Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECRET nr. 253 din 31 august 1961  privind ratificarea de catre Republica Populara Romana a Conventiei asupra marii teritoriale si zonei contigui si a Conventiei asupra marii libere, precum si aderarea Republicii Populare Romane la Conventia asupra platoului continental, incheiate la Geneva, la 29 aprilie 1958    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECRET nr. 253 din 31 august 1961 privind ratificarea de catre Republica Populara Romana a Conventiei asupra marii teritoriale si zonei contigui si a Conventiei asupra marii libere, precum si aderarea Republicii Populare Romane la Conventia asupra platoului continental, incheiate la Geneva, la 29 aprilie 1958

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 25 din 14 octombrie 1961
Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane decreteazã:

ART. 1
Republica Populara Romana ratifica Convenţia asupra marii teritoriale şi zonei contigui, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958 şi confirma rezervele fãcute cu ocazia semnãrii, şi anume:
a) rezerva la articolul 20: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca navele de stat se bucura de imunitate în apele teritoriale strãine şi ca aplicarea mãsurilor prevãzute în acest articol poate sa aibã loc pentru aceste nave numai cu acordul statului sub pavilionul cãruia ele navigheaza".
b) rezerva la articolul 23: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca statul riveran are dreptul de a stabili ca trecerea navelor de rãzboi strãine prin apele sale teritoriale este subordonata unei aprobãri prealabile".
ART. 2
Republica Populara Romana ratifica Convenţia asupra marii libere, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958 şi confirma rezerva precum şi declaraţia facuta cu ocazia semnãrii, şi anume:
a) rezerva la articolul 9: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca principiul de drept internaţional dupã care o nava este supusã în marea libera numai jurisdicţiei statului sub al cãrui pavilion navigheaza se aplica la toate navele de stat, indiferent de scopul pentru care sînt folosite".
b) declaraţie: "Guvernul Republicii Populare Romane considera ca definitia pirateriei astfel cum este formulatã în art. 15 din Convenţia asupra marii libere nu cuprinde unele acţiuni care potrivit dreptului internaţional contemporan trebuie sa fie socotite ca fiind acte de piraterie".
ART. 3
Republica Populara Romana adera la Convenţia asupra platoului continental, încheiatã la Geneva, la 29 aprilie 1958.

Preşedintele
Consiliului de Stat
GHEORGHE GHEORGHIU DEJ


Convenţie*)
Asupra marii teritoriale şi zonei contigui

---------
*) Traducere

Statele pãrţi la prezenta Convenţie
Au cãzut de acord asupra urmãtoarelor dispoziţii:

PARTEA ÎNTÂIA
Marea teritorialã

Secţiunea I
Dispoziţii generale

ART. 1
1. Suveranitatea statului se întinde, în afarã teritoriului sau şi a apelor sale interioare, asupra unei zone a marii adiacenta coastelor sale, denumita mare teritorialã.
2. Aceasta suveranitate se exercita în condiţiile fixate de dispoziţiile prezentelor articole şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional.
ART. 2
Suveranitatea Statului riveran se extinde şi asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului marii şi subsolului ei.

