Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECRET nr. 32 din 30 ianuarie 1954  pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECRET nr. 32 din 30 ianuarie 1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice

EMITENT: Consiliul de Stat
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 32 din 31 ianuarie 1954
    CAP. 1
    Dispoziţiuni referitoare la Codul Familiei
    ART. 1
    Validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei se stabileşte potrivit cu dispoziţiunile legii în vigoare la data încheierii ei.
    Cu toate acestea, în cazul cînd căsătoria este nulă sau anulabila potrivit legii anterioare, însă valabilă potrivit Codului Familiei, ori dacă, după încheierea căsătoriei, a intervenit oricînd un fapt care, potrivit dispoziţiunilor acestui Cod, acoperă nulitatea, căsătoria nu mai poate fi declarata nulă sau nu mai poate fi anulată după intrarea în vigoare a Codului, chiar dacă la această dată acţiunea în declarare a nulităţii sau cea în anulare este în curs de judecată.

    ART. 2
    În cazul nulităţii căsătoriei, copilul din căsătoria declarata nulă, dacă se afla în viaţa la data intrării în vigoare a Codului Familiei, are de la data conceptiei situaţia unui copil din căsătorie, chiar dacă ambii soţi au fost de rea credinţa la încheierea acesteia şi chiar dacă hotărîrea judecătorească de declarare a nulităţii căsătoriei a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei.
    Drepturile de moştenire dobîndite potrivit legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, rămîn neatinse.

    ART. 3
    Oricînd s-ar fi căsătorit, sotii, cît priveşte relaţiile lor personale, sînt supuşi, de la data intrării sale în vigoare, dispoziţiunilor Codului Familiei.

    ART. 4
    Sotii vor fi supuşi, de la data intrării în vigoare a Codului Familiei, dispoziţiunilor acestui Cod în privinta relaţiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei şi oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convenţional, de mai înainte.
    Bunurile ce sotii au la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispoziţiunilor acestui Cod.
    Calitatea de bun comun, dobîndită în temeiul dispoziţiunilor de mai sus, nu poate fi opusă celor de al treilea care, la data intrării în vigoare a Codului Familiei, sînt titulari ai vreunui drept real asupra acelui bun.

    ART. 5
    Dovada ca un bun este propriu se va putea face, între soţi, prin orice mijloc de proba.
    În cazul căsătoriilor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, dovada ca un bun este propriu se va putea face, de toţi cei interesaţi, prin orice mijloc de proba, chiar faţă de cei de al treilea.

    ART. 6
    În relaţiile patrimoniale dintre sotii membri ai unei gospodării agricole colective, dispoziţiunile Codului Familiei privitoare la bunurile soţilor se intregesc cu dispoziţiunile speciale ale statutului model al gospodariilor agricole colective.

    ART. 7
    Dispoziţiunile Codului Familiei privitoare la divorţ se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare.
    Căsătoria încheiată înainte de intrarea în vigoare a Codului va putea fi desfăcută potrivit dispoziţiunilor acestuia, chiar dacă motivul pe care se întemeiază cererea nu era cauza de divorţ potrivit prevederilor legii anterioare. Dispoziţiunile alineatului de faţa se aplică chiar şi cererilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului Familiei.
    Divorţul produce efectele stabilite de legea în vigoare la data cînd s-a pronunţat hotărîrea rămasă definitivă.
    Cu toate acestea, dispoziţiunile hotărîrilor judecătoreşti, privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divortaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, vor putea fi modificate potrivit dispoziţiunilor art. 44 din Codul Familiei, de autoritatea tutelara, de cîte ori schimbarea împrejurărilor justifica o asemenea măsura.

    ART. 8
    Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice alta acţiune privitoare la starea civilă, este supusă dispoziţiunilor Codului Familiei şi produce efectele prevăzute de acest Cod şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea lui în vigoare, chiar dacă cererea se afla în curs de judecată.
    Acţiunea în stabilire a paternităţii copilului din afară căsătoriei, născut înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, se poate porni în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestui Cod, dispoziţiunile art. 60 din Codul Familiei fiind aplicabile.
──────────
    A se vedea DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 522 din 5 octombrie 2023, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural şi ale art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1050 din 21 noiembrie 2023.
──────────

    Recunoaşterile valabile făcute potrivit legilor anterioare, precum şi hotărîrile declarative de paternitate rămase definitive la data intrării în vigoare a Codului Familiei, vor produce efectele prevăzute de acest Cod. Cît priveşte numele copiilor a căror filiatie a fost stabilită, prin recunoaştere sau hotărîre judecătorească, înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, aceştia rămîn cu numele dobîndit potrivit legii în vigoare la data stabilirii filiaţiei; ei vor putea cere însă, în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, să se facă aplicaţiunea dispoziţiunilor art. 64 din acest Cod.
    Drepturile de moştenire dobîndite potrivit legii în vigoare la data deschiderii succesiunii rămîn neatinse.

