea de salvare montană la nivel local;
    b) verifica îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 39;
    c) angajează, conform prevederilor art. 7, formaţiile necesare de salvatori montani;
    d) asigura participarea salvatorilor montani, angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a), la formele de pregătire profesională organizate de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
    e) colaborează cu serviciul public judeţean SALVAMONT;
    f) îndeplineşte orice alte atribuţii în ceea ce priveşte salvarea montană prevăzute de legislaţia în vigoare sau stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean şi, respectiv, local.
    ART. 6
    În situaţia în care la nivelul localităţilor pe teritoriul cărora exista trasee montane şi/sau pârtii de schi consiliile locale nu organizează servicii publice locale SALVAMONT, atribuţiile prevăzute la art. 5 lit. a)-d) se îndeplinesc de serviciul public judeţean SALVAMONT.
    ART. 7
    Serviciul public judeţean sau local SALVAMONT îşi constituie formaţiile astfel:
    a) prin încheierea de contracte de muncă, contracte de colaborare sau contracte de voluntariat cu fiecare salvator montan, în baza legislaţiei în vigoare;
    b) prin încheierea de contracte civile de prestări de servicii cu societăţi civile profesionale de salvatori montani sau cu organizaţii neguvernamentale care au ca scop salvarea montană şi care pun la dispoziţie întreaga echipa sau echipele necesare activităţii de salvare montană.
    ART. 8
    Formaţia de salvare montană este alcătuită din minimum 6 membri salvatori montani.
    ART. 9
    Numărul formaţiilor SALVAMONT este stabilit prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România, în funcţie de caracteristicile zonei montane, de afluenta turiştilor, schiorilor şi alpiniştilor în zona montană respectiva.
    ART. 10
    Formaţia de salvare montană are următoarele atribuţii principale:
    a) deplasarea de urgenţă la locul solicitat, salvarea accidentatului sau a bolnavului, acordarea primului ajutor medical şi transportarea acestuia la locul stabilit, pentru a fi preluat de personalul medical de specialitate;
    b) patrularea preventivă în zonele montane cu flux turistic mare, grad de periculozitate ridicat şi în staţiunile turistice montane de practicare intensiva a sporturilor de iarna;
    c) orice alte sarcini la care s-a obligat prin clauzele contractului în baza căruia a fost angajata.
    ART. 11
    (1) Fiecare formaţie de salvare montană este condusă de un şef de formaţie ales de membrii acesteia. Şeful formaţiei are sarcina de a organiza activitatea de patrulare, de a mobiliza formaţia pentru intervenţie în timpul cel mai scurt, de a asigura coordonarea activităţii de intervenţie şi de a asigura instruirea permanenta a formaţiei.
    (2) Şeful formaţiei de salvare montană îşi numeşte înlocuitorii care preiau atribuţiile acestuia în cazul indisponibilităţii titularului.
    ART. 12
    Formaţia de salvare montană este dotată de către consiliul judeţean sau local, după caz, cu materiale de intervenţie, salvare şi transport al accidentatului sau al bolnavului, conform baremurilor prevăzute în anexa nr. 1. Baremurile pot fi suplimentate prin decizie a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România. Conducătorul formaţiei SALVAMONT răspunde de folosirea şi de păstrarea acestor materiale.
    ART. 13
    (1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT este dotat cu echipament şi trusa de prim ajutor, conform baremurilor prevăzute la anexa nr. 1.
    (2) Pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă la locul accidentului, membrii formaţiilor SALVAMONT vor efectua o perioada de instruire la nivelul serviciilor de ambulanta judeţene sau al unităţilor de primire a urgentelor din cadrul spitalelor judeţene.
    ART. 14
    Însemnele, legitimaţiile şi culorile distinctive ale echipamentelor membrilor echipelor SALVAMONT sunt unice pe întregul teritoriu al României şi se stabilesc de către Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România. Folosirea acestor însemne de către persoane neautorizate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.
    ART. 15
    La acţiunile de patrulare preventivă sau la intervenţiile cu un grad redus de complexitate pot participa ca voluntari şi persoane care nu au calitatea de salvator montan, cu acordul şefului formaţiei de salvare montană, care va tine o evidenta a acestora.
    ART. 16
    (1) Finanţarea serviciilor publice judeţene sau locale SALVAMONT, inclusiv dotarea şi echiparea cabanelor cu aparatura, instrumente şi materiale necesare desfăşurării activităţii, se face din bugetele proprii ale judeţelor sau din bugetele locale, după caz.
    (2) Nominalizarea cabanelor care trebuie echipate şi dotate se face prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, după caz, cu consultarea Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.