Secţiunea II
Limitele marii teritoriale

ART. 3
Sub rezerva dispoziţiilor contrare din prezentele articole, linia de baza normalã care serveşte la mãsurarea latimii marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul coastei asa cum este indicatã pe hartile marine la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran.
ART. 4
1. În regiunile în care linia coastei prezintã crestaturi şi sinuozitati adânci, sau dacã exista grupuri de insule de-a lungul coastei, în imediata apropiere a acesteia, poate fi adoptatã metoda liniilor de baza drepte legand puncte apropiate pentru trasarea liniei de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale.
2. Traseul acestor linii de baza nu trebuie sa se departeze, într-un mod apreciabil, de direcţia generalã a coastei, şi intinderile de mare situate înãuntrul acestor linii trebuie sa fie suficient legate de domeniul terestru, pentru a putea fi supuse regimului apelor interioare.
3. Liniile de baza nu pot fi trasate spre ridicaturile de teren ce rãmân descoperite în timpul refluxului sau sa porneascã de la acestea, decât în cazul când pe ele sunt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii.
4. În cazurile în care metoda liniilor de baza se aplica conform dispoziţiilor paragrafului 1, se tine seama, pentru determinarea anumitor linii de baza, de interesele economice specifice regiunii respective, a cãror realitate şi importanta sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungatã.
5. Sistemul liniilor de baza drepte nu poate fi aplicat de cãtre un Stat în asa fel încât sa intrerupa legatura dintre marea teritorialã a altui Stat şi largul marii.
6. Statul riveran trebuie sa indice în mod clar liniile de baza drepte pe hartile marine, asigurând acestora o publicitate suficienta.
ART. 5
1. Apele situate înãuntrul liniei de baza a marii teritoriale, în fata uscatului, fac parte din apele interioare ale Statului.
2. În cazul în care stabilirea unei linii de baza drepte, conform articolului 4, are ca rezultat inglobarea, ca ape interioare a unor zone care erau mai înainte considerate ca fãcând parte din marea teritorialã sau din marea libera, dreptul de trecere inofensiva prevãzut de articolele 14-23 se aplica acestor ape.
ART. 6
Limita exterioarã a marii teritoriale este constituitã de linie având fiecare punct la o distanta egala cu lãţimea marii teritoriale masurata din punctul cel mai apropiat al liniei de baza.
ART. 7
1. Prezentul articol nu se referã decât la golfurile la care un singur Stat este riveran.
2. În sensul prezentelor articole, un golf este o crestatura bine marcata a carei patrundere în uscat, în raport cu lãţimea deschizaturii, este astfel încât conţine ape inconjurate de coasta şi constituie mai mult decât o simpla inflexiune a coastei. Totuşi, o crestatura nu este consideratã drept un golf decât dacã suprafata sa este egala sau superioarã aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia trasa de-a curmezisul intrãrii crestaturii.
3. În scopul stabilirii mãsurãtorilor, suprafata unei crestaturi este cea cuprinsã între linia refluxului în jurul ţãrmului crestaturii şi linia trasata între liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul este trasat luându-se ca diametru suma liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafata insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsã în suprafata totalã a acesteia.
4. Dacã distanta între liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf nu trece peste 24 mile, poate fi trasata o linie de demarcatie între aceste doua linii ale refluxului iar apele astfel închise de aceasta linie sunt considerate ca ape interioare.
5. În cazul în care distanta dintre liniile refluxului punctelor de intrare naturale ale unui golf trece peste 24 mile, o linie de baza dreapta de 24 mile este trasata în interiorul golfului, în asa fel încât sa inchida cea mai mare suprafata de apa care ar putea fi delimitata printr-o linie de aceasta lungime.
6. Dispoziţiile precedente nu se aplica golfurilor numite "istorice", nici în cazurile în care se aplica sistemul liniilor de baza drepte prevãzute la articolul 4.
ART. 8
În scopul delimitãrii marii teritoriale, instalaţiile permanente fãcând parte integrantã din sistemul portuar şi care înainteazã cel mai mult spre larg sunt considerate ca fãcând parte din coasta.
ART. 9
Radele care servesc în mod normal încãrcãrii, descãrcãrii şi ancorarii navelor şi care, în alte condiţii, ar fi situate, total sau în parte, în afarã traseului general al limitei exterioare a marii teritoriale vor fi incluse în marea teritorialã. Statul riveran trebuie sa delimiteze precis aceste rade şi sa le indice pe hartile marine cu limitele lor, care trebuie sa facã obiectul unei publicaţii suficiente.
ART. 10
1. O insula este o întindere naturala de pãmânt inconjurata de apa, care rãmâne descoperitã în timpul fluxului.
2. Marea teritorialã a insulei este masurata conform dispoziţiilor prezentelor articole.
ART. 11
1. Prin terenuri care pot rãmâne descoperite trebuie sa se înţeleagã ridicaturile naturale de teren care sunt inconjurate de mare şi care sunt neacoperite în timpul refluxului dar acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite se gãsesc, total sau parţial, la o distanta de uscat sau de o insula care nu depãşeşte lãţimea marii teritoriale, linia refluxului acestor terenuri poate fi luatã ca linie de baza pentru a mãsura lãţimea marii teritoriale.
2. În cazurile în care terenurile care pot rãmâne descoperite sunt în totalitatea lor separate de uscat sau de o insula printr-o distanta superioarã latimii marii teritoriale, ele n-au mare teritorialã proprie.
ART. 12
1. În cazul când coastele a doua State sunt aşezate în fata sau sunt limitrofe, niciunul dintre aceste State nu au dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele sa-şi extindã marea sa teritorialã peste linia mediana ale carei puncte sunt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se mãsoarã lãţimea marii teritoriale a fiecãruia dintre cele doua state. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplica însã în cazurile în care, din cauza unor titluri istorice sau alte împrejurãri speciale, este necesar ca marea teritorialã a celor doua State sa fie delimitata în alt mod decât se prevede în aceste dispoziţii.
2. Linia de demarcare între marile teritoriale a doua State ale cãror coaste sunt aşezate fata în fata sau sunt limitrofe, este trasata pe hartile marine întocmite la scara mare, recunoscuta oficial de Statele riverane.
ART. 13
Dacã un fluviu se vãrsa în mare fãrã a forma estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limite ale refluxului pe tarmuri.

SECŢIUNEA III
Dreptul de trecere inofensiva
Subsectiunea A
Reguli aplicabile tuturor navelor