    ART. 9
    Adoptiile şi infierile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei rămîn supuse legilor în vigoare la data cînd au fost încuviinţate, numai în ce priveşte validitatea lor. Toate celelalte dispoziţiuni din Codul Familiei privitoare la înfiere vor fi aplicabile, de la data intrării în vigoare a acestui Cod, atît adopţiilor, cît şi infierilor încuviinţate înainte de această dată.
    Cererile de adopţie şi de înfiere, în curs de soluţionare în faţa instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a Codului Familiei, rămîn în competenţa acestor instanţe, soluţionarea lor facindu-se însă potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei.

    ART. 10
    Obligaţia de întreţinere stabilită prin hotărîre judecătorească sau prin contract, înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, va continua să-şi producă efectele numai dacă este în folosul şi în sarcina unor persoane care, potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei, îndeplinesc condiţiile cerute pentru a avea dreptul şi a fi obligate la întreţinere şi numai în măsura prevăzută de acest Cod.
    Pensiile de întreţinere stabilite în baza art. 14 al Decretului nr. 130 din 2 Aprilie 1949, prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, rămîn în fiinta.

    ART. 11
    Dispoziţiunile Codului Familiei privitoare la drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copii, precum şi la tutela minorului, se vor aplica şi în privinta copiilor care sînt minori la data intrării în vigoare a Codului Familiei.
    Minorii care, la data intrării în vigoare a Codului Familiei, avînd un părinte în viaţa, se afla, potrivit dispoziţiunilor legale anterioare, sub tutela, trec sub ocrotirea părintească, dacă nu intră în prevederile Codului Familiei privitoare la instituirea tutelei minorului. Dispoziţiunile art. 140 şi 141 din Codul Familiei vor fi aplicabile în mod corespunzător; dacă tutore a fost părintele, acesta este scutit de prezentarea dării de seama generale.

    ART. 12
    Dispoziţiunile Codului Familiei privitoare la încredinţarea copiilor unei alte persoane decît părinţii lor ori unei instituţii de ocrotire, precum şi cele privitoare la decăderea părinţilor din drepturile părinteşti, se vor aplica, de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, chiar dacă faptele care ar putea indreptati aceste măsuri s-au intimplat înainte de această dată.
    Dispoziţiunile alineatului precedent se vor aplica şi cererilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului Familiei.

    ART. 13
    Părinţii care, înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, au fost decăzuţi din drepturile părinteşti, lipsiţi în parte sau vremelnic de exerciţiul acestor drepturi, vor putea fi repuşi în drepturile lor părinteşti sau în exerciţiul acestor drepturi, potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei.

    ART. 14
    Persoanele aflate la data intrării în vigoare a Codului Familiei sub tutela, curatela, consiliu judiciar sau alte măsuri de ocrotire vor fi supuse, cît priveşte capacitatea lor sau măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispoziţiunile acestui Cod privitoare la tutela sau curatela.
    În acest scop, instanţele judecătoreşti, din oficiu sau la cerere, vor examina toate cauzele în care s-au instituit măsuri de ocrotire potrivit legilor anterioare şi, după caz, vor dispune:
    a) înlocuirea măsurilor de ocrotire instituite potrivit legilor anterioare prin instituirea tutelei sau curatelei, dacă potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei este cazul să se instituie o asemenea măsura. În termen de 15 zile de la pronunţarea hotărîrii, instanţa va inainta dosarul autorităţii tutelare, care va proceda potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei privitoare, după caz, la tutela sau curatela. Dispoziţiunile art. 145 alin. 2 din Codul Familiei se vor aplica prin asemănare;
    b) desfiinţarea măsurilor de protecţie instituite potrivit legilor anterioare, dacă potrivit dispoziţiunilor Codului Familiei nu este cazul să se instituie nici tutela şi nici curatela. În acest caz, instanţa însăşi va face în mod corespunzător aplicaţiunea dispoziţiunilor art.140 şi 141 din Codul Familiei.
    Pînă la pronunţarea hotărîrii, măsurile de ocrotire existente se menţin, acelea privitoare la tutela minorului sau la tutela interzisului functionînd potrivit dispoziţiunilor corespunzătoare ale Codului Familiei. Celelalte măsuri de ocrotire vor funcţiona potrivit dispoziţiunilor legii aplicabile la data cînd Codul Familiei a intrat în vigoare.

