Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET nr. 213 din 31 octombrie 1974 pentru ratificarea Conventiei internationale privind transportul de marfuri pe caile ferate (CIM), a Conventiei internatioanle privind transportul calatorilor si bagajelor pe caile ferate (CIV), a Conventiei aditionale la Conventia internationala privind transportul calatorilor si bagajelor pe caile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la raspunderea caii ferate in caz de moarte sau ranire a calatorilor, precum si a unor protocoale la aceste conventii
Efectuarea transporturilor de mãrfuri, cãlãtori şi bagaje pe calea feratã în trafic internaţional este reglementatã prin convenţiile internaţionale privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi de cãlãtori şi bagaje (CIV). Ţara noastrã participa la Convenţia CIM din anul 1904, prin aderare, iar la Convenţia CIV din anul 1924, ca stat semnatar. Convenţiile CIM şi CIV fiind supuse unor revizuiri periodice, din cinci în cinci ani, conferinţa diplomaticã a statelor contractante a adoptat, în sesiunea din februarie 1970, noile convenţii revizuite CIM şi CIV, iar în sesiunea din noiembrie 1973, prin protocol I, a stabilit ca acestea vor intra în vigoare la 1 ianuarie 1975. Prin Convenţia adiţionalã la CIV, intrata în vigoare la 1 ianuarie 1973, a fost reglementatã rãspunderea caii ferate pentru moartea sau ranirea cãlãtorilor în traficul internaţional, iar prin protocolul A, adoptat de conferinţa diplomaticã din februarie 1965, a fost majorat de la 9 la 11 numãrul membrilor Comitetului administrativ al Oficiului central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate. Totodatã, prin protocolul II, adoptat de conferinţa diplomaticã din noiembrie 1973, a fost prelungitã valabilitatea Convenţiei adiţionale la CIV. Aceasta prelungire a devenit necesarã ca urmare a intrãrii în vigoare a noii Convenţii CIV, la 1 ianuarie 1975, ceea ce va avea drept consecinta abrogarea convenţiei anterioare şi implicit a convenţiei adiţionale din 1966. În scopul ratificãrii acestor convenţii şi protocoale a fost emis alãturatul decret al Consiliului de Stat. Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã: ART. 1 Se ratifica Convenţia internationala privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), împreunã cu protocolul adiţional la aceste convenţii, semnate la Berna la 7 februarie 1970. ART. 2 Se ratifica Convenţia adiţionalã la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, semnatã la Berna la 26 februarie 1966, cu urmãtoarea rezerva: "Republica Socialistã România, fãcînd uz de prevederile articolului 1 paragraful 2 din convenţie, declara ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica aceasta convenţie cãlãtorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, în cazul cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în România". ART. 3 Se ratifica protocolul A la convenţiile internaţionale privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV) din 1961, semnat la Berna la 26 februarie 1966, şi Protocolul II privind prelungirea duratei de valabilitate a Convenţiei adiţionale la CIV din 1961 referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, semnat la Berna la 9 noiembrie 1973. CONVENŢIA INTERNATIONALA
privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM)* * Traducere. Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind necesitatea de a revizui Convenţia internationala privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate, semnatã la Berna la 25 februarie 1961, au hotãrît, în conformitate cu art. 69 al menţionatei convenţii, sa încheie în acest scop o noua convenţie şi au cãzut de acord asupra urmãtoarelor articole: TITLUL I OBIECTUL ŞI SFERA DE APLICARE A CONVENŢIEI ART. 1 Cãile ferate şi transporturile cãrora li se aplica convenţia & 1. Prezenta convenţie se aplica, sub rezerva excepţiilor prevãzute la paragrafele urmãtoare, tuturor expeditiilor de mãrfuri predate la transport cu o scrisoare de trasura directa întocmitã pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state contractante şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista stabilitã potrivit art. 59 & 2. Expeditiile a cãror statie** de predare şi statie de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu strabat teritoriul altui stat decît în tranzit nu sînt supuse prezentei convenţii: a) cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare; b) chiar cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul nu sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare, dacã statele sau cãile ferate interesate au încheiat acorduri potrivit cãrora aceste transporturi nu sînt considerate ca transporturi internaţionale. & 3. Expeditiile între staţii situate în doua state vecine şi între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de cãile ferate ale unuia dintre aceste trei state, sînt supuse dreptului acestui stat, în cazul cînd predatorul, utilizînd scrisoarea de trasura corespunzãtoare, solicita regimul regulamentului intern aplicabil la aceste cai ferate, iar legile şi regulamentele nici unuia dintre statele interesate nu se opun la aceasta. **) Prin statie se înţeleg, de asemenea, porturile serviciilor de navigaţie şi orice oficiu al serviciilor de automobile, deschise publicului pentru executarea contractului de transport. ART. 2 Dispoziţii referitoare la transporturi mixte & 1. În lista prevãzutã la art. 1 pot fi înscrise, pe lîngã liniile cãilor ferate, liniile regulate ale serviciilor de automobile sau de navigaţie care completeazã parcursuri de cale feratã şi pe care se efectueazã transpoturi internaţionale sub rezerva ca asemenea linii, în mãsura în care leagã cel puţin doua state contractante, nu pot fi înscrise în lista decît cu consimţãmîntul comun al acestor state. & 2. Întreprinderile care exploateazã asemenea linii sînt supuse tuturor obligaţiilor impuse şi sînt investite cu toate drepturile recunoscute cãilor ferate prin prezenta convenţie sub rezerva derogarilor ce rezulta în mod necesar din modalitãţile diferite ale transportului. Cu toate acestea, regulile stabilite prin prezenta convenţie cu privire la rãspundere nu pot face obiectul unor derogãri. & 3. Orice stat, care doreşte sa înscrie în lista vreuna dintre liniile specificate la pct. & 1, trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca derogarile prevãzute la pct. & 2 sa fie publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. & 4. Pentru transporturile internaţionale care folosesc în afarã de cai ferate şi alte servicii de transport decît cele care sînt prevãzute la pct. & 1, cãile ferate pot stabili, de comun acord cu întreprinderile de transport interesate, dispoziţii tarifare care sa aplice un regim juridic diferit de cel al prezentei convenţii, în scopul de a se tine seama de particularitãţile fiecãrui mod de transport. În acest caz, ele pot sa prevadã folosirea unui alt titlu de transport decît cel stabilit potrivit art. 6 & 1 din prezenta convenţie. ART. 3 Obiecte excluse de la transport Sînt excluse de la transport: a) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile de strabatut; b) obiectele care, datoritã dimensiunilor lor, greutatii lor sau a modului lor de prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalaţiilor sau a mijloacelor de exploatare, fie chiar numai pe una dintre cãile ferate din parcurs; c) obiectele al cãror transport este interzis, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile de strabatut; d) materiile şi obiectele excluse de la transport în virtutea anexei 1* la prezenta convenţie, sub rezerva derogarilor prevãzute la art. 4 & 2. *) Anexa 1 cuprinzînd Regulamentul internaţional privind transportul mãrfurilor periculoase, elaborat potrivit art. 69 paragraful 4, va fi difuzat prin grija Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 4 Obiecte admise la transport în anumite condiţii & 1. Sînt admise la transport în anumite condiţii: a) materiile şi obiectele admise la transport în condiţiile anexei 1 la prezenta convenţie sau acordurilor şi dispoziţiilor tarifare prevãzute la & 2; b) transporturile funerare sînt admise în urmãtoarele condiţii: 1*. transportul sa se efectueze cu mare viteza; 2*. cheltuielile de transport trebuie sa fie achitate de cãtre predator; 3*. rambursele şi debursele nu sînt admise; 4*. scrisoarea de trasura nu trebuie sa conţinã menţiunea "în statie (gara restant)"; 5*. transportul este supus legilor şi regulamentelor fiecãrui stat, afarã de cazul cînd este reglementat prin convenţii speciale între mai multe state; insotirea nu este necesarã dacã predatorul se angajeazã, printr-o menţiune în scrisoarea de trasura, sa asigure ridicarea cadavrului în termenul prevãzut în ţara destinatara; c) vehiculele de cale feratã care circula pe roti proprii sînt admise, cu condiţia ca o cale feratã sa verifice dacã ele sînt în stare de a circula şi sa ateste aceasta printr-o inscripţie pe vehicul sau printr-un certificat special; locomotivele, tenderele şi automotoarele trebuie, în afarã de aceasta, sa fie însoţite de un agent pus la dispoziţie de cãtre predator, competent în special pentru a asigura ungerea; vehiculele de cale feratã care circula pe roti proprii, altele decît locomotivele, tenderele şi automotoarele, pot fi însoţite de un insotitor; acesta asigura în special ungerea. Dacã predatorul înţelege sa se foloseascã de acest drept, el trebuie sa facã menţiune despre aceasta în scrisoarea de trasura; d) animalele vii sînt admise în condiţiile de mai jos: 1*. trebuie sa fie însoţite de cãtre un insotitor pus la dispoziţie de cãtre predator. Însoţitorul nu este totuşi necesar: - pentru animale mici, predate la transport într-un ambalaj; - cînd se prevede astfel în tarifele internaţionale sau - cînd cãile ferate participante la transport au renunţat la insotitor, la cererea predatorului; în acest caz, în afarã unei convenţii contrare, calea feratã este scutitã de rãspundere pentru orice pierdere sau avarie ce rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea scopul de a-l evita. Predatorul este obligat sa indice în scrisoarea de trasura numãrul insotitorilor sau, dacã expeditiile nu sînt însoţite, sa treacã în scrisoarea de trasura menţiunea "fãrã insotitor"; 2*. predatorul trebuie sa se conformeze prescripţiilor de poliţie veterinara din statele de predare, de destinaţie şi de tranzit; 3*. scrisoarea de trasura nu trebuie sa conţinã menţiunea "în statie (gara restant)"; e) obiectele al cãror transport prezintã dificultãţi speciale din cauza dimensiunilor lor, a greutatii lor sau a modului lor de prezentare, cu privire la instalaţii sau la mijloacele de exploatare, fie chiar numai pe una dintre cãile ferate din parcurs, nu sînt admise la transport decît în condiţiile speciale ce se determina în fiecare caz de cãtre calea feratã dupã consultarea predatorului; aceste condiţii pot deroga de la prescripţiile stabilite de prezenta convenţie. & 2. Doua sau mai multe state contractante pot conveni, prin înţelegeri, ca anumite materii sau anumite obiective - excluse de la transport prin anexa 1 la prezenta convenţie - sa fie admise în anumite condiţii la transportul internaţional între aceste state sau ca materiile şi obiectele cuprinse în anexa 1 sa fie admise în condiţii mai puţin riguroase decît cele care sînt prevãzute în aceasta anexa. Cãile ferate pot, de asemenea, prin dispoziţii tarifare, fie sa admitã la transport anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin anexa 1 la prezenta convenţie, fie sa adopte condiţii mai puţin riguroase decît cele care sînt prevãzute în anexa 1 pentru materiile şi obiectele condiţionat admise prin aceasta anexa. Acordurile şi dispoziţiile tarifare de acest fel trebuie sa fie comunicate Oficiului central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate. ART. 5 Obligaţia caii ferate de a transporta & 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile prezentei convenţii, orice transport de mãrfuri cu condiţia ca: a) predatorul sa se conformeze prescripţiilor convenţiei; b) transportul sa fie posibil cu mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor obişnuite ale traficului; c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu le poate evita şi a cãror inlaturare nu depinde de ea. & 2. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã la transport mãrfurile a cãror încãrcare, transbordare sau descãrcare pretinde folosirea unor mijloace speciale, decît în cazul cînd staţiile unde trebuie sa se facã aceste operaţii dispun de asemenea mijloace. & 3. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã decît expeditiile al cãror transport poate fi efectuat fãrã intirziere; prescripţiile în vigoare la statia de predare determina cazurile în care aceasta statie este obligatã sa primeascã provizoriu, în depozit, expeditiile care nu îndeplinesc aceasta condiţie. & 4. Cînd autoritatea competenta a decis ca: a) serviciul sa fie suprimat sau suspendat total sau parţial; b) unele expeditii sa fie excluse sau admise numai în anumite condiţii, mãsurile luate în acest scop trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi a cãilor ferate, cu obligaţia pentru acestea de a informa cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor. & 5. Cãile ferate pot decide, de comun acord şi sub rezerva încuviinţãrii guvernelor lor, sa limiteze transportul mãrfurilor, în anumite relaţii, la puncte de frontiera şi la tari de tranzit determinate. Aceste mãsuri se vor aduce la cunostinta oficiului central care le comunica guvernelor statelor contractante. Ele sînt considerate acceptate dacã în termen de o luna, socotit de la data comunicãrii, n-au fãcut obiectul nici unei opoziţii din partea unui stat contractant. În caz de opoziţie, dacã oficiul central nu reuşeşte sa elimine divergenţele, el întruneşte reprezentanţii statelor contractante. Îndatã ce aceste mãsuri pot fi considerate ca acceptate, oficiul central informeazã despre aceasta statele contractante. Ele sînt apoi consemnate în liste speciale şi publicate în forma prevãzutã pentru tarifele internaţionale. Aceste mãsuri intra în vigoare dupã o luna de la comunicarea oficiului central, prevãzutã la alin. 3. & 6. Orice abatere de la dispoziţiile prezentului articol, sãvîrşitã de cãtre calea feratã, poate da loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat. TITLUL II CONTRACTUL DE TRANSPORT CAP. 1 Forma şi condiţiile contractului de transport ART. 6 Cuprinsul şi forma scrisorii de trasura & 1. Pentru orice expediţie supusã prezentei convenţii, predatorul trebuie sa prezinte o scrisoare de trasura completatã în forma cuvenitã. Cãile ferate stabilesc, pentru mica viteza şi pentru marea viteza, modelul scrisorii de trasura care trebuie sa conţinã un duplicat pentru predator. În ceea ce priveşte hotãrîrile cãilor ferate referitoare la modelul scrisorii de trasura, sînt aplicabile prin analogie dispoziţiile art. 5 & 5 alin. 2 şi prima fraza din alin. 3. Pentru anumite traficuri importante sau pentru anumite traficuri între tari vecine, tarifele pot prevedea folosirea unui formular de scrisoare de trasura simplificat, adaptat caracteristicilor traficurilor respective. & 2. Scrisorile de trasura trebuie sa fie tipãrite în doua sau eventual trei limbi, din care cel puţin una trebuie sa fie aleasã dintre limbile franceza, germanã sau italiana. Tarifele internaţionale pot stabili limba în care trebuie sa fie redactate menţiunile din scrisoarea de trasura facuta de predator. În lipsa unor dispoziţii de acest fel, predatorul trebuie sa redacteze menţiunile sale într-una dintre limbile oficiale ale tarii de predare şi sa anexeze o traducere în limbile franceza, germanã sau italiana, afarã de cazul cînd menţiunile sînt redactate în una dintre aceste limbi. Calea feratã poate cere ca indicaţiile şi declaraţiile pe care predatorul le face în scrisoarea de trasura şi în anexele acesteia sa fie fãcute cu litere latine. & 3. Alegerea modelului scrisorii de trasura albe sau a modelului cu benzi roşii indica dacã marfa urmeazã sa se transporte cu mica sau cu mare viteza. Cererea de a se efectua transportul cu mare viteza pe o parte din parcurs, iar pe cealaltã parte cu mica viteza, nu este admisã decît cu acordul tuturor cãilor ferate interesate. & 4. Menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura trebuie sa fie scrise sau tipãrite cu litere care nu pot fi şterse. Scrisorile de trasura cu adãugiri, ştersãturi sau cele pe care s-au lipit fisii de hirtie nu sînt admise. Ştersãturile sînt ingaduite numai cu condiţia ca predatorul sa le confirme prin semnatura sa şi sa înscrie cantitãţile rectificate în litere, cînd acestea se referã la citimea sau greutatea coletelor. & 5. Scrisoarea de trasura trebuie sa cuprindã, în mod obligatoriu, urmãtoarele menţiuni: a) denumirea statiei de destinaţie, cu indicaţiile necesare pentru a se evita orice confuzie între diferitele staţii care deservesc fie aceeaşi localitate, fie localitãţi care au aceeaşi denumire sau o denumire asemãnãtoare; b) numele şi adresa destinatarului. Ca destinatar trebuie sa fie indicatã o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept. Indicarea ca destinatar a statiei de destinaţie sau a unui agent al statiei de destinaţie nu este admisã decît dacã tariful în vigoare permite în mod expres acest lucru. Adresele care nu indica numele destinatarului, ca de exemplu "la ordinul ..." sau "purtatorul duplicatului scrisorii de trasura", nu sînt admise; c) denumirea mãrfii. Mãrfurile admise la transport în anumite condiţii, pe baza art. 4 & 1 lit. a) şi & 2, trebuie declarate de predator cu denumirea prevãzutã pentru ele, celelalte mãrfuri, cînd predatorul pretinde aplicarea unui anumit tarif, cu denumirea prevãzutã în acest tarif, iar în toate celelalte cazuri, cu denumirea corespunzãtoare naturii lor, folositã în comerţ în ţara de predare; d) greutatea sau, în lipsa acesteia, o indicaţie asemãnãtoare conform prescripţiilor caii ferate de predare. Dacã legile sau regulamentele tarii de predare permit predatorului sa predea expeditiile fãrã indicarea greutatii sau a unei indicaţii asemãnãtoare, aceasta greutate sau indicaţie trebuie sa fie înscrisã de calea feratã de predare; e) pentru expeditiile de coletãrie: citimea coletelor şi descrierea ambalajului. Aceleaşi menţiuni trebuie sa figureze în scrisoarea de trasura în cazul vagoanelor complete care cuprind una sau mai multe unitãţi de încãrcare, expediate în trafic cale feratã-mare şi care trebuie sa fie transbordate. Pentru expeditiile a cãror încãrcare este în sarcina predatorului: numãrul vagonului şi, în plus, pentru vagoanele particulare, ţara; f) enumerarea detaliatã a documentelor cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative care sînt anexate la scrisoarea de trasura sau menţionate ca fiind ţinute la dispoziţia caii ferate într-o anumitã statie, la un oficiu vamal sau la oricare alta autoritate; g) numele şi adresa predatorului, completate, dacã el socoteşte necesar, cu adresa sa telegrafica sau numãrul sau de telefon. O singura persoana fizica sau un alt subiect de drept trebuie sa figureze ca predator în scrisoarea de trasura. Dacã legile şi regulamentele în vigoare la statia de predare impun, predatorul trebuie sa adauge la numele sau şi la adresa sa semnatura sa scrisã de mina, tiparita sau aplicatã printr-o ştampila; în acest scop, modelul scrisorii de trasura utilizat poate conţine menţiunea "semnatura". & 6. În afarã de aceasta, scrisoarea de trasura trebuie sa cuprindã, dacã este cazul, toate celelalte indicaţii prevãzute în prezenta convenţie, în special urmãtoarele: a) menţiunea "în statie (gara restant)" sau menţiunea "se elibereazã la domiciliu", cu condiţia ca aceste moduri de eliberare sa fie admise în statia de destinaţie. Predatorul care cere ca expediţia sa fie eliberata pe o linie de garaj a destinatarului trebuie sa facã menţiunea corespunzãtoare în scrisoarea de trasura, dupã numele şi adresa destinatarului; b) tarifele de aplicat, în mod deosebit tarifele speciale sau excepţionale, prevãzute la art. 11 & 4 lit. c) şi la art. 35; c) suma în cifre reprezentind interesul la eliberare, declarat conform art. 20; d) taxele pe care predatorul le ia în sarcina sa, potrivit dispoziţiilor art. 17; e) suma rambursului şi a debursului, în cifre (art. 19); f) itinerariul prescris conform dispoziţiilor art. 10 & 1 şi indicarea statiilor unde trebuie sa îndeplineascã operaţiile organelor vamale şi ale altor autoritãţi administrative; g) indicaţiile relative la formalitãţile cerute de cãtre organele vamale şi de alte autoritãţi administrative, conform art. 15 & 1 alin. 2; h) menţiunea ca destinatarul nu are dreptul sa modifice contractul de transport; aceasta menţiune trebuie sa aibã urmãtorul text: "Destinatarul nu este autorizat sa dea dispoziţii ulterioare "; i) numãrul insotitorilor sau menţiunea "fãrã insotitor", conform art. 4 & 1 lit. d) pct. 1*. & 7. Dacã spaţiul rezervat în scrisoarea de trasura pentru menţiunile predatorului nu este suficient, se vor folosi file suplimentare, care devin pãrţi integrante ale scrisorii de trasura. Aceste file suplimentare trebuie sa aibã acelaşi format ca şi scrisoarea de trasura, sa se întocmeascã prin calchiere cu indigo în tot atitea exemplare cîte se cer pentru scrisoarea de trasura şi sa fie semnate de predator. Existenta filelor suplimentare trebuie menţionatã în scrisoarea de trasura. Dacã se indica greutatea totalã a expeditiei, aceasta indicaţie trebuie sa fie trecutã chiar pe scrisoarea de trasura. & 8. Nu este permis sa se înscrie în scrisoarea de trasura alte menţiuni decît dacã ele sînt prescrise sau admise de legile şi regulamentele unui stat sau prin tarife şi dacã nu sînt contrare prezentei convenţii. Este interzis sa se înlocuiascã scrisoarea de trasura prin alte înscrisuri sau sa se anexeze la scrisoarea de trasura alte documente decît acelea care sînt prescrise sau admise prin prezenta convenţie sau prin tarife. & 9. Pentru fiecare expediţie trebuie sa se întocmeascã o scrisoare de trasura. Cu toate acestea, nu pot fi predate la transport cu o singura scrisoare de trasura: a) mãrfurile care, din cauza naturii lor, nu pot fi încãrcate împreunã fãrã neajunsuri; b) mãrfurile a cãror încãrcare cade parţial în sarcina caii ferate şi parţial în sarcina predatorului; c) mãrfurile a cãror încãrcare în comun ar contraveni prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative; d) mãrfurile admise la transport în anumite condiţii cînd este vorba de materii şi obiecte a cãror încãrcare în comun sau cu alte mãrfuri este interzisã, potrivit anexei 1 la prezenta convenţie sau acordurilor şi dispoziţiilor tarifare prevãzute la art. 4 & 2. & 10. Aceeaşi scrisoare de trasura nu poate sa priveasca decît incarcatura unui singur vagon. Totuşi, pot fi predate la transport cu o singura scrisoare de trasura: a) masele indivizibile şi obiectele de dimensiuni excepţionale a cãror încãrcare impune mai mult de un vagon; b) expeditiile încãrcate în mai multe vagoane, dacã dispoziţiile speciale ale traficului, ale tarifelor internaţionale sau acordurilor între cãile ferate interesate permit acest lucru pentru întregul parcurs. & 11. Predatorul este autorizat sa înscrie în spaţiul scrisorii de trasura rezervat în acest scop, însã numai cu titlu de simpla informaţie pentru destinatar şi fãrã ca din aceasta sa rezulte vreo obligaţie sau rãspundere pentru calea feratã, menţiuni care se referã la expediţie, ca de exemplu: "Expediţia lui N..."; "Din ordinul lui N..."; "La dispoziţia lui N..."; "Pentru a fi reexpediat la N..."; "Asigurat la N..."; "Pentru linia de navigaţie N..."; sau "pentru vaporul N..."; "Provenind de la linia de navigaţie N..."; sau "de la vaporul N..."; "Pentru linia serviciului de automobile N..."; "Provenind de la linia serviciului de automobile N..."; "Pentru linia aerianã N..."; "Provenind de la linia aerianã N..."; "Pentru a fi exportat cu destinaţia N...". ART. 7 Rãspunderea pentru menţiunile din scrisoarea de trasura. Mãsuri de luat în caz de supraincarcare. Suprataxe & 1. Predatorul rãspunde de exactitatea indicaţiilor şi declaraţiilor înscrise prin grija sa în scrisoarea de trasura; el suporta toate consecinţele care rezulta din faptul ca aceste declaraţii sau indicaţii ar fi neregulate, inexacte, incomplete sau înscrise în alta parte decît în locul rezervat fiecãreia dintre ele; dacã acest loc este insuficient, printr-o menţiune facuta chiar în acest loc, predatorul va indica unde se gãseşte în scrisoarea de trasura completarea indicaţiilor sale. & 2. Calea feratã are totdeauna dreptul sa verifice dacã expediţia corespunde mentiunilor din scrisoarea de trasura şi dacã prescripţiile relative la transportul mãrfurilor admise la transport în anumite condiţii au fost respectate. Dacã este vorba de verificarea conţinutului expeditiei, predatorul sau destinatarul trebuie sa fie invitat sa asiste la aceasta verificare, dupã cum ea are loc în statia de predare sau în statia de destinaţie. În cazul cînd cel interesat nu se prezintã sau cînd verificarea are loc în cursul transportului, aceasta trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã, dacã prescripţiile legale sau regulamentare în vigoare în statul unde are loc verificarea nu dispun altfel. Calea feratã nu poate totuşi sa procedeze la o verificare a conţinutului în cursul transportului, decît cu condiţia ca aceasta operaţie sa fie impusa de necesitaţi de exploatare sau de regulamentele vamale ori ale altor autoritãţi administrative. Rezultatul verificãrii mentiunilor trebuie sa fie înscris în scrisoarea de trasura respectiva. Dacã verificarea se face în statia de predare, înscrierea trebuie facuta, de asemenea, în duplicatul scrisorii de trasura, în cazul cînd el se gãseşte în posesia caii ferate. Dacã expediţia nu corespunde cu menţiunile din scrisoarea de trasura sau dacã prescripţiile referitoare la transportul mãrfurilor admise la transport în anumite condiţii nu au fost respectate, cheltuielile ocazionate cu verificare greveazã transportul, în cazul cînd acestea nu au fost plãtite pe loc. & 3. Legile şi regulamentele fiecãrui stat stabilesc condiţiile în care calea feratã este obligatã sa constate greutatea mãrfii sau citimea coletelor, precum şi ţara realã a vagoanelor. Calea feratã este obligatã sa indice în scrisoarea de trasura rezultatul constatãrilor fãcute cu privire la greutatea, citimea coletelor, precum şi la ţara realã a vagoanelor. & 4. În caz de cintarire pe un pod bascul, greutatea se determina scazind din greutatea totalã a vagonului încãrcat ţara înscrisã pe vagon, afarã numai dacã din cintarirea separatã a vagonului gol nu rezulta o alta ţara. Cintaririle efectuate pe podurile bascule ale particularilor sînt asimilate celor efectuate pe podurile bascule ale caii ferate, atunci cînd condiţiile stabilite în acest scop de calea feratã competenta sînt îndeplinite. & 5. Dacã la o cintarirea efectuatã de calea feratã dupã încheierea contractului de transport rezulta o diferenţa de greutate, greutate stabilitã de statia de predare, sau, în lipsa, greutatea declarata de predator, rãmîne determinanta pentru calcularea taxelor de transport în urmãtoarele cazuri: a) dacã diferenţa se datoreşte neîndoielnic naturii mãrfii sau influentelor atmosferice; b) dacã la cintarirea efectuatã de calea feratã dupã încheierea contractului de transport, pe un pod bascul, nu rezulta o diferenţa mai mare de 2% fata de greutatea stabilitã de statia de predare sau, în lipsa, fata de greutatea declarata de predator. & 6. Pentru expeditiile a cãror încãrcare cade în sarcina predatorului, acesta trebuie sa respecte limita de încãrcare. Prescripţiile care indica limitele de încãrcare ce trebuie sa fie respectate sînt publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. Calea feratã indica predatorului, la cererea sa, limita de încãrcare ce trebuie respectata. & 7. Pe lîngã plata unei diferenţe de taxe de transport şi a unei despãgubiri pentru o eventuala paguba, calea feratã poate sa perceapã o suprataxa în cazurile şi în condiţiile stabilite mai jos: a) suprataxa este de doi franci pe kilogram la greutatea bruta a coletului întreg: 1*. în caz de denumire neregulata, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor excluse de la transport, potrivit anexei 1; 2*. în caz de declarare neregulata, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor admise la transport în anumite condiţii, potrivit anexei 1 sau în caz de nerespectare a acestor condiţii; b) suprataxa este de 15 franci pe 100 kg la greutatea ce depãşeşte limita de încãrcare, în cazul supraincarcarii unui vagon încãrcat de predator; c) suprataxa este egala cu dublul diferenţei: 1*. între taxa de transport ce ar fi trebuit perceputã de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi aceea care a fost calculatã, în cazul denumirii neregulate, inexacte sau incomplete a naturii unei expeditii care conţine alte mãrfuri decît cele care sînt prevãzute la lit. a) sau, în general, în cazul unei declarari care sa poatã face ca expediţia sa beneficieze de un tarif mai redus decît cel efectiv aplicabil; 2*. între taxa de transport pentru greutatea declarata şi aceea pentru greutatea constatatã, în cazul declarãrii unei greutãţi inferioare celei reale. În cazul cînd o expediţie este compusa din mãrfuri taxate dupã tarife diferite şi dacã greutatea fiecãreia dintre ele se poate determina fãrã dificultãţi, suprataxa se calculeazã dupã tariful aplicabil fiecãrei marfi, dacã din acest mod de calcul rezulta o suprataxa mai redusã; d) dacã pentru acelaşi vagon se declara o greutate inferioarã greutatii reale şi exista şi supraincarcare, suprataxele referitoare la aceste doua abateri se percep cumulativ. & 8. Suprataxa ce urmeazã a se percepe în conformitate cu & 7 greveazã marfa transportatã, oricare ar fi locul unde s-au constatat faptele care o justifica. & 9. Suma suprataxelor şi motivul perceperii lor trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura. & 10. Suprataxa nu este datoratã: a) în caz de declarare inexactã a greutatii, cînd cintarirea de cãtre calea feratã este obligatorie, potrivit normelor în vigoare la statia de predare; b) în caz de declarare inexactã a greutatii sau în caz de supraincarcare, dacã predatorul a cerut în scrisoarea de trasura ca transportul sa fie cintarit de calea feratã; c) în caz de supraincarcare intervenita în cursul transportului din cauza influentelor atmosferice, dacã se dovedeşte ca incarcatura vagonului nu depasea limita de încãrcare în momentul predãrii la transport, în statia de predare; d) în caz de sporire a greutatii survenite în timpul transportului, fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã se face dovada ca aceasta sporire de greutate se datoreazã influentelor atmosferice; e) în caz de declarare inexactã a greutatii, fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã diferenţa între greutatea declarata în scrisoarea de trasura şi greutatea constatatã nu depãşeşte 3% din greutatea declarata; f) în caz de supraincarcare a unui vagon, cînd calea feratã nici nu a publicat, nici nu a indicat predatorului limita de încãrcare astfel încît acesta sa aibã posibilitatea sa o respecte. & 11. Cînd supraincarcarea unui vagon este constatatã de statia de predare sau de o statie intermediara, supragreutatea poate fi descarcata din vagon chiar dacã nu este cazul sa se perceapã o suprataxa. Predatorul, dacã este cazul, va fi invitat fãrã intirziere sa comunice cum înţelege sa dispunã de aceasta supragreutate. Totuşi, cînd destinatarul a modificat contractul de transport în virtutea art. 22, trebuie sa fie avizat şi invitat sa dea dispoziţii cu privire la supragreutate. Supragreutatea se taxeaza, pentru parcursul efectuat, dupã taxa aplicatã încãrcãturii principale şi, dacã este cazul, cu suprataxa prevãzutã la & 7; în caz de descãrcare a supragreutatii, spezele pentru aceasta operaţie se percep dupã tariful taxelor accesorii al caii ferate care a efectuat descãrcarea. Dacã cel îndreptãţit dispune ca supragreutatea sa fie expediatã la statia de destinaţie a încãrcãturii principale, la o alta statie de destinaţie sau sa fie înapoiatã la statia de predare, supragreutatea se trateazã ca un transport deosebit. ART. 8 Încheierea contractului de transport. Duplicatul scrisorii de trasura & 1. Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea feratã de predare a primit marfa la transport însoţitã de scrisoarea de trasura. Primirea este confirmatã prin aplicarea pe scrisoarea de trasura a ştampilei statiei de predare, care poarta data primirii. & 2. Aplicarea ştampilei pe scrisoarea de trasura şi, dacã este cazul, pe fiecare foaie suplimentarã trebuie sa aibã loc imediat dupã predarea întregii expeditii care face obiectul scrisorii de trasura şi - dacã dispoziţiile în vigoare la statia de predare prevãd - dupã plata taxelor pe care predatorul le ia asupra sa sau depunerea unei garanţii conform art. 17 & 7. Aplicarea ştampilei trebuie sa aibã loc în prezenta predatorului, dacã acesta o cere. & 3. Dupã aplicarea ştampilei, scrisoarea de trasura face dovada contractului de transport. & 4. Totuşi, în ceea ce priveşte mãrfurile a cãror încãrcare este în sarcina predatorului, potrivit dispoziţiilor tarifare sau înţelegerilor încheiate cu el, dacã asemenea înţelegeri sînt admise în statia de predare, menţiunile din scrisoarea de trasura referitoare fie la greutate, fie la citimea coletelor, nu fac dovada impotriva caii ferate decît dacã verificarea acestei greutãţi sau a numãrului coletelor a fost facuta de calea feratã şi certificatã pe scrisoarea de trasura. Aceste menţiuni pot fi dovedite, dacã este cazul, prin alte mijloace decît verificarea şi constatarea pe scrisoarea de trasura, facuta prin grija caii ferate. Calea feratã nu rãspunde nici de greutatea mãrfii, nici de citimea coletelor care rezulta din menţiunile scrisorii de trasura dacã este evident ca diferenţa de greutate sau de citime a coletelor nu corespunde unei lipse reale. & 5. Calea feratã este obligatã sa certifice, prin aplicarea ştampilei cu data pe duplicatul scrisorii de trasura, primirea mãrfii şi data acceptãrii ei la transport, înainte de a restitui acest duplicat predatorului. Acest duplicat nu are nici valoarea scrisorii de trasura care însoţeşte expediţia, nici a unui conosament. ART. 9 Tarife. Înţelegeri speciale & 1. Taxele de transport şi taxele accesorii se calculeazã potrivit tarifelor legale în vigoare şi reglementar publicate în fiecare stat, aplicabile în momentul încheierii contractului de transport, chiar dacã taxele de transport sînt calculate separat pe diferite secţiuni ale parcursului. Totuşi, publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţele de plecare sau de sosire. Majorãrile tarifelor internaţionale, precum şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase condiţiile de transport prevãzute de aceste tarife, intra în vigoare cel mai devreme dupã 15 zile de la publicarea lor, în afarã de urmãtoarele cazuri: a) dacã un tarif internaţional prevede extinderea unui tarif intern asupra parcursului total, sînt aplicabile termenele de publicare a acestui tarif intern; b) dacã majorãrile de taxe ale unui tarif internaţional sînt urmarea unei majorãri generale a taxelor prevãzute de tarifele interne ale unei cai ferate participante, ele intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor, cu condiţia ca adaptarea taxelor tarifului internaţional, care este urmarea acestei majorãri, sa fi fost anunţatã cu cel puţin 15 zile înainte. Acest anunţ nu poate fi însã anterior datei publicãrii majorãrii taxelor prevãzute de tarifele interne în cauza; c) dacã taxele de transport şi taxele accesorii prevãzute în tarifele internaţionale trebuie sa fie modificate pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb sau dacã trebuie sa fie rectificate erori vadite, aceste modificãri şi rectificari intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor. Tarifele trebuie sa cuprindã toate indicaţiile necesare pentru calculul taxelor de transport şi al taxelor accesorii şi sa specifice, dacã este cazul, condiţiile în care se va tine seama de cursul schimbului. Tarifele şi modificãrile tarifare se considera reglementar publicate din momentul în care calea feratã a pus toate amãnuntele la dispoziţia clientelei. & 2. Tarifele trebuie sa cuprindã toate condiţiile speciale pentru diferitele transporturi şi, în mod deosebit, regimul de viteza la care ele se aplica. Dacã pentru toate mãrfurile sau pentru unele dintre ele sau pentru anumite parcursuri, o cale feratã nu are tarif decît pentru o singura viteza, acest tarif poate fi aplicat transporturilor efectuate atît cu scrisoarea de trasura pentru mica viteza, cît şi cu scrisoarea de trasura pentru mare viteza, cu condiţia respectãrii termenului de executare a contractului de transport care decurge pentru fiecare dintre aceste scrisori de trasura din aplicarea dispoziţiilor art. 6 & 3 ai art. 11. Condiţiile prevãzute de tarife sînt valabile numai în mãsura în care ele nu sînt contrare prezentei convenţii; în caz contrar ele sînt considerate ca nule şi neavenite. Tarifele internaţionale pot fi declarate aplicabile în mod obligatoriu în trafic internaţional, cu excluderea tarifelor interne, dacã în medie ele nu conduc la taxe sensibil superioare celor care rezulta din sudura tarifelor interne. Aplicarea unui tarif internaţional poate fi subordonata condiţiei de a fi cerutã în mod special în scrisoarea de trasura. & 3. Tarifele trebuie sa fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii. Cãile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de taxe sau alte avantaje, sub rezerva consimtamintului guvernelor lor, atît timp cît se acorda condiţii asemãnãtoare clienţilor care se gãsesc în situaţii asemãnãtoare. Se pot acorda reduceri de taxe pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere. Publicarea mãsurilor luate potrivit alin. 2 şi 3 nu este obligatorie. & 4. În afarã taxelor de transport şi a taxelor accesorii prevãzute de tarife, nu se poate percepe în folosul cãilor ferate nici o alta suma în afarã de cheltuielile efectuate de cãtre acestea - cum ar fi taxe vamale, de accize, de poliţie, de camionaj de la o statie la alta neprevãzute de tarif, cheltuieli pentru repararea ambalajului exterior sau interior al mãrfurilor necesare pentru a asigura conservarea lor, precum şi alte cheltuieli asemãnãtoare. Aceste cheltuieli trebuie sa fie valabil dovedite şi decontate separat în scrisoarea de trasura cu toate documentele necesare. În cazul cînd aceste dovezi au fost fãcute prin documente anexate la scrisoarea de trasura şi dacã plata cheltuielilor respective incumba predatorului, aceste documente nu se elibereazã destinatarului odatã cu scrisoarea de trasura, ci se remit predatorului cu contul cheltuielilor prevãzut la art. 17 & 7. ART. 10 Itinerarii şi tarife aplicabile & 1. Predatorul poate mentiona în scrisoarea de trasura itinerariul de urmat, indicindu-l prin punctele de frontiera sau staţiile de frontiera şi, dacã este cazul, prin staţiile de tranzit între cãile ferate; el nu poate indica decît punctele de frontiera şi staţiile de frontiera deschise traficului în relaţia respectiva. & 2. Sînt asimilate unei menţiuni de itinerariu: a) indicarea statiilor unde trebuie sa se efectueze formalitãţile cerute de cãtre organele vamale sau alte autoritãţi administrative, precum şi a statiilor unde trebuie sa se dea îngrijiri speciale transportului (îngrijirea animalelor, realimentarea cu gheaţa etc.); b) indicarea tarifelor de aplicat, în mãsura în care aceasta indicaţie este suficienta pentru a determina staţiile între care tarifele cerute trebuie sa fie aplicate; c) indicarea plãţii totale sau parţiale a taxelor pînã la X (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifara între ţãrile limitrofe). & 3. În afarã de cazurile menţionate la art. 5 & 4 şi 5 şi la art. 24 & 1, calea feratã poate sa îndrume transportul pe un alt itinerariu decît cel indicat de cãtre predator, numai dacã sînt îndeplinite urmãtoarele doua condiţii: a) ca formalitãţile cerute de organele vamale sau alte autoritãţi administrative, precum şi ingrijirile speciale de dat transportului (îngrijirea animalelor, realimentarea cu gheaţa etc.) sa se facã totdeauna în staţiile indicate de cãtre predator; b) ca taxele şi termenele de executare a contractului de transport sa nu fie mai mari decît taxele şi termenele calculate pe itinerariul indicat de predator. & 4. Sub rezerva dispoziţiilor & 3, taxele şi termenele de executare a contractului de transport se calculeazã pe itinerariul indicat de cãtre predator sau, în lipsa, pe itinerariul pe care calea feratã l-a ales. & 5. Predatorul poate sa indice în scrisoarea de trasura tarifele de aplicat. Calea feratã este obligatã sa aplice aceste tarife, în cazul cînd condiţiile prevãzute pentru aplicarea lor sînt îndeplinite. & 6. Dacã indicaţiile date de cãtre predator nu sînt suficiente pentru a determina itinerariul sau tarifele de aplicat, ori dacã unele dintre aceste indicaţii sînt incompatibile, calea feratã trebuie sa aleagã itinerariul sau tarifele pe care le socoteşte cele mai avantajoase pentru predator. Calea feratã nu este rãspunzãtoare pentru paguba ce ar rezulta din aceasta alegere, decît în caz de dol sau de culpa grava. & 7. Dacã exista un tarif internaţional de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi dacã, în lipsa de indicaţii suficiente ale predatorului, calea feratã a aplicat acest tarif, ea este obligatã sa restituie celui îndreptãţit, la cererea sa, eventuala diferenţa între taxa de transport astfel aplicatã şi aceea care ar fi rezultat pentru acelaşi parcurs din sudura altor tarife, dacã aceasta diferenţa depãşeşte 10 franci de scrisoare de trasura. Aceleaşi condiţii sînt valabile dacã în lipsa indicaţiilor suficiente din partea predatorului, calea feratã a aplicat taxele de transport prin sudura tarifara în locul aplicãrii unui tarif internaţional mai avantajos, în ceea ce priveşte taxele, toate celelalte condiţii fiind altfel identice. ART. 11 Termenul de executare a contractului de transport & 1. Termenele de executarea a contractului de transport sînt stabilite prin reglementãrile în vigoare între cãile ferate participante la transport sau prin tarifele internaţionale aplicabile de la statia de predare pînã la statia de destinaţie. Termenele astfel stabilite nu trebuie sa depãşeascã pe cele care ar rezulta din dispoziţiile paragrafelor urmãtoare. & 2. Dacã reglementãrile sau tarifele internaţionale nu stabilesc termene de executare a contractului de transport, astfel cum se prevede la & 1 şi sub rezerva dispoziţiilor din paragrafele de mai jos, termenele de executare a contractului de transport sînt urmãtoarele: a) pentru expeditii de vagoane complete: 1*. cu mare viteza:
termen de expediere.......................... 12 ore
termen de transport:
- pentru primii 300 km ...................... 24 ore
- şi în continuare pentru fiecare
fracţiune indivizibilã de 400 km ........... 24 ore
2*. cu mica viteza:
termen de expediere .......................... 24 ore
termen de transport:
- pentru primii 200 km ....................... 24 ore
- şi în continuare pentru fiecare
fracţiune indivizibilã de 300 km .......... 24 ore
b) pentru expeditii de coletãrie:
1*. cu mare viteza:
termen de expediere ......................... 12 ore
termen de transport pentru fiecare
fracţiune indivizibilã de 300 km ............. 24 ore
2*. cu mica viteza:
termen de expediere .......................... 24 ore
termen de transport pentru fiecare
fracţiune indivizibilã de 200 km ............. 24 ore
Toate distanţele se referã la distanţe de aplicare a tarifelor. & 3. Termenul de executare a contractului de transport se calculeazã pentru distanta totalã dintre statia de predare şi statia de destinaţie; termenul de expediere nu se socoteşte decît o singura data, oricare ar fi numãrul reţelelor pe care se efectueazã transportul. & 4. Legile şi regulamentele fiecãrui stat determina în ce mãsura cãile ferate au dreptul sa stabileascã termene suplimentare, în urmãtoarele cazuri: a) pentru expeditii predate la transport în afarã statiilor sau care se elibereazã în afarã statiilor; b) pentru transporturile care se efectueazã: - fie pe o linie sau o reţea care nu sînt dotate pentru îndrumarea rapida a expeditiilor; - fie pe mare sau pe cãile navigabile interioare cu bac sau vapor; - fie pe o ruta care nu are cale feratã; - fie prin anumite racordari care leagã doua linii ale aceleiaşi reţele sau reţele diferite; - fie pe o linie secundarã; - fie pe o linie care nu are ecartament normal; c) pentru transporturile care sînt taxate dupã tarife interne speciale şi excepţionale cu taxe reduse; d) cu ocazia unor împrejurãri extraordinare de natura sa determine: - fie o dezvoltare anormala a traficului; - fie greutãţi anormale pentru exploatare. & 5. Termenele suplimentare prevãzute la & 4 lit. a), b) şi c) trebuie sa figureze în tarife. Termenele suplimentare prevãzute la & 4 lit. d) trebuie sa fie publicate şi nu pot intra în vigoare înainte de publicarea lor. & 6. Termenul de executare a contractului de transport începe sa curgã de la ora 24,00 a zilei în care marfa a fost primitã la transport, potrivit art. 8 &1. Cu toate acestea, pentru expeditiile de mare viteza, termenul începe sa curgã cu 24 de ore mai tirziu, dacã ziua care urmeazã celei în care marfa a fost primitã la transport este o duminica sau o zi de sãrbãtoare legalã şi dacã statia de predare nu este deschisã, pentru expeditii de mare viteza, în aceasta duminica sau zi de sãrbãtoare. & 7. Termenul de executare a contractului de transport se prelungeşte pentru toate expeditiile cu excepţia unei culpe imputabile caii ferate, pe timpul stationarii lor, necesar pentru: a) verificarea conform art. 7 & 2 şi 3 din care rezulta diferenţe fata de menţiunile înscrise în scrisoarea de trasura; b) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau alte autoritãţi administrative; c) modificarea contractului de transport, dispusã în temeiul art. 21 sau art. 22; d) ingrijirile speciale ce trebuie date transportului (îngrijirea animalelor, realimentarea cu gheaţa etc.); e) transbordarea sau refacerea încãrcãturii defectuos efectuatã de cãtre predator; f) orice întrerupere a traficului care impiedica în mod temporar începerea sau continuarea transportului. & 8. Termenul de executare a contractului de transport se suspenda: a) pentru mica viteza, duminicile şi în zilele de sãrbãtoare legalã; b) pentru marea viteza, duminicile şi în anumite zile de sãrbãtoare legalã dacã într-un stat legile sau regulamentele prevãd pentru aceasta o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în traficul feroviar intern; c) pentru marea şi mica viteza, simbetele, dacã într-un stat legile sau regulamentele prevãd pentru aceasta o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în traficul feroviar intern. & 9. Cauza şi durata prelungirilor şi suspendãrilor termenului de executare a contractului de transport, prevãzute la & 7 şi 8, trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura. Aceste prelungiri şi suspendãri ale termenului de executare a contractului de transport pot fi eventual dovedite prin alte mijloace decît menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura. & 10. În cazul cînd termenul de executare a contractului de transport urmeazã sa ia sfîrşit dupã ora de închidere a statiei de destinaţie, expirarea acestui termen se amina pînã la trecerea a 2 ore de la ora cînd se redeschide statia. În afarã de aceasta, la expeditiile de mare viteza, dacã termenul de executare a contractului de transport trebuie sa ia sfîrşit într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare, potrivit & 8 lit. b), expirarea acestui termen se amina pînã la ora corespunzãtoare a primei zile lucrãtoare care urmeazã. & 11. Termenul de executare a contractului de transport este respectat dacã, înainte de expirarea lui: a) sosirea mãrfii este avizatã şi aceasta este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi a cãror sosire trebuie avizatã; b) marfa este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi care nu se avizeazã; c) marfa este pusã la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în afarã statiilor. ART. 12 Starea, ambalarea şi marcarea mãrfii & 1. În cazul cînd calea feratã primeşte la transport o marfa care prezintã semne vadite de avarie, ea poate pretinde ca starea acestei marfi sa facã obiectul unei menţiuni speciale în scrisoarea de trasura. & 2. În cazul cînd, prin natura sa, marfa necesita un ambalaj, predatorul trebuie sa o ambaleze în asa fel ca sa fie ferita în cursul transportului de pierdere totalã sau parţialã şi de avarie şi sa nu poatã pricinui pagube persoanelor, materialului sau altor mãrfuri. Ambalajul trebuie sa corespundã, pe de alta parte, prescripţiilor prevãzute de tarifele şi regulamentele caii ferate de predare. & 3. Dacã predatorul nu s-a conformat dispoziţiilor prevãzute la & 2, calea feratã poate fie sa refuze expediţia, fie sa ceara ca predatorul sa recunoascã în scrisoarea de trasura lipsa ambalajului sau starea lui defectuoasã, fãcînd şi o descriere exactã a acestei stãri. & 4. Predatorul este rãspunzãtor de toate urmãrile lipsei sau stãrii defectuoase a ambalajului. El este obligat, în mod deosebit, sa repare prejudiciul pe care calea feratã l-a suferit din aceasta cauza. În lipsa menţiunii în scrisoarea de trasura, proba lipsei sau a stãrii defectuoase a ambalajului cade în sarcina caii ferate. & 5. Cînd un predator obişnuieşte sa predea la transport în aceeaşi statie mãrfuri de aceeaşi natura, care necesita un ambalaj, şi sa le predea fie fãrã ambalaj, fie cu acelaşi ambalaj defectuos, el poate fi dispensat sa îndeplineascã pentru fiecare expediţie prescripţiile & 3, dacã depune în aceasta statie o declaraţie generalã, conform modelului stabilit şi publicat de cãile ferate. În acest caz, în scrisoarea de trasura trebuie sa se facã menţiune despre existenta declaraţiei generale depuse în statia de predare. & 6. În afarã de excepţiile prevãzute în tarife, predatorul este obligat sa indice la expeditiile de coletãrie, pe fiecare colet, în mod clar şi fãrã ca sa se poatã şterge, în asa fel încît sa nu fie cu putinta vreo confuzie şi în perfecta concordanta cu menţiunile cuprinse în scrisoarea de trasura: a) adresa destinatarului chiar pe colet sau pe o eticheta admisã de calea feratã; b) statia de destinaţie. Dacã regulamentul aplicabil la calea feratã de predare o prevede, numele şi adresa destinatarului trebuie sa fie înscrise în mod vizibil sau pe o eticheta impaturita, care poate fi deschisã numai în cazul lipsei scrisorii de trasura. Indicaţiile de la lit. a) şi b) trebuie, de asemenea, trecute pe fiecare colet din incarcatura vagoanelor complete care se expediazã în trafic cale feratã-mare şi trebuie sa fie transbordate. Etichetele şi inscripţiile vechi trebuie sa fie şterse sau indepartate de cãtre predator. & 7. În afarã de excepţiile expres prevãzute în tarife, nu se pot transporta altfel decît ca vagoane complete obiectele fragile (ca: portelanuri, olaria, sticlaria), obiectele care s-ar risipi în vagoane (ca: fructele, nucile, furajele, pietrele), precum şi mãrfurile care ar putea murdari alte colete sau le-ar putea pricinui stricãciuni (ca: carbunii, varul, cenusa, paminturile ordinare, paminturile colorate), afarã de cazul cînd aceste mãrfuri sînt impachetate sau legate în asa fel încît sa nu se poatã sparge, pierde, murdari sau deteriora alte colete. ART. 13 Documente pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative. Încuietori vamale & 1. Predatorul este obligat sa anexeze la scrisoarea de trasura documentele care sînt necesare pentru ca formalitãţile cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative sa poatã fi îndeplinite înainte de eliberarea mãrfii cãtre destinatar. Aceste documente trebuie sa se refere numai la mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi scrisori de trasura, cu excepţia cazurilor cînd prescripţiile administrative sau tarifele dispun altfel. În cazul cînd aceste documente nu sînt anexate la scrisoarea de trasura (vezi art. 15 & 1) sau dacã ele trebuie sa fie prezentate de destinatar, predatorul este obligat sa indice în scrisoarea de trasura statia, biroul vamal sau oricare alta autoritate unde documentele respective vor fi puse la dispoziţia caii ferate şi unde formalitãţile trebuie sa fie îndeplinite. Dacã predatorul asista personal la îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca aceste documente sa fie prezentate cu ocazia îndeplinirii formalitãţilor amintite. & 2. Calea feratã nu este obligatã sa verifice dacã documentele prezentate sînt suficiente şi exacte. Predatorul rãspunde fata de calea feratã pentru orice pagube care ar putea sa rezulte din lipsa, insuficienta sau neregularitatea acestor documente, în afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa. Calea feratã rãspunde, în caz de culpa, de consecinţele pierderii, nefolosirii sau folosirii nereglementare a actelor justificative menţionate în scrisoarea de trasura şi care însoţesc acest document sau care i-au fost încredinţate; cu toate acestea, despãgubirea pe care va trebui sa o plãteascã nu va putea niciodatã sa fie mai mare decît aceea care ar fi datoratã în caz de pierdere a mãrfii. & 3. Predatorul este obligat sa se conformeze prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative privitoare la ambalaj şi la acoperirea cu prelate a mãrfurilor. Dacã predatorul nu a ambalat sau nu a acoperit cu prelate mãrfurile, conform acestor prescripţii, calea feratã are dreptul sa se îngrijeascã de aceasta, cheltuielile grevind marfa. Calea feratã poate sa refuze expeditiile a cãror incuietoare, aplicatã de organele vamale sau de alte autoritãţi administrativ, este deteriorata sau defectuoasã. CAP. 2 Executarea contractului de transport ART. 14 Predarea la transport şi încãrcarea mãrfurilor & 1. Operaţiile de predare a mãrfurilor la transport sînt reglementate de legile şi regulamentele în vigoare la statia de predare. & 2. Încãrcarea incumba fie caii ferate, fie predatorului, potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare, cu excepţia cazurilor cînd prezenta convenţie prevede alte dispoziţii sau cînd în scrisoarea de trasura se menţioneazã o înţelegere specialã încheiatã între predator şi calea feratã. Cînd încãrcarea se efectueazã de cãtre predator, acesta rãspunde de toate consecinţele ce ar rezulta dintr-o încãrcare defectuoasã. El este obligat, în special, sa repare prejudiciul pe care calea feratã îl va fi suferit din acest fapt. Proba încãrcãrii defectuoase cade în sarcina caii ferate. & 3. Mãrfurile trebuie sa fie transportate fie în vagoane acoperite, fie în vagoane descoperite, fie în vagoane special amenajate, fie în vagoane descoperite prevãzute cu prelate, potrivit dispoziţiilor tarifelor internaţionale, afarã de cazul cînd prezenta convenţie cuprinde alte dispoziţii în aceasta privinta. Dacã nu exista tarife internaţionale sau dacã aceste tarife nu cuprind dispoziţii în aceasta privinta, prescripţiile în vigoare la statia de predare sînt valabile pentru întregul parcurs. ART. 15 Formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative & 1. În cursul transportului, formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative se îndeplinesc de cãtre calea feratã. Calea feratã poate, pe rãspunderea sa, sa încredinţeze aceasta sarcina unui mandatar sau sa o îndeplineascã ea însãşi. În ambele cazuri, calea feratã îşi asuma obligaţiile unui comisionar. Cu toate acestea, predatorul, printr-o menţiune în scrisoarea de trasura sau destinatarul, printr-o dispoziţie data potrivit art. 22, pot cere: a) sa asiste el însuşi la operaţiile prevãzute la alineatul precedent sau sa fie reprezentat de un mandatar pentru a da toate lãmuririle şi a prezenta toate observaţiile necesare; b) sa îndeplineascã el însuşi aceste formalitãţi sau sa fie îndeplinite de un mandatar de-al sau, dacã şi în mãsura în care legile şi regulamentele tarii în care trebuie sa fie îndeplinite formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative o permit; c) sa plãteascã, de asemenea, taxele vamale şi alte taxe, cînd asista el însuşi sau mandatarul sau la operaţiile sus-amintite ori le îndeplineşte, dacã legile şi regulamentele tarii unde se aduc la îndeplinire aceste formalitãţi o permit. Nici predatorul nici destinatarul care are dreptul de dispoziţie, nici mandatarul lor, nu au dreptul sa ia în primire marfa. Dacã, pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, predatorul a indicat o statie unde prescripţiile în vigoare nu permit sa fie îndeplinite aceste formalitãţi sau dacã el a dispus pentru aceste operaţii orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, calea feratã procedeazã în modul pe care-l socoteşte cel mai avantajos pentru interesele celui îndreptãţit şi aduce la cunostinta predatorului mãsurile luate. Dacã predatorul a înscris în scrisoarea de trasura o menţiune de francare care include taxele vamale, calea feratã are dreptul sa îndeplineascã formalitãţile vamale la alegerea sa, fie în cursul transportului, fie în statia de destinaţie. & 2. Sub rezerva exceptiei prevãzute la & 1, ultimul alineat, destinatarul are dreptul sa îndeplineascã formalitãţile vamale în statia de destinaţie prevãzutã cu un birou vamal, dacã prin scrisoarea de trasura se dispune vamuirea la destinaţie sau dacã, în lipsa acestei dispoziţii, marfa a sosit nevamuita. Aceste formalitãţi pot fi îndeplinite, de asemenea, de destinatar într-o statie de destinaţie fãrã birou vamal, dacã legile şi reglementãrile naţionale o admit sau dacã exista o autorizare prealabilã din partea caii ferate şi a organelor vamale. Dacã destinatarul uzeaza de unul dintre drepturile prevãzute în prezentul alineat, el trebuie sa achite în prealabil taxele care greveazã transportul. Dacã în termenul prevãzut de regulamentele în vigoare la statia de destinaţie destinatarul nu a scos scrisoarea de trasura, calea feratã poate proceda asa cum este indicat la & 1. ART. 16 Eliberarea mãrfii & 1. Calea feratã este obligatã sa elibereze destinatarului, în statia de destinaţie, scrisoarea de trasura şi marfa, contra semnãturii de primire şi contra plãţii drepturilor caii ferate puse în sarcina destinatarului. Primirea scrisorii de trasura obliga pe destinatar sa plãteascã caii ferate sumele puse în sarcina sa. & 2. Sînt asimilate eliberãrii mãrfii destinatarului: a) predarea acesteia cãtre autoritãţile vamale sau fiscale în localurile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, dacã acestea nu se gãsesc sub paza caii ferate; b) antrepozitarea la calea feratã sau depozitarea la o casa de expediţie ori un antrepozit public, efectuate conform dispoziţiilor în vigoare. & 3. Legile şi regulamentele în vigoare la statia de destinaţie sau convenţiile încheiate cu destinatarul stabilesc dacã calea feratã are dreptul sau obligaţia sa predea marfa destinatarului în alta parte decît în statia de destinaţie, fie pe o linie de garaj, fie la domiciliul sau, fie într-un depozit al caii ferate. Cînd calea feratã preda sau încredinţeazã marfa pe o linie de garaj, la domiciliu sau într-un depozit, eliberarea se considera efectuatã în momentul acestei remiteri. Cu excepţia unor înţelegeri contrarii între calea feratã şi proprietarul liniei de garaj, operaţiile efectuate de calea feratã în contul şi sub îndrumarea proprietarului liniei de garaj nu sînt cuprinse în contractul de transport. & 4. Dupã sosirea mãrfii în statia de destinaţie, destinatarul are dreptul de a cere caii ferate sa-i predea scrisoarea de trasura şi sa-i elibereze marfa. Dacã este stabilitã pierderea mãrfii sau dacã marfa nu a sosit la expirarea termenului prevãzut la art. 30 & 1, destinatarul este autorizat sa-şi valorifice în nume propriu, fata de calea feratã, drepturile care îi revin din contractul de transport. & 5. Cel îndreptãţit poate refuza primirea mãrfii chiar dupã primirea scrisorii de trasura şi plata taxelor de transport, atît timp cît nu s-a procedat la verificãrile pe care le-a cerut pentru a se constata o paguba pe care o invoca. & 6. Pe lîngã aceasta, eliberarea mãrfii se efectueazã potrivit legilor şi regulamentelor tarii de destinaţie. ART. 17 Plata taxelor & 1. Taxele (taxe de transport, taxe accesorii, taxe vamale şi alte cheltuieli survenite de la primirea mãrfii la transport pînã la eliberare) se plãtesc fie de cãtre predator, fie de cãtre destinatar, potrivit dispoziţiilor de mai jos. În aplicarea acestor dispoziţii, se considera ca taxe de transport şi sumele care, potrivit tarifului aplicabil, trebuie sa fie adãugate cu prilejul calculãrii taxelor de transport la taxele tarifare normale sau la cele excepţionale. & 2. Predatorul care ia în întregime sau în parte taxele în sarcina sa trebuie sa indice aceasta în scrisoarea de trasura, folosind una dintre menţiunile urmãtoare: a) 1*. "franco taxe de transport" - dacã ia în sarcina sa numai taxele de transport; 2*. "franco taxe de transport, inclusiv..." - dacã ia în sarcina sa şi alte taxe în afarã taxelor de transport. El trebuie sa menţioneze exact aceste taxe; adãugirile care nu pot privi decît taxele accesorii sau alte taxe survenite de la primirea la transport pînã la eliberare, precum şi sumele percepute fie de organele vamale, fie de alte autoritãţi administrative, nu pot avea ca efect divizarea sumei totale a unei aceleiaşi categorii de taxe (de exemplu suma totalã a taxelor vamale şi a altor sume datorate vãmii, taxa pe valoarea adãugatã fiind consideratã ca o categorie separatã); 3*. "franco taxe de transport pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifara între tari limitrofe), dacã ia în sarcina sa taxele de transport pînã la X; 4*. "franco taxe de transport, inclusiv.... pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifara între tari limitrofe), dacã ia în sarcina sa, în afarã taxelor de transport, şi alte taxe pînã la X, cu excluderea tuturor taxelor care se referã la ţara sau cãile ferate urmãtoare. Predatorul trebuie sa indice precis aceste taxe; adãugirile care nu pot privi decît taxele accesorii sau alte taxe survenite de la primirea la transport pînã la eliberare, precum şi sumele percepute fie de organele vamale, fie de alte autoritãţi administrative, nu pot avea ca efect divizarea sumei totale a unei aceleiaşi categorii de taxe (de exemplu suma totalã a taxelor vamale şi a altor sume datorate vãmii, taxa pe valoarea adãugatã fiind consideratã ca o categorie separatã); b) "franco orice taxe" - dacã ia în sarcina sa toate taxele (taxa de transport, taxe accesorii, taxe vamale şi alte taxe); c) "franco pentru ..." - dacã ia în sarcina sa o suma determinata. Dacã dispoziţiile tarifare nu prevãd altfel, aceasta suma trebuie exprimatã în moneda tarii de predare. Taxele accesorii şi alte taxe care, potrivit regulamentelor şi tarifelor interioare ale tarii de predare sau, dacã este cazul, potrivit tarifului internaţional aplicat, trebuie sa fie calculate pentru întregul parcurs în cauza, precum şi taxa pentru declararea interesului la eliberare, prevãzutã la art. 20 & 2, se plãtesc în totalitatea lor întotdeauna de cãtre predator, în cazul plãţii taxelor conform lit. a) 4*. & 3. Tarifele internaţionale pot prevedea, cu privire la plata taxelor, folosirea exclusiva a anumitor menţiuni indicate la & 2 sau folosirea altor menţiuni. & 4. Taxele pe care predatorul nu le-a luat în sarcina sa sînt considerate ca fiind puse în sarcina destinatarului. Totuşi, taxele sînt întotdeauna în sarcina predatorului dacã destinatarul nu a scos scrisoarea de trasura, nici nu şi-a valorificat drepturile sale conform art. 16 & 4, nici nu a modificat contractul de transport conform art. 22. & 5. Taxele accesorii, ca taxele de locatie, de magazinaj, de cintarire, a cãror percepere este urmarea unei fapte imputabile destinatarului sau unei cereri pe care el a fãcut-o, sînt totdeauna în sarcina acestuia. & 6. Calea feratã de predare poate cere predatorului plata anticipata a taxelor cînd este vorba de mãrfuri care, dupã aprecierea sa, sînt supuse stricãciunii repezi sau care, din cauza valorii lor neinsemnate sau a naturii lor, nu-i garanteazã suficient plata taxelor. & 7. Dacã suma taxelor pe care predatorul o ia în sarcina sa nu poate fi stabilitã exact în momentul predãrii mãrfurilor la transport, aceste taxe se trec pe un buletin de francare care trebuie sa facã obiectul unei decontãri cu predatorul în cel mult 30 de zile de la expirarea termenului de executare a contractului de transport.Calea feratã poate pretinde, cu titlu de garanţie, depunerea contra chitanţa a unei sume reprezentind cu aproximatie taxele. Un decont al cheltuielilor, întocmit detaliat dupã indicaţiile din buletinul de francare, se remite predatorului în schimbul restituirii chitanţei. & 8. Statia de predare trebuie sa specifice, atît în scrisoarea de trasura cît şi în duplicat, taxele încasate la predare ca francate, în afarã de cazul cînd prescripţiile sau tarifele în vigoare la statia de predare dispun ca aceste taxe nu trebuie sa fie înscrise decît în duplicat. În cazul prevãzut la & 7 aceste taxe nu trebuie înscrise nici în scrisoarea de trasura şi nici în duplicat. ART. 18 Rectificarea taxelor percepute & 1. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de eroare în stabilirea sau încasarea taxelor, ceea ce s-a încasat în plus se restituie din oficiu de calea feratã, iar partea rãmasã neincasata se plãteşte caii ferate, dacã diferenţa în plus sau în minus depãşeşte 10 franci de scrisoare de trasura. & 2. Diferenţa neincasata se plãteşte caii ferate de cãtre predator dacã scrisoarea de trasura nu este scoasa de la casa. Dacã scrisoarea de trasura a fost primitã de cãtre destinatar sau cînd contractul de transport a fost modificat în temeiul art. 22, predatorul nu este obligat sa plãteascã diferenţa neincasata decît în mãsura în care aceasta diferenţa se referã la taxele pe care le-a luat în sarcina sa, potrivit menţiunii de francare înscrisã de el în scrisoarea de trasura; restul acestei diferenţe este în sarcina destinatarului. & 3. Pentru sumele datorate în temeiul prezentului articol, curge o dobinda de 5% pe an dacã ele depãşesc 10 franci de scrisoare de trasura. Aceste dobinzi curg în ziua punerii în intirziere pentru plata sau din ziua reclamaţiei administrative prevãzute la art. 41 ori, dacã nu a avut loc nici o punere în intirziere, nici reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata. Dacã cel în drept nu prezintã caii ferate documentele justificative necesare pentru tratarea definitiva a reclamaţiei, în termenul cuvenit ce i s-a fixat, dobinzile nu curg de la expirarea termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor. ART. 19 Ramburse şi deburse & 1. Predatorul poate greva transportul sau cu un ramburs care sa nu depãşeascã valoarea mãrfii. Suma rambursului trebuie sa fie exprimatã în moneda tarii de plecare; tarifele pot sa prevadã excepţii. & 2. Calea feratã nu este obligatã sa plãteascã rambursul decît dacã suma acestuia i-a fost plãtitã de cãtre destinatar. Aceasta suma trebuie sa fie pusã la dispoziţie în termen de 30 de zile de la data cînd a fost plãtitã; în caz de intirziere se datoreazã o dobinda de 5% pe an, socotitã de la data implinirii acestui termen. & 3. Dacã marfa a fost eliberata destinatarului - total sau parţial - fãrã ca mai înainte sa se încaseze rambursul, calea feratã este obligatã sa plãteascã predatorului valoarea pagubei, care nu poate depãşi suma rambursului, pastrindu-şi dreptul de regres impotriva destinatarului. & 4. Transportul grevat cu ramburs este supus unei taxe care se stabileşte prin tarife; aceasta taxa este datoratã chiar dacã rambursul este anulat sau redus printr-o modificare a contractului de transport (art. 21 & 1). & 5. Debursele nu sînt admise decît potrivit dispoziţiilor în vigoare la statia de predare. ART. 20 Declararea interesului la eliberare & 1. Orice expediţie poate face obiectul unei declarari a interesului la eliberare, înscrisã în scrisoarea de trasura conform art. 6 & 6 lit. c). Suma interesului la eliberare declarata trebuie sa fie indicatã în moneda tarii de plecare, în franci aur sau în orice alta moneda prevãzutã de tarife. & 2. Taxa pentru declararea interesului la eliberare se calculeazã pentru întregul parcurs dupã tarifele caii ferate de predare. CAP. 3 Modificarea contractului de transport ART. 21 Dreptul predatorului de a modifica contractul de transport & 1. Predatorul are dreptul sa modifice contractul de transport dispunind ca: a) marfa sa fie retrasã în statia de predare; b) marfa sa fie opritã în cursul transportului; c) eliberarea mãrfii sa fie amînatã; d) marfa sa fie eliberata unei alte persoane decît destinatarului indicat în scrisoarea de trasura; e) marfa sa fie eliberata în alta statie decît în statia de destinaţie indicatã în scrisoarea de trasura sau sa fie înapoiatã la statia de predare; în acest caz, predatorul poate dispune ca un transport început cu mica viteza sa fie continuat cu mare viteza sau invers, cu condiţia ca statia unde transportul a fost oprit sa fie deschisã atît pentru mare, cît şi pentru mica viteza; el poate indica, de asemenea, tariful de aplicat şi ruta de urmat. Predatorul trebuie sa dea, de asemenea, o noua dispoziţie de francare, dacã el a luat în sarcina sa taxele pînã la un punct de sudura tarifara în condiţiile art. 17 & 2 şi dacã transportul nu se mai indruma prin acest punct, ca urmare a modificãrii contractului de transport. Noua dispoziţie de francare nu trebuie totuşi sa determine o modificare a dispoziţiei iniţiale pentru ţãrile deja parcurse, cu excepţia modificãrii admise la lit. h). Dacã nu se dispune altfel prin tarifele caii ferate de predare sînt, de asemenea, admise cererile de modificare a contractului de transport, avînd drept scop: f) grevarea transportului cu un ramburs; g) majorarea, micşorarea sau anularea rambursului; h) preluarea în sarcina a unor taxe pentru un transport nefrancat sau majorarea taxelor luate asupra sa, în condiţiile art. 17 & 2. Alte dispoziţii decît cele enumerate mai sus nu sînt admise. Tarifele internaţionale pot însã sa dea predatorului dreptul sa dispunã şi alte modificãri ale contractului de transport, în afarã celor indicate mai sus. Dispoziţiile nu trebuie sa aibã niciodatã drept efect divizarea transportului. & 2. Dispoziţiile ulterioare, menţionate mai sus, trebuie sa fie date printr-o declaraţie scrisã conform modelului stabilit şi publicat de cãile ferate. Aceasta declaraţie trebuie sa fie reprodusa şi semnatã de predator pe duplicatul scrisorii de trasura, care va fi prezentat caii ferate odatã cu declaraţia. Statia de predare va certifica primirea dispoziţiei ulterioare prin aplicarea ştampilei cu data pe duplicat, sub declaraţia predatorului, dupã care duplicatul va fi înapoiat predatorului. Calea feratã care a dat urmare dispoziţiei predatorului, fãrã ca sa ceara prezentarea duplicatului scrisorii de trasura, va fi rãspunzãtoare pentru paguba pricinuitã prin acest fapt destinatarului, cãruia predatorul i-a remis acest duplicat. În cazul cînd predatorul cere majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs, el trebuie sa prezinte titlul care i s-a eliberat iniţial. În caz de majorare sau micşorare a unui ramburs, dupã rectificare, acest titlu se înapoiazã celui interesat; în caz de anulare a rambursului, titlul se retrage din miinile acestuia. Orice dispoziţie ulterioara data de cãtre predator sub alte forme decît cele prevãzute mai sus este nulã. & 3. Calea feratã nu da urmare dispoziţiilor ulterioare date de cãtre predator, dacã ele nu sînt transmise prin statia de predare. La cererea predatorului, statia de predare va aviza telegrafic, telefonic sau prin telex, pe cheltuiala predatorului, statia de destinaţie sau statia de oprire a transportului, avizarea telegrafica sau telefonica fiind confirmatã printr-o declaraţie scrisã. Dacã tariful internaţional sau alte înţelegeri între cãile ferate interesate nu dispun altfel, statia de destinaţie sau statia de oprire trebuie sa execute dispoziţia ulterioara fãrã sa aştepte confirmarea, dacã telegrama sau avizul telefonic provine de la statia de predare, ceea ce trebuie verificat în caz de indoiala. & 4. Dreptul de a modifica contractul de transport se stinge, în unul dintre cazurile de mai jos, chiar dacã predatorul poseda duplicatul scrisorii de trasura: a) cînd scrisoarea de trasura a fost retrasã de cãtre destinatar; b) cînd destinatarul a primit marfa; c) cînd aceasta şi-a valorificat dreptul ce rezulta pentru el din contractul de transport, în temeiul art. 16 & 4; d) cînd destinatarul este autorizat, potrivit art. 22, sa dea dispoziţii ulterioare, de îndatã ce transportul a intrat pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie. Începînd din acest moment, calea feratã trebuie sa se conformeze dispoziţiilor destinatarului. ART. 22 Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport & 1. Destinatarul are dreptul de a modifica contractul de transport, dacã predatorul nu a luat în sarcina sa taxele transportului în ţara de destinaţie, nici nu a fãcut pe scrisoarea de trasura menţiunea prevãzutã la art. 6 & 7 lit. h). Dispoziţiile pe care destinatarul le poate da nu au efect decît din momentul cînd transportul a intrat pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie. Destinatarul poate dispune ca: a) marfa sa fie opritã în cursul transportului; b) eliberarea mãrfii sa fie amînatã; c) marfa sa fie eliberata în ţara de destinaţie unei alte persoane decît destinatarului indicat în scrisoarea de trasura; d) formalitãţile cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative sa se efectueze potrivit unuia dintre modurile prevãzute la art. 15 & 1 alin. 2. Sub rezerva dispoziţiilor contrare din tarifele internaţionale, destinatarul poate, de asemenea, sa dispunã: e) ca marfa sa fie eliberata, în ţara de destinaţie, într-o alta statie decît statia de destinaţie indicatã în scrisoarea de trasura. În acest caz, el poate dispune ca un transport predat cu mica viteza sa fie continuat cu mare viteza sau invers, cu condiţia ca statia unde transportul a fost oprit sa fie deschisã atît pentru mare, cît şi pentru mica viteza; el poate indica, de asemenea, tariful de aplicat şi ruta de urmat. Alte dispoziţii decît cele enumerate mai sus nu sînt admise. Tarifele internaţionale pot însã sa dea destinatarului dreptul sa dispunã şi alte modificãri ale contractului de transport în afarã celor indicate mai sus. Dispoziţiile nu trebuie sa aibã niciodatã drept efect divizarea transportului. & 2. Dispoziţiile menţionate mai sus trebuie sa fie date fie în statia de destinaţie, fie în statia de intrare în ţara de destinaţie, printr-o declaraţie scrisã conform cu modelul stabilit şi publicat de cãtre cãile ferate. Orice dispoziţie ulterioara data de cãtre destinatar sub o alta forma decît cea prevãzutã mai sus este nulã. Destinatarul poate sa-şi exercite dreptul de a modifica contractul de transport, fãrã a prezenta duplicatul scrisorii de trasura. & 3. La cererea destinatarului, statia care a primit dispoziţia ulterioara o transmite, pe cheltuiala acestuia, telegrafic, telefonic sau prin telex la statia care trebuie sa execute dispoziţia, comunicarea telegrafica sau telefonica fiind confirmatã printr-o declaraţie scrisã; aceasta statie executa dispoziţia ulterioara fãrã sa aştepte confirmarea, dacã telegrama sau avizul telefonic provin de la statia competenta, ceea ce trebuie verificat în caz de indoiala. & 4. Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în unul dintre cazurile de mai jos: a) cînd el a scos scrisoarea de trasura; b) cînd el a acceptat marfa; c) cînd şi-a valorificat dreptul care rezulta pentru el din contractul de transport, în temeiul art. 16 & 4; d) cînd persoana indicatã de el potrivit & 1 lit. c) a retras scrisoarea de trasura sau şi-a valorificat drepturile, potrivit art. 16 & 4. & 5. Dacã destinatarul a dispus ca marfa sa fie eliberata unei alte persoane, aceasta nu are dreptul sa modifice contractul de transport. ART. 23 Executarea dispoziţiilor ulterioare & 1. Calea feratã nu poate refuza executarea dispoziţiilor care-i sînt date potrivit art. 21 sau 22, nici sa le execute cu intirziere, în afarã de cazurile de mai jos: a) executarea nu mai este posibila în momentul în care dispoziţiile au sosit la statia care trebuie sa le execute; b) executarea este de natura a perturba serviciul regulat al exploatãrii; c) executarea este contrarã legilor şi regulamentelor în vigoare pe unul dintre teritoriile ţãrilor de parcurs cînd este vorba de schimbarea statiei de destinaţie, în special din punct de vedere al prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative; d) valoarea mãrfii, cînd este vorba de schimbarea statiei de destinaţie, nu acoperã - dupã toatã probabilitatea - toate taxele care vor greva aceasta marfa la sosirea ei la noua sa destinaţie, afarã numai dacã suma acestor taxe nu se plãteşte sau se garanteazã imediat. În cazurile menţionate mai sus, cel care a dat dispoziţii ulterioare este înştiinţat cît mai curînd posibil despre piedicile care se opun la executarea dispoziţiilor sale. În cazul cînd calea feratã nu este în mãsura sa prevadã aceste impiedicari, cel care a dat dispoziţiile ulterioare suporta toate consecinţele care rezulta din începerea executãrii dispoziţiilor sale. & 2. Dacã dispoziţia ulterioara prescrie ca marfa sa se elibereze într-o statie intermediara, taxa de transport se calculeazã de la statia de predare pînã la statia intermediara. Dacã însã marfa a fost deja transportatã dincolo de statia intermediara, taxa de transport se calculeazã de la statia de predare pînã la statia de oprire şi de la aceasta statie pînã la statia intermediara. Dacã dispoziţia ulterioara prescrie ca marfa sa fie transportatã la o alta statie de destinaţie sau sa fie înapoiatã la statia de predare, taxa de transport se calculeazã de la statia de predare pînã la statia de oprire şi de la aceasta pînã la noua statie de destinaţie sau pînã la statia de predare. Tarifele aplicabile sînt cele în vigoare pe fiecare dintre parcursuri, în ziua încheierii contractului de transport. Dispoziţiile de mai sus sînt aplicabile, prin analogie, taxelor accesorii şi altor cheltuieli. & 3. Taxele care se ivesc din executarea unei dispoziţii a predatorului sau a destinatarului, cu excepţia celor care rezulta din culpa caii ferate, greveazã marfa. & 4. Sub rezerva dispoziţiilor & 1, calea feratã este rãspunzãtoare, în caz de culpa din partea sa, de consecinţele neexecutãrii sau executãrii inexacte a unei dispoziţii date în temeiul art. 21 sau 22. Cu toate acestea, despãgubirea pe care o va plati nu poate fi în nici un caz mai mare decît aceea care ar fi datoratã în caz de pierdere a mãrfii. ART. 24 Impiedicari la transport & 1. În caz de impiedicari la transport, calea feratã este în drept sa hotãrascã dacã este preferabil sa transporte din oficiu marfa modificind ruta de îndrumare sau dacã este indicat, în interesul predatorului, sa-i ceara instrucţiuni, comunicindu-i informaţiile necesare de care calea feratã dispune. În afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa, ea este indreptatita sa perceapã taxa de transport aplicabilã pe itinerariul parcurs şi dispune de termenele de executare a contractului de transport corespunzãtoare acestui itinerar, chiar dacã acestea sînt mai mari decît pe itinerariul iniţial. & 2. Dacã nu exista o alta ruta de transport sau dacã, din alte motive, continuarea transportului nu este posibila, calea feratã va cere instrucţiuni de la predator; totuşi, aceasta cerere nu este obligatorie pentru calea feratã în cazul unei impiedicari temporare rezultind din împrejurãrile prevãzute la art. 5 & 4. & 3. Predatorul poate sa dea indicaţii în scrisoarea de trasura pentru cazul cînd s-ar ivi o împiedicare la transport. Dacã, dupã aprecierea caii ferate, acestei indicaţii nu pot fi executate, calea feratã va cere noi instrucţiuni de la predator. & 4. Predatorul înştiinţat despre o împiedicare la transport poate sa dea dispoziţiile sale fie la statia de predare, fie la statia unde se gãseşte marfa. Dacã el modifica denumirea destinatarului sau statia de destinaţie, ori dacã dispoziţiile sale sînt date unei alte staţii decît statia de predare, el trebuie sa înscrie aceste dispoziţii pe duplicatul scrisorii de trasura care trebuie sa fie prezentat. În cazul cînd calea feratã a dat urmare dispoziţiilor predatorului, fãrã sa fi pretins prezentarea duplicatului scrisorii de trasura şi dacã acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea feratã este rãspunzãtoare fata de acesta pentru paguba care poate sa rezulte din acest fapt. & 5. Dacã predatorul, înştiinţat de o împiedicare la transport, nu da în timp util dispoziţii ce pot fi executate, se va proceda potrivit regulamentelor privind împiedicarea la eliberare, în vigoare la calea feratã unde transportul a fost reţinut. Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii - dupã scãderea taxelor care greveazã marfa - trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît taxele care greveazã marfa, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa. & 6. Dacã împiedicarea la transport înceteazã înaintea sosirii dispoziţiilor predatorului, marfa se expediazã la destinaţia sa, fãrã a mai aştepta aceste dispoziţii, iar predatorul va fi înştiinţat despre aceasta în cel mai scurt termen cu putinta. & 7. Dacã împiedicarea la transport se iveşte dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport, în temeiul art. 22, calea feratã este obligatã sa înştiinţeze pe acest destinatar, cãruia i se aplica, prin analogie dispoziţiile & 1, 2, 5 şi 6. Acesta nu este obligat sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. & 8. Dispoziţiile art. 23 sînt aplicabile transporturilor efectuate potrivit prezentului articol. ART. 25 Impiedicari la eliberare & 1. În caz de impiedicari la eliberarea mãrfii, statia de destinaţie trebuie sa înştiinţeze pe predator, fãrã intirziere, prin intermediul statiei de predare şi sa-i ceara instrucţiuni. Predatorul trebuie sa fie înştiinţat direct, fãrã intermediul statiei de predare, fie în scris, fie telegrafic, fie prin telex, atunci cînd el a cerut aceasta prin scrisoarea de trasura. Costul acestei instiintari greveazã marfa. Dacã împiedicarea la eliberare înceteazã înainte de sosirea dispoziţiei predatorului la statia de destinaţie, marfa se elibereazã destinatarului. Despre aceasta eliberare trebuie sa fie înştiinţat fãrã intirziere predatorul printr-o scrisoare recomandatã; costul acestei instiintari greveazã marfa. În cazul cînd destinatarul refuza marfa, predatorul are dreptul sa dea instrucţiuni chiar dacã nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trasura. Predatorul poate, de asemenea, sa ceara prin scrisoarea de trasura ca marfa sa-i fie înapoiatã din oficiu, dacã se iveşte o împiedicare la eliberare. În afarã de acest caz, marfa nu poate fi înapoiatã predatorului fãrã consimţãmîntul sau expres. Dacã tarifele nu dispun altfel, instrucţiunile predatorului trebuie sa fie date prin intermediul statiei de predare. & 2. Pentru tot ce nu este prevãzut în & 1 şi sub rezerva dispoziţiilor art. 45, modul de a proceda în caz de împiedicare la eliberare este cel prevãzut de legile şi regulamentele în vigoare la calea feratã care are sarcina de a elibera marfa. Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii dupã scãderea taxelor care greveazã marfa trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît taxele care greveazã marfa, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa. & 3. Dacã împiedicarea la eliberare se iveşte dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport în temeiul art. 22, calea feratã este obligatã sa înştiinţeze pe destinatar, cãruia i se aplica, prin analogie, dispoziţiile & 2 alin. 2. & 4. Dispoziţiile art. 23 sînt aplicabile transporturilor efectuate potrivit prezentului articol. TITLUL III RĂSPUNDERE. ACŢIUNI CAP. 1 Rãspundere ART. 26 Rãspunderea colectivã a cãilor ferate & 1. Calea feratã care a primit marfa la transport însoţitã de scrisoarea de trasura este rãspunzãtoare de executarea transportului, pe întregul parcurs, pînã la eliberare. & 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a mãrfii cu scrisoare de trasura iniţialã, participa la contractul de transport, în conformitatea cu stipulaţiile din acest document şi preia obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 43 & 3 privind calea feratã de destinaţie. ART. 27 Întinderea rãspunderii & 1. Calea feratã este rãspunzãtoare pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pentru paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã a mãrfii, ca şi pentru avariile suferite de aceasta, din momentul primirii la transport şi pînã la eliberare. & 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pierderea sau avaria au avut drept cauza o culpa a celui îndreptãţit, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al mãrfii (deteriorarea interioarã, pierderea din greutate etc.) sau împrejurãri pe care calea feratã nu putea sa le evite şi ale cãror urmãri nu le putea inlatura. & 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avaria se datoreşte riscurilor speciale inerente unuia sau mai multora dintre faptele de mai jos: a) transport efectuat în vagon descoperit potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate cu predatorul şi menţionate în scrisoarea de trasura: b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mãrfurile care prin natura lor sînt expuse la pierderi din greutate sau avarii, dacã nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate; c) operaţii de încãrcare efectuate de cãtre predator sau de descãrcare efectuate de cãtre destinatar, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate cu predatorul şi menţionate în scrisoarea de trasura sau înţelegerilor încheiate cu destinatarul; - încãrcarea într-un vagon care prezintã un viciu aparent pentru predator sau încãrcarea defectuoasã în cazul cînd aceasta încãrcare a fost efectuatã de cãtre predator, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate cu predatorul şi menţionate în scrisoarea de trasura; d) îndeplinirea de cãtre predator, destinatar sau un mandatar al unuia dintre ei, a formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative; e) natura anumitor mãrfuri expuse din cauze inerente insesi acestei naturi, fie pierderii totale sau parţiale, fie avariei, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioarã şi spontana, uscare, imprastiere; f) predarea la transport sub o denumire neregulata, inexactã sau incompleta a unor obiecte excluse de la transport; expedierea sub o denumire neregulata, inexactã sau incompleta, sau nerespectarea de cãtre predator a mãsurilor de siguranta prescrise pentru obiectele admise în anumite condiţii; g) transportul de animale vii; h) transportul mãrfurilor care, potrivit prezentei convenţii, dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate cu predatorul şi menţionate în scrisoarea de trasura, trebuie sa fie efectuate cu insotitor, în mãsura în care pierderea sau avaria rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea drept scop sa-l înlãture. ART. 28 Sarcina probei & 1. Proba ca depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pierderea sau avaria a avut drept cauza una dintre faptele prevãzute la art. 27 & 2, cade în sarcina caii ferate. & 2. În cazul cînd calea feratã, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, face dovada ca pierderea sa avaria a putut rezulta din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevãzute la art. 27 & 3, exista prezumţia ca paguba a rezultat din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri. Aceasta prezumţie nu este aplicabilã în cazul prevãzut la art. 27 & 3 lit.a), dacã exista o lipsa cantitativã anormala sau o pierdere de colete. ART. 29 Prezumţia în caz de repredare & 1. În cazul cînd un transport predat în condiţiile prezentei convenţii a fost repredat în condiţiile aceleiaşi convenţii şi dacã o pierdere parţialã sau o avarie s-a constatat dupã repredare, exista prezumţia ca paguba s-a produs în cursul ultimului contract de transport, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) transportul sa fi rãmas tot timpul în paza caii ferate; b) transportul sa fi fost repredat în aceeaşi stare în care a sosit la statia de repredare. & 2. Aceeaşi prezumţie este aplicabilã în cazul cînd contractul de transport anterior repredarii nu era supus convenţiei de fata, însã numai dacã aceasta convenţie ar fi fost aplicabilã în cazul cînd transportul s-ar fi efectuat direct între prima statie de predare şi ultima statie de destinaţie. ART. 30 Prezumţia de pierdere a mãrfii. Regasirea mãrfii & 1. Cel îndreptãţit poate, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, sa considere marfa ca pierdutã dacã ea nu a fost eliberata destinatarului sau ţinuta la dispoziţia acestuia în cele 30 de zile dupã împlinirea termenului de executare a contractului de transport. & 2. Cel îndreptãţit, primind plata despãgubirii pentru marfa pierdutã, poate cere în scris sa fie înştiinţat fãrã intirziere în cazul cînd, în curs de un an de la plata despãgubirii, marfa ar fi regasita. Despre aceasta cerere îi va fi eliberata o dovada scrisã. & 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptãţit poate pretinde ca marfa sa-i fie eliberata la una dintre staţiile de pe parcurs, în schimbul plãţii taxelor aferente transportului de la statia de predare pînã la aceea unde are loc eliberarea, precum şi în schimbul restituirii despãgubirii pe care el a primit-o, din care se vor scãdea, eventual, cheltuielile care au fost cuprinse în aceasta despãgubire, raminind rezervate toate drepturile la despãgubire pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport prevãzute la art. 34 şi, dacã este cazul, la art. 36. & 4. În lipsa fie a cererii prevãzute la & 2, fie a instrucţiunilor date în termenul de 30 de zile prevãzut la & 3 sau dacã marfa nu a fost regasita decît dupã trecerea unui an de la plata despãgubirii, calea feratã dispune de aceasta potrivit cu legile şi regulamentele statului de care depinde. ART. 31 Cuantumul despãgubirii în caz de pierdere a mãrfii & 1. Cînd, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, calea feratã trebuie sa plãteascã o despãgubire pentru pierderea totalã sau parţialã a mãrfii, aceasta se calculeazã: - dupã cursul bursei; - în lipsa unui astfel de curs, dupã preţul curent al pieţei; - în lipsa şi a unuia şi a altuia, dupã valoarea uzualã. Aceste elemente de calcul se raporteazã la mãrfuri de aceeaşi natura şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primitã la transport. Cu toate acestea, sub rezerva limitãrii prevãzute la art. 35, despãgubirea nu poate depãşi 50 de franci de kilogram brut pe marfa lipsa. În afarã de aceasta se restituie taxele de transport, taxele vamale şi alte sume plãtite cu ocazia transportului mãrfii pierdute, fãrã alte daune-interese. & 2. Cînd elementele care servesc ca baza la calculul despãgubirii nu sînt exprimate în moneda tarii unde este cerutã plata, convertirea se face dupã cursul din ziua şi locul plãţii despãgubirii. ART. 32 Limitarea rãspunderii în caz de pierdere din greutate în timpul transportului & 1. La mãrfurile care, datoritã naturii lor, suferã în mod obişnuit o pierdere din greutate prin simplul fapt al transportului, calea feratã nu rãspunde, oricare ar fi parcursul efectuat, decît de acea parte din lipsa care depãşeşte toleranta prevãzutã mai jos: a) 2% din greutate pentru mãrfurile lichide sau predate la transport în stare umeda, precum şi pentru urmãtoarele mãrfuri: - Blanuri. - Cãrbuni şi cocs. - Chit (mastic) proaspãt. - Ciuperci proaspete. - Coarne şi copite. - Coji. - Fructe proaspete, uscate sau oparite. - Grãsimi. - Hamei. - Legume proaspete. - Lemn colorant, sfarimat sau macinat. - Lemn de reglisa. - Lina. - Oase întregi sau macinate. - Par din coama sau coada (de cal). - Par de porc. - Peşti uscati. - Piei netabacite. - Piei tabacite. - Rãdãcini. - Ramasite de piei (netabacite). - Sare. - Sapunuri şi unsori consistente. - Tendoane (zgirciuri) de animale. - Turba. - Tutun proaspãt în foi. - Tutun tãiat. b) 1% pentru toate celelalte mãrfuri uscate supuse, de asemenea, pierderii din greutate în timpul parcursului. & 2. Limitarea rãspunderii prevãzute la & 1 nu poate fi invocatã dacã se face dovada, dupã împrejurãrile de fapt, ca pierderea nu rezulta din cauzele care justifica toleranta. & 3. În cazul cînd se transporta mai multe colete cu o singura scrisoare de trasura, pierderea din greutate în timpul parcursului se calculeazã pentru fiecare colet, dacã greutatea acestuia la predare s-a indicat separat în scrisoarea de trasura sau poate fi constatatã în alt mod. & 4. În caz de pierdere totalã a mãrfii, la calcularea despãgubirii nu se face nici o scãdere pentru pierderea din greutate în timpul parcursului. & 5. Dispoziţiile prezentului articol nu deroga în nici un fel de la cele prevãzute la art. 27 şi 28. ART. 33 Cuantumul despãgubirii în caz de avarie a mãrfii În caz de avarie, calea feratã este obligatã sa plãteascã suma egala cu scãderea din valoarea suferitã de marfa, fãrã alte daune - interese. Aceasta suma se calculeazã aplicind la valoarea mãrfii, stabilitã potrivit art. 31, procentul de depreciere la locul de destinaţie. Se restituie în plus, în aceeaşi proporţie, taxele prevãzute la art. 31 & 1 ultimul alineat. Despãgubirea nu poate însã depãşi: a) în cazul cînd toatã marfa este depreciata prin avarie, suma ce s-ar fi plãtit în caz de pierdere totalã; b) în cazul cînd numai o parte din marfa este depreciata prin avarie, suma ce s-ar fi plãtit în caz de pierdere a partii depreciate. ART. 34 Cuantumul despãgubirii pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport & 1. În caz de depasire cu mai mult de 48 de ore a termenului de executare a contractului de transport şi dacã cel îndreptãţit nu dovedeşte ca s-a produs o paguba din aceasta cauza, calea feratã este obligatã sa restituie o zecime din taxa de transport, dar cel mult 50 franci de expediţie. & 2. Dacã se face dovada ca depãşirea termenului de executare a contractului de transport a pricinuit o paguba, se va plati pentru aceasta paguba o despãgubire care nu poate depãşi dublul taxei de transport. & 3. Despãgubirile prevãzute la & 1 şi 2 nu pot fi cumulate cu cele ce ar fi datorate pentru pierderea totalã a mãrfii. În caz de pierdere parţialã ele se plãtesc, dacã este cazul, pentru partea expeditiei care nu s-a pierdut. În caz de avarie ele se cumuleazã, dacã este cazul, cu despãgubirea prevãzutã la art. 33. În orice caz, cumulul despãgubirilor prevãzute la & 1 şi 2 cu cele prevãzute la art. 31 şi 33 nu poate avea ca efect plata unei despãgubiri totale mai mari decît aceea care s-ar datora în caz de pierdere totalã a mãrfii. ART. 35 Limitarea despãgubirii prin anumite tarife În cazul cînd calea feratã acorda condiţii speciale de transport (tarife speciale sau excepţionale) care comporta o reducere fata de taxa de transport calculatã potrivit condiţiilor normale (tarife generale), ea poate limita despãgubirea datoratã celui îndreptãţit în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport, de pierdere sau de avarie, cu condiţia ca o asemenea limita sa fie prevãzutã în tarif. Dacã limita astfel fixatã rezulta dintr-un tarif aplicat numai pe o fracţiune de parcurs, ea nu poate fi invocatã decît dacã faptul care a dat naştere la despãgubire s-a produs pe aceasta fracţiune din parcurs. ART. 36 Cuantumul despãgubirii în caz de declarare a interesului la eliberare Dacã s-a fãcut declararea interesului la eliberare în afarã de despãgubirile prevãzute la art. 31, 33, 34, şi, dacã este cazul, la art. 35, se poate cere o despãgubire pentru paguba suplimentarã doveditã pînã la concurenta sumei interesului la eliberare declarat. ART. 37 Cuantumul despãgubirii în caz de dol sau de culpa grava imputabilã caii ferate În toate cazurile cînd depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pierderea totalã sau parţialã ori avaria suferitã de marfa au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate, cel îndreptãţit va fi integral despãgubit pentru paguba doveditã. În caz de culpa grava, despãgubirea este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 31, 33, 34, 35 şi 36. ART. 38 Dobinzi la despãgubiri. Restituirea despãgubirilor & 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara o dobinda la despãgubire. Aceste dobinzi, calculate în procent de 5% pe an, nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 10 franci de fiecare scrisoare de trasura; ele curg din ziua reclamaţiei administrative prevãzutã la art. 41 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate documentele justificative necesare lichidãrii definitive a reclamaţiei, într-un termen convenabil ce i-a fost fixat, dobinzile nu curg între data expirãrii termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor. & 2. Orice despãgubire încasatã fãrã a fi datoratã trebuie sa fie restituitã. ART. 39 Rãspunderea caii ferate pentru angajaţii sãi Calea feratã rãspunde pentru angajaţii aflaţi în serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte în executarea unui transport cu care s-a obligat. Totuşi, dacã angajaţii caii ferate, la cererea unui interesat, întocmesc scrisorile de trasura, fac traduceri sau presteazã alte servicii care nu incumba caii ferate, ei sînt consideraţi ca împuterniciţi ai aceluia pentru care fac aceste servicii. ART. 40 Exercitarea acţiunilor extracontractuale În toate cazurile reglementate prin prezenta convenţie, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi executatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevãzute de aceasta convenţie. Aceeaşi regula se aplica pentru orice acţiune exercitatã impotriva persoanelor pentru care calea feratã rãspunde, potrivit art. 39. CAP. 2 Reclamaţii administrative. Acţiuni judecãtoreşti. Procedura şi prescripţia ART. 41 Reclamaţii administrative & 1. Reclamaţiile administrative referitoare la contractul de transport trebuie sa fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 43. & 2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 42. & 3. Dacã reclamaţia este facuta de predator, el trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. Dacã nu poate prezenta acest document, el nu poate sa prezinte reclamaţie la calea feratã decît cu autorizarea destinatarului sau dacã dovedeşte ca acesta a refuzat primirea expeditiei. Atunci cînd reclamaţia este prezentatã de destinatar, el trebuie sa anexeze scrisoarea de trasura, dacã aceasta i-a fost predatã. & 4. Scrisoarea de trasura, duplicatul şi celelalte documente pe care cel îndreptãţit socoteşte util sa le anexeze la reclamaţia sa trebuie sa fie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma fiind legalizate, în forma cuvenitã, în cazul cînd calea feratã o cere. La lichidarea reclamaţiei, calea feratã va putea pretinde prezentarea scrisorii de trasura în original a duplicatului sau a cuponului de ramburs, pentru a face pe acestea menţiunea despre lichidarea reclamaţiei. ART. 42 Persoanele care pot exercita acţiunea judecãtoreascã impotriva caii ferate & 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport nu aparţine decît celui care a efectuat aceasta plata. & 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursele prevãzute la art. 19 nu aparţine decît predatorului. & 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti impotriva caii ferate, izvorite din contractul de transport, aparţin: a) predatorului, pînã în momentul cînd destinatarul fie ca a scos scrisoarea de trasura de la casa, fie ca a primit marfa, fie ca şi-a valorificat drepturile care-i aparţin, în temeiul art. 16 & 4 sau art. 22; b) destinatarului, începînd din momentul în care: 1*. a retras scrisoarea de trasura sau 2*. a primit marfa sau 3*. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 16 & 4 sau 4*. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 22. Cu toate acestea dreptul de a exercita aceasta acţiune se stinge de îndatã ce persoana imputernicita de cãtre destinatar, potrivit art. 22 & 1 lit c), fie ca a retras scrisoarea de trasura, fie ca a primit marfa, fie ca şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 16 & 4. & 4. Pentru a exercita acţiunile sale, predatorul trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. Totuşi, în lipsa acestuia, el nu poate exercita acţiunile care-i aparţin potrivit & 3 lit a), decît cu consimţãmîntul destinatarului sau dacã face dovada ca acesta a refuzat marfa. Pentru a exercita acţiunile sale, destinatarul trebuie sa prezinte scrisoarea de trasura, dacã acesta i-a fost predatã. ART. 43 Cãile ferate impotriva cãrora poate fi exercitatã acţiunea judecãtoreascã & 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul unui contract de transport poate fi exercitatã fie impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma, fie impotriva caii ferate în folosul cãreia s-a încasat suma în plus. & 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursele prevãzute la art. 19 nu poate fi exercitatã decît impotriva caii ferate de predare. & 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate numai impotriva caii ferate de predare, caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Calea feratã de destinaţie poate fi totuşi chematã în judecata chiar dacã nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura. & 4. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge cînd acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre aceste cai ferate. & 5. Acţiunea judecãtoreascã poate fi intentatã impotriva unei alte cai ferate decît cele care sînt menţionate la & 1, 2 şi 3, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie, într-o instanta privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport. ART. 44 Competenta Acţiunile judecãtoreşti întemeiate pe prezenta convenţie nu pot fi introduse decît la judecãtorul competent al statului de care depinde calea feratã chematã în judecata, afarã numai dacã nu se prevede altfel prin acordurile dintre state sau prin acte de concesiune. Cînd o întreprindere exploateazã reţele autonome în mai multe state, fiecare dintre aceste reţele este consideratã, din punct de vedere al aplicãrii prezentului articol, ca o cale feratã distinctã. ART. 45 Constatarea pierderii parţiale sau a unei avarii suferite de o marfa & 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avarie este descoperitã sau prezumatã de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cãtre cel îndreptãţit, calea feratã este obligatã sa întocmeascã fãrã intirziere şi pe cît posibil în prezenta acestuia un proces-verbal prin care sa se constate, potrivit cu natura pagubei, starea mãrfii, greutatea acesteia şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul în care ea s-a produs. O copie de pe acest proces-verbal trebuie sa fie predatã celui îndreptãţit. & 2. Cînd cel îndreptãţit nu este de acord cu constatãrile din procesul-verbal, el poate cere constatarea judecãtoreascã a stãrii şi a greutatii mãrfii, precum şi a cauzelor şi a valorii pagubei; procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea judecãtoreascã. ART. 46 Stingerea acţiunii impotriva caii ferate & 1. Primirea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit stinge orice acţiune izvorita din contractul de transport impotriva caii ferate pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pierdere parţialã sau avarie. & 2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge: a) dacã cel îndreptãţit face dovada ca paguba a avut drept cauza un dol sau o culpa grava imputabile caii ferate; b) în caz de reclamaţie pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport, cînd reclamaţia a fost facuta la una dintre cãile ferate menţionate la art. 43 & 3, într-un termen de cel mult 60 de zile, fãrã a socoti ziua în care cel îndreptãţit a primit marfa; c) în caz de reclamaţie pentru pierdere parţialã sau avarie: 1*. dacã pierderea sau avaria a fost constatatã conform art. 45, înainte ca cel îndreptãţit sa fi primit marfa; 2*. dacã constatarea care trebuie sa fie facuta, în conformitate cu art. 45, a fost omisa numai din culpa caii ferate; d) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente, a cãror existenta este constatatã dupã primirea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit, însã numai cu îndeplinirea urmãtoarelor doua condiţii: 1*. ca cererea de constatare, în conformitate cu art. 45, sa fie facuta de cãtre cel îndreptãţit de îndatã ce a descoperit paguba şi cel mai tirziu în cele 7 zile care urmeazã primirii mãrfii; dacã acest termen expira într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare legalã, expirarea lui se prelungeşte pînã la prima zi lucrãtoare urmãtoare; 2*. ca cel îndreptãţit sa dovedeascã ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberarea mãrfii. & 3. Dacã marfa a fost repredata în condiţiile prevãzute la art. 29 & 1, acţiunile în daune pentru pierdere parţialã sau avarie, izvorite din unul dintre contractele de transport anterioare, se sting ca şi cînd ar fi vorba de un singur contract. ART. 47 Prescripţia acţiunii & 1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, în ceea ce priveşte: a) acţiunea pentru plata unui ramburs încasat de cãtre calea feratã de la destinatar; b) acţiunea pentru plata unui rest din preţul unei vinzari efectuate de calea feratã; c) acţiunea intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol; d) acţiunea intemeiata pe un caz de frauda; e) acţiunea intemeiata pe unul dintre contractele de transport anterioare repredarii, în cazul prevãzut la art. 29 & 1. & 2. Prescripţia curge: a) pentru acţiunile în daune pentru pierdere parţialã, avarie sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport: din ziua în care a avut loc eliberarea mãrfii; b) pentru acţiunile în daune pentru pierdere totalã: din a 30-a zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; c) pentru acţiunile privind plata sau restituirea taxelor de transport, taxelor accesorii, altor taxe sau a suprataxelor ori pentru acţiunile de rectificare în caz de aplicare neregulata a tarifului sau de greşeli de calcul: 1*. dacã s-a fãcut plata: din ziua plãţii; 2*. dacã nu s-a fãcut plata: din ziua primirii mãrfii la transport, în cazul cînd plata incumba predatorului sau din ziua în care destinatarul a scos scrisoarea de trasura de la casa, în cazul cînd plata incumba acestuia; 3*. dacã este vorba de sume plãtite cu un buletin de francare: din ziua în care calea feratã a remis predatorului contul cheltuielilor prevãzut la art. 17 & 7; în lipsa acestei remiteri, termenul pentru creanţele caii ferate curge începînd din a 30-a zi dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; d) pentru acţiunile caii ferate privind restituirea unei sume plãtite de destinatar în locul predatorului, sau invers şi pe care calea feratã este obligatã sa o restituie celui îndreptãţit: din ziua în care a fost facuta cererea de restituire; e) pentru acţiunile referitoare la rambursele prevãzute la art. 19: din a 30-a zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; f) pentru acţiunile privind plata restului unei vinzari: din ziua vinzarii; g) pentru acţiunile privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau alte autoritãţi administrative: din ziua cînd vama sau aceste autoritãţi au fãcut cererea; h) în toate celelalte cazuri: din ziua în care dreptul poate fi exercitat. Ziua indicatã ca punct de începere al prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termenul de prescripţie. & 3. În caz de reclamaţie administrativã adresatã caii ferate în conformitate cu art. 41, prescripţia se suspenda pînã în ziua cînd calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele anexate la ea. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia nu reîncepe sa curgã decît pentru partea de reclamaţie care a rãmas în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare, avînd acelaşi obiect, nu suspenda prescripţia. & 4. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie. & 5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate de legile şi regulamentele statului unde este introdusã acţiunea. CAP. 3 Lichidarea conturilor. Acţiuni în regres între cãile ferate ART. 48 Lichidarea conturilor între cãile ferate & 1. Orice cale feratã care a încasat fie la predare, fie la destinaţie, taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport, este obligatã sa plãteascã cãilor ferate interesate partea ce le revine din aceste taxe şi creanţe. Modalitãţile de plata se stabilesc prin înţelegeri încheiate între cãile ferate. & 2. Sub rezerva drepturilor sale impotriva predatorului, calea feratã de predare este rãspunzãtoare de taxele de transport şi orice alte taxe pe care nu le-a încasat în cazul cînd, potrivit scrisorii de trasura, predatorul le-a luat în sarcina sa. & 3. În cazul cînd calea feratã de destinaţie elibereazã marfa fãrã a incasa taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport, ea este rãspunzãtoare fata de cãile ferate precedente şi fata de ceilalţi interesaţi. & 4. În cazul încetãrii plãţilor din partea uneia dintre cãile ferate, constatatã de Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate la cererea uneia dintre cãile ferate creditoare, consecinţele se suporta de toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu partea lor din taxele de transport. Dreptul de regres impotriva caii ferate a carei stare de încetare de plati a fost constatatã rãmîne rezervat. ART. 49 Regres în caz de despãgubire pentru pierdere sau pentru avarie & 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru o pierdere totalã sau parţialã ori pentru avaria mãrfii, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, are drept de regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport, conform urmãtoarelor dispoziţii: a) calea feratã din vina cãreia s-a produs paguba este singura rãspunzãtoare; b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o. Dacã acest lucru nu se poate stabili, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între ele, potrivit principiilor prevãzute la lit. c); c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care ar dovedi ca paguba nu s-a produs pe reţeaua lor. Repartizarea se face proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. & 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre cãile ferate, partea care îi revine şi care nu este plãtitã de cãtre aceasta se repartizeazã între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. ART. 50 Acţiuni în regres în caz de despãgubire pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport & 1. Dispoziţiile prevãzute la art. 49 se aplica şi în caz de despãgubire plãtitã pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport. Dacã depãşirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza nereguli constatate pe mai multe cai ferate, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe reţelele respective. & 2. Termenele de executare a contractului de transport stabilite prin art. 11 se împart între cãile ferate care au participat la transport, în felul urmãtor: a) între doua cai ferate vecine: 1*. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale; 2*. termenul de transport se împarte proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor pe fiecare dintre cele doua cai ferate; b) între trei sau mai multe cai ferate: 1*. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale între calea feratã de predare şi calea feratã de destinaţie; 2*. o treime din termenul de transport se împarte în pãrţi egale între toate cãile ferate participante; 3*. restul de doua treimi ale termenului de transport se împarte proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor, pe fiecare dintre aceste cai ferate. & 3. Termenele suplimentare la care o cale feratã are dreptul se atribuie acestei cai ferate. & 4. Timpul scurs între predarea mãrfii cãtre calea feratã şi începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv caii ferate de predare. & 5. Împãrţirea de mai sus nu se ia în considerare decît în cazul cînd termenul total de executare a contractului de transport nu a fost respectat. ART. 51 Procedura acţiunii în regres & 1. Calea feratã impotriva cãreia se exercita una dintre acţiunile în regres prevãzute la art. 49 şi 50 nu are niciodatã cãderea sa constate validitatea plãţii efectuate de cãtre administraţia care exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de cãtre o autoritate judecãtoreascã dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã în forma cuvenitã şi a fost pusã în mãsura sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte, potrivit împrejurãrilor de fapt, termenele acordate pentru notificare şi pentru intervenţie. & 2. Calea feratã care vrea sa-şi exercite acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate interesate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata. & 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã prin una şi aceeaşi hotãrîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat. & 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune ulterioara în regres. & 5. În instanta privitoare la cererea principala de despãgubire nu este admis sa se formuleze cereri de chemare în garanţie. ART. 52 Competenta în materie de acţiuni în regres & 1. Judecãtorul sediului caii ferate impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres este singurul competent pentru toate acţiunile în regres. & 2. În cazul cînd acţiunea în regres trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã între judecãtorii competenţi potrivit & 1 pe acela cãruia îi va prezenta cererea sa. ART. 53 Înţelegeri privitoare la acţiuni în regres Cãile ferate pot deroga, prin înţelegeri, de la normele referitoare la acţiunile în regres reciproce reglementate la capitolul 3. TITLUL IV DISPOZIŢII DIVERSE ART. 54 Aplicarea dreptului naţional În lipsa unor dispoziţii în prezenta convenţie, în dispoziţiile speciale conform art. 60 & 4, în dispoziţiile complementare conform art. 60 & 5 şi în tarifele internaţionale sînt aplicabile dispoziţiile legilor şi regulamentelor naţionale referitoare la transport, din fiecare stat. ART. 55 Reguli generale de procedura Pentru toate litigiile care rezulta din transporturi supuse la prezenta convenţie, procedura aplicabilã va fi aceea a judecãtorului competent, sub rezerva unor dispoziţii contrare prevãzute în convenţie. ART. 56 Executarea hotãrîrilor judecãtoreşti. Sechestre şi cauţiuni & 1. Cînd hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în contradictoriu sau în lipsa de cãtre judecãtorul competent, în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prescrise în statutul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã. Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor care nu sînt decît provizoriu executorii, nici hotãrîrilor care, în afarã de cheltuieli, obliga la daune-interese pe un reclamant cãruia i s-a respins acţiunea. & 2. Creanţele izvorite dintr-un transport internaţional în folosul unei cai ferate, asupra unei alte cai ferate care nu depinde de acelaşi stat ca cea dintii, nu pot fi poprite decît în baza unei hotãrîri pronunţate de instanta judecãtoreascã a statului de care depinde calea feratã titulara a creanţelor poprite. & 3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport şi aparţin caii ferate cum sînt containerele, rechizitele de încãrcare, prelatele etc., nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît acela al statului de care depinde calea feratã proprietara, decît în baza unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport, încãrcate în aceste vagoane şi care aparţin proprietarului vagonului, nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît cel al statului de domiciliu al proprietarului decît în baza unei hotãrîri judecãtoreşti pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. & 4. Pentru garantarea plãţii cheltuielilor de judecata nu poate fi pretinsa nici o cauţiune, în cazul acţiunilor judecãtoreşti întemeiate pe contractul de transport internaţional. ART. 57 Unitatea monetara. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor strãine & 1. Sumele indicate în franci în prezenta convenţie sau în anexele sale sînt considerate ca se referã la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900. & 2. Calea feratã este obligatã sa publice cursurile la care se efectueazã convertirea taxelor de transport, a altor taxe şi a ramburselor exprimate în unitãţi monetare strãine, care sînt plãtite în moneda tarii (curs de convertire). & 3. De asemenea, o cale feratã care accepta plata în monede strãine este obligatã sa publice cursurile pe care ea le accepta (curs de acceptare). ART. 58 Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate & 1. Pentru a facilita şi asigura executarea prezentei convenţii, s-a instituit un Oficiu central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, cu urmãtoarele atribuţii: a) sa primeascã comunicãrile fiecãruia dintre statele contractante şi fiecãreia dintre cãile ferate interesate şi sa le aducã la cunostinta celorlalte state şi cai ferate; b) sa culeagã, sa coordoneze şi sa publice informaţiile de orice natura care intereseazã transporturile internaţionale; c) sa faciliteze între diferitele cai ferate relaţiile financiare cerute de transporturile internaţionale şi încasarea creanţelor restante şi sa asigure, din acest punct de vedere, stabilitatea raporturilor dintre cãile ferate; d) sa incerce, la cererea uneia dintre statele contractante sau a uneia dintre întreprinderile de transport ale carei linii sînt înscrise în lista liniilor prevãzute la art. 59, concilierea lor, fie oferindu-le bunele sale oficii sau mediatia sa, fie prin orice alte mijloace, cu scopul de a reglementa neînţelegerile dintre numitele state sau întreprinderi, care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; e) sa dea, la cererea pãrţilor în cauza - state, întreprinderi de transport sau clienţi - avize consultative asupra neintelegerilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; f) sa colaboreze la rezolvarea pe cale de arbitraj a litigiilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; g) sa examineze cererile de modificare a prezentei convenţii şi sa propunã, cînd este cazul, întrunirea conferinţelor prevãzute la art. 69. & 2. Un regulament special care constituie anexa 2 la prezenta convenţie stabileşte sediul, componenta şi organizarea acestui oficiu, precum şi mijloacele sale de acţiune. De asemenea, el stabileşte condiţiile de funcţionare şi de supraveghere. ART. 59 Lista liniilor supuse convenţiei & 1. Oficiul central prevãzut la art. 58 este însãrcinat sa întocmeascã, sa ţinã la zi şi sa publice lista liniilor supuse prezentei convenţii. În acest scop, el primeşte comunicãrile statelor contractante referitoare la înscrierea în aceasta lista sau la radierea liniilor unei cai ferate ori ale uneia dintre întreprinderile menţionate la art. 2. & 2. Intrarea unei linii noi în serviciul transporturilor internaţionale nu are loc decît dupã o luna de la data scrisorii prin care oficiul central comunica celorlalte state înscrierea acestei linii. & 3. Radierea unei linii se face de cãtre oficiul central de îndatã ce statul contractant, la cererea cãruia aceasta linie a fost înscrisã pe lista, a comunicat ca ea trebuie sa fie radiatã. & 4. Simpla primire a înştiinţãrii fãcute de cãtre oficiul central da imediat dreptul fiecãrei cai ferate sa înceteze orice relaţii de transport internaţional cu linia radiatã, cu excepţia transporturilor în curs, a cãror executare trebuie sa fie terminatã. ART. 60 Dispoziţii speciale pentru anumite transporturi. Dispoziţii complementare & 1. Pentru transportul vagoanelor particulare sînt prevãzute dispoziţii speciale în anexa IV*). & 2. Pentru transportul containerelor sînt prevãzute dispoziţii speciale în anexa V*). & 3. Pentru transporturile de mesagerii, cãile ferate pot conveni prin clauze corespunzãtoare tarifelor lor, asupra unor dispoziţii speciale conforme cu anexa VI. & 4. Pentru transporturile de mai jos: a) transporturi cu document de transport negociabil; b) transporturi care nu se elibereazã decît în schimbul predãrii duplicatului scrisorii de trasura; c) transporturi de ziare; d) transporturi de mãrfuri destinate tirgurilor sau expozitiilor; e) transporturi de rechizite de încãrcare şi de mijloce de protecţie impotriva caldurii şi a frigului pentru mãrfurile transportate; f) transporturi care se efectueazã cu scrisori de trasura care nu servesc ca document de calculare a taxelor de transport şi de facturare, doua sau mai multe state contractante, prin înţelegeri speciale, sau cãile ferate, prin introducerea de clauze corespunzãtoare în tarifele lor, pot conveni asupra unor condiţii adaptate acestor transporturi şi care pot deroga de la prezenta convenţie. & 5. Dispoziţiile complementare pe care anumite state contractante sau cai ferate participante le publica pentru executarea convenţiei se comunica de cãtre acestea oficiului central. Aceste dispoziţii complementare pot fi puse în vigoare pe cãile ferate care au aderat la ele, în condiţiile prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat, fãrã a putea deroga de la prezenta convenţie. Punerea lor în vigoare se comunica oficiului central. --------------- *) Anexa IV cuprinzînd Regulamentul internaţional privind transportul vagoanelor particulare şi anexa V cuprinzînd Regulamentul internaţional privind transportul containerelor, ambele elaborate potrivit art. 69 paragraful 4, vor fi difuzate prin grija Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor. ART. 61 Rezolvarea neintelegerilor pe cale de arbitraj & 1. În mãsura în care nu pot fi rezolvate de pãrţi, litigiile care au ca obiect interpretarea sau aplicarea, pe de o parte, a convenţiei, valabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional, şi a dispoziţiilor complementare, decretate de cãtre unele state contractante şi, pe de alta parte, a înţelegerilor speciale prevãzute la art. 60 & 4, pot fi supuse la cererea pãrţilor unor tribunale arbitrale, a cãror compunere şi procedura fac obiectul anexei VII la prezenta convenţie. & 2. Cu toate acestea, în caz de litigiu între state, dispoziţiile anexei VII nu sînt obligatorii pentru pãrţi, acestea raminind libere sa determine compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitralã. & 3. La cererea pãrţilor, jurisdicţia arbitralã poate fi sesizatã: a) fãrã a se renunţa la rezolvarea neintelegerilor prin aplicarea altor dispoziţii legale: 1*. cu litigii între state contractante; 2*. cu litigii între state contractante de o parte şi state necontractante de alta parte; 3*. cu litigii între state necontractante, cu condiţia ca, în ultimele doua cazuri, convenţia sa fie aplicabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional; b) cu litigii între întreprinderi de transport; c) cu litigii între întreprinderi de transport şi clienţi; d) cu litigii între clienţi. & 4. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte suspendarea şi întreruperea prescripţiei creanţei litigioase, pe acelaşi efect ca şi intentarea acţiunii înaintea tribunalului ordinar. & 5. Hotãrîrile pronunţate de cãtre tribunalele arbitrale impotriva întreprinderilor de transport sau a clienţilor sînt executorii în fiecare dintre statele contractante, de îndatã ce au fost îndeplinite formalitãţile prescrise în statul unde hotãrîrea urmeazã sa fie executatã. TITLUL V DISPOZIŢII EXCEPŢIONALE ART. 62 Derogãri temporare & 1. Dacã situaţia economicã şi financiarã a unui stat este de natura sa provoace dificultãţi grave în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor titlului III, cap. III din convenţie, fiecare stat va putea, fie prin dispoziţii inserate în tarife, fie prin acte ale puterii de stat, cum sînt autorizaţiile generale sau speciale date administraţiilor de cai ferate, sa deroge de la dispoziţiile art. 17, 19 şi 21 din convenţie şi sa decidã pentru anumite traficuri: a) ca transporturile care se expediazã din acest stat sa fie francate: 1*. fie pînã la frontierele sale; 2*. fie cel puţin pînã la frontierele sale; b) ca transporturile cu destinaţia pentru acest stat sa fie obligatoriu francate la expediere: 1*. fie cel puţin pînã la frontierele sale, atît timp cît statul expeditor nu este nevoit sa recurgã la restrictia arãtatã la lit. a) pct. 1*; 2*. fie cel mult pînã la frontierele sale; c) ca transporturile care provin sau sînt destinate pentru acest stat sa nu poatã fi grevate de nici un ramburs şi ca debursele sa nu fie admise sau ca rambursele şi debursele sa nu fie admise decît în anumite limite; d) ca predatorul sa nu poatã sa modifice contractul de transport, în ceea ce priveşte ţara de destinaţie, francarea şi rambursul. & 2. În aceleaşi condiţii statele vor putea, prin autorizaţii generale sau speciale date administraţiilor de cai ferate, sa deroge de la dispoziţiile art. 17, 19, 21 şi 22 din convenţie şi sa decidã, în relaţiile lor reciproce: a) ca reglementãrile privind plata taxelor sa fie în mod special stabilite prin înţelegere între cãile ferate interesate în aceste reglementãri. Aceste reglementãri nu vor putea sa cuprindã modalitãţi care nu sînt prevãzute la art. 17; b) ca anumite cereri de modificare a contractului de transport sa nu fie admise. & 3. Mãsurile luate în conformitate cu & 1 şi 2 vor fi comunicate oficiului central. Mãsurile enumerate la & 1 vor intra în vigoare cel mai devreme dupã expirarea unui termen de 8 zile, socotit de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat mãsura celorlalte state. Mãsurile enumerate la & 2 intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 2 zile, socotit de la data publicãrii lor în statele interesate. & 4. Mãsurile sus-amintite nu se vor aplica expeditiilor în curs de transport. ART. 63 Rãspunderea în traficul cale feratã-mare & 1. În transporturile cale feratã-mare, care folosesc liniile indicate la art. 2 & 1, fiecare stat poate sa adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos, la cele prevãzute de art. 27, cerind sa se facã o menţiune corespunzãtoare în lista liniilor supuse convenţiei. Cãrãuşul nu poate sa se prevaleze de dispoziţia de mai sus, decît dacã face proba ca pierderea, avaria sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a survenit pe parcursul maritim, din momentul încãrcãrii mãrfii la bordul navei şi pînã la descãrcarea ei de pe nava. Aceste cauze de exonerare sînt urmãtoarele: a) acţiunile, neglijenţa sau omisiunea cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cãrãuşului în navigaţia sau administrarea vasului; b) imposibilitatea navei de a naviga, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã proba ca aceasta stare nu este imputabilã unei lipse de grija normalã din partea sa, de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, echipare şi aprovizionare corespunzãtoare sau de a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului în care este încãrcatã marfa, în asa fel ca aceste pãrţi sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii; c) incendiul, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca el nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin acelea ale cãpitanului, echipajului, pilotului ori prepuşilor sãi; d) pericolele, primejdiile sau accidentele de mare ori alte ape navigabile; e) salvarea sau încercarea de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare; f) încãrcarea mãrfii pe puntea navei, cu condiţia ca ea sa fi fost încãrcatã pe punte cu consimţãmîntul predatorului înscris în scrisoarea de trasura şi ca ea sa nu se afle încãrcatã în vagon. Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşoreazã cu nimic obligaţiile generale ale cãrãuşului şi în special obligaţia sa de a manifesta o grija normalã pentru a pune nava în stare de navigaţie, asigurarea unei armari, echipari şi unei aprovizionari corespunzãtoare sau pentru a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde este încãrcatã marfa, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii. În cazul cînd cãrãuşul invoca aceste cauze de exonerare de mai sus, el rãmîne totuşi rãspunzãtor dacã cel îndreptãţit face proba ca depãşirea termenului de executare a contractului de transport, pierderea sau avaria mãrfii se datoresc unei alte culpe a cãrãuşului, cãpitanului, echipajului, pilotului sau prepuşilor sãi, decît aceea prevãzutã la lit a). & 2. Cînd acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionatã la art. 1, regimul responsabilitãţii ce se aplica pe acest parcurs trebuie sa fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi. În afarã de aceasta, dacã aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie sa facã, în prealabil, obiectul unui acord între aceste state. & 3. Mãsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunica oficiului central. Ele vor intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 30 de zile, începînd de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat aceste mãsuri celorlalte state. Expeditiilor în curs de transport nu li se vor aplica mãsurile sus-menţionate. ART. 64 Rãspunderea în caz de accidente nucleare Calea feratã este exoneratã de rãspunderea ce-i revine potrivit prezentei convenţii, cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în temeiul prescripţiilor speciale în vigoare într-un stat contractant, care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, exploatatorul unei instalaţii nucleare sau o alta persoana care îl substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba. TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE ART. 65 Semnare Prezenta convenţie, ale carei anexe fac parte integrantã, rãmîne deschisã semnãrii pînã la 30 aprilie 1970, de cãtre statele anterioare contractante şi cele care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la conferinţa ordinarã de revizuire. ART. 66 Ratificãri. Punerea în vigoare Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil guvernului elvetian. De îndatã ce convenţia va fi ratificatã de 15 state sau cel mai tirziu un an dupã semnare, guvernul elvetian va lua legatura cu guvernele interesate în scopul de a examina împreunã posibilitatea punerii în vigoare a convenţiei. ART. 67 Aderarea la convenţie & 1. Orice stat nesemnatar care vrea sa adere la prezenta convenţie va trimite cererea sa guvernului elvetian, care o comunica tuturor statelor contractante cu o nota a oficiului central asupra situaţiei cãilor ferate ale statului solicitant, din punct de vedere al transporturilor internaţionale. & 2. Dacã în termen de 6 luni, socotit de la data acestei instiintari, cel puţin doua state nu au comunicat guvernului elvetian opunerea lor, cererea este admisã de plin drept, iar guvernul elvetian comunica aceasta statului interesat şi tuturor statelor contractante. În caz contrar, guvernul elvetian comunica tuturor statelor contractante şi statului interesat ca examinarea cererii de aderare este amînatã. & 3. Orice admitere îşi produce efectele dupã o luna de la data înştiinţãrii trimise de cãtre guvernul elvetian sau dacã la expirarea acestui termen convenţia nu este încã în vigoare, la data punerii acesteia în vigoare. ART. 68 Durata angajamentului statelor contractante & 1. Durata prezentei convenţii este nelimitatã. Cu toate acestea, fiecare stat contractant poate sa se retragã în condiţiile de mai jos; Convenţia este obligatorie, pentru fiecare stat contractant, pînã la 31 decembrie al celui de al cincilea an care va urma punerii ei în vigoare. Orice stat care ar voi sa se retragã la expirarea acestei perioade va trebui cu cel puţin un an înainte sa comunice intenţia sa guvernului elvetian, care o va aduce la cunostinta tuturor statelor contractante. În lipsa unei astfel de notificãri în termenul arãtat, obligaţia se prelungeşte de plin drept pentru o perioada de 3 ani şi asa mai departe, din 3 în 3 ani, cu excepţia unei denuntari fãcute cu cel puţin un an înainte de 31 decembrie al ultimului an al uneia dintre perioadele de 3 ani. & 2. Statele admise sa participe la convenţie în cursul perioadei de 5 ani sau al uneia dintre perioadele de 3 ani sînt angajate pînã la sfîrşitul acestei perioade, apoi pînã la sfîrşitul fiecãreia dintre perioadele urmãtoare, atît timp cît nu-şi vor fi denunţat angajamentul cu cel puţin un an înainte de împlinirea uneia dintre aceste perioade. ART. 69 Revizuirea convenţiei & 1. Delegaţii statelor contractante se întrunesc pentru revizuirea convenţiei, la convocarea guvernului elvetian, cel mai tirziu la împlinirea a 5 ani de la punerea ei în vigoare. Dacã cel puţin o treime din statele contractante o vor cere, se va convoca o conferinţa înainte de împlinirea acestui termen. De acord cu majoritatea statelor contractante, guvernul elvetian invita, de asemenea, şi state necontractante. De acord cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la conferinţa reprezentanţi ai: a) organizaţiilor internaţionale guvernamentale competente în materie de transport; b) organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport. Participarea la dezbateri a delegaţilor statelor necontractante, precum şi a organizaţiilor internaţionale menţionate în alin. 4, va fi stabilitã pentru fiecare conferinţa prin regulamentul deliberãrilor. Înainte de conferinţele ordinare şi extraordinare de revizuire, oficiul central poate, de acord cu majoritatea guvernelor statelor contractante, sa convoace comisii pentru examinarea preliminarã a propunerilor de revizuire. Dispoziţiile anexei III sînt aplicabile, prin analogie, acestor comisii; în ceea ce priveşte art. 6 al acestei anexe, dispoziţiile referitoare la comisiile de revizuire sînt aplicabile comisiilor preliminare. & 2. Punerea în vigoare a noii convenţii, adoptate de cãtre o conferinţa de revizuire, implica abrogarea convenţiei anterioare şi anexelor sale, chiar fata de statele contractante care nu ar ratifica convenţia cea noua. & 3. În intervalul dintre conferinţele de revizuire, art. 3, 4, 5 & 5, art. 6, 7 (fãrã & 1), 8 (fãrã & 1), 10 (fãrã & 6 alin. 2), 11, 12 (fãrã & 4), 13, 14 (fãrã & 2 alin. 2), 15 (fãrã & 1 alin. 1), 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 30, 35, 36, 41, 48, 49, 50, 53, 60 (fãrã & 5) şi anexele VI şi VII pot fi modificate de o comisie de revizuire. Organizarea şi funcţionarea acestei comisii fac obiectul anexei III la prezenta convenţie. Hotãrîrile comisiei de revizuire se comunica fãrã intirziere guvernelor statelor contractante, prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afarã de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicãrii, cel puţin cinci guverne au formulat obiecţiuni. Aceste hotãrîri intra în vigoare în prima zi a lunii a opta care urmeazã lunii în cursul cãreia oficiul central a adus acceptarea lor la cunostinta guvernelor statelor contractante. Oficiul central stabileşte aceasta zi cu ocazia comunicãrii acceptãrii hotãrîrilor. & 4. În scopul de a modifica: a) Regulamentul internaţional privind transportul mãrfurilor periculoase pe calea feratã (anexa I); b) Regulamentul internaţional privind transportul vagoanelor particulare (anexa IV) şi c) Regulamentul internaţional privind transportul containerelor (anexa V) se instituie comisii de experţi a cãror organizare şi funcţionare fac obiectul unui statut care constituie anexa III la prezenta convenţie. Hotãrîrile comisiilor de experţi se comunica fãrã intirziere guvernelor statelor contractante prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afarã de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicãrii, cel puţin cinci guverne au formulat obiecţiuni. Aceste hotãrîri intra în vigoare în prima zi a lunii a opta care urmeazã lunii în cursul cãreia oficiul central a adus acceptarea lor la cunostinta guvernelor statelor contractante. Oficiul central stabileşte aceasta zi cu ocazia comunicãrii acceptãrii hotãrîrilor. ART. 70 Textele convenţiei. Traduceri oficiale Prezenta convenţie, potrivit uzului diplomatic stabilit, a fost încheiatã şi semnatã în limba franceza. Textul francez este însoţit de un text în limba germanã, un text în limba engleza, un text în limba italiana şi un text în limba arabã, care au valoare de traduceri oficiale. În caz de divergenţe, textul francez este hotaritor. Drept care plenipotenţiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Facuta la Berna la 7 februarie una mie noua sute şaptezeci, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene şi de pe care o copie autenticã urmînd sa fie transmisã fiecãrei pãrţi. ANEXA 2 (articolul 58) REGULAMENT