ART. 14
1. Sub rezerva dispoziţiilor din prezentele articole, navele tuturor statelor riverane sau neriverane, se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorialã.
2. Trecerea este faptul de a naviga în marea teritorialã fie pentru a o traversa fãrã a intra în apele interioare, fie pentru a intra în apele interioare, fie pentru a se indrepta spre larg, venind din apele interioare.
3. Trecerea cuprinde dreptul de oprire şi de ancorare, dar numai în mãsura în care oprirea sau ancorarea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun navei din motive de forta majorã sau primejdie.
4. Trecerea este inofensiva atât timp cat nu aduce atingerea pãcii, ordinii sau securitãţii statului riveran. Aceasta trecere trebuie sa se efectueze în conformitate cu prezentele articole şi alte reguli ale dreptului internaţional.
5. Trecerea navelor de pescuit strãine nu este consideratã ca inofensiva dacã acestea nu se conformeazã legilor şi regulamentelor pe care Statul riveran poate sa le dicteze şi sa le publice în scopul de a le interzice pescuitul în marea teritorialã.
6. Navele submarine trebuie sa treacã la suprafata şi sa arboreze pavilionul lor.
ART. 15
1. Statul riveran nu trebuie sa împiedice trecerea inofensiva prin marea teritorialã.
2. Statul riveran trebuie sa facã cunoscut, într-un mod adecvat, toate pericolele pe care le cunoaşte şi care ameninta navigaţia în marea sa teritorialã.
ART. 16
1. Statul riveran poate sa ia, în marea sa teritorialã, mãsurile necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva.
2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptã spre apele interioare, Statul riveran are de asemenea dreptul de a lua mãsurile necesare, pentru a preveni orice încãlcare a condiţiilor cãrora le este subordonata admiterea acestor nave în apele respective.
3. Sub rezerva dispoziţiilor din paragraful 4, Statul riveran poate, fãrã discriminare între navele strãine, sa suspende temporar, în zone determinate ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor strãine, dacã aceasta suspendare este indispensabila pentru protecţia securitãţii sale. Suspendarea nu va avea efect decât dupã publicarea ei în modul cuvenit.
4. Trecerea inofensiva a navelor strãine nu poate fi suspendatã în stramtori care, legand o parte a marii libere cu o alta parte a marii libere sau cu marea teritorialã a unui Stat strãin servesc navigaţiei internaţionale.
ART. 17
Navele strãine care exercita dreptul de trecere inofensiva trebuie sa se conformeze legilor şi regulamentelor edictate de Statul riveran în conformitate cu prezentele articole şi cu alte reguli ale dreptului internaţional, şi în special legilor şi regulamentelor privind transporturile şi navigaţia.

Subsectiunea B
Reguli aplicabile navelor de comerţ

ART. 18
1. Nu se pot percepe taxe de la navele strãine pentru simpla lor trecere prin marea teritorialã.
2. Nu se pot percepe taxe de la o nava strãinã trecând prin marea teritorialã decât pentru remunerarea unor servicii determinate fãcute acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fãrã discriminare.
ART. 19
1. Jurisdicţia penalã a statului riveran nu va fi exercitatã la bordul unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru arestarea unei persoane sau efectuarea actelor de instrucţie ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acelei nave, în timpul trecerii, cu excepţia urmãtoarelor cazuri:
a) dacã consecinţele infracţiunii ating Statul riveran;
b) dacã infracţiunea este de natura sa tulbure liniştea publica a tarii sau ordinea în marea teritorialã;
c) dacã asistenta autoritãţilor locale a fost cerutã de capitanul navei sau de consulul Statului al cãrui pavilion îl arboreaza nava, sau
d) dacã aceste mãsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.
2. Dispoziţiile de mai sus nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua toate mãsurile autorizate de legislaţia sa, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de instrucţie la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare.
3. În cazurile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol, Statul riveran trebuie, dacã capitanul cere, sa înştiinţeze autoritatea consularã a Statului pavilionului înainte de a lua orice mãsura şi sa înlesneascã contactul între aceasta autoritate şi echipajul navei. În caz de necesitate urgenta, aceasta înştiinţare poate fi facuta în timp ce mãsurile sunt în curs de executare.
4. Autoritatea localã, examinând dacã arestarea trebuie sa fie facuta şi în ce mod, trebuie sa ţinã seama de interesele navigaţiei.
5. Statul riveran nu poate lua nici o mãsura la bordul unei nave strãine care trece prin marea teritorialã, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de instrucţie pentru infracţiunile comise înainte de intrarea navei în marea teritorialã, dacã nava, venind dintr-un port strãin, nu face decât sa treacã prin marea teritorialã, fãrã sa între în apele interioare.
ART. 20
1. Statul riveran nu va opri şi nici nu va modifica ruta unei nave strãine, trecând prin marea teritorialã, pentru a exercita jurisdicţia civilã asupra unei persoane care se gãseşte la bord.
2. Statul riveran nu poate aplica, fata de aceasta nava, mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã decât dacã aceste mãsuri sunt luate ca urmare a obligaţiilor asumate sau a responsabilitãţii angajate de nava respectiva în timpul trecerii sau pentru trecerea prin apele Statului riveran.
3. Dispoziţiile paragrafului precedent nu aduc atingere dreptului Statului riveran de a lua mãsuri de execuţie sau mãsuri conservatorii în materie civilã pe care le autorizeaza legislaţia sa, fata de o nava strãinã care stationeaza în marea teritorialã, sau care trece prin marea teritorialã venind din apele interioare.

Subsectiunea C
Reguli aplicabile navelor de stat altele decât navele de rãzboi

ART. 21
Regulile prevãzute în subsectiunile A şi B se aplica de asemenea navelor de stat afectate scopurilor comerciale.
ART. 22
1. Regulile prevãzute la subsectiunea A şi în articolul 18 se aplica navelor de stat afectate scopurilor necomerciale.
2. Cu excepţia dispoziţiilor la care se referã paragraful precedent, nici o dispoziţie din prezentele articole nu aduce atingere imunitãţilor de care se bucura aceste nave, potrivit acestor articole sau altor reguli de drept internaţional.