    ART. 17
    (1) Serviciile medicale de urgenţă furnizate de formaţiile SALVAMONT cu personal medical autorizat se subcontracteaza cu serviciile de ambulanta.
    (2) În cazul accidentelor în munţi formaţiile SALVAMONT apelează serviciul de ambulanta care are obligaţia de a prelua de la acesta accidentaţii care necesita spitalizare.
    ART. 18
    Membrii formaţiilor de salvare montană, care au încheiat contracte de colaborare şi de voluntariat şi care participa la activităţile de prevenire a accidentelor, de patrulare preventivă, salvare, pregătire şi perfecţionare, pot fi scoşi de la locul de muncă pe durata desfăşurării acestora, prin negociere între consiliile judeţene sau locale, după caz, şi unităţile/instituţiile unde aceste persoane îşi desfăşoară activitatea. Pentru perioada respectiva membrii echipelor SALVAMONT beneficiază de salariul mediu pe economie şi de menţinerea calităţii de persoana incadrata cu contract individual de muncă la unităţile/instituţiile unde aceste persoane îşi desfăşoară activitatea.
    ART. 19
    (1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT primeşte, pe perioada activităţii de patrulare, precum şi de salvare în munţi constând în căutarea, acordarea primului ajutor medical şi transportul accidentatului, o indemnizaţie de periculozitate care se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, în raport cu riscurile şi cu condiţiile naturale specifice, precum şi cheltuielile de cazare şi transport.
    (2) Pe perioada participării la activităţile prevăzute la alin. (1), precum şi la formele de pregătire profesională a salvatorilor montani, aceştia beneficiază de o indemnizaţie de hrana echivalenta cu baremul de hrana al sportivilor de performanta.
    ART. 20
    Agenţii economici din turism asigura echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu şi a serviciilor de cazare şi alimentaţie pe perioada în care acestea sunt în acţiuni de patrulare preventivă şi de salvare în munţi.
    ART. 21
    (1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiază de o frecventa radio de urgenţă naţională, care este pusă la dispoziţie în mod gratuit, precum şi de o pereche de frecvente de lucru pe repetor pentru probleme de organizare şi cooperare în munţi, care sunt asigurate, de asemenea, gratuit.
    (2) Refugiile şi bazele SALVAMONT trebuie să fie dotate cu staţii de radioemisie fixe.
    ART. 22
    (1) Membrii formaţiilor de salvare montană încheie asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viaţa sau pentru accidente.
    (2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a) este achitată de consiliile locale sau de consiliile judeţene, după caz.
    (3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. b) este achitată de persoana juridică angajatoare a acestora.
    ART. 23
    (1) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România are, în domeniul prevenirii accidentelor montane şi organizării activităţii de salvare în munţi, următoarele atribuţii:
    a) coordonează din punct de vedere tehnic activitatea de salvare montană din întreaga ţara, având dreptul de a emite norme tehnice obligatorii în activitatea de salvare montană;
    b) organizează examenul de atestare în profesia de salvator montan;
    c) organizează formele de pregătire profesională a salvatorilor montani;
    d) organizează examenele de atestare periodică a salvatorilor montani;
    e) conferă şi ridica dreptul de libera practica în profesia de salvator montan;
    f) aplica sancţiuni disciplinare membrilor săi;
    g) organizează echipe speciale de salvatori montani;
    h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de statutul sau.
    (2) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România este recunoscuta ca asociaţie de utilitate publica.
    ART. 24
    Poate deveni salvator montan orice persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    a) are vârsta de cel puţin 18 ani;
    b) nu are antecedente penale;
    c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fişa medicală;
    d) a parcurs formele de pregătire profesională şi a efectuat un stagiu de aspirantura, stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
    e) are o conduita demna şi morala;
    f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.
    ART. 25
    (1) Salvatorii montani au obligaţia de a participa la intervale stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România la examene de reconfirmare a dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.
    (2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.
    ART. 26
    Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România stabileşte prin norme proprii şi alte situaţii care determina pierderea dreptului de libera practica în profesia de salvator montan.

