Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
HOTĂRÂRE nr. 120 din 27 octombrie 2025 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind siguranţa, rezilienţa şi sustenabilitatea activităţilor spaţiale în Uniune - COM (2025) 335 final
În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi ale art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008, în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/361 din 22.10.2025, Senatul adoptă prezenta hotărâre. ART. 1 Senatul României constată că propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind siguranţa, rezilienţa şi sustenabilitatea activităţilor spaţiale în Uniune - COM (2025) 335 final respectă principiul subsidiarităţii şi nu respectă principiul proporţionalităţii.
ART. 2 Senatul României: 1. consideră, de comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe, că: a) aplicarea regulamentului va contribui la stimularea inovării şi crearea unui mediu de afaceri stabil, previzibil şi competitiv, precum şi la sporirea siguranţei, rezilienţei şi sustenabilităţii activităţilor spaţiale; b) punerea în aplicare a unui cadru de reglementare pentru domeniul spaţial implică mai multe costuri şi beneficii atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat; în cazul sectorului public, costurile se reflectă sub forma sarcinilor administrative pentru asigurarea cadrului instituţional de aplicare a noilor cerinţe şi ajustarea normelor existente; c) pentru sectorul privat, modificările legislative vor determina creşterea sarcinilor administrative şi a costurilor în întreaga industrie, inclusiv pentru IMM-uri; costurile ar rezulta din necesitatea de a îndeplini cerinţele tehnice şi operaţionale, la care se adaugă costurile suplimentare pentru controalele administrative şi asigurarea respectării legislaţiei; conform evaluărilor Comisiei Europene, costurile de producţie ale operatorilor de sateliţi ar putea creşte cu 3% până la 10%; furnizorii de servicii de lansare vor suporta cheltuieli suplimentare, furnizorii de mari dimensiuni putând plăti până la 1,5 milioane euro pentru lansatoare grele, iar IMM-urile până la 200.000 euro; costurile de gestionare a riscurilor pentru întreprinderi sunt estimate la 10% din bugetele pentru IT ale acestora, iar autorizarea pentru fiecare linie de produse va costa aproximativ 100.000 euro; punerea în aplicare a normelor privind categoria de amprentă de mediu a produselor (PEFCR) va costa între 4.000 şi 8.000 euro;
2. subliniază: 1) în convergenţă cu Ministerul Afacerilor Externe, că: a) printre avantajele pe care le-ar aduce simplificarea normativă se numără: comercializarea unui produs unic în 27 de state membre, fapt care simplifică accesul şi reduce obstacolele administrative, oferind posibilitatea unei perioade mai scurte pentru introducerea pe piaţă; trecerea de la autorizarea individuală a sateliţilor la autorizarea constelaţiei satelitare, ceea ce va permite operatorilor de sateliţi să economisească 68 milioane euro în următorul deceniu; prelungirea duratei de viaţă a sateliţilor pe orbita terestră joasă de la 5 la 6 ani, care se estimează că va avea un impact economic anual de 1,3 miliarde euro; întreprinderile vor obţine un avantaj competitiv la nivel mondial, beneficiind de standarde ridicate de securitate cibernetică ce reduc riscurile cibernetice, iar producătorii vor putea economisi 320 milioane euro pe an; b) impactul negativ ar putea fi atenuat prin măsuri de sprijin şi proporţionalitatea integrată în norme (de exemplu, să se ia în considerare dimensiunea întreprinderilor, importanţa misiunii sau orbita);
2) pe aceeaşi linie cu Ministerul Apărării Naţionale, că iniţiativa Comisiei Europene contribuie la armonizarea şi modernizarea cadrului normativ european în domeniul activităţilor spaţiale, cu beneficii pentru siguranţa, rezilienţa şi sustenabilitatea acestui sector, precum şi pentru competitivitatea şi securitatea energetică a UE;
3. reiterează, în convergenţă cu Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senatul României şi Agenţia Spaţială Română, că propunerea de regulament ridică o serie de preocupări strategice, juridice şi practice, după cum urmează: Cu privire la activităţile spaţiale legate de apărare: a) propunerea de regulament oferă puţină claritate cu privire la activităţile spaţiale legate de apărarea naţională; b) sunt necesare respectarea cu stricteţe a prevederilor art. 4 alin. (2) din Tratatul Uniunii Europene referitoare la securitatea naţională ca responsabilitate exclusivă a fiecărui stat, precum şi alinierea la obligaţiile care decurg din tratatele ONU privind spaţiul, precum Tratatul privind spaţiul cosmic, Convenţia privind înregistrarea, Convenţia privind răspunderea; c) este necesară includerea unei clauze clare care să păstreze competenţa naţională în materie de securitate şi care să afirme că statele membre îşi pot excepta sau certifica sateliţii militari sub autoritatea naţională. Aceştia ar trebui gestionaţi separat sub autoritatea naţională, alături de standarde minime comune de siguranţă; d) având în vedere că sateliţii militari şi de informaţii reprezintă o parte semnificativă a activelor spaţiale europene, este necesară o protecţie clară şi flexibilă a activelor de securitate şi apărare naţionale în cadrul propunerii de regulament.