Subsectiunea D
Regula aplicabilã navelor de rãzboi

ART. 23
În cazul în care o nava de rãzboi nu respecta regulile Statului riveran privind trecerea prin marea teritorialã şi dacã nava nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresatã ca sa se conformeze, Statul riveran poate sa ceara ca nava sa pãrãseascã marea teritorialã.

PARTEA A 2-A
Zona contigua

ART. 24
1. Pe o zona a marii libere contigua marii sale teritoriale, Statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul:
a) de a preveni contravenţiile la legile sale de poliţie vamalã, fiscalã, sanitarã sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã:
b) de a reprima contravenţiile la aceste legi comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorialã.
2. Zona contigua nu poate sa se intinda peste 12 mile pornind de la linia de baza care deserveste ca punct de plecare mãsurarea latimii marii teritoriale.
3. În cazul în care coastele a doua state sunt aşezate fata în fata sau sunt adiacente, nici unul din aceste doua State nu va avea dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, sa-şi extindã zona contigua peste linia mediana având fiecare punct la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata lãţimea marii teritoriale a fiecãruia din aceste State.

PARTEA A 3-A
Articole finale

ART. 25
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile dintre Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri.
ART. 26
Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie.
ART. 27
Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretariatului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 28
Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 26. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 29
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Convenţia sau vor adera la ea dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acel Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 30
1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere.
ART. 31
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolului 26:
a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 26, 27 şi 28;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 29;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 30.
ART. 32
Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 26.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respecitve, au semnat prezenta Convenţie.
Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cinci zeci şi opt.


CONVENŢIE*)
asupra marii libere

-----------
*) Traducere.

Statele pãrţi la prezenta Convenţie,
În dorinta de a codifica regulile de drept internaţional relative la marea libera,
Recunoscând ca dispoziţiile de mai jos, adoptate de Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, ţinuta la Geneva între 24 februarie - 27 aprilie 1958, sunt în esenta declarative a principiilor stabilite de dreptul internaţional,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:

ART. 1
Prin "marea libera" se înţelege acea parte a marii care nu aparţine marii teritoriale sau apelor interioare ale unui Stat.
ART. 2
Marea libera fiind deschisã tuturor naţiunilor, nici un Stat nu poate în mod legitim sa pretindã supunerea unei pãrţi oarecare din aceasta suveranitãţii sale. Libertatea marii libere se exercita în condiţiile determinate de prezentele articole şi alte reguli de drept internaţional. Pentru Statele riverane sau neriverane, ea include mai ales:
1) libertatea navigaţiei;
2) libertatea pescuitului;
3) liberatatea de a pune cabluri şi conducte petroliere submarine;
4) libertatea de survol.
Aceste libertãţi, precum şi alte libertãţi recunoscute de principiile generale ale dreptului internaţional sunt exercitate de toate Statele ţinând seama în mod raţional de interesul pe care marea libera îl reprezintã pentru celelalte State.
ART. 3
1. Pentru a se bucura de libertãţile marii în condiţii egale cu Statele riverane, Statele lipsite de litoral trebuie sa aibã acces liber la mare. În acest scop, Statele situate între mare şi un stat lipsit de litoral, vor acorda, potrivit unei înţelegeri comune şi în conformitate cu condiţiile internaţionale în vigoare:
a) Statului lipsit de litoral, tranzit liber pe teritoriile lor, pe baza de reciprocitate;
b) navelor arborand pavilionul unui Stat, un tratament egal cu acela al propriilor nave sau al navelor oricãrui Stat în ceea ce priveşte accesul în porturile maritime şi folosirea lor.
2. Statele situate între mare şi un Stat lipsit de litoral vor reglementa de comun acord cu acesta din urma, toate chestiunile relative la libertatea de tranzit şi la egalitatea de tratament în porturi, în cazul când aceste State nu ar fi deja pãrţi la convenţiile internaţionale în vigoare, ţinând seama de drepturile Statului riveran sau de tranzit şi de particularitãţile Statului fãrã litoral.
ART. 4
Navele oricãrui Stat, riveran sau neriveran, au dreptul sa navigheze în marea libera sub pavilionul acestuia.
ART. 5
1. Fiecare Stat fixeazã condiţiile potrivit cãrora el acorda navelor naţionalitatea sa, precum şi condiţiile de înmatriculare şi dreptul de a purta pavilionul sau. Trebuie sa existe o legatura substantiala între Stat şi Nava; Statul trebuie mai ales sa-şi exercite în mod efectiv jurisdicţia şi controlul în domeniile tehnic, administrativ şi social, asupra navelor care poarta pavilionul sau.
2. Fiecare Stat elibereazã navelor cãrora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau documente în acest scop.
ART. 6
1. Navele navigheaza sub pavilionul unui singur Stat şi sunt supuse jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera, în afarã cazurilor excepţionale prevãzute în mod expres de tratatele internaţionale sau prin prezentele articole. Nici o schimbare de pavilion nu poate sa intervinã în cursul unei cãlãtorii sau unei escale, în afarã de cazul de transfer real al proprietãţii sau de schimbare a înmatriculãrii.
2. Nava care navigheaza sub pavilioanele a doua sau mai multe State, de care se foloseşte la alegerea sa, nu se poate prevala, fata de orice Stat terţ, de nici una din aceste nationalitati şi poate sa fie asimilatã unei nave fãrã naţionalitate.
ART. 7
Dispoziţiile articolelor precedente nu prejudiciazã cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al unei organizaţii interguvernamentale purtând pavilionul organizaţiei.
ART. 8
1. Navele de rãzboi se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului.
2. În sensul prezentelor articole, expresia "nava de rãzboi" desemneazã o nava aparţinând marinei de rãzboi a unui Stat şi care poarta semnele exterioare distinctive ale navelor de rãzboi de naţionalitatea sa. Comandantul trebuie sa fie în serviciul Statului, numele sau trebuie sa figureze pe lista ofiţerilor flotei militare şi echipajul trebuie sa fie supus regulilor disciplinei militare.
ART. 9
Navele aparţinând unui Stat sau folosite de el şi afectate numai unui serviciu guvernamental necomercial se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie fata de orice Stat, cu excepţia Statului pavilionului.
ART. 10
1. Orice Stat este obligat sa ia mãsurile necesare, cu privire la navele care poarta pavilionul sau, pentru a asigura securitatea în mare, mai ales în ceea ce priveşte:
a) folosirea semnalelor, întreţinerea comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor;
b) componenta şi condiţiile de munca ale echipajelor, ţinând seama de actele internaţionale în materie de munca;
c) construcţia şi echiparea navei şi posibilitatea ei de a pluti pe mare.
2. Prescriind aceste mãsuri, fiecare Stat este obligat sa se conformeze normelor internaţionale general acceptate şi sa ia toate mãsurile necesare pentru a le asigura respectarea.
ART. 11
1. În cazul unui abordaj sau oricãrui alt incident de navigaţie privind o nava în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penalã sau disciplinarã a cãpitanului sau a oricãrei alte persoane în serviciul navei, nici o urmãrire penalã sau disciplinarã nu poate sa fie începutã contra acestor persoane decât înaintea autoritãţilor judiciare sau administrative, fie ale Statului pavilionului, fie ale Statului a cãrui cetãţenie o au aceste persoane.
2. În materie disciplinarã, Statul care a eliberat un brevet de comandant sau un certificat de capacitate este singurul competent sa pronunţe, conform procedurii legale corespunzãtoare, retragerea acestor titluri, chiar dacã titularul nu are cetãţenia Statului care le-a eliberat.
3. Nici o sechestrare sau reţinere chiar pentru mãsuri de instrucţie nu poate sa fie ordonatã de alte autoritãţi decât acelea ale Statului pavilionului.
ART. 12
1. Orice Stat este ţinut sa oblige capitanul unei nave care navigheaza sub pavilionul sau, atât cat capitanul poate sa facã aceasta fãrã sa punã în primejdie serioasã nava, echipajul sau pasagerii:
a) de a acorda asistenta oricãrei persoane aflate în mare, în pericol de pieire;