    CAP. 2
    Prevenirea accidentelor montane

    SECŢIUNEA 1
    Amenajarea, omologarea şi întreţinerea traseelor turistice montane

    ART. 27
    Traseul turistic montan trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să prezinte interes şi să facă legătura între doua sau mai multe obiective;
    b) să fie accesibil atât vara, cat şi iarna, scop în care se vor evita, atât cat este posibil, versanţii sau crestele expuse la viscole ori la curenţi puternici de aer. În condiţii speciale de altitudine sau de teren accidentat traseul turistic montan va fi recomandat numai vara;
    c) să evite zonele favorabile producerii avalanselor de zăpada, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre;
    d) să nu necesite construirea prea multor amenajări - podeţe, balustrade, trepte - şi să permită îmbunătăţirea potecii - lărgirea ei, acoperirea porţiunilor surpate -, fără cheltuieli mari;
    e) să nu traverseze zone întinse de grohotisuri sau de mlaştini.
    ART. 28
    Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt prevăzute în anexa nr. 2.
    ART. 29
    În funcţie de desfăşurarea pe teren a traseelor turistice montane se folosesc următoarele sisteme de marcaje:
    a) marcaje în grup, care au, iniţial, un parcurs comun, după care semnele se ramifica succesiv pe diferite trasee;
    b) marcaje centrifugale, cu semne care se despart chiar de la pornire pe trasee diferite;
    c) marcaje în circuit, care au acelaşi punct de plecare şi de sosire;
    d) marcaje cu ax comun, care au un traseu principal, numit şi magistrala, în general traseu de creasta, din care se ramifica sau către care se dirijează mai multe trasee secundare;
    e) marcaje pentru traseele dus-întors.
    ART. 30
    Pentru marcarea traseelor turistice montane şi pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale se utilizează semnele prevăzute în anexa nr. 3.
    ART. 31
    Indicatoarele de trasee turistice montane sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
    ART. 32
    Documentaţiile pentru amenajarea traseelor turistice montane noi şi pentru modificarea traseelor existente se întocmesc de către consiliile judeţene sau locale, după caz, şi de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România şi cuprind:
    a) date de baza - traseul, unitatea montană, judeţul sau judeţele în a căror raza se afla traseul;
    b) date privind execuţia şi întreţinerea marcajului şi a traseului;
    c) harta traseului la una dintre scările: 1:50.000, 1:25.000 sau 1:20.000.
    ART. 33
    Omologarea traseelor turistice montane se face de Ministerul Turismului, conform legislaţiei în vigoare, în baza documentaţiilor prevăzute la art. 32 şi la initiativa consiliului judeţean sau local, după caz, în a cărui raza se afla traseul şi a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România.
    ART. 34
    Condiţiile materiale şi financiare necesare lucrărilor de amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane se asigura de consiliile judeţene şi/sau locale sub a căror autoritate funcţionează serviciul public SALVAMONT.
    ART. 35
    Pentru întreţinerea traseelor turistice montane sunt obligatorii următoarele lucrări:
    a) periodic se curata, se repara şi se îmbunătăţesc potecile, taluzurile, sectoarele protejate de balustrade, treptele, cablurile şi lanţurile de sprijin, copertinele şi punţile peste ape şi se înlătura toate obstacolele care barează trecerea;
    b) în fiecare primavara se completează şi se înlocuiesc stâlpii, săgeţile, indicatoarele, inscriptionarile şi semnele de marcaj deteriorate, distruse sau descompletate;
    c) stâlpii de marcaj din zonele de avalanşe se schimba pe teren ferit, iar marcajul se înlocuieşte pe aceste porţiuni cu semne pe sol, acolo unde este posibil.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Măsuri de prevenire a accidentelor montane