    ART. 15
    În aplicarea art. 14 lit. a din prezentul decret starea de imbecilitate prevăzută de Codul Civil se va socoti, în înţelesul Codului Familiei, debilitate mintală, iar starea de sminteala ori nebunie cu furie, prevăzută de Codul Civil, se va socoti, în înţelesul Codului Familiei, alienatie mintală.

    ART. 16
    Cererile privitoare la orice măsuri de ocrotire, făcute în baza legilor anterioare şi aflate în curs de judecată la intrarea în vigoare a Codului Familiei, vor fi soluţionate, de instanţele judecătoreşti, potrivit dispoziţiunilor acestui Cod.

    ART. 17
    În cazul prevăzut de art. 14 lit. a din prezentul decret, persoanele care, potrivit legilor anterioare, erau însărcinate cu exercitarea măsurilor de ocrotire vor fi menţinute de către instanţa judecătorească, după caz, în sarcina de tutor sau curator, afară dacă, potrivit legii, nu pot avea aceasta calitate. Cererea prin care tutorul sau curatorul refuza sarcina tutelei sau curatelei sau reclama înlocuirea, se va putea face ulterior, la autoritatea tutelara.

    ART. 18
    Validitatea actelor juridice încheiate de incapabili, singuri sau prin reprezentanţii lor legali ori cu încuviinţarea celor ce-i asistau înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, se stabileşte potrivit cu dispoziţiunile legii în vigoare la data încheierii lor.

    ART. 19
    Acceptarea moştenirii cuvenită unui minor, indiferent de vîrsta sau unei persoane pusă sub interdicţie, va fi socotită întotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar.

    ART. 20
    Ipoteca legală asupra bunurilor tutorilor se stinge de drept, pe data intrării în vigoare a Codului Familiei.
    Pentru radierea inscripţiei acestei ipoteci va fi suficienta cererea tutorului.

    ART. 21
    Dreptul de folosinţă legală al părinţilor asupra bunurilor copilului lor minor încetează pe data intrării în vigoare a Codului Familiei.
    În cazul cînd copilul are şi alte bunuri decît cele de uz personal, părinţii sînt obligaţi ca, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a Codului Familiei, sa alcatuiasca inventarul lor şi sa-l supună autorităţii tutelare spre verificare şi aprobare.

    ART. 22
    Îndepărtarea tutorilor se va putea dispune numai potrivit prevederilor Codului Familiei, chiar dacă faptele, care ar putea indreptati această măsură, s-au intimplat înainte de intrarea în vigoare a acestui Cod.
    Cererile de îndepărtare a tutorului, aflate în curs, se vor soluţiona de instanţele judecătoreşti, înainte ca acestea sa trimită dosarele, potrivit dispoziţiunilor art. 14 din prezentul decret, autorităţii tutelare.

    ART. 23
    În cazul prevăzut de art. 55 din Codul Familiei, prescripţia începută sub regimul Codului Civil nu se va socoti îndeplinită decît la expirarea termenului prevăzut de Codul Familiei.

    ART. 24
    În cazul prevăzut de art. 60 alin. 1 din Codul Familiei, prescripţia începută sub regimul legii anterioare se va socoti îndeplinită la expirarea unui termen de un an de la data intrării în vigoare a Codului Familiei, afară numai dacă termenul prevăzut de legea anterioară expira mai curînd.
    Dispoziţiunile alineatului precedent sînt aplicabile şi prescripţiei prevăzută de art. 60 alin. 3 din Codul familiei, în cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tata.
    Dacă un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărîri judecătoreşti rămasă definitivă înainte de data intrării în vigoare a Codului Familiei, termenul de un an prevăzut de art. 60 alin. 2 din acest Cod va curge de la data intrării sale în vigoare.
    Dispoziţiunile alineatului precedent sînt aplicabile şi prescripţiei prevăzute de art. 60 alin. 3 din Codul Familiei, în cazul în care pretinsul tata a prestat copilului întreţinere.

    CAP. 2
    Dispoziţiile referitoare la Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice
    ART. 25
    De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acţiunea în anulare pentru leziune se restringe la minorii care, avînd vîrsta de patrusprezece ani împliniţi, încheie singuri, fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, acte juridice pentru a căror validitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.
    Actele juridice, ce se încheie de minorii care nu au împlinit vîrsta de patrusprezece ani, sînt anulabile pentru incapacitate, chiar dacă nu este leziune.
    Minorii care nu au împlinit vîrsta de patrusprezece ani nu răspund pentru fapta lor ilicită decît dacă se dovedeşte ca au lucrat cu discernămînt.