b) de a se indrepta cu toatã viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacã este informat de nevoia lor de ajutor, în mãsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa;
c) de a acorda, dupã un abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului, de a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge.
2. Toate Statele riverane vor favoriza crearea şi întreţinerea unui serviciu corespunzãtor şi eficace de cercetare şi de salvare pentru a asigura securitatea în mare şi deasupra marii şi vor încheia în acest scop, dacã este cazul, acorduri regionale de colaborare mutuala cu Statele vecine.
ART. 13
Orice Stat este obligat sa ia mãsuri eficace pentru a impiedica şi pedepsi transportul sclavilor pe vasele autorizate sa abordeze pavilionul sau şi pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto".
ART. 14
Toate Statele trebuie sa colaboreze, în mãsura posibilului, la reprimarea pirateriei în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat.
ART. 15
Constituie piraterie actele mai jos enumerate:
1) Orice act ilegal de violenta, de detenţiune sau orice jefuire comisã pentru scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare şi îndreptate:
a) impotriva unei alte nave sau aeronave, în marea libera, sau impotriva persoanelor sau bunurilor de la Bordul acestora;
b) impotriva unei nave sau aeronave, persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat.
2) Toate actele de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când acela care le comite are cunostinta de faptele care dau acestei nave sau aeronave caracterul unei nave sau aeronave-pirat;
3) Orice acţiune care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite în alineatele 1 sau 2 din prezentul articol sau este întreprinsã cu intenţia de a le usura.
ART. 16
Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la articolul 15, sãvârşite de o nava de rãzboi sau de o nava sau aeronava de Stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul navei sau aeronavei, sunt asimilate actelor comise de o nava particularã.
ART. 17
Sunt considerate ca nave sau aeronave-pirat navele sau aeronavele destinate, de persoanele sub controlul cãrora se gãsesc efectiv, sa comita unul din actele menţionate la articolul 15. În aceeaşi situaţie se considera şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atâta timp cat ele rãmân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte.
ART. 18
O nava sau aeronava poate sa-şi menţinã naţionalitatea cu toatã transformarea sa într-o nava sau aeronava-pirat. Menţinerea sau pierderea naţionalitãţii sunt determinate în conformitate cu legea Statului care i-a conferit aceasta naţionalitate.
ART. 19
Orice Stat poate sa sechestreze o nava sau aeronava-pirat, sau o nava capturata în urma actelor de piraterie şi care este în mana piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se gãsesc la bordul acestei nave sau aeronave în marea libera sau în orice alt loc care nu este sub jurisdicţia vreunui Stat. Tribunalele Statului care a efectuat sechestrarea pot sa se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra mãsurilor de luat în ceea ce priveşte navele, aeronavele sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna credinţa.
ART. 20
Când sechestrarea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuatã fãrã un motiv întemeiat Statul care a reţinut nava sau aeronava este rãspunzãtor fata de Statul a cãrui naţionalitate o are nava sau aeronava de orice pierdere sau paguba cauzate de sechestrare.
ART. 21
Orice sechestrare pentru motive de piraterie nu poate sa fie executatã decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi autorizate în acest scop.
ART. 22
1. În afarã cazurilor în care actele de amestec sunt bazate pe drepturi acordate printr-un tratat, o nava de rãzboi care intalneste în marea libera o nava de comerţ strãinã nu este indreptatita sa o supunã controlului decât numai dacã are vreun motiv întemeiat de a banui ca aceasta nava:
a) se ocupa cu pirateria, sau
b) se ocupa cu vânzarea sclavilor, sau
c) arborand un pavilion strãin sau refuzând sa înalte pavilionul sau, este în realitate o nava având aceeaşi naţionalitate cu nava de rãzboi.
2. În toate cazurile prevãzute la alineatele a, b şi c, nava de rãzboi poate sa procedeze la verificarea documentelor care autoriza purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacã, dupã verificarea documentelor, banuielile continua, ea poate sa procedeze la o examinare ulterioara, la bordul vasului, care trebuie sa fie efectuatã cu toatã consideraţia posibila.
3. Dacã banuielile nu sunt gãsite ca întemeiate şi nava reţinutã n-a comis nici un act care sa le justifice, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.
ART. 23
1. Urmãrirea unei nave strãine poate sa fie întreprinsã dacã autoritãţile competente ale Statului riveran au motive întemeiate sa creadã ca aceasta nava a contravenit legilor şi regulamentelor acestui Stat. Aceasta urmãrire trebuie sa înceapã când nava strãinã sau una din ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în marea teritorialã sau în zona contigua a Statului care întreprinde urmãrirea şi nu poate sa fie continuatã dincolo de limitele marii teritoriale sau zonei contigui decât cu condiţia sa nu fie întreruptã. Nu este necesar ca nava care ordonã oprirea unei nave strãine ce navigheaza în marea teritorialã sau în zona contigua sa se gãseascã de asemenea în limitele marii teritoriale sau zonei contigui în momentul când nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacã nava strãinã se gãseşte într-o zona contigua, astfel cum este definitã la articolul 24 al Convenţiei asupra marii teritoriale şi zonei contigui, urmãrirea nu poate sa fie începutã decât pentru o cauza de violare a drepturilor care urmau sa fie protejate prin instituirea acestei zone.
2. Dreptul de urmãrire înceteazã din momentul în care nava urmãritã intra în marea teritorialã a tarii cãreia îi aparţine sau în aceea a unui stat terţ.
