Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET Nr. 223 din 11 mai 1990 pentru aderarea Romaniei la Conventia cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear si la Conventia cu privire la asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica
Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala decreteazã:
ARTICOL UNIC România adera la Convenţia cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear şi la Convenţia cu privire la asistenta în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica adoptate în cadrul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica la Viena la 26 septembrie 1986, cu urmãtoarele rezerve: "România nu se considera legatã prin prevederile art. 11 paragraful 2 din Convenţia cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear şi ale art. 13 paragraful 2 din Convenţia cu privire la asistenta în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica şi declara ca pentru supunerea oricãrui diferend internaţional cu privire la interpretarea sau aplicarea acestor convenţii spre soluţionare prin arbitraj sau printr-o decizie a Curţii Internaţionale de Justiţie este necesar acordul tuturor pãrţilor în litigiu".
PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NATIONALA ION ILIESCU
CONVENŢIE cu privire la notificarea rapida a unui accident nuclear*) --------------- *) Traducere.
Statele pãrţi la prezenta Convenţie, cunoscind faptul ca într-o serie de tari se desfãşoarã activitãţi nucleare, notînd ca s-au luat şi se iau mãsuri ample pentru asigurarea unui nivel înalt de securitate în activitãţile nucleare, în vederea prevenirii accidentelor nucleare şi a limitãrii cît mai mult posibil a consecinţelor oricãrui asemenea accident care ar putea sa se producã, dorind sa întãreascã în continuare cooperarea internationala în dezvoltarea şi folosirea energiei nucleare în condiţii de siguranta, convinse de necesitatea pentru state de a furniza informaţii relevante asupra accidentelor nucleare, cît mai curînd posibil cu scopul limitãrii cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice transfrontiera, notînd utilitatea aranjamentelor bilaterale şi multilaterale privind schimbul de informaţii în acelaşi domeniu, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Domeniul de aplicare 1. Prezenta Convenţie se va aplica în cazul oricãrui accident care implica instalaţii sau activitãţi ale unui stat parte, sau ale unor persoane fizice sau ale unor entitãţi juridice aflate sub controlul sau jurisdicţia sa, menţionate la paragraful 2 de mai jos, în urma cãruia se produce sau este probabil sa se producã o degajare de substanţe radioactive, şi care a avut sau poate avea drept consecinta o degajare transfrontiera internationala, susceptibilã sa aibã semnificatie din punct de vedere al securitãţii radiologice pentru un alt stat. 2. Instalaţiile şi activitãţile vizate la paragraful 1 sînt urmãtoarele: a) orice reactor nuclear oriunde ar fi situat; b) orice instalatie din ciclul de combustibil nuclear; c) orice instalatie de tratare a deşeurilor radioactive; d) transportul şi depozitarea combustibililor nucleari sau deşeurilor radioactive; e) producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor folosiţi în agricultura, industrie, medicina, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de cercetare; f) utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spatiale. ART. 2 Notificarea şi informarea În cazul unui accident specificat la art. 1 (în continuare denumit accident nuclear), statul parte, la care se face referire în acest articol: a) va notifica imediat, direct sau prin intermediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica (în continuare denumita agenţie), acele state care sînt sau pot fi afectate în mod fizic, asa cum se specifica la art. 1, precum şi agenţia, asupra accidentului nuclear, naturii sale, momentului apariţiei sale şi localizarii sale exacte, dupã cum va fi cazul; b) va furniza imediat statelor, la care se face referire în alin. a), direct sau prin intermediul agenţiei, precum şi agenţiei, informaţiile disponibile relevante, pentru a limita cît mai mult posibil consecinţele radiologice în aceste state, conform dispoziţiilor art. 5. ART. 3 Alte accidente nucleare În vederea limitãrii cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice, statele pãrţi pot notifica, în cazul unor accidente nucleare, altele decît cele specificate la art. 1. ART. 4 Funcţiile agenţiei Agenţia: a) va informa imediat statele pãrţi, statele membre, celelalte state, care sînt sau pot fi în mod fizic afectate dupã cum se specifica la art. 1, precum şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale (în continuare denumite organizaţii internaţionale) pertinente, asupra unei notificãri primite în conformitate cu cele specificate la alin. a) al art. 2; b) va furniza prompt oricãrui stat parte, stat membru sau organizaţii internaţionale pertinente, la cerere, informaţiile primite în conformitate cu alin. b) al art. 2. ART. 5 Informaţii care urmeazã a fi furnizate 1. Informaţiile care urmeazã a fi furnizate în conformitate