    ART. 26
    Dispoziţiile art. 16 şi 17 din Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, vor fi aplicabile chiar şi în cazul cînd ultimile ştiri din care rezultă ca cel ce lipseşte de la domiciliul sau era în viaţa s-au primit la o dată anterioară intrării în vigoare a acestui decret, ori cînd faptele prevăzute de art. 16 alin. 3 s-au intimplat înainte ca Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice sa fi intrat în vigoare.
    Dispoziţiile art. 16, 17 şi 19 din Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice se vor aplica şi cererilor ce se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

    ART. 27
    Dispoziţiile art. 18 alineat final şi art. 20 din decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice sînt aplicabile şi în cazul celor a căror moarte a fost declarata înainte de intrarea în vigoare a acestui decret.

    ART. 28
    De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, persoanele juridice existente la această dată vor fi supuse, în totul, dispoziţiilor acestui decret.

    ART. 29
    De la data intrării în vigoare a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, dispoziţiile art. 54-56 inclusiv ale acestuia se vor aplica şi atingerilor aduse drepturilor personale nepatrimoniale anterior acestei date.
    Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi cererilor în curs de judecată.

    CAP. 3
    Dispoziţiile de procedura civilă legate de Codul Familiei şi Decretul persoanelor fizice şi juridice
    ART. 30
    Preşedintele instanţei sesizată cu o cerere de punere sub interdicţie va lua măsuri ca cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua şi părerea unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută, se găseşte internat într-o instituţie sanitară, va lua şi părerea medicului sub supravegherea căruia se afla.
    Preşedintele instanţei sesizează totodată autoritatea tutelara de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul Familiei, referitoare la numirea curatorului.

    ART. 31
    Luînd concluziile procurorului, instanţa tutelara va putea dispune internarea provizorie a celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, pe timp de cel mult şase saptamini, dacă observarea mai îndelungată a stării lui mintale este necesară, potrivit avizului unui medic specialist, iar aceasta observare nu se poate face în alt mod.

    ART. 32
    După ce primeşte rezultatul cercetărilor şi avizul comisiei de medici specialişti, precum şi, dacă va fi cazul, părerea medicului instituţiei sanitare, preşedintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunind citirea părţilor. Cererea şi toate înscrisurile depuse se vor comunică celui a cărui punere sub interdicţie este cerută.

    ART. 33
    Judecata se va face ascultînd concluziile procurorului.
    La termenul de judecată, instanţa va asculta pe cel a cărui punere sub interdicţie este cerută, pentru a constata starea sa mintală.
    Dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută nu este în stare să se înfăţişeze la instanţa, el va fi ascultat, în prezenta procurorului, la locul unde se afla.

    ART. 34
    Prin îngrijirea instanţei, hotărîrea de punerea sub interdicţie, rămasă definitivă, se va publică în extras într-un ziar indicat de instanţa.
    Instanţa judecătorească va comunică autorităţii tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, hotărîrea data asupra cererii de punere sub interdicţie, pentru ca autoritatea tutelara sa dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz ca instanţa a hotărît punerea sub interdicţie, sa dispună numirea unui tutor.

    ART. 35
    Ridicarea interdicţiei se face cu aceeaşi procedura şi publicitate, ca şi pronunţarea ei.

    ART. 36
    Cererea de declarare a dispariţiei unei persoane se introduce la instanţa judecătorească în circumscripţia căreia aceasta persoana şi-a avut ultimul domiciliu.

    ART. 37
    Primind cererea, preşedintele instanţei judecătoreşti dispune ca, prin organele Sfatului Popular şi prin organele Militiei, să se culeagă cît mai multe informaţii cu privire la persoana a carei dispariţie se cere a fi declarata.
    Totodată, va dispune să se facă la ultimul domiciliu al acestuia, la Sfatul Popular şi prin ziar, publicaţii despre cerere, cu invitaţia ca orice persoană, care ar putea da informaţii pentru soluţionarea cererii, să le comunice instanţei.
    Preşedintele instanţei va putea sesiza autoritatea tutelara, de la domiciliul celui a cărui dispariţie se cere a fi declarat, spre a se face, dacă este cazul, aplicarea art. 152 din Codul Familiei referitoare la numirea curatorului.

    ART. 38
    După trecerea a 30 de zile de la facerea publicaţiilor prevăzute de art. 37 alin. 2 din prezentul decret, preşedintele va fixa termen de judecată, cu citarea părţilor. Persoana a carei dispariţie se cere a fi declarata se citeaza la ultimul domiciliu; în caz cînd a avut un mandatar general, va fi citat şi acesta.
    Judecata se va face ascultînd concluziile procurorului.