3. Urmãrirea nu se considera începutã decât cu condiţia ca nava care urmãreşte sa se fi asigurat, prin mijloacele utilizabile de care dispune, ca nava urmãritã sau una din ambarcatiunile sale sau alte ambarcatiuni care acţioneazã împreunã şi folosesc nava urmãritã ca nava-baza, se gãsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, dacã este cazul, în zona contigua. Urmãrirea nu poate sa fie începutã, decât dupã emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care sa permitã navei vizate sa-l vada sau sa-l auda.
4. Dreptul de urmãrire nu poate sa fie exercitat decât de navele de rãzboi sau de aeronavele militare sau alte nave sau aeronave afectate unui serviciu public şi special autorizate în acest scop.
5. În cazul unei urmãriri efectuate de o aeronava:
a) dispoziţiile paragrafelor 1-3 din prezentul articol se aplica "mutatis mutandis" acestui mod de urmãrire;
b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însãşi sa urmãreascã activ nava pana ce o nava sau aeronava a Statului riveran, avertizata de aeronava, soseste la fata locului pentru a continua urmãrirea, afarã de cazul când aeronava nu poate ea însãşi sa opreascã nava. Pentru a justifica controlul unei nave în marea libera, nu este suficient ca nava sa fi fost doar reperata de aeronava, ca ar fi comis o infracţiune sau ca fiind suspecta de infracţiune, dacã în acelaşi timp nu i s-a cerut sa se opreascã şi n-a fost urmãritã de aeronava însãşi sau de alte aeronave sau nave care sa continue urmãrirea fãrã întrerupere.
6. Eliberarea unei nave reţinute într-un loc aflat sub jurisdicţia unui Stat şi escortata cãtre un post al acestui Stat, în vederea unei examinari de cãtre autoritãţile competente, nu poate sa fie cerutã numai pentru faptul ca nava şi escorta sa au traversat o parte a marii libere când împrejurãrile au fãcut necesarã aceasta traversare.
7. Dacã o nava a fost opritã sau sechestrata în marea libera în împrejurãri care nu justifica exercitarea dreptului de urmãrire, ea trebuie sa fie indemnizata de orice pierdere sau paguba.
ART. 24
Orice stat obligat sa emita reguli cu privire la evitarea murdaririi marilor prin hidrocarburi, rãspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din exploatarea solului şi subsolului submarin, ţinând seama de dispoziţiile convenţionale existente în aceasta materie.
ART. 25
1. Orice Stat este obligat sa ia mãsuri pentru evitarea murdaririi marilor datoritã aruncarii în apa a deşeurilor radioactive, ţinând seama de toate normele şi de reglementãrile care ar putea fi elaborate de organizaţiile internaţionale competente.
2. Toate statele sunt obligate sa colaboreze cu organizaţiile internaţionale competente în adoptarea mãsurilor tinzând la evitarea murdariei marilor sau a spaţiului aerian de deasupra rezultând din orice activitãţi care comporta întrebuinţarea de materiale radioactive sau de alţi agenţi vatamatori.
ART. 26
1. Orice stat are dreptul sa punã cabluri şi conducte petroliere submarine pe fundul marii libere.
2. Statutul riveran nu poate sa împiedice punerea sau întreţinerea acestor cabluri sau conducte petroliere, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri potrivite pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale.
3. Punând aceste cabluri sau conducte petroliere, Statul respectiv trebuie sa ţinã seama în mod cuvenit de cablurile sau conductele petroliere deja instalate pe fundul marii. În special, el nu trebuie sa împiedice posibilitãţile de reparare a cablurilor sau conductelor petroliere existente.
ART. 27
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea unui cablu submarin în marea libera de cãtre o nava purtând pavilionul sau, sau de o persoana supusã jurisdicţiei sale, facuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilã şi care ar putea sa aibã ca rezultat întreruperea sau împiedicarea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, precum şi ruperea sau deteriorarea în aceleaşi condiţii a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte petroliere submarine, sa constituie infracţiuni posibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie nu se aplica ruperilor sau deteriorarilor ai cãror autori nu ar fi avut decât scopul legitim de a-şi proteja viata sau securitatea navei lor, dupã ce au luat toate mãsurile necesare pentru a evita aceste ruperi sau deteriorãri.
ART. 28
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca persoanele supuse jurisdicţiei sale care sunt proprietari ai unui cablu sau ai unei conducte petroliere în marea libera şi care, prin punerea sau repararea acestui cablu sau conducte petroliere, sa suporte cheltuielile de reparatie.
ART. 29
Orice Stat este obligat sa ia mãsurile legislative necesare pentru ca proprietarii navelor care pot sa dovedeascã ca au sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte petroliere submarine sa fie indemnizati de cãtre proprietarul cablului sau conductei, cu condiţia ca în prealabil ei sa fi luat toate mãsurile de precautii rationale.
ART. 30
Dispoziţiile prezentei Convenţii nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile între Statele pãrţi la aceste convenţii sau acorduri.
ART. 31
Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie.
ART. 32
Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 33
Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat aparţinând uneia din categoriile menţionate la articolul 31. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 34
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 35
1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare Parte Contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere.
ART. 36
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celorlalte State vizate în articolul 31:
a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 31, 32 şi 33;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 34;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 35.
ART. 37
Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 31.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie.
Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie noua sute cincizeci şi opt.