cu alin. b) al art. 2, vor cuprinde urmãtoarele date, în mãsura în care statul parte, care face notificarea, le poseda: a) momentul, localizarea exactã dacã este cazul, şi natura accidentului nuclear; b) instalatia sau activitatea implicata; c) cauza presupusa sau cunoscutã şi evoluţia previzibila a accidentului nuclear, în ce priveşte degajarea transfrontiera de substanţe radioactive; d) caracteristicile generale ale degajarilor de substanţe radioactive, incluzind, în mãsura în care este posibil şi adecvat, natura, forma fizica şi chimica probabila, precum şi cantitatea, compozitia şi înãlţimea efectivã a degajarilor de substanţe radioactive; e) informaţii privind condiţiile meteorologice şi hidrologice existente la acea data şi de prognoza, necesare pentru prevederea degajarii transfrontiera de substanţe radioactive; f) rezultatele mãsurãtorilor de mediu înconjurãtor, care prezintã importanta pentru degajarile transfrontiera de substanţe radioactive; g) mãsurile de protecţie luate sau planificate în afarã amplasamentului; h) comportarea prevãzutã în timp a degajarilor de substanţe radioactive. 2. Aceste informaţii vor fi suplimentate la intervale corespunzãtoare prin alte informaţii ulterioare relevante asupra evoluţiei situaţiei de urgenta, inclusiv încetarea ei previzibila sau efectivã. 3. Informaţiile primite în conformitate cu cele specificate la alin. b) al art. 2 pot fi utilizate fãrã restrictie, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sînt furnizate cu titlu confidenţial de statul parte care face notificarea. ART. 6 Consultãri Un stat parte, care furnizeazã informaţii în conformitate cu alin. b) al art. 2, va rãspunde prompt, în mãsura în care sau dacã raţional acest lucru este posibil, unei cereri pentru informaţii suplimentare sau consultãri, solicitate de un stat parte afectat, în vederea limitãrii cît mai mult posibil a consecinţelor radiologice în acest stat. ART. 7 Autoritãţi competente şi puncte de contact 1. Fiecare stat parte va face cunoscute agenţiei şi celorlalte state pãrţi, direct sau prin intermediul agenţiei, autoritãţile sale competente şi punctele de contact autorizate pentru transmiterea şi primirea notificãrilor şi informaţiilor la care se face referire în art. 2. Aceste puncte de contact, precum şi un punct central din cadrul agenţiei, vor fi accesibile în permanenta. 2. Fiecare stat parte va informa cu promptitudine agenţia asupra oricãror modificãri care vor fi aduse informaţiilor la care se face referire în paragraful 1. 3. Agenţia va tine la zi o lista a acestor autoritãţi naţionale şi puncte de contact, precum şi a punctelor de contact ale organizaţiilor internaţionale pertinente şi o va transmite statelor pãrţi şi statelor membre, precum şi organizaţiilor internaţionale pertinente. ART. 8 Asistenta acordatã statelor pãrţi În conformitate cu statutul sau şi la cererea unui stat parte, care nu desfãşoarã activitãţi nucleare proprii şi care are frontiera comuna cu un stat care are un program nuclear în desfãşurare dar nu este parte, agenţia va proceda la studii asupra fezabilitatii şi stabilirii unui sistem adecvat de supraveghere a radioactivitatii, pentru a facilita realizarea obiectivelor prezentei convenţii. ART. 9 Aranjamente bilaterale şi multilaterale În scopul promovãrii intereselor lor reciproce, statele pãrţi pot lua în consideraţie, cînd se considera utila, încheierea de aranjamente bilaterale sau multilaterale cu privire la problemele prevãzute de aceasta convenţie. ART. 10 Raporturile cu alte acorduri internaţionale Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile reciproce ale statelor pãrţi, asumate în virtutea unor acorduri internaţionale existente care se referã la problemele prevãzute de aceasta convenţie, sau în virtutea unor acorduri internaţionale viitoare, încheiate în conformitate cu obiectul şi scopul prezentei convenţii. ART. 11 Rezolvarea litigiilor 1. În cazul unui litigiu între state pãrţi sau între un stat parte şi agenţie, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile în litigiu se vor consulta în vederea rezolvarii litigiului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic de rezolvare a litigiilor, acceptabil pentru acestea. 2. Dacã un litigiu de aceasta natura între state pãrţi nu poate fi rezolvat în decurs de un an de la data cererii pentru consultãri prevãzute la paragraful 1, la cererea oricãrei pãrţi la un astfel de litigiu acesta va fi supus arbitrajului sau transmis Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacã, în decurs de şase luni de la data cererii de arbitraj, pãrţile în litigiu nu ajung la un acord asupra organizãrii arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unu sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile pãrţilor la litigiu, cererea adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va prevala. 3. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie, un stat poate declara ca nu se considera legat de una sau ambele proceduri de rezolvare a litigiilor prevãzute la paragraful 2. Celelalte state pãrţi nu vor fi legate de procedura de rezolvare a litigiilor, prevãzutã la paragraful 2 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare. 4. Un stat parte care a fãcut o declaraţie în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 3, poate în orice moment sa o retragã printr-o notificare adresatã depozitarului. ART. 12 Intrarea în vigoare 1. Prezenta Convenţie este deschisã pentru semnare de cãtre toate statele şi Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, la Viena, precum şi la sediul Naţiunilor Unite, la New York, cu începere din 26 septembrie 1986 şi 6 octombrie 1986, respectiv pînã la intrarea sa în vigoare sau în cursul unei perioade de 12 luni, dacã aceasta este mai lungã. 2. Un stat şi Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, îşi pot exprima consimţãmîntul de a fi legate de prezenta convenţie prin semnare sau prin depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare dupã semnare care este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, sau prin depunerea unui instrument de aderare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi înaintate depozitarului. 3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile dupã ce trei state şi-au exprimat consimţãmîntul de a fi legate de aceasta. 4. Pentru fiecare stat care îşi exprima consimţãmîntul de a fi legat de prezenta convenţie dupã intrarea ei în vigoare, prezenta convenţie va intra în vigoare pentru acel stat la 30 de zile dupã data exprimarii consimtamintului. 5. (a) Prezenta convenţie va fi deschisã, conform prevederilor acestui articol, pentru aderarea organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor de integrare regionala constituite din state suverane, care au competenta cu privire la negocierea, încheierea şi aplicarea de acorduri internaţionale în probleme prevãzute de aceasta convenţie. (b) Pentru problemele care ţin de competenta lor, aceste organizaţii, actionind în propriul lor nume, vor exercita drepturile şi vor îndeplini obligaţiile pe care prezenta convenţie le atribuie statelor pãrţi. (c) Cînd îşi depune instrumentele de aderare, o astfel de organizaţie va prezenta depozitarului o declaraţie în care va indica întinderea competentei sale cu privire la problemele prevãzute de aceasta convenţie. (d) O astfel de organizaţie nu va avea nici un vot suplimentar acelora pe care le au statele ei membre. ART. 13 Aplicare provizorie Un stat poate, la semnarea convenţiei sau la orice data ulterioara înainte ca aceasta convenţie sa între în vigoare pentru acest stat, sa declare ca va aplica prezenta convenţie cu titlu provizoriu. ART. 14 Amendamente 1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus va fi transmis depozitarului, care îl va comunica imediat tuturor celorlalte state pãrţi. 2. Dacã majoritatea statelor pãrţi vor cere depozitarului sa convoace o conferinţa pentru a examina amendamentele propuse, depozitarul va invita toate statele pãrţi sa participe la o astfel de conferinţa care îşi va începe lucrãrile dupã cel puţin 30 de zile de la transmiterea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţa cu o majoritate de 2/3 din toate statele pãrţi va fi consemnat într-un protocol care va fi deschis spre semnare la Viena şi New York, de cãtre toate statele pãrţi. 3. Protocolul va intra în vigoare la 30 de zile dupã ce trei state îşi vor fi exprimat consimţãmîntul de a fi legate. Pentru fiecare stat care îşi exprima consimţãmîntul de a fi legat prin protocol dupã intrarea sa în vigoare, protocolul va intra în vigoare pentru acest stat la 30 de zile dupã data exprimarii consimtamintului. ART. 15 Denunţare 1. Un stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã depozitarului. 2. Denunţarea va avea efect un an dupã data la care depozitarul primeşte notificarea. ART. 10 Depozitarul 1. Directorul general al agenţiei va fi depozitarul prezentei convenţii. 2. Directorul general al agenţiei va notifica prompt statele pãrţi şi toate celelalte state, cu privire la: a) fiecare semnare a prezentei convenţii sau oricãrui protocol de amendare; b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare privind prezenta convenţie sau orice protocol de amendare; c) orice declaraţie sau orice retragere de declaraţie, fãcute conform art. 11; d) orice declaraţie de aplicare provizorie a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 13; e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii a oricãrui amendament care i-a fost adus; f) orice denunţare facuta în conformitate cu art. 15. ART. 17 Texte autentice şi copii certificate Originalul prezentei convenţii, ale carei versiuni în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus pe lîngã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica care va transmite copii certificate statelor pãrţi şi tuturor celorlalte state. Subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit, au semnat prezenta convenţie, deschisã spre semnare conform prevederilor de la paragraful 1 al art. 12. Adoptatã de Conferinţa generalã a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, întrunitã în sesiune extraordinarã la Viena, la data de 26 septembrie 1986.