    ART. 36
    Pentru adăpostirea persoanelor aflate în dificultate, surprinse de schimbări meteorologice bruşte în zone montane izolate, departe de cabane, se construiesc, se amenajează sau se reamenajeaza refugii.
    ART. 37
    Lucrările de amenajare, precum şi de construire a refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare SALVAMONT se executa de către consiliile judeţene şi locale în a căror raza administrativ-teritorială se afla, sub directa supraveghere a serviciului SALVAMONT.
    ART. 38
    Fondurile necesare pentru amenajarea şi întreţinerea traseelor turistice montane, precum şi pentru construirea refugiilor, a bazelor SALVAMONT şi a punctelor sanitare SALVAMONT se asigura din bugetele proprii ale judeţelor şi din bugetele locale.
    ART. 39
    Persoanele fizice sau juridice care administrează cabane montane, nominalizate potrivit prevederilor art. 16 alin. (2), au următoarele obligaţii principale:
    a) să doteze cabanele, cu finanţarea potrivit prevederilor art. 16 alin. (1), cu: semnalizatoare luminoase pentru orientarea turiştilor în timpul nopţii şi în condiţii meteorologice care prezintă pericol de accidentare; post telefonic fix sau mobil şi staţie de emisie-recepţie radio; mijloace de avertizare sonore la cabanele de creasta, care vor fi folosite în mod intermitent pentru orientarea turiştilor în timpul unor condiţii meteorologice deosebite, precum şi ca semnal de alarma în caz de accidente, semnal stabilit convenţional între cabanieri, echipele SALVAMONT, unităţile din apropiere ale Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne şi staţiile meteorologice; materiale, instrumente şi medicamente prevăzute în anexa nr. 1, pentru cabane;
    b) să monteze la cabane panouri cu traseele din zona, diferite pentru sezonul de vara şi pentru cel de iarna, cu marcarea distinctiva a porţiunilor periculoase şi a refugiilor care pot fi folosite;
    c) să întocmească registrul de trafic al turiştilor la cabana;
    d) să afişeze zilnic buletinul meteorologic;
    e) să informeze turiştii asupra celor mai convenabile cai de acces, în funcţie de condiţiile meteorologice ale zilei.
    ART. 40
    Persoanele fizice sau juridice care organizează acţiuni turistice în munţi au următoarele obligaţii principale:
    a) să utilizeze ghizi montani calificaţi, dotaţi cu mijloace de comunicaţie (telefon mobil, staţie radio de comunicaţie) capabile să asigure legătura cu punctele de alarmare a formaţiilor SALVAMONT;
    b) să informeze turiştii asupra condiţiilor meteorologice ale zilei;
    c) să recomande turiştilor echipamentul necesar pentru parcurgerea traseului turistic montan;
    d) să utilizeze variantele de trasee turistice montane adecvate componentei grupului şi condiţiilor meteorologice.

    CAP. 3
    Răspunderi şi sancţiuni

    ART. 41
    (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
    a) neorganizarea de către consiliile judeţene, care au zone montane în raza administrativ-teritorială, a serviciilor publice SALVAMONT;
    b) neefectuarea de către consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, a lucrărilor de amenajare şi întreţinere a traseelor turistice montane;
    c) neasigurarea formaţiilor SALVAMONT şi a cabanelor nominalizate cu baremurile minime de materiale, medicamente, instrumente şi dispozitive prevăzute în prezenta hotărâre;
    d) nerespectarea de către agenţii economici şi persoanele fizice a obligaţiilor prevăzute la art. 39 şi 40.
    (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
    a) cu amenda de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. a) şi b);
    b) cu amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, faptele prevăzute la lit. c) şi d).
    (3) Amenzile se aplica şi persoanelor juridice.
    (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de personalul anume împuternicit al Ministerului Turismului.
    (5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

    CAP. 4
    Dispoziţii finale

    ART. 42
    Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
    ART. 43
    Ministerul Sănătăţii şi Familiei asigura, prin direcţiile judeţene de sănătate publica, convocarea şi instruirea anuala a cabanierilor nominalizaţi potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) şi a ghizilor montani pentru acordarea primului ajutor medical şi folosirea medicamentelor din dotarea cabanelor turistice.
    ART. 44
    (1) Prezenta hotărâre intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Pe aceeaşi data se abroga Hotărârea Guvernului nr. 1.269/1996 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea accidentelor turistice şi organizarea activităţii de salvare în munţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 2 decembrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

                                 PRIM-MINISTRU
                                 ADRIAN NĂSTASE

                                Contrasemnează:
                                ---------------
                             Ministrul turismului,
                               Matei-Agathon Dan

                      p. Ministrul sănătăţii şi familiei,
                                   Radu Deac,
                                secretar de stat

                 p. Ministrul muncii şi solidarităţii sociale,
                              Răzvan Ionut Cirica,
                                secretar de stat

    Bucureşti, 23 ianuarie 2003.
    Nr. 77.