privind Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI) ART. 1 & 1. Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI) funcţioneazã la Berna, sub auspiciile guvernului elvetian. Controlul activitãţii sale, atît pe plan administrativ, cît şi pe plan financiar, se exercita în cadrul stabilit prin dispoziţiile art. 58 al convenţiei şi este încredinţat unui comitet administrativ. În acest scop, comitetul administrativ: a) vegheazã la buna aplicare a convenţiilor de cãtre oficiul central, precum şi al altor texte rezultate din conferinţele de revizuire şi preconizeaza, dacã este cazul, mãsurile potrivite în scopul de a usura aplicarea acestor convenţii şi texte; b) da avize, motivate, asupra chestiunilor care pot interesa activitatea oficiului central şi care îi sînt supuse de cãtre un stat contractant sau de directorul oficiului. & 2. a) Comitetul administrativ se întruneşte la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleşi dintre statele contractante. b) Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent în comitet, asumîndu-şi preşedenţia. Celelalte state membre sînt numite pentru o perioada de 5 ani. Pentru fiecare perioada de 5 ani, o conferinţa diplomaticã desemneazã - la propunerea comitetului administrativ în funcţiune - compunerea comitetului administrativ, ţinînd seama de o echitabila repartiţie geograficã. c) Dacã se iveşte un loc vacant printre statele membre, comitetul administrativ desemneazã el însuşi un alt stat contractant pentru a ocupa locul vacant. d) Fiecare stat membru desemneazã ca delegat în comitetul administrativ o persoana calificatã, în raport cu experienta sa în problemele de transporturi internaţionale. e) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul sau interior şi se constituie el însuşi. El tine cel puţin o reuniune ordinarã în fiecare an; în afarã de aceasta, el tine reuniuni extraordinare, cînd cel puţin trei state membre cer acest lucru. Secretariatul comitetului administrativ se asigura de cãtre oficiul central. Procesele-verbale de şedinţa ale comitetului administrativ sînt trimise tuturor statelor contractante. f) Serviciile delegatului unui stat membru sînt gratuite, iar cheltuielile de deplasare care intervin sînt în sarcina acestui stat. & 3. a) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi statutul personalului oficiului central. b) Comitetul administrativ numeşte directorul general, directorul general adjunct, consilierii şi consilierii adjuncţi ai oficiului central; guvernul elvetian îi prezintã propuneri pentru numirea directorului general şi a directorului general adjunct. Pentru aceste numiri, comitetul administrativ tine seama în special de competenta candidaţilor şi de o echitabila repartizare geograficã. c) Comitetul administrativ aproba bugetul anual al oficiului central, ţinînd seama de dispoziţiile art. 2 de mai jos, precum şi raportul anual de gestiune. Verificarea conturilor oficiului central, care se extinde numai la concordanta scriptelor şi a pieselor contabile în cadrul bugetului, este exercitatã de cãtre guvernul elvetian. Acesta transmite aceste conturi, cu un raport, comitetului administrativ. Comitetul administrativ aduce la cunostinta statelor contractante, odatã cu raportul de gestiune al oficiului central, şi extrasul conturilor anuale ale acestuia, hotãrîrile, rezoluţiile şi recomandãrile pe care este chemat sa le formuleze. d) Comitetul administrativ trimite fiecãrei conferinţe diplomatice, insarcinata sa determine compunerea sa, cu cel puţin 2 luni înaintea deschiderii acesteia, un raport asupra întregii sale activitãţi de la conferinţa precedenta. ART. 2 & 1. Cheltuielile oficiului central se suporta de cãtre statele contractante, proporţional cu lungimea liniilor cãilor ferate sau a parcursurilor la care se aplica convenţia. Cu toate acestea, liniile de navigaţie participa la cheltuieli proporţional numai cu jumãtate din parcursurile lor. Contribuţia fiecãrui stat nu poate depãşi o suma fixatã pe kilometru. La propunerea comitetului administrativ în funcţie, aceasta suma se fixeazã pentru fiecare perioada de 5 ani de cãtre conferinţa diplomaticã insarcinata, potrivit dispoziţiilor art. 1 & 2 din prezentul regulament, sa determine compunerea comitetului administrativ pentru aceeaşi perioada. În mod excepţional, în urma unei înţelegeri între guvernul interesat şi oficiul central şi a aprobãrii comitetului administrativ, aceasta contribuţie poate sa fie redusã cu cel mult 50% pentru liniile exploatate în condiţii speciale. Cuantumul creditului anual aferent unui kilometru se fixeazã, pentru fiecare exerciţiu, de cãtre comitetul administrativ, în urma consultãrii oficiului central. El se percepe întotdeauna în întregime. Cînd cheltuielile efective ale oficiului central nu au atins cuantumul creditului calculat pe aceasta baza, soldul necheltuit se vãrsa la un fond de rezerva. & 2. Cu ocazia trimiterii cãtre statele contractante a raportului de gestiune şi a extrasului de conturi anuale, oficiul central le invita sa plãteascã partea lor de contribuţie din cheltuielile exerciţiului expirat. Statul care la data de 1 octombrie nu a achitat partea sa este invitat a doua oara sa o facã. Dacã aceasta urgentare rãmîne fãrã rezultat, oficiul central urgenteaza din nou plata la începutul anului urmãtor, cu ocazia trimiterii raportului sau de gestiune pentru exerciţiul expirat. Dacã la data de 1 iulie urmãtor nu s-a ţinut seama de aceasta urgentare, se face un al patrulea demers pe lîngã statul care a intirziat plata, pentru a-l determina sa achite cele doua contribuţii anuale scadente. În caz de insucces, cel mai tirziu dupã 3 luni, oficiul central comunica acestui stat ca dacã plata asteptata nu va fi efectuatã înainte de sfîrşitul anului, abţinerea sa va fi interpretatã ca o manifestare tacitã a voinţei sale de a se retrage din convenţie. Dacã nu se da urmare acestui ultim demers înainte de data de 31 decembrie, oficiul central, luind act de vointa de a se retrage din convenţie, tacit exprimatã de cãtre statul care nu şi-a respectat obligaţia, procedeazã la radierea liniilor acestui stat din lista liniilor admise în serviciul transporturilor internaţionale. & 3. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, sa fie acoperite prin credite ordinare de care dispune oficiul central şi pot fi repartizate pe patru exercitii. Partea de deficit care nu a putut fi acoperitã în acest mod este înscrisã într-un cont special, în debitul celorlalte state contractante, proporţional cu numãrul de kilometri de linie supuse convenţiei la epoca înscrierii în cont şi pentru fiecare, în mãsura în care a participat la convenţie împreunã cu statul care a încetat plata, în timpul perioadei de 2 ani care s-a terminat cu retragerea acestuia din convenţie. & 4. Statul ale cãrui linii au fost radiate în condiţiile arãtate la & 2 de mai sus, nu poate cere readmiterea în serviciul transporturilor internaţionale decît dacã plãteşte în prealabil sumele cu care a rãmas debitor pentru anii respectivi, cu o dobinda de 5% socotitã de la sfîrşitul celei de a sasea luni care a trecut din ziua cînd oficiul central l-a invitat prima data sa plãteascã contribuţiile care îi reveneau. ART. 3 & 1. Oficiul central publica un buletin lunar care conţine informaţiile necesare în aplicarea convenţiei, în special comunicãri relative la lista liniilor cãilor ferate şi a altor întreprinderi, cele relative la obiectele excluse de la transport sau admise sub anumite condiţii, precum şi studiile pe care le-ar socoti util de a fi publicate în acest buletin. & 2. Buletinul este redactat în limbile franceza şi germanã. Un exemplar se trimite gratuit fiecãrui stat contractant şi fiecãreia dintre administraţiile interesate. Exemplarele care se cer în plus se plãtesc la un preţ ce se fixeazã de cãtre oficiul central. ART. 4 & 1. Borderourile şi creanţele pentru transporturile internaţionale rãmase neachitate pot fi adresate de cãtre întreprinderea creditoare oficiului central, în scopul de a facilita încasarea. În acest scop, oficiul central someaza întreprinderea debitoare sa plãteascã suma datoratã sau sa comunice motivul refuzului sau de plata. & 2. Dacã oficiul central socoteşte ca motivele de refuz arãtate sînt suficient de întemeiate, el invita pãrţile sa se judece la tribunalul competent sau, dacã pãrţile o cer, la tribunalul arbitral, prevãzut la art. 61 din convenţie (anexa VII). & 3. Dacã oficiul central apreciazã ca intreaga suma sau o parte din ea este în mod real datoratã, poate, dupã ce a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligatã sa verse creanta oficiului central, în totalitate sau în parte; suma astfel vãrsatã trebuie sa ramina consemnatã pînã la hotãrîrea de fond ce se da de cãtre tribunalul competent sau de cãtre tribunalul arbitral, prevãzut la art. 61 din convenţie (anexa VII). & 4. În cazul în care o întreprindere de transport nu a dat urmare, în termen de 15 zile, cererilor oficiului central, i se adreseazã o noua somaţie de plata, cu indicarea consecinţelor refuzului sau. & 5. În termen de 10 zile de la aceasta noua somaţie de plata, dacã ea rãmîne fãrã rezultat, oficiul central trimite statului contractant de care depinde întreprinderea de transport un aviz motivat, invitind acest stat sa se pronunţe asupra mãsurilor de luat şi în special sa examineze dacã el trebuie sa menţinã pe lista liniile întreprinderii de transport debitoare. & 6. Dacã statul contractant de care depind întreprinderea de transport debitoare declara ca, independent de neplata sumei, el nu crede ca trebuie sa se radieze aceasta întreprindere din lista sau dacã nu da rãspunsul timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat de plin drept ca accepta garanţia solvabilitãţii întreprinderii respective, în ceea ce priveşte creanţele care rezulta din transporturile internaţionale. ART. 5 Pentru acoperirea cheltuielilor speciale care rezulta din activitatea prevãzutã la art. 58 & 1 lit. d) la f) din convenţie, se percepe o indemnizaţie. Cuantumul acestei indemnizaţii se fixeazã de cãtre comitetul administrativ, la propunerea oficiului central. ANEXA 3 (articolul 69 & 3 şi 4) STATUT
privitor la comisia de revizie şi la comisiile de experţi ART. 1 Guvernele statelor contractante comunica propunerile lor referitoare la problemele care intra în competenta comisiilor, Oficiului central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, care le aduce imediat la cunostinta celorlalte state contractante. ART. 2 Oficiul central invita comisiile sa se întruneascã ori de cîte ori va fi nevoie sau la cererea a cel puţin cinci state contractante. Sesiunea comisiilor se comunica tuturor statelor contractante cu 2 luni înainte. Comunicarea trebuie sa indice exact problemele cerute a fi înscrise pe ordinea de zi. ART. 3 Toate statele contractante pot lua parte la lucrãrile comisiilor. Un stat poate imputernici pe un alt stat sa-l reprezinte; cu toate acestea, un stat nu poate sa reprezinte mai mult decît doua alte state. Fiecare stat suporta cheltuielile pentru reprezentanţii sãi. ART. 4 Oficiul central pregãteşte problemele care se vor trata şi îndeplineşte serviciul de secretariat al comisiilor. Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau ia parte la şedinţele comisiilor, cu vot consultativ. ART. 5 În înţelegere cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la şedinţele comisiilor, cu vot consultativ, pe reprezentanţii: a) unor state necontractante; b) unor organizaţii internaţionale guvernamentale competente în materie de transport, sub condiţia reciprocitãţii; c) unor organizaţii internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport, sub condiţia reciprocitãţii. ART. 6 Comisia de revizie este valabil constituitã cînd sînt reprezentate jumãtate din statele contractante; comisiile de experţi sînt valabil constituite dacã sînt reprezentate o treime din statele contractante. ART. 7 Comisiile desemneazã pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi. ART. 8 Deliberãrile au loc în limbile franceza şi germanã. Expunerile comisiilor se traduc imediat prin viu grai şi în rezumat. Textul propunerilor şi al comunicãrilor fãcute de cãtre preşedinte se traduce în întregime. ART. 9 Votarea se face pe delegaţii şi, la cerere, prin apel nominal; fiecare delegaţie a unui stat contractant reprezentat la şedinţa are dreptul la un vot. O propunere este adoptatã dacã numãrul de voturi pozitive este: a) cel puţin egal cu o treime din numãrul statelor reprezentate în comisie; b) superior numãrului de voturi negative. ART. 10 Procesele-verbale de şedinţa rezuma deliberãrile în cele doua limbi. Propunerile şi hotãrîrile trebuie sa fie înscrise în procesele-verbale textual, în cele doua limbi. În caz de divergenţe, care se referã la hotãrîri, între textul francez şi textul german din procesul-verbal, textul francez este hotaritor. Procesele-verbale se distribuie membrilor cît mai grabnic cu putinta. Dacã aprobarea lor nu poate avea loc în cursul sesiunii, membrii vor comunica secretariatului eventualele modificãri într-un termen apropiat. ART. 11 Pentru a usura lucrãrile, comisiile pot sa constituie subcomisii; de asemenea, ele pot sa formeze subcomisii însãrcinate sa pregãteascã anumite probleme pentru o sesiune viitoare. Fiecare subcomisie alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi, la nevoie, un raportor. În orice alte privinte, dispoziţiile art. 1 la 5 şi 8 la 10 sînt aplicabile prin analogie şi subcomisiilor. ANEXA 6 (articolul 60 & 3) REGULAMENTUL INTERNAŢIONAL
privind transportul de mesagerii (RIEx) & 1. Nu sînt considerate drept mesagerii decît mãrfurile transportate într-un mod deosebit de rapid, în condiţiile unui tarif internaţional. Nu pot fi admise ca mesagerii decît mãrfurile care în mod normal pot fi încãrcate în vagonul de bagaje al trenurilor de cãlãtori. Totuşi, tarifele pot sa prevadã derogãri de la aceasta regula. & 2. Sînt excluse de la transport mãrfurile menţionate la art. 3 al prezentei convenţii. Materiile şi obiectele enumerate în anexa 1 la convenţie sau cele care sînt cuprinse în înţelegerile speciale încheiate în temeiul dispoziţiilor art. 4 & 2 din convenţie nu sînt admise la transport ca mesagerii decît dacã acest mod de transport este prevãzut expres prin anexa 1 sau prin înţelegerile sus-amintite. Tarifele determina dacã alte mãrfuri pot fi, de asemenea, excluse de la transport sau pot fi admise în anumite condiţii. & 3. Expeditiile de mesagerii pot fi predate la transport însoţite de un alt document decît scrisoarea de trasura prevãzutã la art. 6 & 1 din prezenta convenţie. Formularul care urmeazã a fi folosit şi menţiunile care trebuie sau pot fi înscrise sînt determinate de tarif. În orice caz acest document trebuie sa conţinã urmãtoarele indicaţii: a) denumirea statiilor de predare şi de destinaţie; b) numele şi adresa predatorului şi destinatarului; c) citimea coletelor, descrierea ambalajului şi arãtarea naturii mãrfurilor; d) denumirea documentelor anexate pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative. & 4. Predatorul este rãspunzãtor de exactitatea mentiunilor şi declaraţiilor înscrise în documentul de transport, fie de cãtre el însuşi, fie de cãtre calea feratã potrivit indicaţiilor sale; el suporta toate consecinţele care rezulta din faptul ca aceste menţiuni sau declaraţii ar fi neregulate, inexacte sau necomplete. & 5. Mesageriile trebuie sa fie transportate cu mijloace rapide, în termenele prevãzute de tarife. Termenele de executare a contractului de transport trebuie, în orice caz, sa fie mai reduse decît termenele aplicate expeditiilor de mare viteza. & 6. Tarifele pot, de asemenea, sa prevadã şi alte derogãri de la dispoziţiile prezentei convenţii decît cele care sînt specificate mai sus; cu toate acestea, nu poate fi facuta nici o derogare de la dispoziţiile art. 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33 şi 37 la 47 inclusiv din prezenta convenţie. În mãsura în care prescripţiile de mai sus, cît şi cele din tarife, nu se opun la aceasta, dispoziţiile prezentei convenţii sînt aplicabile şi transporturilor de mesagerii. ANEXA 7 (articolul 61) REGULAMENT DE ARBITRAJ
ART. 1 Numãrul arbitrilor Tribunalele arbitrale constituite pentru a judeca alte litigii decît cele ivite între state se vor forma din unu, trei sau cinci arbitri, potrivit cu stipulaţiile din compromis. ART. 2 Alegerea arbitrilor & 1. O lista de arbitri este dinainte întocmitã. Fiecare stat contractant poate sa desemneze cel mult doi dintre supusii sãi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor, pentru a fi înscrişi pe lista arbitrilor, întocmitã şi ţinuta la zi de guvernul elvetian. & 2. În cazul cînd compromisul prevede un singur arbitru, acesta este ales prin acordul comun al pãrţilor. Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi alege unu sau doi arbitri, dupã caz. Arbitrii aleşi potrivit alineatului precedent desemneazã de comun acord pe al treilea sau al cincilea arbitru, dupã caz, care prezideazã tribunalul arbitral. Dacã pãrţile nu cad de acord asupra alegerii arbitrului unic sau dacã arbitrii aleşi de pãrţi nu cad de acord asupra desemnãrii celui de al treilea sau de al cincilea arbitru, dupã caz, tribunalul arbitral se completeazã, la cererea oficiului central, cu un arbitru desemnat de preşedintele tribunalului federal elvetian. Tribunalul arbitral se compune din persoane care figureazã pe lista menţionatã la & 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi poate alege un arbitru care nu figureazã pe lista. & 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru trebuie sa fie de o alta cetãţenie decît aceea a pãrţilor. Intervenţia în litigiu a unui terţ rãmîne fãrã efect asupra compunerii tribunalului arbitral. ART. 3 Compromisul Pãrţile care recurg la arbitraj încheie un compromis, care cuprinde în deosebi: a) obiectul litigiului, determinat într-un mod cît mai precis şi clar cu putinta; b) compunerea tribunalului şi termenele utile pentru numirea arbitrului sau arbitrilor; c) sediul tribunalului. Pentru deschiderea procedurii arbitrale, compromisul trebuie comunicat oficiului central. ART. 4 Procedura Tribunalul arbitral stabileşte el însuşi procedura pe care o va urma, ţinînd seama în special de urmãtoarele dispoziţii: a) tribunalul arbitral cerceteazã şi judeca cauzele cu care este sesizat pe baza dovezilor furnizate de pãrţi, fãrã sa fie legat, atunci cînd este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora; b) el nu poate sa acorde mai mult sau altceva decît ceea ce a cerut reclamantul, nici mai puţin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datoreazã; c) hotãrîrea arbitralã, temeinic motivatã, se redacteazã de cãtre tribunalul arbitral şi se comunica pãrţilor prin intermediul oficiului central; d) sub rezerva dispoziţiilor contrare de drept imperativ, prevãzute de legea locului unde se afla sediul tribunalului arbitral, hotãrîrea arbitralã nu poate fi atacatã pe nici o cale, cu excepţia însã a revizuirii sau a nulitãţii. ART. 5 Grefa Oficiul central exercita atribuţiile de grefa a tribunalului arbitral. ART. 6 Cheltuieli Hotãrîrea arbitralã fixeazã spezele şi cheltuielile, inclusiv onorariile arbitrilor şi decide care parte le va plati sau în ce proporţie se vor împãrţi între pãrţi. CONVENŢIA INTERNATIONALA
privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV) * ----------------------- * Traducere. Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind necesitatea de a revizui Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate, semnatã la Berna la 25 februarie 1961, au hotãrît, în conformitate cu art. 68 al menţionatei convenţii, sa încheie în acest scop o noua convenţie şi au cãzut de acord asupra urmãtoarelor articole: TITLUL I OBIECTUL ŞI SFERA DE APLICARE A CONVENŢIEI ART. 1 Cãile ferate şi transporturile cãrora li se aplica convenţia & 1. Prezenta convenţie se aplica, sub rezerva excepţiilor prevãzute la paragrafele urmãtoare, tuturor transporturilor de cãlãtori şi bagaje efectuate pe baza de titluri de transport internaţionale valabile pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state contractante şi care cuprinde, în exclusivitate, linii înscrise în lista stabilitã potrivit art. 55. & 2. Transporturile a cãror statie** de plecare şi statie de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu strabat teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse prezentei convenţii: a) cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare; b) chiar cînd liniile pe care se efectueazã tranzitul nu sînt exploatate exclusiv de cãtre o cale feratã a statului de plecare, dacã statele sau cãile ferate interesate au încheiat acorduri potrivit cãrora aceste transporturi nu sînt considerate ca transporturi internaţionale. & 3. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de cãile ferate ale unuia dintre aceste trei state şi dacã legile şi regulamentele nici unuia dintre aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse dreptului acelui stat de care depind cãile ferate care exploateazã liniile pe care se efectueazã transportul. & 4. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se elibereazã titluri de transport internaţionale. -------------------- **) Prin statie se înţeleg, de asemenea, porturile serviciilor de navigaţie şi orice oficiu al serviciilor de automobile deschise publicului pentru executarea contractului de transport. ART. 2 Dispoziţii referitoare la transporturile mixte & 1. În lista prevãzutã la art. 1 pot fi înscrise, pe lîngã liniile cãilor ferate, liniile regulate ale serviciilor de automobile sau de navigaţie care completeazã parcursuri de cale feratã şi pe care se efectueazã transporturi internaţionale, sub rezerva ca asemenea linii, în mãsura în care leagã cel puţin doua state contractante, nu pot fi înscrise în lista decît cu consimţãmîntul comun al acestor state. & 2. Întreprinderile care exploateazã asemenea linii sînt supuse tuturor obligaţiilor impuse şi sînt investite cu toate drepturile recunoscute cãilor ferate prin prezenta convenţie, sub rezerva derogarilor ce rezulta în mod necesar din modalitãţile diferite ale transportului. Cu toate acestea, regulile stabilite prin prezenta convenţie cu privire la rãspundere nu pot face obiectul unor derogãri. & 3. Orice stat care doreşte sa înscrie în lista vreuna dintre liniile specificate la & 1 trebuie sa ia mãsurile necesare pentru ca derogarile prevãzute la & 2 sa fie publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. & 4. Transporturile internaţionale care folosesc în afarã de cai ferate şi alte servicii de transport decît cele care sînt prevãzute la & 1, cãile ferate pot stabili, de comun acord cu întreprinderile de transport interesate, dispoziţii tarifare care sa aplice un regim juridic diferit de cel al prezentei convenţii, în scopul de a se tine seama de particularitãţile fiecãrui mod de transport. În acest caz, ele pot sa prevadã folosirea unui alt titlu de transport decît cel prevãzut de prezenta convenţie. ART. 3 Obligaţia caii ferate de a transporta & 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile prezentei convenţii, orice transport de cãlãtori sau bagaje cu condiţia ca: a) cãlãtorul sa se conformeze prevederilor prezentei convenţii şi ale tarifelor internaţionale; b) transportul sa fie posibil cu mijloacele de transport obişnuite; c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu poate sa le evite şi a cãror inlaturare nu depinde de ea. & 2. Cînd autoritatea competenta a decis ca serviciul sa fie suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, mãsurile luate în acest scop trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi a cãilor ferate, cu obligaţia pentru acestea de a informa cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor. & 3. Orice abatere sãvîrşitã de calea feratã de la dispoziţiile prezentului articol poate sa dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat. TITLUL II DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT CAP. 1 Transportul cãlãtorilor ART. 4 Dreptul de transport Sub rezerva excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, cãlãtorul trebuie sa-şi procure de la începutul cãlãtoriei un titlu de transport valabil, pe care este obligat sa-l pãstreze în tot cursul cãlãtoriei, sa-l prezinte - dacã este cerut - oricãrui agent de control şi sa-l predea la sfîrşitul cãlãtoriei. ART. 5 Bilete & 1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie trebuie sa fie prevãzute cu semnul @ & 2. Sub rezerva excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, pe bilete sînt obligatorii urmãtoarele menţiuni: a) denumirea statiei de plecare şi de destinaţie; b) itinerariul; dacã este permisã folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta facultate trebuie sa fie menţionatã; c) categoria trenului şi clasa vagonului; d) preţul transportului; e) ziua cînd începe valabilitatea; f) durata valabilitãţii. & 3. Tarifele internaţionale sau acordurile între cãile ferate stabilesc limba în care trebuie sa fie tipãrite şi completate biletele, precum şi forma şi cuprinsul lor. & 4. Carnetele cu cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul prezentei convenţii, un singur titlu de transport. & 5. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, un bilet nu se poate ceda decît dacã nu este nominal şi cãlãtoria nu a fost începutã. & 6. La primirea biletului, cãlãtorul este obligat sa se asigure ca acesta corespunde indicaţiilor sale. ART. 6 Reduceri de preţ pentru copii & 1. Pînã la virsta de 5 ani împliniţi, copiii sînt transportaţi gratuit, fãrã bilet, cînd nu se cere un loc separat pentru ei. & 2. Copiii în virsta mai mare de 5 ani pînã la 10 ani împliniţi şi copiii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu preţuri reduse, care nu pot depãşi jumãtate din preţurile percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor vagoane sau anumitor trenuri şi sub rezerva rotunjirii sumelor, efectuatã conform reglementãrilor administraţiei care elibereazã biletul. Aceasta reducere nu se aplica în mod obligatoriu la preţul biletelor care beneficiazã deja de o alta reducere, fata de preţul normal al biletului simplu. & 3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadã limite de virsta diferite de cele prevãzute la & 1 şi 2, în mãsura în care aceste limite nu vor fi inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea transportului prevãzutã la & 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicãrii preţurilor reduse prevãzute la & 2. ART. 7 Durata de valabilitate a biletelor. Întreruperi în staţiile intermediare. Utilizarea locurilor Durata de valabilitate a biletelor şi intreruperilor în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale. Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin tarifele sau prescripţiile cãilor ferate. ART. 8 Schimbarea clasei sau a trenului Cãlãtorul poate sa ocupe un loc într-o clasa superioarã sau sa treacã într-un tren de categorie superioarã celei indicate pe bilet, ori sa modifice itinerariul, în condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale. ART. 9 Cãlãtorul fãrã bilet valabil & 1. Cãlãtorul care nu poate sa prezinte un bilet valabil este obligat sa plãteascã o suprataxa, pe lîngã preţul cãlãtoriei; aceasta suprataxa este calculatã conform regulamentelor caii ferate pe care plata suprataxei este cerutã. & 2. Biletele cãrora li s-a adus o modificare nepermisã vor fi considerate ca nevalabile şi retrase de personalul de serviciu. & 3. Cãlãtorul care refuza plata imediata a preţului cãlãtoriei sau a suprataxei poate sa fie exclus de la cãlãtorie. Cãlãtorul exclus nu poate pretinde ca bagajele sale sa-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie. ART. 10 Persoane excluse din tren sau admise condiţionat & 1. Nu sînt admise în tren sau pot sa fie excluse în parcurs: a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile legilor şi regulamentelor; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a preţului biletului lor şi nici a taxelor pe care le-au plãtit pentru transportul bagajelor lor; b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor de cãlãtorie, dacã pentru aceasta nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li s-a putut pune la dispoziţie contra plata; cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnavit în timpul cãlãtoriei trebuie sa fie transportate cel puţin pînã la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare. Preţul cãlãtoriei le va fi restituit, în condiţiile fixate la art. 23, dupã scãderea partii corespunzãtoare parcursului efectuat; dacã este cazul, se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor. & 2. Transportul persoanelor care suferã boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa, de legile şi regulamentele în vigoare în fiecare stat. ART. 11 Introducerea bagajelor de mina şi a animalelor în vagoanele de cãlãtori & 1. Cãlãtorii sînt autorizaţi sa ia cu ei în vagoanele de cãlãtori, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (bagaje de mina). Fiecare cãlãtor nu dispune pentru bagajele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa. Cînd vagoanele sînt de un tip special, şi mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje, aceasta regula se aplica prin analogie. & 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de cãlãtori: a) materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 15 lit.c), în afarã excepţiilor prevãzute în tarife; totuşi, cãlãtorii care, în executarea unui serviciu public sau pe baza unei autorizaţii legale sau administrative, poarta o arma de foc, sînt autorizaţi sa ia cu ei muniţii, fãrã sa depãşeascã cea mai mica limita stabilitã prin regulamentele în vigoare pe teritoriile ce se parcurg; se permite paznicilor care însoţesc arestaţi şi cãlãtoresc împreunã cu aceştia în vagoane sau compartimente speciale sa ia cu ei arme de foc încãrcate; b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze cãlãtorii ori sa cauzeze o paguba; c) obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu permit sa fie introduse în vagoane; d) animale vii. Sînt totuşi admişi ciinii, dacã sînt ţinuţi pe genunchi sau pe podeaua vagonului, legaţi cu cureaua şi cu botnita, în asa fel încît sa nu poatã pune în pericol pe ceilalţi cãlãtori; sînt admise, de asemenea, alte animale mici dacã sînt închise în colivii, cutii, coşuri sau alte ambalaje adecvate, care trebuie sa fie astfel confectionate încît sa excludã orice ranire sau murdarire a cãlãtorilor, precum şi orice deteriorare sau murdarire a vagonului şi a bagajelor de mina care se gãsesc în acesta şi dacã aceste ambalaje pot fi ţinute pe genunchi sau aşezate ca bagajele de mina. În plus, ciinii şi celelalte animale mici nu sînt admise decît dacã nu pot incomoda cãlãtorii prin miros sau prin zgomot, dacã legile sau regulamentele diferitelor state nu se opun la acestea şi dacã nici un cãlãtor nu ridica vreo obiectie. Tarifele şi mersurile de tren pot sa interzicã sau sa autorize admiterea animalelor în anumite categorii de vagoane sau de trenuri. Tarifele indica dacã şi pentru ce animale trebuie sa se plãteascã o taxa de transport. & 3. Tarifele internaţionale pot sa prevadã în ce condiţii obiectele introduse în vagoane, contrar dispoziţiilor de la & 1 şi 2 lit b), sînt totuşi transportate ca bagaje de mina sau ca bagaje. & 4. Personalul caii ferate are dreptul sa se asigure, în prezenta cãlãtorului, de natura obiectelor introduse în vagoane, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile & 2, cu excepţia celor prevãzute la & 2 lit c). Dacã nu este posibil sa se stabileascã persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificãrii, calea feratã efectueazã verificarea în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. & 5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care cãlãtorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afarã de cazul în care el nu poate sa facã acest lucru, datoritã faptului ca se gãseşte într-un vagon de tip special, arãtat la & 1. El este rãspunzãtor de orice paguba cauzatã de obiectele sau animalele pe care le-a luat cu el în vagon, în mãsura în care nu dovedeşte ca pagubele au fost cauzate din culpa caii ferate. ART. 12 Trenuri, mersuri de tren & 1. Pentru transport sînt afectate trenurile regulate prevãzute în mersurile de tren şi trenurile puse în circulaţie dupã necesitaţi. & 2. Cãile ferate trebuie sa aducã la cunostinta publicului mersul trenurilor, într-un mod adecvat. & 3. Mersurile de tren sau tarifele trebuie sa indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase. ART. 13 Pierderea legãturii. Suprimari de trenuri Cînd, urmare intirzierii unui tren, se pierde legatura cu un alt tren, sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau ori pe o parte a acestuia, iar cãlãtorul vrea sa-şi continue cãlãtoria, calea feratã este obligatã sa-l transporte cu bagajele sale, în mãsura posibilitãţilor şi fãrã nici o suprataxa, cu un tren care circula spre aceeaşi destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta ruta aparţinînd administraţiilor care participa la itinerariul de transport iniţial, astfel încît sa-i permitã sa soseascã la destinaţie cu o cît mai mica intirziere. Dacã este cazul, şeful statie trebuie sa certifice pe bilet ca legatura a fost pierdutã sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungeascã durata de valabilitate a biletului în mãsura necesarã şi sa-l facã valabil pe noua ruta, pentru o clasa superioarã sau pentru un tren cu taxe mai ridicate. Cu toate acestea, calea feratã este în drept sa refuze, prin tarif sau mersul de tren, utilizarea anumitor trenuri. CAP. 2 Transportul bagajelor ART. 14 Obiecte admise la transport & 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj, cutii de palarii sau alte ambalaje de acest fel, precum şi ambalajele propriu-zise. & 2. Tarifele internaţionale pot sa admitã la transport ca bagaje, în anumite condiţii, alte obiecte şi animale. & 3. Calea feratã este în drept sa nu admitã sau sa limiteze transportul bagajelor, în anumite trenuri sau categorii de trenuri. ART. 15 Obiecte excluse de la transport Sînt excluse de la transport ca bagaje: a) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care sînt transportate bagajele; b) obiectele al cãror transport este interzis chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele; c) materiile şi obiectele periculoase, în special armele încãrcate, materiile şi obiectele explozibile şi inflamabile, materialele care inlesnesc arderea, toxice, radioactive, corosive, precum şi materiile gretoase sau susceptibile de a produce o infectie. Tarifele internaţionale pot sa admitã la transport ca bagaje, în condiţii determinate, anumite materii şi anumite obiecte care, conform lit. c), sînt excluse de la transport. ART. 16 Rãspunderea cãlãtorului pentru bagajele sale. Suprataxe & 1. Deţinãtorul recipisei de bagaje este rãspunzãtor de respectarea prescripţiilor art. 14 şi 15; el suporta toate consecinţele unei încãlcãri a acestor prescripţii. & 2. Dacã legile sau regulamentele statului pe teritoriul cãruia se produce faptul nu o interzic, calea feratã are dreptul, în caz de prezumţie grava de contravenţie, sa verifice dacã conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor. Deţinãtorul recipisei de bagaje este invitat sa asiste la verificare; dacã el nu se prezintã sau nu poate fi gãsit şi dacã legile sau regulamentele în vigoare în statul unde are loc verificarea nu prevãd altfel, aceasta trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. Dacã s-a constatat încãlcarea unor prescripţii, cheltuielile prilejuite de verificare trebuie sa fie plãtite de deţinãtorul recipisei de bagaje. & 3. În caz de încãlcare a dispoziţiilor art. 14 şi 15, deţinãtorul recipisei de bagaje trebuie sa plãteascã o suprataxa, care se stabileşte prin tarifele internaţionale, pe lîngã un supliment de taxe de transport şi, dacã este cazul, despãgubiri pentru paguba. ART. 17 Starea, ambalajul şi marcarea bagajelor & 1. Bagajele a cãror stare sau mod de prezentare este defectuos sau cu ambalaj insuficient ori care prezintã semne evidente de avarie pot fi refuzate de calea feratã. Dacã totuşi le accepta, calea feratã are dreptul sa facã o menţiune corespunzãtoare pe recipisa de bagaje. Acceptarea de cãtre cãlãtor a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este consideratã ca o dovada ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscuta de cãlãtor. & 2. Cãlãtorul este obligat sa indice pe fiecare colet, într-un loc vizibil, numele sau, adresa sa, statia de destinaţie şi ţara de destinaţie, în suficiente condiţii de fixitate, în mod clar, de nesters şi care sa nu permitã nici o confuzie. Calea feratã are dreptul de a refuza coletele care nu au indicaţiile prescrise. Indicaţiile vechi trebuie sa fie inlaturate sau fãcute necitete de cãtre cãlãtor. ART. 18 Înregistrarea şi transportul bagajelor & 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile, cel puţin pînã la destinaţia bagajelor şi pe itinerariul indicat pe bilete. Dacã biletul este valabil pe mai multe itinerarii sau dacã locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, cãlãtorul trebuie sa indice exact itinerariul de urmat sau statia pentru care trebuie sa se facã înregistrarea. Calea feratã nu rãspunde de consecinţele nerespectãrii acestei prescripţii de cãtre cãlãtor. Dacã tarifele prevãd, în timpul duratei de valabilitate a biletului sau, cãlãtorul poate sa înregistreze bagajele fie direct pentru întregul parcurs - de la statia de plecare pînã la statia de destinaţie - fie pentru anumite fracţiuni din parcursul total. Tarifele stabilesc dacã şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport pe un alt itinerar decît cel indicat pe biletul prezentat sau fãrã prezentarea biletului. Cînd tarifele prevãd ca bagajele pot fi admise la transport fãrã prezentarea biletelor, dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementeazã drepturile şi obligaţiile cãlãtorului însoţit de bagajele sale, se aplica şi expeditorului de bagaje înregistrate fãrã prezentarea biletelor. & 2. Taxa de transport a bagajelor trebuie sa fie plãtitã la înregistrare. & 3. În afarã celor de mai sus, formalitãţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite prin legile şi regulamentele în vigoare la statia de plecare. & 4. Cãlãtorul poate sa indice, în condiţiile în vigoare la statia de plecare, trenul cu care bagajele sale trebuie sa fie expediate. Dacã el nu foloseşte aceasta facultate, transportul are loc cu primul tren corespunzãtor. Dacã într-o statie de legatura bagajele trebuie sa fie trecute într-un alt tren, transportul se va efectua cu primul tren care trebuie sa asigure - în condiţiile stabilite prin regulamentele naţionale - serviciul normal de bagaje. Transportul bagajelor se poate efectua în condiţiile arãtate mai sus, numai dacã formalitãţile cerute la plecare sau în parcurs de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative nu se opun la aceasta. ART. 19 Recipisa de bagaje & 1. La înregistrarea bagajelor se elibereazã cãlãtorului o recipisa. & 2. Recipisele de bagaje, eliberate pentru un transport internaţional reglementat prin prezenta convenţie, trebuie sa poarte semnul @ şi, în afarã expeditiilor, prevãzute în tarifele internaţionale, sa cuprindã urmãtoarele menţiuni: a) indicarea statiei de plecare şi de destinaţie; b) itinerariul; c) ziua predãrii şi trenul pentru care s-a fãcut predarea; d) numãrul biletelor, în afarã de cazul în care bagajele au fost predate la transport fãrã prezentarea vreunui bilet; e) numãrul şi greutatea coletelor; f) cuantumul taxei de transport şi al altor taxe. & 3. Tarifele internaţionale sau acordurile între cãile ferate stabilesc forma şi limba în care trebuie sa fie tipãrite şi completate recipisele de bagaje. & 4. La primirea recipisei de bagaje, cãlãtorul este obligat sa se convingã dacã aceasta a fost întocmitã conform indicaţiilor sale. ART. 20 Eliberarea bagajelor & 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, dacã este cazul, al achitãrii taxelor care greveazã expediţia. Calea feratã nu este obligatã sa verifice dacã deţinãtorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele. Sînt asimilate cu eliberarile de bagaje cãtre deţinãtorul recipisei remiterea acestora efectuatã conform dispoziţiilor în vigoare cãtre autoritãţile vamale sau fiscale în magaziile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu sînt sub supravegherea caii ferate, precum şi predarea animalelor vii pentru pãstrare, cãtre un terţ. & 2. Deţinãtorul recipisei de bagaje are dreptul sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor dupã sosirea trenului cu care bagajele trebuiau sa fie transportate, de îndatã ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacã este cazul, pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale şi alte autoritãţi administrative. & 3. În cazul cînd nu se prezintã recipisa de bagaje, calea feratã nu este obligatã sa elibereze bagajele decît dacã reclamantul face dovada dreptului sau; dacã aceasta dovada pare insuficienta, calea feratã poate sa ceara o cauţiune. & 4. Bagajele se elibereazã în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinãtorului recipisei facuta în timp util, dacã împrejurãrile o permit şi dacã dispoziţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara, în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi în afarã de aceasta, dacã tariful prevede, al prezentãrii biletului de tren. & 5. Deţinãtorul recipisei de bagaje, cãruia nu i s-au eliberat bagajele în condiţiile arãtate la & 2, poate cere sa se certifice - pe recipisa de bagaje - ziua şi ora în care el a cerut eliberarea. & 6. La cererea deţinãtorului recipisei de bagaje şi în prezenta sa, calea feratã este obligatã sa procedeze la verificarea bagajelor în vederea constatãrii unei pagube invocate. Deţinãtorul recipisei de bagaje are dreptul sa refuze primirea bagajelor în cazul cînd calea feratã nu a dat urmare cererii sale. & 7. În afarã celor de mai sus, eliberarea este supusã legilor şi regulamentelor în vigoare la calea feratã insarcinata cu eliberarea. CAP. 3 Dispoziţii comune pentru transportul cãlãtorilor şi bagajelor ART. 21 Tarife. Acorduri speciale & 1. Tarifele internaţionale pe care le stabilesc cãile ferate trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale care reglementeazã transportul şi toate indicaţiile necesare pentru calculul taxelor de transport şi al taxelor accesorii şi sa specifice, dacã este cazul, condiţiile în care se va tine seama de cursul de convertire. & 2. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţele de plecare sau de sosire. Aceste tarife şi modificãrile lor intra în vigoare la data indicatã la publicarea lor. Majorãrile de preţuri şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase condiţiile de transport prevãzute de aceste tarife nu intra în vigoare decît dupã 6 zile de la publicarea lor. Modificãrile aduse taxelor de transport şi taxelor accesorii prevãzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificãrile erorilor evidente, intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor. & 3. În fiecare statie deschisã pentru traficul internaţional, cãlãtorul poate sa ia cunostinta de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea, în care se indica preţul biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzãtoare pentru bagaje. & 4. Tarifele internaţionale trebuie sa fie aplicate tuturor, în aceleaşi condiţii. Cãile ferate pot încheia acorduri speciale privind reduceri de taxe sau alte avantaje, sub rezerva consimtamintului guvernelor lor, atît timp cît se acorda condiţii asemãnãtoare cãlãtorilor care se gãsesc în situaţii similare. Reducereile de taxe sau alte avantaje pot fi acordate fie pentru serviciul caii ferate, fie pentru serviciul administraţiilor publice, fie pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învãţãmînt. Publicarea mãsurilor luate potrivit alin. 2 şi 3 nu este obligatorie. ART. 22 Formalitãţi cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative Cãlãtorul este obligat sa se conformeze dispoziţiilor prescrise de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, atît în ce priveşte persoana sa, cît şi controlul bagajelor şi al coletelor sale de mina. El trebuie sa asiste la acest control, în afarã de excepţiile admise prin legi şi regulamente. Calea feratã nu-şi asuma nici o rãspundere fata de cãlãtor pentru cazul în care acesta nu ar tine seama de aceste obligaţii. ART. 23 Restituiri şi plati suplimentare & 1. Taxele de transport se restituie în totalitate sau în parte, cînd: a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial; b) datoritã lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau o categorie de tren inferioarã celei pentru care a fost eliberat; c) bagajele au fost retrase, fie în statia de predare, fie într-o statie intermediara. Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire a sumelor de restituit, precum şi a sumelor excluse de la restituire. & 2. Totuşi, aceste tarife pot sa excludã - în cazuri determinate - restituirea taxei de transport sau sa o subordoneze anumitor condiţii. & 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe dispoziţiile prezentului articol, precum şi pe cele ale art. 10 lit. b), nu poate fi primitã dacã aceasta nu a fost prezentatã caii ferate într-un termen de 6 luni, socotit, pentru bilete, de la data expirãrii valabilitãţii lor, iar pentru recipisele de bagaje, cu începere din ziua emiterii lor. & 4. În caz de aplicare gresita a tarifului sau de eroare în stabilirea taxelor de transport şi a taxelor diverse, suma perceputã în plus trebuie sa fie restituitã de calea feratã, iar suma încasatã în minus sa fie plãtitã de cãlãtor, cînd aceasta depãşeşte doi franci de bilet sau de recipisa de bagaje. & 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasatã în minus se aplica cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasatã taxa de transport; dacã plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplica cursul de convertire din ziua în care are loc aceasta plata. & 6. În toate cazurile neprevãzute în prezentul articol şi în lipsa de acorduri între cãile ferate, se aplica legile şi regulamentele în vigoare în statul de plecare. ART. 24 Neintelegeri Neînţelegerile dintre cãlãtori sau între aceştia şi agenţii caii ferate se rezolva în mod provizoriu, în staţii, de cãtre şeful de serviciu, iar în timpul parcursului, de cãtre şeful de tren. TITLUL III RĂSPUNDERE. ACŢIUNI CAP. 1 Rãspunderea ART. 25 Rãspunderea izvorita din transportul de cãlãtori, de bagaje de mina şi de animale & 1. Rãspunderea caii ferate pentru moartea, ranirea şi orice alta atingere a integritãţii corporale a unui cãlãtor, precum şi pentru pagubele cauzate prin intirzierea sau suspendarea unui tren, ori prin pierderea unei legãturi, rãmîne supusã legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul. & 2. Calea feratã nu este rãspunzãtoare pentru bagajele de mina şi animalele a cãror supraveghere revine cãlãtorului, în virtutea art. 11 & 5, în afarã de cazul în care pagubele au fost cauzate din culpa acesteia. & 3. Articolele urmãtoare din prezentul titlu nu sînt aplicabile în cazurile prevãzute la & 1 şi 2. ART. 26 Rãspunderea colectivã a cãilor ferate pentru bagaje & 1. Calea feratã care a primit bagajele la transport şi a eliberat o recipisa de bagaje internationala este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînã la eliberare. & 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 39 & 2, privind calea feratã de destinaţie. ART. 27 Întinderea rãspunderii & 1. Calea feratã este rãspunzãtoare de eliberarea cu intirziere, pentru paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã a bagajelor, precum şi pentru avariile pe care acestea le suferã din momentul primirii la transport pînã la eliberare. & 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza o culpa a cãlãtorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezulta dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror urmãri nu le putea inlatura. & 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente naturii speciale a bagajului, lipsei sau defectuozitãţii ambalajului, ori faptului ca obiecte excluse de la transport au fost totuşi expediate ca bagaje. ART. 28 Sarcina probei & 1. Proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a avut drept cauza una dintre faptele prevãzute la art. 27 & 2 cade în sarcina caii ferate. & 2. În cazul cînd calea feratã stabileşte, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, ca pierderea sau avaria a putut rezulta din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevãzute la art. 27 & 3, exista prezumţia ca paguba a rezultat din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face proba ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri. ART. 29 Prezumţia de pierdere a bagajelor. Regasirea bagajelor & 1. Cel îndreptãţit poate sa considere un colet ca pierdut, fãrã a avea de fãcut alte probe, dacã acesta nu i-a fost eliberat sau pus la dispoziţie în curs de 14 zile de la data în care cererea de eliberare a fost prezentatã conform art. 20 & 2. & 2. Cînd un colet, considerat pierdut, este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea feratã este obligatã sa avizeze pe cel îndreptãţit, dacã domiciliul acestuia este cunoscut sau poate fi aflat. În termen de 30 de zile de la primirea acestui aviz, cel îndreptãţit poate sa ceara ca bagajul sa-i fie eliberat în una dintre staţiile din parcurs, în schimbul plãţii taxelor corespunzãtoare transportului de la statia de plecare pînã la cea unde are loc eliberarea şi în schimbul restituirii despãgubirii primite, din care se vor scãdea eventual cheltuielile care au fost incluse în aceasta despãgubire, sub rezerva tuturor drepturilor la despãgubire pentru eliberarea cu intirziere prevãzutã la art. 32. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevãzut, de 30 de zile, sau cînd coletul nu a fost regasit decît dupã mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea feratã dispune de acesta, potrivit legilor şi regulamentelor statului de care ea depinde. ART. 30 Cuantumul despãgubirii în caz de pierdere a bagajelor În cazul în care, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, o despãgubire pentru pierderea totalã sau parţialã a bagajelor este pusã în sarcina caii ferate, se poate cere: a) dacã valoarea pagubei este doveditã: o suma egala cu aceasta valoare, fãrã ca aceasta sa poatã totuşi depãşi 40 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa; b) dacã valoarea pagubei nu este doveditã: o suma forfetara de 20 de franci pentru fiecare kilogram de greutate bruta lipsa. Pe lîngã aceasta, se restituie taxa de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului bagajului pierdut, fãrã alte daune-interese. ART. 31 Cuantumul despãgubirii în caz de avarie a bagajelor În caz de avarie, calea feratã trebuie sa plãteascã cuantumul deprecierii suferite de bagaje, fãrã alte daune-interese. Cu toate acestea, despãgubirea nu poate sa depãşeascã: a) dacã totalitatea bagajelor este depreciata prin avarie, cuantumul pe care l-ar fi atins în caz de pierdere totalã; b) dacã numai o parte dintre bagaje este depreciata prin avarie, cuantumul la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate. ART. 32 Cuantumul despãgubirii pentru eliberarea cu intirziere a bagajelor & 1. În cazul eliberãrii cu intirziere şi dacã cel îndreptãţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat vreo paguba, calea feratã este obligatã sa plãteascã o despãgubire stabilitã la 20 centime pentru fiecare kilogram de greutate bruta a bagajelor eliberate cu intirziere şi pentru perioade indivizibile de 24 de ore, calculate din momentul depunerii cererii de eliberare, însã cel mult pentru 14 zile. & 2. Dacã se face dovada ca din intirziere a rezultat o paguba, se va plati pentru aceasta paguba o despãgubire care nu va putea depãşi de patru ori despãgubirea forfetara prevãzutã la & 1. & 3. Despãgubirile prevãzute la & 1 şi 2 nu pot sa fie cumulate cu cele care ar fi datorate pentru pierderea totalã a bagajelor. În caz de pierdere parţialã ele se plãtesc, dacã este cazul, pentru partea care nu s-a pierdut. În caz de avarie ele se cumuleazã, dacã este cazul, cu despãgubirea prevãzutã la art. 31. În toate cazurile, cumulul despãgubirilor prevãzute la & 1 şi 2 cu cele prevãzute la art. 30 şi 31 nu pot sa dea loc la plata unei despãgubiri totale superioarã celei care ar fi fost datoratã în caz de pierdere totalã a bagajelor. & 4. În caz de eliberare cu intirziere a automobilelor, remorcilor şi motocicletelor cu atas transportate ca bagaje, calea feratã nu este obligatã sa plãteascã vreo despãgubire, decît dacã s-a dovedit ca a rezultat o paguba; taxa de transport constituie despãgubirea maxima. ART. 33 Cuantumul despãgubirii în caz de dol sau de culpa grava imputabilã caii ferate În toate cazurile cînd eliberarea cu intirziere, pierderea totalã sau parţialã, ori avaria bagajelor au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate, aceasta trebuie sa despãgubeascã integral pe cel îndreptãţit pentru paguba doveditã. În caz de culpa grava, rãspunderea este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 30, 31 şi 32. ART. 34 Dobinzi la despãgubiri. Restituirea despãgubirilor & 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire. Aceste dobinzi, calculate în procent de 5% pe an, nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 10 franci de fiecare recipisa de bagaje; ele curg din ziua reclamaţiei administrative prevãzute la art. 37 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţia, din ziua chemãrii în judecata. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil ce i-a fost fixat, documentele justificative necesare lichidãrii definitive a reclamaţiei, dobinzile nu curg între data expirãrii termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor. & 2. Orice despãgubire încasatã fãrã a fi datoratã trebuie sa fie restituitã. ART. 35 Rãspunderea caii ferate pentru angajaţii sãi Calea feratã rãspunde pentru angajaţii aflaţi în serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte în executarea unui transport cu care s-a obligat. Totuşi, dacã angajaţii caii ferate, la cererea cãlãtorilor, fac acestora servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în numele cãlãtorilor pentru care fac aceste servicii. ART. 36 Exercitarea acţiunilor extracontractuale În toate cazurile reglementate prin prezenta convenţie, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevãzute de aceasta convenţie. Aceeaşi regula se aplica pentru orice acţiune exercitatã impotriva persoanelor pentru care calea feratã rãspunde, potrivit art. 35. CAP. 2 Reclamaţii administrative. Acţiuni judecãtoreşti. Procedura şi prescripţia ART. 37 Reclamaţii administrative & 1. Reclamaţiile administrative referitoare la contractul de transport trebuie sa fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 39. & 2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 38. & 3. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptãţit considera util sa le anexeze la reclamaţia sa trebuie sa fie prezentate fie în original, fie în copie, acestea din urma trebuind sa fie valabil legalizate, în cazul cînd calea feratã o cere. La lichidarea reclamaţiei, calea feratã va putea pretinde restituirea biletelor sau recipiselor de bagaje. ART. 38 Persoanele care pot exercita acţiune judecãtoreascã impotriva caii ferate Acţiunea judecãtoreascã impotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, nu aparţine decît persoanei care prezintã biletul sau recipisa de bagaje, dupã caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau. ART. 39 Cãile ferate impotriva cãrora poate fi exercitatã acţiunea judecãtoreascã & 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul unui contract de transport poate fi exercitatã fie impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma, fie impotriva caii ferate în folosul cãreia suma a fost încasatã. & 2. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate numai impotriva caii ferate de plecare, caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Calea feratã de destinaţie poate totuşi sa fie actionata în judecata, chiar dacã aceasta nu a primit bagajele. & 3. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge cînd acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre aceste cai ferate. & 4. Acţiunea judecãtoreascã poate fi intentatã impotriva unei alte cai ferate decît cele care sînt menţionate la & 1 şi 2, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie într-o instanta privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport. ART. 40 Competenta Acţiunile judecãtoreşti întemeiate pe prezenta convenţie nu pot fi introduse decît la judecãtorul competent al statului de care depinde calea feratã chematã în judecata, afarã numai dacã nu se prevede altfel prin acordurile dintre state sau prin actele de concesiune. Cînd o întreprindere exploateazã reţele autonome în mai multe state, fiecare dintre aceste reţele este consideratã, din punctul de vedere al aplicãrii prezentului articol, ca o cale feratã distinctã. ART. 41 Constatarea pierderii parţiale sau a unei avarii suferite de bagaje & 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avarie este descoperitã sau prezumatã de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cãtre cel îndreptãţit, calea feratã este obligatã sa întocmeascã, fãrã intirziere şi pe cît posibil în prezenta acestuia, un proces-verbal prin care sa se constate, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul în care ea s-a produs. O copie de pe acest proces-verbal trebuie sa fie predatã gratuit celui îndreptãţit. & 2. Cînd cel îndreptãţit nu este de acord cu constatãrile din procesul-verbal, el poate cere constatarea judecãtoreascã a stãrii şi a greutatii bagajelor, precum şi a cauzelor şi a valorii pagubei; procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea judecãtoreascã. & 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptãţit este obligat, pentru a facilita cercetãrile caii ferate, sa dea o descriere cît mai exactã a coletelor pierdute. ART. 42 Stingerea acţiunii impotriva caii ferate izvorite din contractul de transport de bagaje & 1. Primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit stinge orice acţiune impotriva caii ferate izvorita din contractul de transport pentru eliberarea cu intirziere, pierdere parţialã sau avarie. & 2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge: a) dacã cel îndreptãţit face dovada ca paguba a avut drept cauza un dol sau o culpa grava, imputabile caii ferate; b) în caz de reclamaţie pentru intirziere, cînd reclamaţia a fost facuta la una dintre cãile ferate menţionate la art. 39 & 2, într-un termen de cel mult 21 de zile, fãrã a socoti ziua primirii bagajelor de cãtre cel îndreptãţit; c) în caz de reclamaţie pentru pierdere parţialã sau avarie: 1*. dacã pierderea sau avaria a fost constatatã înainte de primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit, conform art. 41; 2*. dacã constatarea, care trebuie sa fie facuta în conformitate cu art. 41, a fost omisa numai din culpa caii ferate; d) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente, a cãror existenta este constatatã dupã primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit, însã numai cu îndeplinirea urmãtoarelor doua condiţii: 1*. ca cererea de constatare sa fie facuta de cel îndreptãţit, conform art. 41, imediat dupã descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor; dacã acest termen expira într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare legalã, expirarea lui se prelungeşte pînã la prima zi lucrãtoare urmãtoare; 2*. ca cel îndreptãţit sa dovedeascã ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare. ART. 43 Prescripţia acţiunii & 1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani, în ceea ce priveşte: a) acţiunea intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol; b) acţiunea intemeiata pe un caz de frauda. & 2. Prescripţia curge: a) pentru acţiunile în daune pentru eliberarea cu intirziere, pierdere parţialã sau avarie: - din ziua în care a avut loc eliberarea; b) pentru acţiunile în daune pentru pierderea totalã: - din a paisprezecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului prevãzut la art. 20 & 2; c) pentru acţiunile privind plata sau restituirea taxei de transport, taxelor accesorii sau suprataxelor, ori pentru acţiunile de rectificare în caz de aplicare neregulata a tarifului sau de greşeli de calcul: - din ziua plãţii sau, dacã nu s-a fãcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit sa fie facuta; d) pentru acţiunile privind plata unui supliment de taxe cerut de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: - din ziua cererii organelor vamale sau a acestor autoritãţi; e) pentru celelalte acţiuni privind transportul cãlãtorilor: - din ziua expirãrii valabilitãţii biletului. Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termenul de prescripţie. & 3. În caz de reclamaţie administrativã adresatã caii ferate în conformitate cu art. 37, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele care au fost anexate la aceasta. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia nu reîncepe sa curgã decît pentru partea de reclamaţie care a rãmas în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia. & 4. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie. & 5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate de legile şi regulamentele statului unde este introdusã acţiunea. CAP. 3 Lichidarea conturilor. Acţiuni în regres între cãile ferate ART. 44 Lichidarea conturilor între cãile ferate Orice cale feratã este obligatã sa plãteascã cãilor ferate interesate partea ce le revine din taxa de transport pe care a încasat-o sau pe care ar fi trebuit sa o încaseze. ART. 45 Acţiuni în regres în caz de despãgubire pentru pierdere sau pentru avarie & 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru o pierdere totalã sau parţialã ori pentru o avarie de bagaje, pe baza dispoziţiilor prezentei convenţii, are dreptul sa exercite o acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport, conform urmãtoarelor dispoziţii: a) calea feratã din vina cãreia s-a produs paguba este singura rãspunzãtoare; b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o. Dacã distincţia nu este posibila într-un anume caz, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între ele, potrivit principiilor prevãzute la lit. c); c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, cuantumul despãgubirii datorate se repartizeazã între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care ar dovedi ca paguba nu s-a produs pe reţeaua lor. Repartizarea se face proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. & 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre cãile ferate, partea care îi revine şi care nu este plãtitã de cãtre aceasta se repartizeazã între toate celelalte cai ferate, care au participat la transport, proporţional cu numãrul de kilometri de distanta de aplicare a tarifelor. ART. 46 Acţiuni în regres în caz de despãgubire pentru eliberarea cu intirziere Regulile prevãzute la art. 45 se aplica în caz de despãgubire plãtitã pentru eliberarea cu intirziere. Dacã eliberarea cu intirziere a avut drept cauza nereguli constatate pe mai multe cai ferate, cuantumul despãgubirii se repartizeazã între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe reţelele respective. ART. 47 Procedura acţiunii în regres & 1. Calea feratã impotriva cãreia se exercita una dintre acţiunile în regres prevãzute la art. 45 şi 46 nu este niciodatã indreptatita sa conteste valabilitatea plãţii efectuate de cãtre administraţia care exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de cãtre o autoritate judecãtoreascã dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã cu forma cuvenitã şi a fost pusã în mãsura sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte, potrivit împrejurãrilor de fapt, termenele acordate pentru notificare şi pentru intervenţie. & 2. Calea feratã care vrea sa-şi exercite acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate interesate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata. & 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã, prin una şi aceeaşi hotãrîre, asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat. & 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune ulterioara în regres. & 5. În instanta privitoare la cererea principala de despãgubire nu este permis sa se formuleze cereri de chemare în garanţie. ART. 48 Competenta în materie de acţiuni în regres & 1. Judecãtorul sediului caii ferate impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres este singurul competent pentru toate acţiunile în regres. & 2. În cazul cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã între judecãtorii competenţi, în temeiul & 1, pe acela cãruia îi va prezenta cererea sa. ART. 49 Înţelegeri privitoare la acţiuni în regres Cãile ferate pot deroga, prin înţelegeri, de la normele referitoare la acţiunile în regres reciproce, reglementate la capitolul III. TITLUL IV DISPOZIŢII DIVERSE ART. 50 Aplicarea dreptului naţional În lipsa unor dispoziţii în prezenta convenţie, în dispoziţiile complementare şi în tarifele internaţionale sînt aplicabile prevederile legilor şi regulamentelor naţionale din fiecare stat referitoare la transport. ART. 51 Reguli generale de procedura Pentru toate litigiile care rezulta din transporturile supuse la prezenta convenţie, procedura aplicabilã va fi aceea a judecãtorului competent, sub rezerva unor dispoziţii contrare prevãzute în convenţie. ART. 52 Executarea hotãrîrilor judecãtoreşti. Sechestre şi cauţiuni & 1. Cînd hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în temeiul dispoziţiilor prezentei convenţii, în contradictoriu sau în lipsa de cãtre judecãtorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prescrise în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã. Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor care nu sînt executorii decît în mod provizoriu, nici hotãrîrilor care, în afarã de cheltuieli, obliga la daune-interese pe un reclamant cãruia i s-a respins acţiunea. & 2. Creanţele izvorite dintr-un transport internaţional în folosul unei cai ferate asupra unei alte cai ferate care nu depinde de acelaşi stat, ca cea dintii, nu pot fi poprite decît în baza unei hotãrîri pronunţate, de instanta judecãtoreascã a statului de care depinde calea feratã titulara a creanţelor poprite. & 3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport şi aparţin caii ferate, cum sînt containerele, rechizitele de încãrcare, prelatele etc., nu pot face obiectul unui sechestru pe un alt teritoriu decît cel al statului de care depinde calea feratã proprietara, decît în baza unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice natura care servesc la transport, încãrcate în aceste vagoane şi care aparţin proprietarului vagonului, nu pot face obiectul unui sechestru, pe un alt teritoriu decît cel al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotãrîri judecãtoreşti pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest din urma stat. & 4. Pentru garantarea plãţii cheltuielilor de judecata, nu poate fi pretinsa nici o cauţiune în cazul acţiunilor judecãtoreşti întemeiate pe contractul de transport internaţional. ART. 53 Unitatea monetara. Cursul de convertire sau de acceptare al monedelor strãine & 1. Sumele indicate în franci, în prezenta convenţie sau în anexele sale, sînt considerate ca se referã la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900. & 2. Calea feratã este obligatã sa publice cursurile la care efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, care sînt plãtite în moneda tarii (curs de convertire). & 3. De asemenea, o cale feratã care accepta plata în monede strãine este obligatã sa publice cursurile pe care ea le accepta (curs de acceptare). ART. 54 Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate & 1. Pentru a facilita şi asigura executarea prezentei convenţii, s-a instituit un Oficiu central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, cu urmãtoarele atribuţii: a) sa primeascã comunicãrile fiecãruia dintre statele contractante şi fiecãreia dintre cãile ferate interesate şi sa le aducã la cunostinta celorlalte state şi cai ferate; b) sa culeagã, sa coordoneze şi sa publice informaţiile de orice natura care intereseazã transporturile internaţionale; c) sa faciliteze, între diferitele cai ferate, relaţiile financiare cerute de transporturile internaţionale, încasarea creanţelor restante şi sa asigure, din acest punct de vedere, siguranta raporturilor dintre cãile ferate; d) sa incerce, la cererea unuia dintre statele contractante sau uneia dintre întreprinderile de transport ale carei linii sînt înscrise în lista liniilor prevãzute la art. 55, concilierea lor, fie oferindu-le bunele sale oficii sau mediatia sa, fie prin orice alte mijloace cu scopul de a reglementa neînţelegerile dintre numitele state sau întreprinderi care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; e) sa dea, la cererea pãrţilor în cauza - state, întreprinderi de transport sau clienţi - avize consultative asupra neintelegerilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; f) sa colaboreze la rezolvarea, pe cale de arbitraj, a litigiilor care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei; g) sa examineze cererile de modificãri la prezenta convenţie şi sa propunã, cînd este cazul, întrunirea conferinţelor prevãzute la art. 64. & 2. Un regulament special, care constituie anexa I la prezenta convenţie, stabileşte sediul, compunerea şi organizarea acestui oficiu, precum şi mijloacele sale de acţiune. De asemenea, el stabileşte condiţiile de funcţionare şi de supraveghere. ART. 55 Lista liniilor supuse convenţiei & 1. Oficiul central prevãzut la art. 54 este însãrcinat sa întocmeascã, sa ţinã la zi şi sa publice lista liniilor supuse prezentei convenţii. În acest scop, el primeşte comunicãrile statelor contractante referitoare la înscrierea în aceasta lista sau la radierea liniilor unei cai ferate ori ale uneia dintre întreprinderile menţionate la art. 2. & 2. Intrarea unei linii noi în serviciul transporturilor internaţionale nu are loc decît dupã o luna de la data scrisorii prin care oficiul central comunica celorlalte state înscrierea acestei linii. & 3. Radierea unei linii se face de cãtre oficiul central, de îndatã ce statul contractant, la cererea cãruia aceasta linie a fost înscrisã pe lista, a comunicat ca ea trebuie sa fie radiatã. & 4. Simpla primire a înştiinţãrii facuta de cãtre oficiul central da imediat dreptul fiecãrei cai ferate sa înceteze orice relaţii de transport internaţional cu linia radiatã, cu excepţia transporturilor în curs, a cãror executare trebuie sa fie terminatã. ART. 56 Dispoziţii complementare Dispoziţiile complementare pe care anumite state contractante sau cai ferate participante le publica pentru executarea convenţiei se comunica de cãtre acestea oficiului central. Aceste dispoziţii complementare pot fi puse în vigoare pe cãile ferate care au aderat la ele, în condiţiile prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat, fãrã a putea deroga de la prezenta convenţie. Punerea lor în vigoare se comunica oficiului central. ART. 57 Rezolvarea neintelegerilor pe cale de arbitraj & 1. În mãsura în care nu pot fi rezolvate de pãrţi, litigiile care au ca obiect interpretarea sau aplicarea convenţiei, valabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional, şi a dispoziţiilor complementare decretate de cãtre unele state contractante, pot fi supuse - la cererea pãrţilor - unor tribunale arbitrale a cãror compunere şi procedura fac obiectul anexei III la prezenta convenţie. & 2. Cu toate acestea, în caz de litigii între state, dispoziţiile anexei III nu sînt obligatorii pentru pãrţi, acestea raminind libere sa determine compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitralã. & 3. La cererea pãrţilor, jurisdicţia arbitralã poate fi sesizatã: a) fãrã a renunţa la rezolvarea neintelegerilor prin aplicarea altor dispoziţii legale: 1*. cu litigii între state contractante; 2*. cu litigii între state contractante de o parte şi state necontractante de alta parte; 3*. cu litigii între state necontractante, cu condiţia ca, în ultimele doua cazuri, convenţia sa fie aplicabilã ca lege nationala sau cu titlu de drept convenţional; b) cu litigii între întreprinderi de transport; c) cu litigii între întreprinderi de transport şi clienţi; d) cu litigii între clienţi. & 4. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte suspendarea şi întreruperea prescripţiei creanţei litigioase, acelaşi efect ca şi intentarea acţiunii înaintea tribunalului ordinar. & 5. Hotãrîrile pronunţate de cãtre tribunalele arbitrale impotriva întreprinderilor de transport sau a clienţilor sînt executorii în fiecare dintre statele contractante, de îndatã ce au fost îndeplinite formalitãţile prescrise în statul în care urmeazã sa aibã loc executarea hotãrîrii. TITLUL V DISPOZIŢII EXCEPŢIONALE ART. 58 Rãspunderea în traficul cale feratã-mare & 1. În transporturile cale feratã-mare, care folosesc liniile menţionate la art. 2 & 1, fiecare stat poate sa adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos, la cele prevãzute la art. 27, cerind sa se facã o menţiune corespunzãtoare în lista liniilor supuse convenţiei. Cãrãuşul nu poate sa se prevaleze de dispoziţia de mai sus decît dacã face proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avaria a survenit pe parcursul maritim, din momentul încãrcãrii bagajelor la bordul navei pînã la descãrcarea lor de pe nava. Aceste cauze de exonerare sînt urmãtoarele: a) acţiuni, neglijenţa sau deficienta a cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cãrãuşului, în navigaţie sau în exploatarea vasului; b) imposibilitatea vasului de a naviga, cu condiţia pentru cãrãuş de a face dovada ca aceasta stare nu este imputabilã unei lipse de grija normalã din partea sa, de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, echipare şi aprovizionare corespunzãtoare, sau de a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului în care se incarca bagajele, în asa fel ca acestea sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea bagajelor; c) incendiu, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca acesta nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin cele ale cãpitanului, echipajului, pilotului ori prepuşilor sãi; d) pericole, primejdii sau accidente de mare ori ale altor ape navigabile; e) salvare sau încercare de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare. Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşoreazã cu nimic obligaţiile generale ale cãrãuşului şi în special obligaţia sa de a manifesta o grija normalã pentru a pune vasul în stare de navigaţie sau pentru a-i asigura armarea, echiparea şi aprovizionarea corespunzãtoare, sau pentru a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde sînt încãrcate bagajele, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea bagajelor. Cînd cãrãuşul se prevaleazã de cauzele de exonerare sus-amintite, el rãmîne totuşi rãspunzãtor dacã cel îndreptãţit face proba ca eliberarea cu intirziere, pierderea sau avarierea este datoritã unei culpe a cãrãuşului, cãpitanului, echipajului, pilotului sau prepuşilor sãi alta decît aceea prevãzutã la lit. a). & 2. În cazul în care acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionatã la art. 1, regimul de rãspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie sa fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi. În afarã de aceasta, dacã aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie sa facã, în prealabil, obiectul unui acord între aceste state. & 3. Mãsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunica oficiului central. Ele vor intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 30 de zile, începînd de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat celorlalte state aceste mãsuri. Bagajelor în curs de transport nu li se vor aplica mãsurile sus-menţionate. ART. 59 Rãspunderea în caz de accidente nucleare Calea feratã este exoneratã de rãspunderea ce-i revine potrivit prezentei convenţii, cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în temeiul prescripţiilor speciale în vigoare într-un stat contractant, care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana care-l substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba. TITLUL VI DISPOZIŢII FINALE ART. 60 Semnarea Prezenta convenţie, ale carei anexe fac parte integrantã, rãmîne deschisã semnãrii pînã la 30 aprilie 1970 de cãtre statele anterior contractante şi de cele care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la conferinţa ordinarã de revizuire. ART. 61 Ratificãri. Punerea în vigoare Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian. De îndatã ce convenţia va fi fost ratificatã de 15 state sau cel mai tirziu un an dupã semnare, guvernul elvetian va lua legatura cu guvernele interesate, în scopul de a examina împreunã posibilitatea punerii în vigoare a convenţiei. ART. 62 Aderarea la convenţie & 1. Orice stat nesemnatar, care vrea sa adere la prezenta convenţie, va trimite cererea sa guvernului elvetian, care o comunica tuturor statelor contractante cu o nota a oficiului central asupra situaţiei cãilor ferate ale statului solicitant din punct de vedere al transporturilor internaţionale. & 2. Dacã în termen de 6 luni, socotit de la data acestei instiintari, cel puţin doua state nu au comunicat guvernului elvetian opunerea lor, cererea este admisã de plin drept, iar guvernul elvetian comunica aceasta statului interesat şi tuturor statelor contractante. În caz contrar, guvernul elvetian comunica tuturor statelor contractante şi statului interesat ca examinarea cererii de aderare este amînatã. & 3. Orice admitere îşi produce efectele dupã o luna de la data înştiinţãrii trimise de guvernul elvetian sau, dacã la expirarea acestui termen convenţia nu este încã în vigoare, la data punerii acesteia în vigoare. ART. 63 Durata angajamentului statelor contractante & 1. Durata prezentei convenţii este nelimitatã. Cu toate acestea, fiecare stat poate sa se retragã în condiţiile de mai jos: Convenţia este obligatorie, pentru fiecare stat contractant, pînã la 31 decembrie al celui de al cincilea an care va urma punerii ei în vigoare. Orice stat care ar voi sa se retragã la expirarea acestei perioade va trebui sa comunice intenţia sa cu cel puţin un an înainte guvernului elvetian, care va informa despre aceasta toate statele contractante. În lipsa comunicãrii în termenul arãtat, obligaţia se prelungeşte de plin drept pentru o perioada de 3 ani, şi asa mai departe, din 3 în 3 ani, cu excepţia unei denuntari cu cel puţin un an înainte de 31 decembrie al ultimului an al uneia dintre perioadele de 3 ani. & 2. Statele admise sa participe la convenţie în cursul perioadei de 5 ani sau al uneia dintre perioadele de 3 ani sînt angajate pînã la sfîrşitul acestei perioade, apoi pînã la sfîrşitul fiecãreia dintre perioadele urmãtoare, atît timp cît nu-şi vor fi denunţat obligaţia lor, cu cel puţin un an înainte de împlinirea uneia dintre aceste perioade. ART. 64 Revizuirea convenţiei & 1. Delegaţii statelor contractante se întrunesc pentru revizuirea convenţiei, la convocarea guvernului elvetian, cel mai tirziu la împlinirea a 5 ani de la punerea ei în vigoare. O conferinţa se va comunica înainte de împlinirea acestui termen, dacã cererea este facuta de cel puţin o treime din statele contractante. De acord cu majoritatea statelor contractante, guvernul elvetian invita, de asemenea, şi state necontractante. De acord cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la conferinţa reprezentanţi ai: a) organizaţiilor internaţionale guvernamentale competente în materie de transporturi; b) organizaţiilor internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport. Participarea la dezbateri a delegaţilor statelor necontractante, precum şi a organizaţiilor internaţionale menţionate la alin. 4, va fi stabilitã pentru fiecare conferinţa prin regulamentul deliberãrilor. În înţelegere cu majoritatea guvernelor statelor contractante, oficiul central poate, înainte de conferinţele de revizuire ordinare şi extraordinare, sa convoace comisii pentru examinarea preliminarã a propunerilor de revizuire. Dispoziţiile anexei 2 sînt aplicabile, prin analogie, acestor comisii. & 2. Punerea în vigoare a noii convenţii, adoptatã de cãtre conferinţa de revizuire, implica abrogarea convenţiei anterioare şi a anexelor sale, chiar fata de statele contractante care nu ar fi ratificat noua convenţie. & 3. În intervalul dintre conferinţele de revizuire, art. 4, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 22, 23, 24, 29, 37, 44, 45, 46, 49 şi anexa III pot fi modificate de o comisie de revizuire. Organizarea şi funcţionarea acestei comisii fac obiectul anexei II la prezenta convenţie. Hotãrîrile comisiei de revizuire se comunica fãrã intirziere guvernelor statelor contractante prin intermediul oficiului central. Ele se considera acceptate, afarã de cazul cînd în termen de 4 luni, socotite din ziua comunicãrii, cel puţin cinci guverne nu au formulat obiecţiuni. Aceste hotãrîri intra în vigoare în prima zi a celei de a opta luni care urmeazã lunii în cursul cãreia oficiul central a adus la cunostinta guvernelor statelor contractante acceptarea acestora. Oficiul central stabileşte aceasta zi cu ocazia comunicãrii acceptãrii hotãrîrilor. ART. 65 Textele convenţiei. Traduceri oficiale Prezenta convenţie, potrivit uzului diplomatic stabilit, a fost încheiatã şi semnatã în limba franceza. Textul francez este însoţit de un text în limba germanã, un text în limba engleza, un text în limba italiana şi un text în limba arabã, care au valoare de traduceri oficiale. În caz de divergenta textul francez este hotaritor. Drept care plenipotenţiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Facuta la Berna la 7 februarie una mie noua sute şaptezeci, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi trimisa fiecãrei pãrţi. ANEXA 1 (articolul 54) REGULAMENT
privind Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI) ART. 1 & 1. Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate (OCTI) funcţioneazã la Berna, sub auspiciile guvernului elvetian. Controlul activitãţii sale, atît pe plan administrativ cît şi pe plan financiar, se exercita în cadrul stabilit prin dispoziţiile art. 54 al convenţiei şi este încredinţat unui comitet administrativ. În acest scop, comitetul administrativ: a) vegheazã la buna aplicare a convenţiilor de cãtre oficiul central, precum şi a altor texte rezultate din conferinţele de revizuire şi preconizeaza, dacã este cazul, mãsurile potrivite în scopul de a usura aplicarea acestor convenţii şi texte; b) da avize motivate asupra chestiunilor care pot interesa activitatea oficiului central şi care îi sînt supuse de cãtre un stat contractant sau de directorul oficiului. & 2. a) Comitetul administrativ se întruneşte la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleşi dintre statele contractante. b) Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent în comitet, asumîndu-şi preşedenţia. Celelalte state membre sînt numite pentru o perioada de 5 ani. Pentru fiecare perioada de 5 ani, o conferinţa diplomaticã desemneazã, la propunerea comitetului administrativ în funcţiune, compunerea comitetului administrativ, ţinînd seama de o echitabila repartiţie geograficã. c) Dacã se iveşte un loc vacant printre statele membre comitetul administrativ desemneazã el însuşi un alt stat contractant pentru a ocupa locul vacant. d) Fiecare stat membru desemneazã, ca delegat în comitetul administrativ, o persoana calificatã, în raport cu experienta sa în problemele de transporturi internaţionale. e) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul sau interior şi se constituie el însuşi. El tine cel puţin o reuniune ordinarã în fiecare an; în afarã de aceasta, el tine reuniuni extraordinare, cînd cel puţin trei state membre cer acest lucru. Secretariatul comitetului administrativ se asigura de oficiul central. Procesele-verbale de şedinţa ale comitetului administrativ sînt trimise tuturor statelor contractante. f) Serviciile delegatului unui stat membru sînt gratuite, iar cheltuielile de deplasare care intervin sînt în sarcina acestui stat. & 3. a) Comitetul administrativ întocmeşte regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi statutul personalului oficiului central. b) Comitetul administrativ numeşte directorul general, directorul general adjunct, consilierii şi consilierii adjuncţi ai oficiului central; guvernul elvetian îi prezintã propuneri pentru numirea directorului general şi a directorului general adjunct. Pentru aceste numiri, comitetul administrativ tine seama în special de competenta candidaţilor şi de o echitabila repartizare geograficã. c) Comitetul administrativ aproba bugetul anual al oficiului central, ţinînd seama de dispoziţiile art. 2 de mai jos, precum şi raportul anual de gestiune. Verificarea conturilor oficiului central, care se extinde numai la concordanta scriptelor şi a pieselor contabile, în cadrul bugetului, este exercitatã de cãtre guvernul elvetian. Acesta transmite aceste conturi, cu un raport, comitetului administrativ. Comitetul administrativ aduce la cunostinta statelor contractante, odatã cu raportul de gestiune al oficiului central, şi extrasul conturilor anuale ale acestuia, hotãrîrile, rezoluţiile şi recomandãrile pe care este chemat sa le formuleze. d) Comitetul administrativ trimite fiecãrei conferinţe diplomatice, insarcinata sa determine compunerea sa, cu cel puţin 2 luni înaintea deschiderii acestora, un raport asupra întregii sale activitãţi de la conferinţa precedenta. ART. 2 & 1. Cheltuielile oficiului central se suporta de cãtre statele contractante proporţional cu lungimea liniilor cãilor ferate sau a parcursurilor la care se aplica convenţia. Cu toate acestea, liniile de navigaţie participa la cheltuieli proporţional numai cu jumãtate din parcursurile lor. Contribuţia fiecãrui stat nu poate depãşi o suma fixatã pe kilometru. La propunerea comitetului administrativ în funcţie, aceasta suma se fixeazã pentru perioade de 5 ani de cãtre conferinţa diplomaticã insarcinata, potrivit dispoziţiilor art. 1 & 2 lit. b) din prezentul regulament, sa determine compunerea comitetului administrativ pentru aceeaşi perioada. În mod excepţional, în urma înţelegerii între guvernul interesat şi oficiul central şi a aprobãrii comitetului administrativ, aceasta contribuţie poate sa fie redusã cu cel mult 50% pentru liniile exploatate în condiţii speciale. Cuantumul creditului anual aferent unui kilometru se fixeazã, pentru fiecare exerciţiu, de cãtre comitetul administrativ în urma consultãrii oficiului central. El se percepe întotdeauna în întregime. Cînd cheltuielile efective ale oficiului central nu au atins cuantumul creditului calculat pe aceasta baza, soldul necheltuit se vãrsa la un fond de rezerva. & 2. Cu ocazia trimiterii cãtre statele contractante a raportului de gestiune şi a extrasului de conturi anuale, oficiul central le invita sa plãteascã partea lor de contribuţie din cheltuielile exerciţiului expirat. Statul care, la data de 1 octombrie, nu a achitat partea sa, este invitat a doua oara sa o facã. Dacã aceasta urgentare rãmîne fãrã rezultat, oficiul central urgenteaza din nou plata la începutul anului urmãtor, cu ocazia trimiterii raportului sau de gestiune pentru exerciţiul expirat. Dacã, la data de 1 iulie urmãtor, nu s-a ţinut seama de aceasta urgentare, se face un al patrulea demers pe lîngã statul care a intirziat plata pentru a-l determina sa achite cele doua contribuţii anuale scadente. În caz de insucces, cel mai tirziu dupã 3 luni, oficiul central comunica acestui stat ca dacã plata asteptata nu va fi efectuatã înainte de sfîrşitul anului, abţinerea sa va fi interpretatã ca o manifestare tacitã a voinţei sale de a se retrage din convenţie. Dacã nu se da urmare acestui ultim demers înainte de data de 31 decembrie, oficiul central, luind act de vointa de a se retrage din convenţie, tacit exprimatã de cãtre statul care nu şi-a respectat obligaţia, procedeazã la radierea liniilor acestui stat din lista liniilor admise în serviciul transporturilor internaţionale. & 3. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, sa fie acoperite prin credite ordinare de care dispune oficiul central şi pot fi repartizate pe patru exercitii. Partea de deficit care nu a putut fi acoperitã în acest mod este înscrisã într-un cont special, în debitul celorlalte state contractante, proporţional cu numãrul de kilometri de linii supuse convenţiei la epoca înscrierii în cont şi, pentru fiecare, în mãsura în care a participat la convenţie împreunã cu statul care a încetat plata în timpul perioadei de 2 ani, care s-a terminat cu retragerea acestuia din convenţie. & 4. Statul ale cãrui linii au fost radiate în condiţiile arãtate la & 2 de mai sus nu poate cere readmiterea lor în serviciul transporturilor internaţionale decît dacã plãteşte, în prealabil, sumele cu care a rãmas debitor pentru anii respectivi, cu o dobinda de 5%, socotitã de la sfîrşitul celei de a sasea luni ce a trecut din ziua cînd oficiul central l-a invitat prima data sa plãteascã contribuţiile care îi reveneau. ART. 3 & 1. Oficiul central publica un buletin lunar, care conţine informaţiile necesare în aplicarea convenţiei, în special comunicãrile relative la lista liniilor cãilor ferate şi a altor întreprinderi, cele relative la obiectele excluse de la transport sau admise sub anumite condiţii, precum şi studiile pe care le-ar socoti util de a fi publicate în acest buletin. & 2. Buletinul este redactat în limbile franceza şi germanã. Un exemplar se trimite gratuit fiecãrui stat contractant şi fiecãreia dintre administraţiile interesate. Exemplarele ce se cer în plus se plãtesc la un preţ ce se fixeazã de cãtre oficiul central. ART. 4 & 1. Borderourile şi creanţele pentru transporturile internaţionale rãmase neachitate pot fi adresate de cãtre întreprinderea creditoare oficiului central, în scopul de a facilita încasarea. În acest scop, oficiul central someaza întreprinderea debitoare sa plãteascã suma datoratã sau sa comunice motivul refuzului sau de plata. & 2. Dacã oficiul central socoteşte ca motivele de refuz arãtate sînt suficient de întemeiate, el invita pãrţile sa se judece la tribunalul competent sau, dacã pãrţile o cer, la tribunalul arbitral prevãzut la art. 57 din convenţie (anexa III). & 3. Dacã oficiul central apreciazã ca intreaga suma sau o parte din ea este în mod real datoratã, poate, dupã ce a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligatã sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vãrsatã trebuie sa ramina consemnatã pînã la hotãrîrea de fond ce se da de cãtre tribunalul competent sau de cãtre tribunalul arbitral prevãzut la art. 57 din convenţie (Anexa III). & 4. În cazul în care o întreprindere de transport nu a dat urmare, în termen de 15 zile, cererilor oficiului central, i se adreseazã o noua somaţie de plata, cu indicarea consecinţelor refuzului sau. & 5. În termen de 10 zile de la aceasta noua somaţie de plata, dacã ea rãmîne fãrã rezultat, oficiul central trimite statului contractant de care depinde întreprinderea de transport un aviz motivat, invitind acest stat sa se pronunţe asupra mãsurilor de luat şi în special sa examineze dacã el trebuie sa menţinã pe lista liniile întreprinderii de transport debitoare. & 6. Dacã statul contractant de care depinde întreprinderea de transport debitoare declara ca, independent de neplata sumei, el nu crede ca trebuie sa se radieze aceasta întreprindere din lista, sau dacã nu da rãspunsul timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat de plin drept ca accepta garanţia solvabilitãţii întreprinderii respective în ceea ce priveşte creanţele care rezulta din transporturile internaţionale. ART. 5 Pentru acoperirea cheltuielilor speciale care rezulta din activitatea prevãzutã la art. 54 & 1 lit. d) la f) din convenţie, se percepe o indemnizaţie. Cuantumul acestei indemnizaţii se fixeazã de cãtre comitetul administrativ, la propunerea oficiului central. ANEXA 2 (articolul 64 & 3) STATUT
privind comisia de revizuire ART. 1 Guvernele statelor contractante comunica propunerile lor referitoare la problemele care intra în competenta comisiei, Oficiul central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate, care le aduce imediat la cunostinta celorlalte state contractante. ART. 2 Oficiul central invita comisia sa se întruneascã ori de cîte ori va fi nevoie sau la cererea a cel puţin cinci state contractante. Toate statele contractante sînt avizate despre sesiunile comisiei, cu 2 luni înainte. Comunicarea trebuie sa indice exact problemele cerute a fi înscrise pe ordinea de zi. ART. 3 Toate statele contractante pot lua parte la lucrãrile comisiei. Un stat poate imputernici pe un alt stat sa-l reprezinte; cu toate acestea, un stat nu poate sa reprezinte mai mult decît alte doua state. Fiecare stat suporta cheltuielile pentru reprezentanţii sãi. ART. 4 Oficiul central pregãteşte problemele ce se vor trata şi îndeplineşte serviciul de secretariat al comisiei. Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau ia parte la şedinţele comisiei cu vot consultativ. ART. 5 În înţelegere cu majoritatea statelor contractante, oficiul central invita sa asiste la şedinţele comisiei, cu vot consultativ, pe reprezentanţii: a) unor state necontractante; b) unor organizaţii internaţionale guvernamentale competente în materie de transport, sub condiţia reciprocitãţii; c) unor organizaţii internaţionale neguvernamentale care se ocupa de transport, sub condiţia reciprocitãţii. ART. 6 Comisia este valabil constituitã cînd sînt reprezentate jumãtate din statele contractante. ART. 7 Comisia desemneazã pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi. ART. 8 Deliberãrile au loc în limbile franceza şi germanã. Expunerile membrilor comisiei se traduc imediat prin viu grai în rezumat. Textul propunerilor şi al comunicãrilor preşedintelui se traduc în întregime. ART. 9 Votarea se face pe delegaţi şi, la cerere, prin apel nominal; fiecare delegaţie a unui stat contractant reprezentant la şedinţa are dreptul la un vot. O propunere este adoptatã dacã numãrul de voturi pozitive este: a) cel puţin egal cu o treime din numãrul statelor reprezentate la comisie; b) superior numãrului voturilor negative. ART. 10 Procesele-verbale de şedinţe rezuma deliberãrile în cele doua limbi. Propunerile şi hotãrîrile trebuie sa fie înscrise în procesele-verbale, textual, în cele doua limbi. În caz de divergenţe care se referã la hotãrîri, între textul francez şi textul german din procesul-verbal, textul francez este hotaritor. Procesele-verbale se distribuie membrilor cît mai grabnic cu putinta. Dacã aprobarea lor nu poate avea loc în cursul sesiunii, membrii vor comunica secretariatului eventualele modificãri într-un termen apropiat. ART. 11 Pentru a usura lucrãrile, comisia poate sa constituie subcomisii; de asemenea, ea poate constitui subcomisii însãrcinate sa pregãteascã anumite probleme pentru o sesiune viitoare. Fiecare subcomisie alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi, la nevoie, un raportor. În orice alte privinte, dispoziţiile art. 1 la 5 şi 8 la 10 sînt aplicabile prin analogie şi subcomisiilor. ANEXA 3 (articolul 57) REGULAMENT DE ARBITRAJ