CONVENŢIE cu privire la asistenta în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica*) ---------------- *) Traducere. Statele pãrţi la prezenta convenţie, cunoscind ca într-o serie de state se desfãşoarã activitãţi nucleare, notînd ca s-au luat şi se iau mãsuri ample pentru asigurarea unui nivel înalt de securitate în activitãţile nucleare, în vederea prevenirii accidentelor nucleare şi limitãrii cît mai mult posibil a consecinţelor oricãrui asemenea accident care ar putea sa se producã, dorind sa întãreascã în continuare cooperarea internationala în dezvoltarea şi folosirea energiei nucleare în condiţii de siguranta, convinse de necesitatea instituirii unui cadru internaţional care sa faciliteze furnizarea prompta de asistenta în cazul unui accident nuclear sau al unei urgente radiologice, în scopul atenuarii consecinţelor acestora, notînd utilitatea aranjamentelor bilaterale şi multilaterale cu privire la asistenta reciprocã în acest domeniu, luind nota de activitãţile Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica privind elaborarea de recomandãri pentru aranjamentele referitoare la asistenta reciprocã de urgenta în caz de accident nuclear sau de urgenta radiologica, au convenit dupã cum urmeazã:
ART. 1 Prevederi generale 1. Statele pãrţi vor coopera între ele şi cu Agenţia Internationala pentru Energia Atomica (denumita în cele ce urmeazã agenţia) în conformitate cu prevederile prezentei convenţii pentru a facilita acordarea de asistenta prompta în caz de accident nuclear sau de urgenta radiologica pentru a limita cît mai mult posibil consecinţele acestora şi a proteja viata, bunurile materiale şi mediul înconjurãtor de efectele degajarilor radioactive. 2. Pentru a facilita aceasta cooperare, statele pãrţi pot sa încheie înţelegeri bilaterale sau multilaterale sau, unde va fi cazul, o combinatie a acestora, cu scopul de a preveni sau limita cît mai mult posibil vãtãmãrile şi daunele care ar putea fi cauzate de un accident nuclear sau de o urgenta radiologica. 3. Statele pãrţi vor solicita agenţiei, actionind în cadrul statutului sau, sa depunã toate eforturile, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pentru a promova, a facilita şi a sprijini cooperarea dintre statele pãrţi, prevãzutã de aceasta convenţie. ART. 2 Acordarea asistenţei 1. Dacã un stat parte are nevoie de asistenta în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, indiferent dacã accidentul sau urgenta îşi are originea în limitele teritoriului, controlului sau jurisdicţiei sale, el poate solicita aceasta asistenta, direct sau prin intermediul agenţiei, de la oricare alt stat parte şi de la agenţie sau, unde este cazul, de la alte organizaţii internaţionale interguvernamentale (denumite în cele ce urmeazã organizaţii internaţionale). 2. Un stat parte care solicita asistenta va specifica volumul şi tipul asistenţei necesare şi, cînd acest lucru este posibil, va transmite partii care acorda asistenta informaţiile care îi pot fi necesare acestei pãrţi pentru a stabili mãsura în care poate satisface cererea. În cazul în care statul solicitant este în imposibilitate de a specifica volumul şi tipul asistenţei necesare, statul parte solicitant şi partea care acorda asistenta, dupã consultãri, vor stabili volumul şi tipul asistenţei necesare. 3. Fiecare stat parte, cãruia i se adreseazã direct o cerere pentru o astfel de asistenta, va decide şi va notifica cu promptitudine statului parte solicitant, în mod direct sau prin intermediul agenţiei, dacã este în mãsura sa furnizeze asistenta cerutã, precum şi volumul şi condiţiile asistenţei pe care ar putea sa o acorde. 4. În limitele capacitãţilor lor, statele pãrţi vor determina şi notifica agenţia în ce priveşte experţii, echipamentele şi materialele pe care pot sa le punã la dispoziţie pentru acordarea de asistenta altor state pãrţi în caz de accident nuclear sau de urgenta radiologica, precum şi condiţiile, în special financiare, în care pot furniza aceasta asistenta. 5. Orice stat parte poate solicita asistenta în legatura cu tratamentul medical sau evacuarea temporarã pe teritoriul altui stat parte a persoanelor afectate de un accident nuclear sau de o urgenta radiologica. 