Cu privire la procesul de autorizare: a) prezenta propunere ar suprapune un nou regim de autorizare al UE peste legile naţionale existente, normele Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) şi obligaţiile internaţionale. Spre exemplu, înfiinţarea unui registru al obiectelor spaţiale al Uniunii (URSO), a noilor „certificate electronice“ şi a evaluărilor de conformitate tehnică ar putea duplica registrele naţionale de obiecte spaţiale sau procesele de licenţiere existente, mutând procesul decizional la Bruxelles;
b) proiectul ar putea depăşi ceea ce este necesar pentru a asigura condiţii echitabile de concurenţă: dovezile privind barierele juridice transfrontaliere reale în sectorul spaţial european sunt limitate, însă toţi operatorii, inclusiv sateliţii universitari mici sau misiunile experimentale, s-ar putea confrunta cu proceduri complexe ale UE; c) fără o îndrumare atentă, armonizarea prevăzută la art. 114 din TFUE ar putea duce la o centralizare excesivă şi la o supraîncărcare birocratică; d) sunt necesare simplificarea şi flexibilizarea procesului de autorizare, în special pentru constelaţii şi misiuni mici. Regulamentul ar trebui să permită o singură licenţă pentru a acoperi o întreagă constelaţie sau flotă de sateliţi, mai degrabă decât aprobări separate pentru fiecare satelit;
e) este necesară stabilirea de termene clare pentru deciziile de licenţiere de maximum 3-4 luni pentru cazurile standard, pentru a oferi operatorilor predictibilitate; ar trebui să fie posibile autorizaţii de grup sau licenţe de clasă, cum ar fi un lot de CubeSats identice pentru o misiune ştiinţifică; f) sunt necesare proceduri simplificate pentru activităţile cu risc scăzut: lansările educaţionale, demonstraţiile pe orbită şi misiunile similare ar trebui să aibă un proces rapid şi uşor.
Licenţierea „unică“ în întreaga UE ar trebui să reducă cheltuielile administrative. Toate formularele de cerere, taxele şi cerinţele de raportare ar trebui revizuite pentru a elimina orice duplicare cu procesele naţionale. În cazul în care operatorii deţin deja o licenţă naţională care îndeplineşte criterii comune, UE ar trebui să o recunoască şi să evite reluarea procesului. Alte aspecte: a) sunt necesare o serie de clarificări cu privire la responsabilităţi distincte la nivelul Uniunii şi al statelor membre. Spre exemplu, regulamentul ar face Agenţia Uniunii Europene pentru Programul Spaţial (EUSPA) responsabilă de supravegherea anumitor furnizori de servicii de date din întreaga UE, chiar dacă agenţiile naţionale supraveghează în mod tradiţional comunicaţiile, observarea Pământului şi datele legate de apărarea naţională. Propunerea nu menţionează rolul ESA şi al structurilor planificate ale Comandamentului Spaţial al UE/SSA, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la suprapuneri sau la o guvernanţă inconsistentă;
b) propunerea de regulament ar trebui să includă standarde internaţionale cheie în domeniul siguranţei, securităţii şi sustenabilităţii spaţiale, pentru a preveni normele tehnice duplicate sau contradictorii. Spre exemplu, în domeniul securităţii cibernetice, standarde precum ISO 27001 sau cele mai bune practici din industrie ar putea fi luate în considerare ca modalităţi de a îndeplini cerinţele legii;
c) sunt necesare clarificări cu privire la modul în care se vor coordona EUSPA, ESA, agenţiile spaţiale naţionale şi autorităţile de securitate. Legea spaţială a UE ar trebui să definească în mod explicit mecanisme de coordonare, spre exemplu, ar trebui încheiate acorduri formale între EUSPA şi ESA şi să se aibă în vedere iniţiative mai ample, cum ar fi Parteneriatul UE pentru supraveghere şi urmărire spaţială (EUSST) şi Consiliul Spaţial sau cadrul de partajare a informaţiilor preconizat de strategia spaţială;