    ANEXA 1

                         BAREMURI
de dotare a membrilor echipelor SALVAMONT şi a cabanelor cu instrumentar medical, medicamente, materiale sanitare şi cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană

    1. Baremul de dotare a fiecărui membru al formaţiei SALVAMONT cu echipament individual şi materiale necesare pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:
    - bocanci tip alpin: a) de iarna; b) de vara;
    - costum alpin (pantalon de vara, bluza de vara, pelerina de ploaie, pantalon de iarna, bluza vatuita, şosete de lâna, suprapantalon, vesta vatuita, parazapezi, hanorac impermeabil);
    - bocanci de schi;
    - costum de schi;
    - caciulita de schi;
    - mănuşi de protecţie;
    - schiuri complete (schiuri, bete de schi, legături alpine, legături de tura, piei de foca);
    - ochelari de protecţie;
    - casca de protecţie;
    - vesta de siguranţa;
    - coltari;
    - piolet;
    - rucsac;
    - aparatura de emisie-recepţie radio;
    - telefon mobil;
    - binoclu;
    - trusa medicală individuală;
    - lanterna cu baterii;
    - briceag.
    2. Baremul de dotare cu instrumentar sanitar de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamente a trusei individuale de prim ajutor medical a fiecărui membru al formaţiei SALVAMONT:

    A. Instrumentar medical de prim ajutor:
    - pipeta 2 buc.
    - foarfece drept 1 buc.
    - pensa Kocher 1 buc.
    - pensa Pean dreapta 1 buc.
    - pipa Guedel 1 buc.
    - atela cervicală
    - atele Krammer de diferite mărimi,
    atele gonflabile sau alte materiale
    pentru imobilizări de fracturi, seturi 4 buc.
    - "batista salvatorului" sau alte
    dispozitive ajutătoare pentru
    respiraţia gura la gura 1 buc.
    - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc.
    - coliere 2 buc.
    B. Materiale sanitare:
    - apa oxigenata 200 gr
    - alcool sanitar 200 gr
    - alcool iodat 5% 200 gr
    - comprese sterile, cutii 2 buc.
    - fesi 5/8 4 buc.
    - fesi 10/10 4 buc.
    - vata medicinala 200 gr
    - garou 1 m
    - role de leucoplast 1 buc.
    - pansament cu rivanol 2 pachete
    - pansament individual 2 buc.
    - tifon 1 m
    - mănuşi
    - mănuşi chirurgicale
    - folie izolanta, tip Sirius, pentru
    protejarea accidentatului 1 buc.
    - soluţii perfuzabile
    C. Medicamente:
    - algocalmin tablete 20 buc.
    - aspirina tablete 20 buc.
    - bioxiteracor spray 1 flacon
    - colir oftalmologic antiseptic 1 flacon
    - nor spray 1 flacon
    - paracetamol tablete 20 buc.
    - unguent cu antibiotice 1 tub
    - scobutil 20 tablete
    - codeinfosfat 10 tablete
    - decongestionant nazal 1 flacon
    - loperamid 10 tablete
    - metoclopramid 10 tablete
    - cărbune medicinal 10 tablete
    - proculin picături 1 flacon
    - saprosan pulvis 1 flacon
    - musetel (plicuri) 1 punga
    - nitroglicerina 1 flacon
    - trombina uscata 1 flacon

    3. Baremul minim de dotare a echipei SALVAMONT cu echipament şi materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:

    - akija (targa pentru transport iarna) 2 buc.
    - targa cu roti 2 buc.
    - targi speciale 2 buc.
    - dispozitive de transport în abrupt 2 buc.
    - troliu 1 buc.
    - sonde avalanşe 10 buc.
    - corzi alpine diferite 4 buc. x 80 m
    - carabiniere 40 buc.
    - cordeline diferite 4 buc. x 50 m
    - aparatura de iluminat 2 buc.
    - aparatura pentru avertizare 1 buc.
    - aparatura de căutare în avalansa 1 buc.
    - saci de dormit 6 buc.
    - saltele izopren 6 buc.
    - corturi 2 buc.
    - surse de încălzire (primusuri) 2 buc.
    - câini de căutare 1
    - mijloace de transport auto specifice
    (scutere de zăpada, ambulanta,
    masina de teren), opţional 1 buc.
    - ciocane alpinism 2 buc.
    - pitoane diferite 40 buc.