6. În conformitate cu statutul sau şi cu prevederile prezentei convenţii, agenţia va rãspunde la cererea de asistenta a unui stat parte care solicita asistenta sau a unui stat membru, în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, prin: a) punerea la dispoziţie a resurselor corespunzãtoare alocate acestui scop; b) transmiterea prompta a cererii cãtre celelalte state şi organizaţii internaţionale care, conform datelor agenţiei, pot sa dispunã de resursele necesare; c) coordonare la nivel internaţional a asistenţei care poate fi astfel disponibilã, dacã statul care solicita asistenta îi va cere acest lucru. ART. 3 Conducerea şi controlul asistenţei În afarã de cazul ca se convine altfel: a) statului solicitant, pe teritoriul sau, îi va reveni rãspunderea, controlul, coordonarea şi supervizarea de ansamblu ale asistenţei. În cazul cînd asistenta implica personal, partea care o acorda va desemna, prin consultare cu statul solicitant, persoana care va rãspunde şi îşi va prelua sarcina de supervizare operationala directa asupra personalului şi echipamentelor furnizate de ea. Persoana desemnatã va exercita aceasta supervizare în cooperare cu autoritãţile corespunzãtoare ale statului solicitant; b) statul solicitant va furniza, în limita posibilitãţilor sale, instalaţii şi servicii locale necesare pentru administrarea raţionalã şi eficienta a asistenţei. El va asigura, de asemenea, protecţia personalului, echipamentelor şi materialelor introduse pe teritoriul sau de partea care acorda asistenta sau în numele ei, într-un astfel de scop; c) dreptul de proprietate asupra echipamentelor şi materialelor furnizate de oricare din pãrţi în cursul perioadei de asistenta nu va fi afectat şi va fi asigurata returnarea lor; d) un stat parte, care acorda asistenta, ca rãspuns la o cerere facuta în virtutea paragrafului 5 al art. 2, va coordona aceasta asistenta pe teritoriul sau. ART. 4 Autoritãţi competente şi puncte de contact 1. Fiecare stat parte va face cunoscut agenţiei şi celorlalte state pãrţi, direct sau prin intermediul agenţiei, autoritãţile sale competente şi punctele de contact autorizate sa transmitã şi sa primeascã cereri pentru asistenta şi sa accepte oferte de asistenta. Aceste puncte de contact, precum şi un punct central din cadrul agenţiei, vor fi accesibile în permanenta. 2. Fiecare stat parte va informa prompt agenţia asupra oricãror modificãri care vor fi aduse informaţiilor la care se face referire în paragraful 1. 3. Agenţia va comunica, în mod regulat şi operativ, statelor pãrţi, statelor membre şi organizaţiilor internaţionale pertinente, informaţiile la care se face referire în paragrafele 1 şi 2. ART. 5 Funcţiile agenţiei În conformitate cu paragraful 3 al art. 1 şi fãrã a afecta alte prevederi ale prezentei convenţii, statele pãrţi vor cere agenţiei: a) sa colecteze şi difuzeze statelor pãrţi şi statelor membre informaţii cu privire la: i) experţii, echipamentele şi materialele care ar putea fi puse la dispoziţie în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica; ii) metodologiile, tehnicile şi rezultatele disponibile ale lucrãrilor de cercetare, în legatura cu intervenţiile în cazul unor accidente nucleare sau urgente radiologice; a) sa acorde asistenta unui stat parte sau stat membru, la cerere, în oricare dintre problemele de mai jos sau oricare alte probleme corespunzãtoare: i) elaborarea planurilor de urgenta în caz de accidente nucleare şi de urgente radiologice, precum şi a legislaţiei corespunzãtoare; ii) punerea la punct a unor programe adecvate de pregãtire a personalului chemat sa intervinã în caz de accidente nucleare sau urgente radiologice; iii) transmiterea cererilor de asistenta şi a informaţiilor relevante în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica; iv) punerea la punct de programe, proceduri şi norme corespunzãtoare pentru supravegherea radioactivitatii; v) realizarea de studii cu privire la fezabilitatea de stabilire a unor sisteme adecvate de supraveghere a radioactivitatii; c) sa punã la dispoziţia unui stat parte sau unui stat membru, care solicita asistenta în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, resursele corespunzãtoare stocate pentru efectuarea unei evaluãri iniţiale a accidentului sau a urgenţei; d) sa-şi ofere bunele oficii statelor pãrţi şi statelor membre în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica; e) sa stabileascã şi sa menţinã legatura cu organizaţiile internaţionale pertinente, cu scopul de a obţine şi a schimba informaţii şi date relevante, şi sa furnizeze o lista a acestor organizaţii statelor pãrţi, statelor membre şi organizaţiilor sus-menţionate. ART. 6 Confidenţialitate şi declaraţii publice 1. Statul solicitant şi partea care acorda asistenta vor proteja confidenţialitatea informaţiilor confidenţiale la care au acces oricare din ele în legatura cu asistenta acordatã în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica. Aceste informaţii vor fi utilizate exclusiv în scopul asistenţei convenite. 