CONVENŢIE*)
asupra platoului continental

---------
*) Traducere.

Statele pãrţi la prezenta Convenţie,
Au convenit asupra urmãtoarelor dispoziţii:

ART. 1
În sensul prezentelor articole, expresia "platou continental" este întrebuinţatã pentru a desemna: a) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar situate dincolo de marea teritorialã, pana la o adîncime de 200 metri sau, dincolo de aceasta limita, pana la punctul unde adâncimea apelor de deasupra permite exploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni: b) fundul marii şi subsolul regiunilor submarine similare care sunt adiacente coastelor insulelor.
ART. 2
1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul exploatãrii acestuia şi exploatãrii resurselor sale naturale.
2. Drepturile prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol sunt exclusive în sensul ca dacã Statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu exploateazã resursele sale naturale nimeni nu poate sa întreprindã astfel de activitãţi şi nici sa revendice drepturi asupra platoului continental fãrã consimţãmântul expres al Statului riveran.
3. Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia efectivã sau fictiva precum şi de orice declaraţie expresã.
4. Resursele naturale prevãzute în prezentele articole cuprind resursele minerale şi alte resurse fãrã viata de pe fundul marii şi din subsolul acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adicã organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie mobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa dacã nu rãmân în mod constant în contact fizic cu fundul marii sau cu subsolul.
ART. 3
Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului apelor de deasupra considerate ca mare libera, nici spaţiului aerian situat deasupra acestor ape.
ART. 4
Statul riveran nu poate impiedica punerea sau întreţinerea de cabluri sau de conducte petroliere submarine pe platoul continental, excepţie fãcând dreptul sau de a lua mãsuri rationale pentru exploatarea platoului continental şi exploatarea resurselor sale naturale.
ART. 5
1. Exporarea platoului continental şi expoatarea resurselor sale naturale nu trebuie sa aibã ca efect împiedicarea într-un mod nejustificat a navigaţiei, a pescuitului sau a conservãrii biologice ale marii, şi nici sa împiedice cercetãrile oceanografice fundamentale sau alte cercetãri ştiinţifice efectuate cu intenţia de a publica rezultatele acestora.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 6 ale prezentului articol, Statul riveran are dreptul sa construiascã, sa întreţinã sau sa punã în stare de funcţionare pe platoul continental instalaţii şi alte dispozitive necesare pentru explorarea acestuia şi exploatarea resurselor sale naturale, precum şi sa stabileascã zone de securitate în jurul acestor instalaţii sau dispozitive şi sa ia în aceste zone mãsurile necesare protecţiei lor.
3. Zonele de securitate prevãzute la paragraful 2 al prezentului articol se pot întinde pe o distanta de 500 metri în jurul instalaţiilor sau altor dispozitive care au fost amenajate, masurata de la fiecare punct al limitei lor exterioare. Navele de orice naţionalitate sunt obligate sa respecte aceste zone de securitate.
4. Astfel de instalaţii sau dispozitive, deşi sunt supuse jurisdicţiei Statului riveran, nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorialã proprie, iar prezenta lor nu influenţeazã asupra delimitãrii marii teritoriale a Statului riveran.
5. Despre construirea acestor instalaţii trebuie dat un aviz în forma cuvenitã şi asigurata întreţinerea de mijloace permanente de semnalizare necesare. Toate instalaţiile abandonate sau scoase din uz trebuie sa fie complet ridicate.
6. Instalaţiile sau dispozitivele, precum şi zonele de securitate stabilite în jurul acestora nu trebuie sa fi situate, în locuri unde ar putea sa împiedice utilizarea cãilor maritime regulate, indispensabile navigaţiei internaţionale.
7. În zonele de securitate, statul riveran este obligat sa ia toate mãsurile necesare pentru protecţia resurselor biologice ale marii impotriva agenţilor daunatori.
8. Pentru orice cercetãri privind platoul continental întreprinse pe acesta trebuie sa se obţinã consimţãmântul Statului riveran. Totuşi Statul riveran nu va refuza, în mod normal, sa-şi dea consimţãmântul când cererea va fi prezentatã de o instituţie calificatã, în vederea cercetãrilor de natura pur ştiinţificã privind caracteristicile fizice sau biologice ale platoului continental, cu condiţia ca Statul riveran sa poatã, dacã el doreşte sa participe la aceste cercetãri sau sa fie teprezentat şi ca, în orice caz, rezultatele sa fie publicate.
ART. 6
1. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua sau mai multor State ale cãror coaste sunt fata în fata, delimitarea platoului continental aparţinând acestor State va fi determinata printr-un acord între ele. În lipsa unui acord, şi dacã împrejurãri speciale nu justifica o alta delimitare, aceasta este constituitã de linia mediana ale carei puncte sunt la o distanta egala de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State.
2. În cazul când acelaşi platou continental este adiacent teritoriilor a doua state limitrofe, delimitarea platoului continental este determinata printr-un acord între aceste State. În lipsa unui acord şi dacã împrejurãrile nu justifica o alta delimitare, aceasta se determina prin aplicarea principiului distantei egale de la punctele cele mai apropiate de liniile de baza de la care este masurata largimea marii teritoriale a fiecãruia dintre aceste State.
3. Cu ocazia delimitãrii platoului continental, orice linie de demarcatie stabilã conform principiilor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol trebuie sa fie definitã prin referiri la harti maritime şi la caracteristicile geografice existente la o anumitã data, şi va trebui facuta menţiune de punctele de reper fixe şi permanente pe uscat.
ART. 7
Dispoziţiile prezentelor articole nu afecteazã cu nimic drepturile Statului reveran de a exploata subsolul prin sãparea de tunele, oricare ar fi înãlţimea apelor de deasupra subsolului.
ART. 8
Prezenta Convenţie va fi deschisã pentru semnare, pana la 31 octombrie 1958, tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale unei instituţii specializate, precum şi oricãrui alt Stat invitat de Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devinã parte la Convenţie.
Art. 9
Prezenta Convenţie va fi ratificatã. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 10
Prezenta Convenţie va fi deschisã aderãrii oricãrui Stat care aparţine uneia din categoriile menţionate la articolul 8. Instrumentele de aderare vor fi depuse Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 11
1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica sau vor adera la Convenţie dupã depunerea celui de al douãzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de a treizecea zi dupã depunerea, de cãtre acest Stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.
ART. 12
1. În momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice Stat va putea sa formuleze rezerve la articolele Convenţiei cu excepţia articolelor 1-3 inclusiv.
2. Orice Stat contractant care a formulat rezerve conform paragrafului precedent va putea în orice moment sa le retragã printr-o comunicare în acest sens adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 13
1. Dupã expirarea unei perioade de cinci ani începând de la data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, o cerere de revizuire a prezentei Convenţii va putea fi oricând formulatã, de oricare parte contractantã, printr-o notificare scrisã adresatã Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
2. Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite hotãrãşte asupra mãsurilor ce urmeazã sa fie luate, dacã este cazul, în legatura cu aceasta cerere.
ART. 14
Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica tuturor Statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi celelalte State vizate în articolul 8;
a) semnarea prezentei Convenţii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 8, 9 şi 10;
b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform articolului 11;
c) cererile de revizuire prezentate conform articolului 13;
d) rezervele la aceasta Convenţie prezentate conform articolului 12.
ART. 15
Originalul prezentei Convenţii, ale carei texte, englez, chinez, spaniol francez şi rus sunt deopotrivã valabile, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor Statelor indicate în articolul 8.
Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod cuvenit autorizaţi de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie.
Încheiatã la Geneva, la douãzeci şi noua aprilie una mie nouasute cincizeci şi opt.

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016