d) sunt necesare clarificări explicite cu privire la relaţia dintre Legea spaţială a UE şi NIS2; e) este necesară simplificarea procedurii de raportare a incidentelor: spre exemplu, acestea ar trebui raportate către un portal unic care să informeze atât EUSPA, cât şi CSIRT naţional relevant. Această abordare ar consolida securitatea cibernetică în întregul sector spaţial, fără duplicare sau confuzie; f) regulamentul ar trebui să impună un acord formal de cooperare între Comisia Europeană/EUSPA şi ESA, având în vedere expertiza tehnică valoroasă a ESA în proiectarea navelor spaţiale, standardele de siguranţă şi operaţiunile misiunilor. UE ar trebui să valorifice acest lucru, mai degrabă decât să îl dubleze. ESA ar putea fi invitată să dezvolte standarde tehnice sau să efectueze evaluări independente ca parte a procesului de autorizare al UE (cu măsuri adecvate);
g) regulamentul ar trebui să încurajeze statele membre să menţină şi să dezvolte capacităţi naţionale de supraveghere spaţială care să contribuie la Parteneriatul UE pentru supraveghere şi urmărire spaţială; h) în ceea ce priveşte securitatea cibernetică, propunerea de regulament ar trebui să susţină înfiinţarea unui ISAC spaţial al UE care să conecteze operatorii spaţiali, EUSPA şi centrele cibernetice naţionale - CERT-RO din România; i) este necesară menţionarea clară în prezentul document sau în documentele însoţitoare a faptului că cerinţele privind dubla utilizare şi spaţiul militar sunt abordate prin alte iniţiative, precum Strategia spaţială a UE pentru securitate şi apărare, programul de conectivitate securizată (IRIS2) sau acorduri dedicate ale Consiliului. Documentul ar trebui să menţioneze faptul că vine în completarea acestor eforturi prin stabilirea unor norme de bază pentru partea civilă, fără a aduce atingere programelor clasificate sau naţionale. Proiectele-pilot privind conştientizarea domeniului spaţial, exerciţiile comune şi îmbunătăţirea accesului securizat la spaţiu ar trebui să se desfăşoare în paralel. Prin menţinerea unei delimitări clare, legislaţia spaţială ar putea spori securitatea generală, fără a încălca suveranitatea în materie de apărare;
j) textul final al propunerii de regulament ar trebui să completeze Directiva NIS2 şi Directiva CER. Drept urmare, este necesară introducerea unei declaraţii explicite în regulament conform căreia, dacă un operator spaţial este deja clasificat drept entitate esenţială sau importantă în temeiul NIS2/CER (de exemplu, un furnizor major de comunicaţii prin satelit sau o staţie terestră critică), atunci respectarea acestor regimuri este considerată a îndeplini obligaţiile de securitate cibernetică prevăzute în legislaţia spaţială;
k) regulamentul ar trebui să se abţină de la impunerea oricăror taxe noi excesive, mandate de asigurare sau garanţii financiare dincolo de ceea ce este absolut necesar; l) este necesară evitarea duplicării cerinţelor de asigurare, având în vedere faptul că multe state membre impun deja asigurări de lansare şi pe orbită pentru operatori, în temeiul legislaţiei naţionale, în conformitate cu cadrul de răspundere al Tratatului privind spaţiul cosmic.
Un mandat suplimentar de asigurare la nivelul UE ar putea exclude preţurile întreprinderilor mai mici. Dacă este necesară o garanţie financiară comună, aceasta ar trebui să fie proporţională cu riscul misiunii şi, eventual, să fie anulată pentru sateliţii mici cu risc scăzut.
ART. 3 Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite instituţiilor europene.
Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 octombrie 2025, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA ABRUDEAN
Bucureşti, 27 octombrie 2025. Nr. 120.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