2. Partea care acorda asistenta va face toate eforturile pentru a se pune de acord cu statul solicitant înainte de a da publicitãţii informaţii cu privire la asistenta acordatã în caz de accident nuclear sau urgenta radiologica. ART. 7 Rambursarea cheltuielilor 1. Partea care acorda asistenta poate oferi gratuit asistenta statului solicitant. Cînd examineazã acordarea de asistenta pe o asemenea baza, partea care acorda asistenta va tine seama de: a) natura accidentului nuclear sau a urgenţei radiologice; b) locul de origine a accidentului nuclear sau a urgenţei radiologice; c) nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare; d) nevoile specifice ale ţãrilor care nu deţin instalaţii nucleare; e) alţi factori relevanti. 2. Cînd asistenta se acorda, integral sau parţial, pe baza de rambursare, statul solicitant va rambursa partii care acorda asistenta cheltuielile aferente serviciilor efectuate de persoanele sau organizaţiile care acţioneazã în numele acesteia, precum şi toate cheltuielile legate de asistenta în mãsura în care aceste cheltuieli nu se achitã direct de cãtre statul solicitant. Dacã nu se convine altfel, rambursarea se va efectua fãrã intirziere dupã ce partea care acorda asistenta a prezentat cererea sa de rambursare statului solicitant şi, în ce priveşte cheltuielile, altele decît cele locale, poate fi liber transferata. 3. Cu toate cele prevãzute la paragraful 2 de mai sus, partea care acorda asistenta poate, în orice moment, sa renunţe la rambursare sau sa accepte amînarea acesteia, parţial sau integral. La luarea în considerare a unei astfel de renunţãri sau aminari, pãrţile care acorda asistenta vor tine seama în mod cuvenit de nevoile ţãrilor în curs de dezvoltare. ART. 8 Privilegii, imunitãţi şi facilitãţi 1. Statul solicitant va acorda personalului partii care acorda asistenta şi personalului actionind în numele acesteia, privilegiile, imunitãţile şi facilitãţile necesare pentru a asigura exercitarea funcţiilor lor de asistenta. 2. Statul solicitant va acorda urmãtoarele privilegii şi imunitãţi personalului partii care acorda asistenta sau personalului actionind în numele acesteia, care a fost în mod cuvenit notificat statului solicitant şi a fost acceptat de acesta: a) imunitate de arestare, detenţie şi urmãrire legalã, inclusiv jurisdicţie penalã, civilã şi administrativã, ale statului solicitant, pentru acte sau omisiuni în exercitarea funcţiilor sale; b) scutirea de impozite, vama sau alte taxe, cu excepţia celor incluse în mod normal în preţul bunurilor sau plãtite pentru serviciile fãcute, în legatura cu îndeplinirea funcţiilor lui de asistenta. 3. Statul solicitant: a) va acorda partii care oferã asistenta scutirea de vama, impozite sau alte taxe asupra materialelor şi bunurilor introduse pe teritoriul statului solicitant de cãtre partea care acorda asistenta în scopul acestei asistente; b) va acorda imunitatea de confiscare, sechestrare sau rechizitionare pentru aceste materiale şi bunuri. 4. Statul solicitant va asigura returnarea acestor materiale şi bunuri. La cererea partii care acorda asistenta, înainte de returnarea lor, statul solicitant va lua mãsuri pentru decontaminarea necesarã a echipamentelor recuperabile folosite pentru asistenta, în mãsura mijloacelor sale. 5. Statul solicitant va facilita intrarea, şederea şi ieşirea de pe teritoriul sau naţional a personalului notificat conform paragrafului 2, precum şi pentru echipamentele şi bunurile necesare pentru asistenta. 6. Nici o dispoziţie a acestui articol nu obliga statul solicitant sa acorde privilegiile şi imunitãţile prevãzute de paragrafele precedente propriilor sãi cetãţeni sau rezidenţilor sãi. 7. Fãrã a prejudicia privilegiile şi imunitãţile, toţi acei care beneficiazã de privilegiile şi imunitãţile prevãzute de prezentul articol, sînt obligaţi sa respecte legile şi reglementãrile statului solicitant. Totodatã, ei sînt obligaţi sa nu se amestece în afacerile interne ale statului solicitant. B. Nici o dispoziţie a acestui articol nu va prejudicia drepturile şi obligaţiile referitoare la privilegiile şi imunitãţile acordate în virtutea altor acorduri internaţionale sau a regulilor de drept internaţional cutumiar. 9. La semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie, un stat poate declara ca nu se considera legat, integral sau parţial, de paragrafele 2 şi 3. 10. Un stat parte care a fãcut o declaraţie conform paragrafului 9, poate în orice moment sa o retragã prin notificare adresatã depozitarului. ART. 9 Tranzitul personalului, echipamentelor şi bunurilor La cererea statului solicitant sau a partii care acorda asistenta, fiecare stat parte se va strãdui sa faciliteze tranzitul pe teritoriul sau, de la şi cãtre statul solicitant, al personalului care a fost notificat în mod cuvenit, precum şi al echipamentelor şi bunurilor folosite pentru asistenta. ART. 10 Acţiuni judiciare şi reparaţii 1. Statele pãrţi vor coopera strins pentru a facilita rezolvarea urmãririlor şi reparaţiilor judiciare angajate în virtutea acestui articol. 