    În funcţie de complexitatea zonei de activitate, la aceasta dotare generală se adauga şi alte materiale specifice, conform normelor emise de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.
    4. Baremul de dotare a cabanelor cu instrumentar medical de prim ajutor, cu materiale sanitare şi cu medicamentele care se acorda gratuit accidentaţilor sau bolnavilor:

    A. Instrumentar medical de prim ajutor:
    - pipeta 1 buc.
    - foarfece drept 1 buc.
    - pensa Kocher 1 buc.
    - pensa Pean dreapta 1 buc.
    - pipa Guedel 1 buc.
    - atele Krammer de diferite mărimi,
    atele gonflabile sau alte materiale
    pentru imobilizări fracturi, seturi 4 buc.
    - "batista salvatorului" sau alte
    dispozitive ajutătoare pentru
    respiraţia gura la gura 1 buc.
    - cutie din metal - 20/12 cm 1 buc.
    - coliere 2 buc.
    B. Materiale sanitare:
    - apa oxigenata 200 gr
    - alcool sanitar 200 gr
    - alcool iodat 5% 200 gr
    - comprese sterile, cutii 2 buc.
    - fesi 5/8 4 buc.
    - fesi 10/10 4 buc.
    - vata medicinala 200 gr
    - garou 1 m
    - role de leucoplast 1 buc.
    - pansament cu rivanol 2 pachete
    - pansament individual 2 buc.
    - tifon 1 m
    C. Medicamente:
    - algocalmin fiole 5 buc.
    - algocalmin tablete 20 buc.
    - aspirina tablete 20 buc.
    - bioxiteracor spray 1 flacon
    - colir oftalmologic antiseptic 2 flacoane
    - nor spray 1 flacon
    - tetraciclina unguent 1 tub
    - unguent cu antibiotice 1 tub
    - saprosan pulvis 1 flacon
    - musetel (plicuri) 1 punga
    - nitroglicerina 1 flacon
    - dicarbocalm 1 cutie
    - antinevralgice 20 tablete
    - talazol 1 flacon
    - clorocalcin 1 flacon
    - bixtonim 2 flacoane
    - piramidon 30 tablete
    - emetiral tablete 1 flacon
    - revulsin 1 tub
    - ramnolax 2 flacoane
    - cărbune medicinal 1 cutie
    - paracetamol 20 tablete
    - codeina fosfatica 1 flacon
    - scobutil 1 flacon
    - ulcerotrat 20 tablete
    - loperamid 20 tablete
    - furazolidon 2 flacoane
    - romergan 10 tablete
    - diazepam 10 tablete
    - laxative comprimate 10 tablete
    - hiposerpil 10 comprimate
    - miofilin 10 tablete
    - milfidipin 10 tablete
    - propanolol 10 tablete
    - ampicilina 40 capsule
    - biseptol 20 tablete
    - metoclopramid 4 fiole
    - papaverina 4 fiole
    - scobutil compus 4 fiole
    - fortral 2 fiole
    - atropina 2 fiole
    - dogoxin 2 fiole
    - furosemid 2 fiole
    - adrenalina 3 fiole
    - efedrina 5% 3 fiole
    - cofeina 4 fiole
    - miofilin 4 fiole
    - calciu bromat 2 fiole
    - xilina 2% 6 fiole
    - hemisuc de H 10 fiole
    - diazepam 2 fiole
    - hidrocortizon acetat 4 fiole
    - glucoza 33% 4 fiole
    - adrenostazin 4 fiole
    - venostat 4 fiole
    - ser antiviperin 2 fiole
    - anatoxina tetanica 4 fiole
    - talc 10 plicuri.