ART. 1 Numãrul arbitrilor Tribunalele arbitrale constituite pentru a judeca alte litigii decît cele ivite între state se vor forma din unu, trei sau cinci arbitri, potrivit cu stipulaţiile din compromis. ART. 2 Alegerea arbitrilor & 1. O lista de arbitri este dinainte întocmitã. Fiecare stat contractant poate sa desemneze cel mult doi dintre supusii sãi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor, pentru a fi înscrişi pe lista arbitrilor, întocmitã şi ţinuta la zi de guvernul elvetian. & 2. În cazul cînd compromisul prevede un singur arbitru, acesta este ales prin acordul comun al pãrţilor. Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi alege unu sau doi arbitri, dupã caz. Arbitrii aleşi potrivit alineatului precedent desemneazã de comun acord pe al treilea sau al cincilea arbitru, dupã caz, care prezideazã tribunalul arbitral. Dacã pãrţile nu cad de acord asupra alegerii arbitrului unic sau dacã arbitrii aleşi de pãrţi nu cad de acord asupra desemnãrii celui de-al treilea sau de-al cincilea arbitru, dupã caz, tribunalul arbitral se completeazã la cererea oficiului central cu un arbitru desemnat de preşedintele Tribunalului federal elvetian. Tribunalul arbitral se compune din persoane care figureazã pe lista menţionatã la & 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi poate alege un arbitru care nu figureazã pe lista. & 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru, trebuie sa fie de alta naţionalitate decît aceea a pãrţilor. Intervenţia în litigiu a unui terţ rãmîne fãrã efect asupra compunerii tribunalului arbitral. ART. 3 Compromisul Pãrţile care recurg la arbitraj încheie un compromis, care cuprinde îndeosebi: a) obiectul litigiului, determinat într-un mod cît mai precis şi clar cu putinta; b) compunerea tribunalului şi termenele utile pentru numirea arbitrului sau arbitrilor; c) sediul tribunalului. Pentru deschiderea procedurii arbitrale, compromisul trebuie comunicat oficiului central. ART. 4 Procedura Tribunalul arbitral stabileşte el însuşi procedura pe care o va urma, ţinînd seama în special de urmãtoarele dispoziţii: a) tribunalul arbitral cerceteazã şi judeca cauzele cu care este sesizat pe baza dovezilor furnizate de pãrţi, fãrã sa fie legat, în cazul în care este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora; b) el nu poate sa acorde mai mult sau altceva decît ceea ce a cerut reclamantul, nici mai puţin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datoreazã; c) hotãrîrea arbitralã, temeinic motivatã, se redacteazã de cãtre tribunalul arbitral şi se comunica pãrţilor prin intermediul oficiului central; d) sub rezerva dispoziţiilor contrare de drept imperativ prevãzute de legea locului unde se afla sediul tribunalului arbitral, hotãrîrea arbitralã nu poate fi atacatã, pe nici o cale, cu excepţia însã a revizuirii sau a nulitãţii. ART. 5 Grefa Oficiul central exercita atribuţiile de grefa a tribunalului arbitral. ART. 6 Cheltuieli Hotãrîrea arbitralã fixeazã spezele şi cheltuielile, inclusiv onorariile arbitrilor, şi decide care parte le va plati sau în ce proporţie se vor împãrţi între pãrţi. PROTOCOL ADIŢIONAL
la convenţiile internaţionale privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi de cãlãtori şi de bagaje (CIV), semnate la Berna la 7 februarie 1970* ---------------------------- * Traducere. Plenipotenţiarii semnati mai jos au convenit asupra dispoziţiilor ce urmeazã: I. 1. În scopul de a face obligatorii pentru clientela, potrivit dreptului Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, prescripţiile convenţiilor din 1970 în ceea ce priveşte liniile unor pãrţi teritoriale ale statelor nesemnatare sau care nu au aderat, guvernul Regatului Unit, prin derogare de la dispoziţiile acestor convenţii, este împuternicit sa insereze, pentru traficul provenind din Regatul Unit, în formularele scrisorii de trasura (CIM), biletului internaţional şi recipisei de bagaje (CIV), o trimitere la prezentul protocol adiţional. 2. Ţinînd seama de faptul ca în Regatul Unit legislaţia privind transporturile nu prevede nici o obligaţie de a publica tarifele, nici de a le aplica clientelei în mod uniform, se admite ca: a) dispoziţiile CIM sa nu se aplice în Regatul Unit dacã ele cuprind o obligaţie de a publica tarifele şi de a le aplica în mod uniform fata de clientela; b) taxele de transport şi taxele accesorii, pe care calea feratã este autorizata sa le perceapã în Regatul Unit, sînt aplicabile în traficul internaţional supus la CIM. 3. Pînã la încheierea şi intrarea în vigoare a unui apendice special la anexa I la CIM, care sa conţinã prescripţii derogatorii relative la traficul cale feratã-mare, al materiilor periculoase între continent şi Regatul Unit, materiile periculoase care vor fi transportate în regim CIM, cu destinaţia sau provenienta din Regatul Unit, trebuie sa satisfacã prescripţiile anexei I şi, în plus, condiţiile Regatului Unit în ceea ce priveşte reglementãrile sale feroviare şi maritime referitoare la transportul materiilor periculoase. II. 1. În scopul de a face obligatorii pentru clientela, potrivit dreptului Irlandei, prescripţiile convenţiilor din 1970, în ce priveşte liniile unor pãrţi teritoriale ale statelor nesemnatare sau care nu au aderat, guvernul Irlandei, prin derogare de la dispoziţiile acestor convenţii, este împuternicit sa insereze, pentru traficul provenind din Irlanda, în formularele scrisorii de trasura (CIM), biletului internaţional şi recipisei de bagaje (CIV), o trimitere la prezentul protocol adiţional. 2. Ţinînd seama de faptul ca în Irlanda legislaţia privind transporturile nu prevede nici o obligaţie de a publica tarifele, nici de a le aplica clientelei în mod uniform, se admite ca: a) dispoziţiile CIM sa nu se aplice în Irlanda, dacã ele cuprind o obligaţie de a publica tarifele şi de a le aplica în mod uniform fata de clientela; b) taxele de transport şi taxele accesorii, pe care calea feratã este autorizata sa le perceapã în Irlanda, sînt aplicabile în traficul internaţional supus la CIM. 3. Pînã la încheierea şi intrarea în vigoare a unui apendice special la anexa I la CIM, care sa conţinã prescripţii derogatorii relative la traficul cale feratã-mare, al materiilor periculoase între continent şi Irlanda, materiile periculoase care vor fi transportate în regim CIM, cu destinaţia sau provenienta din Irlanda, trebuie sa satisfacã prescripţiile anexei 1 şi, în plus, condiţiile Irlandei în ceea ce priveşte reglementãrile sale feroviare şi maritime referitoare la transportul materiilor periculoase. III. Dispoziţiile convenţiilor CIM şi CIV nu vor putea avea intiietate fata de dispoziţiile pe care anumite state le vor adopta în traficul dintre ele, în aplicarea anumitor tratate, cum sînt tratatele relative la Comunitatea europeanã a carbunelui şi otelului şi Comunitatea economicã europeanã. IV. Acest protocol, care completeazã convenţiile din 1970, rãmîne deschis pentru semnare pînã la 30 aprilie 1970. El trebuie sa fie ratificat. Statele care nu vor semna prezentul protocol înainte de aceasta data şi statele care participa la convenţiile menţionate mai sus în aplicarea art. 67 CIM şi art. 62 CIV din 1970 pot adera la prezentul protocol prin notificare. Instrumentul de ratificare sau notificarea aderãrii va fi depusa la guvernul elvetian. Drept care plenipotenţiarii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol. Fãcut la Berna la 7 februarie una mie noua sute şaptezeci, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi transmisã fiecãrei pãrţi. CONVENŢIE ADIŢIONALĂ
la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor * ------------------------- * Traducere. Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind utilitatea unificãrii regulilor de rãspundere a caii ferate pentru pagubele survenite în timpul unui transport internaţional şi rezultind din moartea, ranirea sau oricare alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor, precum şi din deteriorarea sau pierderea obiectelor pe care le avea cu sine, au hotãrît sa completeze Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, cu o convenţie adiţionalã şi au convenit asupra urmãtoarelor articole: ART. 1 Domeniul de aplicare & 1. Prezenta convenţie reglementeazã rãspunderea caii ferate pentru pagubele provocate cãlãtorilor printr-un accident survenit pe teritoriul unuia dintre statele pãrţi la aceasta convenţie. În sensul prezentei convenţii se înţelege prin cãlãtori: a) cãlãtorii al cãror transport este reglementat de Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; b) insotitorii transporturilor ce se efectueazã în conformitate cu Convenţia internationala privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM), din 25 februarie 1961. & 2. Fiecare stat contractant va putea, în momentul în care semneazã prezenta convenţie sau în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica prezenta convenţie cãlãtorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, în cazul cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în acest stat. ART. 2 Întinderea rãspunderii & 1. Calea feratã rãspunde de pagubele rezultind din moartea, ranirea sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor, provocatã printr-un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care cãlãtorul se afla în vehicule, intra sau iese din acestea. Calea feratã rãspunde şi de pagubele provocate prin avarierea ori pierderea totalã sau parţialã a obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui astfel de accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele. & 2. Calea feratã este exoneratã de aceasta rãspundere dacã accidentul a fost provocat de împrejurãri strãine de exploatare şi pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni. & 3. Calea feratã este exoneratã total sau parţial de aceasta rãspundere în mãsura în care accidentul se datoreazã unei culpe a cãlãtorului sau unei comportãri a acestuia care nu este conformã cu comportarea normalã a cãlãtorilor. & 4. Calea feratã este exoneratã de aceasta rãspundere dacã accidentul se datoreazã comportamentului unui terţ pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu-l putea evita şi ale cãrui consecinţe nu le putea preveni. Dacã rãspunderea caii ferate nu este exclusa, potrivit alineatului precedent, calea feratã rãspunde pentru tot, în limitele prezentei convenţii şi fãrã prejudiciul eventualului sau recurs contra terţului. & 5. Prezenta convenţie nu influenţeazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã pentru cazurile neprevãzute în & 1. & 6. Calea feratã rãspunzãtoare, în sensul prezentei convenţii este aceea care, potrivit listei liniilor prevãzute în art. 59 al CIV, exploateazã linia pe care a avut loc accidentul. Dacã, potrivit listei menţionate, exploatarea se face de cãtre doua cai ferate, fiecare dintre acestea rãspunde. ART. 3 Despãgubirile în caz de moarte a cãlãtorului & 1. În caz de moarte a cãlãtorului, despãgubirile cuprind: a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cheltuielile pentru transportul rãmãşiţelor pamintesti, pentru inmormintare şi incinerare; b) dacã moartea nu s-a produs imediat, despãgubirile indicate în art. 4. & 2. Dacã în urma morţii cãlãtorului rãmîn lipsite de sustinator persoane fata de care cãlãtorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie alimentara în virtutea legii, aceste persoane trebuie sa primeascã o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune a persoanelor pe care cãlãtorul le intretinea, fãrã a fi obligat prin lege, rãmîne supusã dreptului naţional. ART. 4 Despãgubirile în caz de ranire a cãlãtorului În caz de ranire a cãlãtorului sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a acestuia, despãgubirile cuprind: a) cheltuielile necesare, în special cheltuielile pentru tratament şi pentru transport; b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca totalã sau parţialã, fie prin sporirea trebuintelor. ART. 5 Repararea altor daune Dreptul naţional stabileşte dacã şi în ce mãsura calea feratã este obligatã sa plãteascã despãgubiri pentru pagube, altele decît acelea prevãzute în art. 3 şi 4, în special pentru prejudiciul moral sau fizic (pretium doloris) şi prejudiciul estetic. ART. 6 Forma şi limitarea despãgubirilor în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor & 1. Despãgubirile prevãzute în art. 3 & 2 şi în art. 4 lit. b) trebuie acordate sub forma de suma globalã; totuşi, dacã dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acorda sub aceasta forma cînd cãlãtorul vãtãmat sau cei în drept, arãtaţi în art. 3 & 2, o cer. & 2. Totalul despãgubirilor ce urmeazã a fi acordate potrivit & 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea prezentei convenţii, se fixeazã pentru fiecare cãlãtor o limita maxima de 200.000 franci, platibili în suma globalã sau sub forma de renta anuala corespunzind sumei globale acordate, ori de cîte ori dreptul naţional prevede o limita maxima de valoare mai mica. ART. 7 Limitarea despãgubirilor în caz de avariere sau de pierdere a unor obiecte Cînd, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, calea feratã este obligatã sa plãteascã despãgubiri pentru avarierea sau pentru pierderea totalã ori parţialã a obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele, se pot cere despãgubiri pînã la limita sumei de 2.000 franci de fiecare cãlãtor. ART. 8 Valoarea despãgubirilor în caz de dol sau de culpa grava Dispoziţiile art. 6 şi 7 ale prezentei convenţii sau cele prevãzute de dreptul naţional, care limiteazã despãgubirile la un cuantum determinat, nu se aplica dacã paguba rezulta dintr-un dol sau dintr-o culpa grava a caii ferate. ART. 9 Dobinzile şi restituirea indemnizaţiilor & 1. Cel în drept a primi o indemnizaţie poate pretinde dobinzi calculate la 5% pe an. Aceste dobinzi încep sa curgã de la data reclamaţiei administrative sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, de la data chemãrii în justiţie. Totuşi, pentru indemnizaţiile datorate pe baza art. 3 şi 4, dobinzile se calculeazã începînd din ziua cînd s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacã aceasta zi este posterioarã datei reclamaţiei sau intervenţiei fãcute în fata justiţiei. & 2. Orice indemnizaţie plãtitã nejustificat trebuie restituitã. ART. 10 Interzicerea de a limita rãspunderea Dispoziţiile tarifare şi înţelegerile speciale dintre calea feratã şi cãlãtor, care urmãreascã sa scuteascã dinainte, total sau parţial, calea feratã de rãspunderea sa derivînd din prevederile prezentei convenţii sau care au drept efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît acelea fixate în art. 6 & 2 şi în art. 7, sînt nule de drept. Aceasta nulitate nu atrage însã şi pe aceea a contractului de transport, care rãmîne supus dispoziţiilor CIV ai ale prezentei convenţii. ART. 11 Rãspunderea caii ferate pentru prepuşii sãi Calea feratã rãspunde pentru agenţii din serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea unui transport pe care îl are de efectuat. Dacã însã, la cererea cãlãtorilor, prepuşii caii ferate presteazã acestora servicii care nu-i revin caii ferate, ei se considera ca acţioneazã pe seama cãlãtorilor cãrora le fac aceste servicii. ART. 12 Exercitarea unor acţiuni neprevãzute de prezenta convenţie În cazurile prevãzute în art. 2 & 1, orice acţiune în daune, cu orice titlu, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevãzute în prezenta convenţie. Prevederea de mai sus se aplica, de asemenea, oricãrei acţiuni intentate impotriva persoanelor pentru care rãspunde calea feratã potrivit art. 11. ART. 13 Reclamaţiile administrative & 1. Reclamaţiile pentru despãgubiri pe baza prezentei convenţii sînt facultative; ele pot fi prezentate uneia dintre urmãtoarele cai ferate, cu condiţia ca aceasta sa-şi aibã sediul social pe teritoriul unui stat care este parte la convenţie: 1*. caii ferate rãspunzãtoare; dacã, în conformitate cu art. 2 & 6, rãspund doua cai ferate, uneia dintre acestea; 2*. caii ferate de plecare; 3*. caii ferate de destinaţie; 4*. caii ferate a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a cãlãtorului. & 2. Reclamaţiile trebuie fãcute în scris; documentele pe care cel în drept considera ca este util sa le anexeze reclamaţiei sale trebuie prezentate fie în original, fie în copie legalizatã conform legii, dacã o pretinde calea feratã. ART. 14 Calea feratã impotriva cãreia poate fi intentatã acţiunea judiciarã Acţiunea judiciarã de despãgubiri bazatã pe prezenta convenţie nu poate fi intentatã decît impotriva caii ferate rãspunzãtoare. În cazul coexploatarii de cãtre doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagã între acestea. Acest drept de opţiune înceteazã din momentul în care acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre ele. ART. 15 Competenta Acţiunile judiciare bazate pe prezenta convenţie pot fi intentate numai în fata judecãtorului competent al statului pe teritoriul cãruia s-a produs accidentarea cãlãtorului, afarã de cazul în care prin convenţii între state sau în actele de concesionare se prevede altfel. ART. 16 Stingerea acţiunii & 1. Cel îndreptãţit pierde dreptul sau la acţiune dacã, în termen de 3 luni de la cunoaşterea pagubei, nu semnaleaza accidentarea cãlãtorului uneia dintre cãile ferate cãreia i se poate prezenta o reclamaţie administrativã în conformitate cu art. 13. Cînd accidentul este semnalat verbal de cãtre cel îndreptãţit, calea feratã cãreia i se semnaleaza accidentul trebuie sa elibereze o dovada care sa confirme aceasta înştiinţare verbalã. & 2. Totuşi acţiunea nu se stinge: a) dacã în termenul prevãzut în & 1, cel îndreptãţit a prezentat o reclamaţie administrativã uneia dintre cãile ferate menţionate în art. 13 & 1; b) dacã cel îndreptãţit face dovada ca accidentul a avut drept cauza o culpa a caii ferate; c) dacã accidentarea nu a fost semnalata sau a fost semnalata cu intirziere, ca urmare a unor împrejurãri neimputabile celui îndreptãţit; d) dacã în termenul menţionat în & 1, calea feratã rãspunzãtoare sau cînd, în conformitate cu art. 2 & 6, rãspund doua cai ferate, una dintre acestea a avut cunostinta pe alta cale de accidentarea cãlãtorului. ART. 17 Prescripţia acţiunii & 1. Acţiunile pentru despãgubiri bazate pe prezenta convenţie se prescriu: a) pentru victima, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs accidentul; b) pentru ceilalţi îndreptãţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care victima a decedat, fãrã însã ca acest termen sa poatã depãşi 5 ani, socotiţi din ziua urmãtoare accidentului. & 2. În caz de reclamaţie administrativã adresatã caii ferate în conformitate cu art. 13, cele trei termene de prescripţie prevãzute în & 1 se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele anexate acesteia. În caz de admitere parţialã a reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul decît pentru partea din reclamaţie rãmasã în litigiu. Proba primirii reclamaţiei sau a rãspunsului la aceasta şi proba restituirii documentelor sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia. & 3. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã nici sub forma unei cereri reconventionale, nici sub forma unei excepţii. & 4. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, prescripţia este reglementatã de dreptul naţional. ART. 18 Dreptul naţional & 1. În lipsa de prevederi în prezenta convenţie, se aplica dreptul naţional. & 2. În aplicarea acestei convenţii, prin drept naţional se înţelege dreptul statului pe teritoriul cãruia s-a produs accidentarea cãlãtorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi. ART. 19 Reguli generale de procedura Pentru toate litigiile la care da loc aplicarea prezentei convenţii procedura care urmeazã a se utiliza este aceea a judecãtorului competent, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale acestei convenţii. ART. 20 Executarea hotãrîrilor. Cauţiuni & 1. Cînd hotãrîrile pronunţate în contradictoriu sau în lipsa de judecãtorul competent, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã. Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor executorii provizoriu şi nici obligarilor unui reclamant la alte despãgubiri decît cheltuielile de judecata, pe motivul respingerii cererii sale. Tranzacţiile încheiate între pãrţi în fata judecãtorului competent în vederea lichidãrii unui litigiu şi în legatura cu care s-a încheiat un proces-verbal pe cale judiciarã au valoare de hotãrîre judecãtoreascã. & 2. Pentru acţiunile judecãtoreşti avînd drept temei prevederile prezentei convenţii nu se poate pretinde depunerea de cauţiune pentru asigurarea plãţii cheltuielilor de judecata. ART. 21 Unitatea monetara Sumele indicate în franci în prezenta convenţie se considera ca se referã la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900. ART. 22 Transporturi mixte & 1. Sub rezerva dispoziţiei din & 2, prezenta convenţie nu este aplicabilã pagubelor produse în timpul transportului pe liniile serviciilor auto sau de navigaţie înscrise în lista liniilor prevãzute în art. 59 al CIV. & 2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare se transporta cu feribotul, prezenta convenţie este aplicabilã pagubelor la care se referã art. 2 & 1, provocate de un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timp ce cãlãtorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intra sau iese din ele. Pentru aplicarea prezentului paragraf, prin statul pe teritoriul cãruia s-a produs accidentul se înţelege statul al cãrui pavilion îl are feribotul. & 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurãri excepţionale, calea feratã este obligatã sa-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta pe cãlãtori sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea rãspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Dispoziţiile art. 13-17, 18 & 2, art. 19 şi 20 din prezenta convenţie rãmîn totuşi aplicabile. ART. 23 Rãspunderea în caz de accidente nucleare Calea feratã este exoneratã de rãspunderea ce-i revine pe baza prezentei convenţii, cînd paguba a fost provocatã de un accident nuclear şi cînd, pe baza unor prescripţii speciale în vigoare într-un stat contractant, prin care se reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, acela care exploateazã o instalatie nucleara sau alta persoana substituitã acestuia rãspunde de o atare paguba. ART. 24 Semnare Convenţia de fata rãmîne deschisã pentru semnare pînã la 1 iulie 1966 de cãtre statele care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la conferinţa ţinuta la Berna de la 21 la 26 februarie 1966. ART. 25 Ratificare şi punere în vigoare Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian. Cînd convenţia va fi fost ratificatã de cãtre cincisprezece state, guvernul elvetian se va pune în legatura cu guvernele interesate în vederea fixãrii de comun acord cu acestea a datei intrãrii în vigoare. ART. 26 Aderari Dacã un stat parte la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe calea feratã (CIV), din 25 februarie 1961, nu a semnat prezenta convenţie şi doreşte sa adere la ea, el va informa despre dorinta sa guvernul elvetian, care o va aduce la cunostinta statelor contractante. Orice aderare îşi produce efectul dupã o luna de la data cînd guvernul elvetian a adus la cunostinta statelor contractante cererea facuta. ART. 27 Durata, revizuire Prezenta convenţie are aceeaşi durata ca şi Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; ea poate fi revizuitã în conformitate cu procedura prevãzutã în art. 68 & 1 din aceasta, putindu-i-se eventual integra. ART. 28 Textele convenţiei. Traduceri oficiale Prezenta convenţie a fost încheiatã şi semnatã în limba franceza, conform uzantei diplomatice stabilite. La textul în limba franceza s-a anexat cîte un text în limba germanã, în limba engleza şi în limba italiana care au valoare de traduceri oficiale. În caz de divergenta, textul în limba franceza este cel autentic. Drept care împuterniciţii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie. Încheiatã la Berna la douãzeci şi şase februarie una mie noua sute şaizeci şi şase, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi trimisa fiecãrei pãrţi. PROTOCOL A
întocmit de conferinţa extraordinarã întrunitã pentru desemnarea membrilor comitetului administrativ al Oficiului central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate şi pentru adoptarea unei convenţii adiţionale la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor Cu ocazia conferintei extraordinare întrunite la Berna de la 21 la 26 februarie 1966, pentru desemnarea membrilor Comitetului administrativ al Oficiului central al transporturilor internaţionale pe cãile ferate şi pentru adoptarea unei convenţii adiţionale la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, plenipotenţiarii semnati mai jos au convenit asupra celor ce urmeazã: Ţinînd seama de faptul ca extinderea recenta a domeniului de aplicare a convenţiilor internaţionale la statele din Africa de Nord şi la cele din Orientul Apropiat şi Mijlociu a dovedit ca este foarte greu sa se ţinã seama de o repartizare geograficã echitabila dacã s-ar menţine limitarea compunerii comitetului administrativ la noua membri astfel cum prevãd convenţiile, se hotãrãşte: În vederea maririi de la noua la unsprezece a numãrului membrilor comitetului administrativ, dispoziţiile art. 1 & 2 lit. a) din anexa 5 la CIM şi din anexa II la CIV se modifica dupã cum urmeazã: & 2. a) Comitetul administrativ se întruneşte la Berna. El se compune din unsprezece membri, aleşi dintre statele contractante. Prezentul protocol care completeazã convenţiile CIM şi CIV, din 25 februarie 1961, rãmîne deschis pentru semnarea pînã la 1 iulie 1966. El intra în vigoare în mod provizoriu la 1 martie 1966. În ceea ce priveşte ratificarea sa şi intrarea sa în vigoare definitiva, se aplica prin analogie dispoziţiile art. 66 şi 69 & 2 ale CIM şi din art. 65 şi 68 & 2 ale CIV. Drept care împuterniciţii de mai jos, investiti cu depline puteri care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezentul protocol. Încheiat la Berna la douãzeci şi şase februarie una mie noua sute şaizeci şi şase, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi trimisa fiecãrei pãrţi. PROTOCOL II
întocmit de cãtre conferinţa diplomaticã întrunitã în vederea punerii în vigoare a convenţiilor internaţionale privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi de cãlãtori şi bagaje (CIV) din 7 februarie 1970 privind prelungirea duratei de valabilitate a Convenţiei adiţionale la CIV din 1961 referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, semnatã la 26 februarie 1966 şi intrata în vigoare la 1 ianuarie 1973 Cu ocazia conferintei diplomatice întrunitã la Berna de la 5 la 9 noiembrie 1973 în vederea punerii în vigoare a convenţiilor internaţionale privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) şi de cãlãtori şi bagaje (CIV) din 7 februarie 1970, Plenipotenţiarii semnati mai jos ai statelor pãrţi la Convenţia adiţionalã la Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, din 26 februarie 1966, dupã ce şi-au comunicat deplinele lor puteri, gãsite în buna şi cuvenitã forma, au convenit asupra celor ce urmeazã: considerind: - ca, pentru motive pur formale, s-a prevãzut la art. 27 al Convenţiei adiţionale la Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor, semnatã la 26 februarie 1966 şi intrata în vigoare la 1 ianuarie 1973, ca aceasta va avea aceeaşi durata ca şi CIV din 1961 şi - ca, sus-menţionatã convenţie adiţionalã, nefiind încã în vigoare la data celei de-a şaptea conferinţe de revizuire, nu putea deci sa fie, cu aceasta ocazie, nici revizuitã, nici integrata în CIV din 1970; recunoscind: - ca sus-menţionatã convenţie adiţionalã trebuie sa ramina în vigoare chiar dupã abrogarea CIV din 1961 şi intrarea în vigoare a CIV din 1970 şi - ca o prelungire a duratei de valabilitate a sus-menţionatei convenţii adiţionale nu se opune mandatului dat oficiului central de a studia posibilitatea integrãrii textelor CIV şi ale convenţiei adiţionale la CIV, astfel încît sa se creeze o reglementare completa şi uniforma pentru transportul cãlãtorilor pe cãile ferate, analoga reglementãrii pentru celelalte moduri de transport, se hotãrãşte: sa se prelungeascã durata de valabilitate a convenţiei adiţionale din 26 februarie 1966 şi sa i se aducã, în consecinta, urmãtoarele modificãri de redactare: 1. Titlul se modifica astfel: "Convenţia adiţionalã la Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV), din 7 februarie 1970, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor. " 2. Al doilea alineat al preambulului se modifica astfel: "au hotãrît sa completeze printr-o convenţie adiţionalã Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV) din 7 februarie 1970." 3. Articolul 1 & 1 lit. a) şi b) se modifica astfel: "a) cãlãtorii al cãror transport este reglementat de Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV) din 7 februarie 1970, b) insotitorii transporturilor ce se efectueazã în conformitate cu Convenţia internationala privind transportul de mãrfuri pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970 ." 4. Articolul 2 & 6 se modifica astfel: "& 6. Calea feratã rãspunzãtoare, în sensul prezentei convenţii, este aceea care, potrivit listei liniilor CIV, exploateazã linia pe care a avut loc accidentul. Dacã potrivit listei menţionate, exploatarea se face de cãtre doua cai ferate, fiecare dintre aceste cai ferate este rãspunzãtoare." 5. Articolul 20 & 1 alin. 1 se modifica astfel: "& 1. Cînd hotãrîrile pronunţate, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, în contradictoriu sau în lipsa, de cãtre judecãtorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã." 6. Articolul 22 & 1 se modifica astfel: "& 1. Sub rezerva dispoziţiei din & 2, prezenta convenţie nu este aplicabilã pagubelor produse în timpul transportului pe liniile serviciilor auto sau de navigaţie înscrise în lista liniilor CIV." 7. Articolul 26 alin. 1 se modifica astfel: "Dacã un stat parte la Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV) din 7 februarie 1970, care nu a semnat prezenta convenţie, vrea sa adere la aceasta, el va informa despre acest fapt guvernul elvetian, care îl va aduce la cunostinta statelor contractante." 8. Articolul 27 se modifica astfel: "Prezenta convenţie are aceeaşi durata ca şi Convenţia internationala privind transportul de cãlãtori şi bagaje pe cãile ferate (CIV) din 7 februarie 1970; ea poate fi revizuitã în conformitate cu procedura prevãzutã pentru aceasta şi putindu-i-se, eventual, integra." 9. Articolul 28 al doilea alineat se modifica astfel: "La textul în limba franceza s-au anexat cîte un text în limba germanã, în limba engleza, în limba italiana şi un text în limba arabã, care au valoare de traduceri oficiale." Prezentul protocol rãmîne deschis semnãrii pînã la 31 ianuarie 1974. Statele care nu vor fi semnat prezentul protocol înainte de aceasta data şi statele care vor participa, înainte de intrarea în vigoare a CIV din 7 februarie 1970, la convenţia adiţionalã din 26 februarie 1966, în aplicarea art. 26 al acesteia, pot sa adere la prezentul protocol, printr-o notificare adresatã guvernului elvetian, care o va aduce la cunostinta statelor participante la convenţia adiţionalã. Prezentul protocol intra în vigoare la aceeaşi data ca şi Convenţia internationala CIV din 7 februarie 1970. Drept care plenipotenţiarii de mai jos au întocmit şi semnat prezentul protocol. Încheiat la Berna la 9 noiembrie 1973, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus în arhivele Confederatiei elvetiene, cîte un exemplar autentic urmînd a fi trimis fiecãrei pãrţi. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