2. Dacã nu se convine altfel, pentru orice deces sau vãtãmare a persoanelor fizice, deteriorãri sau pierderi de bunuri, sau daune aduse mediului înconjurãtor, cauzate pe teritoriul sau ori în alta zona aflatã sub jurisdicţia sau controlul sau, în cursul acordãrii asistenţei solicitate, statul solicitant: a) nu va angaja nici o urmãrire judiciarã impotriva partii care acorda asistenta, sau impotriva persoanelor fizice sau juridice care acţioneazã în numele acesteia; b) îşi va asuma sarcina urmãririlor şi acţiunilor judiciare angajate de terţi impotriva partii care acorda asistenta sau impotriva persoanelor fizice sau juridice actionind în numele acesteia; c) va despãgubi partea care acorda asistenta sau persoanele fizice sau juridice actionind în numele acesteia cu privire la urmãririle şi acţiunile menţionate la alin. b); d) va vãrsa o reparatie partii care acorda asistenta sau persoanelor fizice sau juridice actionind în numele acesteia în caz de: i) deces sau vãtãmãri ale personalului partii care acorda asistenta sau ale persoanelor fizice actionind în numele acesteia; ii) pierdere sau deteriorare a echipamentelor sau a materialelor neconsumabile folosite pentru asistenta; cu excepţia cazurilor de acţiune premeditata din partea celor care au cauzat decesul, vãtãmarea, pierderea sau dãuna. 3. Acest articol nu va impiedica vãrsarea de reparaţii sau indemnizaţii prevãzute de alte acorduri internaţionale sau legile naţionale ale oricãrui stat, aplicabile. 4. Nici o dispoziţie a acestui articol nu obliga statul solicitant sa aplice paragraful 2, integral sau parţial, propriilor sãi cetãţeni sau rezidenţilor sãi. 5. La semnarea, ratificarea, acceptarea sau aprobarea acestei convenţii, sau aderarea la aceasta, un stat poate sa declare: a) ca nu se considera legat, integral sau parţial, de paragraful 2; b) ca nu va aplica paragraful 2, integral sau parţial, în caz de neglijenţa grava din partea persoanelor care au cauzat decesul, vãtãmarea, pierderea sau dãuna. 6. Un stat parte care a fãcut o declaraţie conform paragrafului 5 poate sa şi-o retragã în orice moment prin notificare adresatã depozitarului. ART. 11 Încetarea asistenţei Dupã consultarile cuvenite şi prin notificare scrisã, statul solicitant sau partea care acorda asistenta poate cere, în orice moment, încetarea asistenţei primite sau furnizate în baza acestei convenţii. Aceasta cerere, odatã facuta, pãrţile implicate se vor consulta pentru a lua mãsuri în vederea încetãrii cuvenite a asistenţei. ART. 12 Relaţii cu alte acorduri internaţionale Aceasta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile reciproce ale statelor pãrţi în virtutea acordurilor internaţionale existente cu privire la problemele prevãzute de prezenta convenţie sau în virtutea unor viitoare acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu obiectul şi scopul prezentei convenţii. ART. 13 Rezervarea litigiilor 1. În cazul unui litigiu între statele pãrţi sau între un stat parte şi agenţie, cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, pãrţile în litigiu se vor consulta în vederea rezolvarii litigiului prin negocieri sau prin orice alt mijloc paşnic de rezolvare a litigiilor acceptabil pentru acestea. 2. Dacã un litigiu de aceasta natura între statele pãrţi nu poate fi rezolvat în decurs de un an de la data cererii pentru consultãri prevãzute la paragraful 1, la cererea oricãrei pãrţi la un astfel de litigiu acesta va fi supus arbitrajului sau transmis Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacã, în decurs de şase luni de la data cererii de arbitraj, pãrţile în litigiu nu ajung la un acord asupra organizãrii arbitrajului, o parte poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al O.N.U. sa desemneze unu sau mai mulţi arbitri. În caz de conflict între cererile pãrţilor la litigiu, cererea adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va prevala. 3. La semnarea, ratificarea, acceptarea sau aprobarea prezentei convenţii, ori aderarea la ea, un stat poate declara ca nu se considera legat de una sau ambele proceduri de rezolvare a litigiilor prevãzute la paragraful 2. Celelalte state pãrţi nu vor fi legate de procedura de rezolvare a litigiilor, prevãzutã la paragraful 2 cu privire la un stat parte pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare. 4. Un stat parte care a fãcut o declaraţie conform prevederilor paragrafului 3, poate în orice moment sa retragã printr-o notificare adresatã depozitarului. ART. 14 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare de cãtre toate statele, precum şi Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, la sediul din Viena al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica şi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, cu începere din 26 septembrie 1986 şi respectiv, 6 octombrie 1986, şi pînã la intrarea ei în vigoare sau în cursul unei perioade de 12 luni, dacã aceasta este mai lungã. 