    5. Baremul de dotare a cabanei cu materiale pentru intervenţie, salvare şi transport al bolnavilor şi turiştilor accidentaţi în zona montană:

    - corzi alpine 80 m 2 buc.
    - sonde avalansa 10 buc.
    - akija (targa pentru transport iarna) 1 buc.
    - targa alpina pentru vara 2 buc.
    - carabiniere 10 buc.
    - ciocan alpin 1 buc.
    - lanterne 4 buc.
    - pitoane diferite 20 buc.
    - cordeline - 50 m 2 buc.
    - rucsac 1 buc.



    ANEXA 2

                         CRITERIILE
           de clasificare a traseelor turistice montane

    Criteriile de clasificare a traseelor turistice montane sunt: timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate şi nivelul de echipare a turiştilor.
    a) Timpul de mers se înscrie în fişa tehnica şi pe indicatoare, exprimat în ore, fracţiuni de ora şi, mai rar, în minute şi se va calcula astfel:
    - pe teren plat şi pe pante mici, 4 km/h;
    - în urcus, pe poteca amenajată, 350 m diferenţa de nivel/h;
    - în urcus, pe poteca neamenajata, 250 m diferenţa de nivel/h;
    - în coborâre, pe poteca amenajată, 450 m diferenţa de nivel/h;
    - în coborâre, pe poteca neamenajata, 400 m diferenţa de nivel/h.
    La o ora de mers se adauga 10 minute necesare odihnei. Distanta în kilometri se utilizează în calcul numai pe traseele cu peste 80% de mers pe plat şi cu maximum 20% de mers pe panta cu înclinare de maximum 10 grade.
    Pentru calcularea distanţelor şi timpilor de mers se efectuează măsurători pe teren şi pe harta.
    b) Sezonalitatea este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în: trasee de primavara şi de toamna, trasee de vara şi trasee de iarna.
    c) Gradul de dificultate este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
    - trasee cu grad mic de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 3-6 ore; diferenţa de nivel - 300-700 m; efort fizic moderat, care nu necesita pregătire fizica specială;
    - trasee cu grad mediu de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 4-8 ore; diferenţa de nivel - 500-1.000 m; efort fizic susţinut numai pe unele etape ale traseului, care necesita o condiţie fizica şi orientare bune;
    - trasee cu grad mare de dificultate, cu următoarele caracteristici: durata traseului - 5-9 ore; diferenţa de nivel - 800-1.500 m; efort fizic continuu şi intens, care necesita o foarte buna condiţie fizica şi antrenament înainte de abordarea traseului.
    d) Nivelul de echipare solicitat drumetilor este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:
    - trasee care nu necesita echipament special pentru parcurgerea lui; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci amenajate, drumuri forestiere şi nu prezintă porţiuni accidentate;
    - trasee care necesita echipament de drumeţie de complexitate medie; acest tip de traseu se desfăşoară pe poteci cu porţiuni accidentate, grohotisuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu;
    - trasee care necesita echipament de drumeţie special şi complex; acest tip de trasee se desfăşoară pe poteci accidentate, puţin conturate şi/sau pe porţiuni fără poteca, cu pante abrupte care necesita uneori ajutorul mâinilor pentru ascensiune.


    ANEXA 3

                          SEMNELE
utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane şi condiţiile de detaliu tehnic pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale

    Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarele semne:
    a) banda verticala - pe fond alb - pentru marcarea traseelor principale, numite şi magistrale, care sunt, de regula, trasee de creasta;
    b) crucea cu brate egale - pe fond alb - pentru marcarea traseelor de legătura;
    c) triunghiul echilateral - pe fond alb - şi punctul într-un cerc - pe fond alb - pentru marcarea traseelor secundare;
    d) punctul cu cercuri duble de culoare alba şi roşie pentru traseele dus-întors.
    Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roşu, galben şi albastru, obligatoriu pe fond alb.
    Pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiţii de detaliu tehnic:
    a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;
    b) benzile de culoare vor avea o lăţime de 6 cm, iar cele de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
    c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare alba, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
    d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare alba, o lăţime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
    e) crucea de culoare va avea cele doua benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare alba, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
    f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţii de mers şi la înălţimea de 1,5-2 m fata de sol;
    g) în golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecţionaţi din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiti mai întâi cu grund de protecţie, apoi cu vopsea de culoare alba şi neagra, în dungi alternative de 30 cm lăţime, vor fi prevăzuţi la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paleta pentru semnele de marcaj;
    h) pentru protecţia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;
    i) în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatra, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălţime de 0,4-0,6 m;
    j) în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificaţii nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne uşor vizibile;
    k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
    l) în punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii se vor aplica săgeţi bicolore (culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul directional; săgeata va avea o lungime de 40-50 cm, o lăţime totală de 8-10 cm şi unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi de 120 grade;
    m) în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceata marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic sau vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;
    n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante şi rezistente la ger, căldura, soare, umezeala şi agenţii poluanţi corosivi;
    o) se va evita marcarea drumurilor publice şi a drumurilor forestiere altfel decât prin tăbliţe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interfereaza cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.


    ANEXA 4

                          INDICATOARELE
       de trasee turistice montane şi standardizarea acestora

    Indicatoarele de trasee turistice montane sunt:
    a) indicatoarele de direcţie sunt: indicatoare de direcţie simple, care au o lungime de 68 cm şi o lăţime de 28 cm, şi indicatoare de direcţie duble, care au o lungime de 78 cm şi o lăţime de 28 cm;
    b) indicatoarele de traseu sunt cu dimensiuni variabile (32 cm/45 cm, 40 cm/56 cm, 50 cm/70 cm şi 63 cm/87 cm), în funcţie de volumul de informaţii pe care îl conţin, şi sunt amplasate pe verticala sau pe orizontala, pe un picior sau pe doua picioare;
    c) indicatoarele de documentare sunt cele care vor conţine informaţii despre traseele turistice montane marcate şi principalele puncte de interes turistic din zona pe care o prezintă.
    Pe indicatoarele de la intrările şi ieşirile de pe traseu vor fi trecute şi dificultăţile drumetiei astfel:
    ● pericol de avalansa;
    ● cornisa pe traseu;
    ● dificultăţi alpine (pasaje, săritori);
    ● condiţii meteo care pot influenta substanţial parcursul;
    ● orientare dificila;
    ● panta mare şi alunecoasă;
    d) tablele toponimice sunt indicatoare pentru lacuri, râuri, monumente ale naturii, vârfuri de munte, sei importante, pentru alte obiective culturale şi de interes turistic. Tablele toponimice vor fi realizate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibre de sticla, rezistente la intemperii, de dimensiunile 32 cm/45 cm, în culori diferite pentru fiecare element prezentat, astfel:
    - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare alba pe fond de culoare albastra sunt pentru lacuri şi râuri;
    - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare galbena sunt pentru monumente ale naturii;
    - tablele toponimice inscripţionate cu litere de culoare neagra pe fond de culoare alba sunt pentru alte obiective de interes turistic.
    Pentru standardizarea indicatoarelor de trasee turistice montane realizarea şi implantarea lor se vor face cu respectarea următoarelor condiţii:
    - stâlpii de marcaj pentru indicatoare vor avea dimensiunile de 2,20 m - 2,40 m înălţime şi de 0,10 m - 0,12 m grosime; stâlpii se vor ingropa în fundaţii solide, la o adâncime de 0,50 m - 0,70 m;
    - paletele cu semnul de marcaj se vor orienta perpendicular pe direcţia de mers, iar săgeţile, pe direcţia axului traseului;
    - săgeţile indicatoare de direcţie vor menţiona obligatoriu obiectivul cel mai apropiat, timpul de mers pana la acesta şi semnul de marcaj;
    - tablele indicatoare, care se vor instala în punctele de convergenta (raspantie) a mai multe trasee turistice montane, vor cuprinde obligatoriu următoarele informaţii inscripţionate unele sub altele: semnele de marcaj, direcţiile de mers şi timpul, unele indicaţii speciale (Drum periculos; Atenţie, cad pietre.)
    Locurile de începere a traseelor turistice montane, precum şi intersecţiile traseelor marcate vor avea amplasate obligatoriu, în ambele sensuri, indicatoare confecţionate din plăci fibrolemnoase impermeabilizate sau din fibra de sticla.

                         -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016