    ART. 39
    Prin îngrijirea instanţei, hotărîrea de declarare a dispariţiei, rămasă definitivă, se va afişa timp de 30 de zile la usa instanţei de fond şi a Sfatului Popular al ultimului domiciliu al celui dispărut şi se va publică în extras într-un ziar indicat de instanţa.
    De asemenea, hotărîrea va putea fi comunicată autorităţii tutelare spre a se face, dacă va fi cazul, aplicarea art. 16 alin. 1 din Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

    ART. 40
    Pentru declararea morţii prin hotărîre judecătorească se va urma potrivit art. 36-38 inclusiv, din prezentul decret, care se aplică în mod corespunzător.

    ART. 41
    Hotărîrea de declarare a morţii, rămasă definitivă va fi comunicată serviciului de stare civilă pentru a fi înscrisă în registrul de stare civilă.

    ART. 42
    Cererea de anulare a hotărîrii care declara moartea unei persoane, în cazul prevăzut de art. 20 din Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, se face la instanţa care a pronunţat hotărîrea.
    Judecata se face de urgenta cu citirea persoanelor care au fost părţi la procedura declarativă de moarte şi ascultînd concluziile procurorului.
    În cazul în care se dovedeşte ca cel declarat mort trăieşte, instanţa va anula hotărîrea, dispunind să se comunice aceasta serviciului de stare civilă pentru a se face cuvenită rectificare în registrul actelor de stare civilă.

    ART. 43
    Dispoziţiile art. 42 din prezentul decret sînt aplicabile prin asemănare şi în caz de rectificare a datei morţii în temeiul art. 18 alin. final din Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

    CAP. 4
    Dispoziţiuni finale
    ART. 44
    Sotii sînt îndreptăţiţi ca, de comun acord, sa ceara înscrierea în cartea funciară a dreptului soţilor asupra unui bun comun sau menţionarea calităţii de bun comun în registrul de transcripţii, pe marginea actului de dobîndire.

    ART. 45
    La art. 615 din Codul de procedură civilă se adauga următorul alineat final:
    "Cererea de divorţ se judeca fără a se incerca împăcarea soţilor, în cazul cînd se întemeiază pe alienatia mintală cronica dau debilitatea mintală cronica ori pe o grava boala şi contagioasa a soţului împotriva căruia divorţul este cerut ori dacă acesta este condamnat la o pedeapsă privată de libertate de cel puţin 3 ani sau dacă este declarat dispărut prin hotărîre judecătorească."

    ART. 46
    Inventarul prevăzut de art. 105 şi 126 din Codul Familiei va cuprinde descrierea amănunţită a bunurilor, arătarea calităţii şi cantităţii lor, precum şi pe cît este cu putinta, evaluarea lor.

    ART. 47
    În materiile reglementate de Codul Familiei şi Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, procurorul are dreptul, de la data intrării lor în vigoare, sa intervină în orice faza a procesului, dacă socoteşte ca aceasta este necesar pentru apărarea intereselor statului sau ale oamenilor muncii.
    Tot astfel, el va putea introduce cereri de chemare în judecata, dar numai în cazurile în care aceasta este cu putinta potrivit caracterului drepturilor prevăzute de Codul Familiei şi Decretul privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, precum şi în cazul nerespectării art. 134 din Codul Civil.

    ART. 48
    Societăţile comerciale rămîn supuse legilor comerciale şi celorlalte dispoziţiuni ce le privesc.

    ART. 49
    Pe data intrării în vigoare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, se abroga: dispoziţiunile art. 6-133 inclusiv şi art. 1.223-1.293 inclusiv, din Codul civil, în măsura în care nu au fost abrogate anterior; dispoziţiunile Legii XX/1877 şi VI/1885 privitoare la tutele şi curatela, în măsura în care nu au fost abrogate anterior; art. 602-606 inclusiv, art. 677-691 inclusiv şi art. 698-709 inclusiv din Codul de procedură civilă; Legea pentru declararea morţii prezumate a celor dispăruţi din 4 Martie 1941, Decretul nr. 130 din 2 Aprilie 1949, Decretul nr. 131 din 2 Aprilie 1949, Decretul nr. 185 din 30 Aprilie 1949, decretul nr. 182 din 19 Octombrie 1951 , precum şi orice alte legi şi dispoziţiuni contrarii.
    Bucureşti, 30 Ianuarie 1954.


    -----------------------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016