2. Un stat, precum şi Namibia, reprezentatã de Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia, îşi pot exprima consimţãmîntul de a fi legate de prezenta convenţie prin semnare sau prin depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare dupã semnarea, care este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, sau prin depunerea unui instrument de aderare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare vor fi transmise depozitarului. 3. Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile dupã ce trei state îşi vor fi exprimat consimţãmîntul de a fi legate de aceasta. 4. Pentru fiecare stat care îşi exprima consimţãmîntul de a fi legat de prezenta convenţie dupã intrarea ei în vigoare, convenţia va intra în vigoare pentru acel stat la 30 de zile dupã data exprimarii consimtamintului. 5. a). Prezenta Convenţie va fi deschisã, conform prevederilor acestui articol, pentru aderarea organizaţiilor internaţionale şi organizaţiilor de integrare regionala constituite din state suverane, care au competenta de a negocia, încheia şi aplica acorduri internaţionale în problemele prevãzute de prezenta convenţie. b). Pentru problemele care ţin de competenta lor, aceste organizaţii actionind în numele lor propriu vor exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile pe care prezenta convenţie le atribuie statelor pãrţi. c). Cînd îşi depune instrumentele de aderare, o astfel de organizaţie va transmite depozitarului o declaraţie în care va indica întinderea competentei sale cu privire la problemele prevãzute de prezenta convenţie. d). O astfel de organizaţie nu va avea nici un vot suplimentar acelora pe care le au statele ei membre. ART. 15 Aplicare provizorie Un stat poate, la semnarea convenţiei sau la orice data ulterioara înainte ca prezenta convenţie sa între în vigoare pentru acest stat, sa declare ca va aplica prezenta convenţie cu titlu provizoriu. ART. 16 Amendamente 1. Un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus va fi înaintat depozitarului, care îl va comunica imediat tuturor celorlalte state pãrţi. 2. Dacã majoritatea statelor pãrţi vor cere depozitarului convocarea unei conferinţe pentru a examina amendamentele propuse, depozitarul va invita toate statele pãrţi sa participe la o astfel de conferinţa care îşi va începe lucrãrile dupã cel puţin 30 de zile de la transmiterea invitaţiilor. Orice amendament adoptat la conferinţa cu o majoritate de 2/3 din toate statele pãrţi va fi consemnat într-un protocol care va fi deschis spre semnare de cãtre toate statele pãrţi, la Viena şi New York. 3. Protocolul va intra în vigoare la 30 de zile dupã ce trei state îşi vor fi exprimat consimţãmîntul de a fi legate. Pentru fiecare stat care îşi exprima consimţãmîntul de a fi legat prin protocol dupã intrarea lui în vigoare, protocolul va intra în vigoare pentru acest stat la 30 de zile dupã data exprimarii consimtamintului. ART. 17 Denunţarea 1. Un stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisã adresatã depozitarului. 2. Denunţarea va avea efect un an dupã data la care depozitarul primeşte notificarea. ART. 18 Depozitarul 1. Directorul general al agenţiei va fi depozitarul prezentei convenţii. 2. Directorul general va notifica prompt statele pãrţi şi toate celelalte state, cu privire la: a) fiecare semnare a prezentei convenţii sau oricãrui protocol sau amendare; b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare privind prezenta convenţie sau orice protocol de amendare; c) orice declaraţie sau orice retragere de declaraţie, fãcute în conformitate cu art. 8, 10 şi 13; d) orice declaraţie de aplicare provizorie a prezentei convenţii conform art. 15; e) intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi a oricãrui amendament care i-a fost adus; f) orice denunţare a convenţiei în conformitate cu art. 17. ART. 19 Texte autentice şi copii certificate Originalul prezentei convenţii, ale carei versiuni în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus pe lîngã directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica care va trimite copii certificate statelor pãrţi şi tuturor celorlalte state. Subsemnaţii, împuterniciţi în mod cuvenit, au semnat prezenta convenţie, deschisã spre semnare conform prevederilor de la paragraful 1 al art. 14. Adoptatã de cãtre Conferinţa generalã a Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, întrunitã în sesiune extraordinarã la Viena, la data de 26 septembrie 1986.
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
