Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECRET nr. 100 din 28 martie 1983 pentru ratificarea unor tratate internationale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECRET nr. 100 din 28 martie 1983 pentru ratificarea unor tratate internationale

EMITENT: CONSILIUL DE STAT
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 23 din 1 aprilie 1983
Comenteaza legea
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decreteazã:

ART. 1
Se ratifica Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF), semnatã la Berna la 9 mai 1980.
La depunerea instrumentelor de ratificare se vor face urmãtoarele rezerve:
a) "Republica Socialistã România declara ca nu se considera legatã de prevederile art. 12 paragraful 1 din convenţie, potrivit cãrora orice diferend între pãrţile contractante privind interpretarea sau aplicarea acestei convenţii va putea fi supus arbitrajului spre soluţionare, la cererea uneia dintre pãrţi. Republica Socialistã România considera ca asemenea diferende vor putea fi supuse arbitrajului numai cu consimţãmîntul tuturor pãrţilor în litigiu, pentru fiecare caz în parte";
b) "Republica Socialistã România declara ca nu se considera legatã de prevederile din Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al cãlãtorilor şi bagajelor, referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în Republica Socialistã România".
ART. 2
Se ratifica Convenţia privind interzicerea utilizãrii în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului înconjurãtor, încheiatã la Geneva la 18 mai 1977.
ART. 3
Se ratifica Acordul dintre Republica Socialistã România şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia privind protejarea reciprocã a investiţiilor fata de riscurile necomerciale, semnat la Belgrad la 27 octombrie 1982.
ART. 4
Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind colaborarea în domeniul asigurãrilor sociale, semnat la Phenian la 20 aprilie 1982.
ART. 5
Se ratifica Acordul dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Indonezia privind cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã pe termen lung, semnat la Jakarta la 23 noiembrie 1982.

NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele
Republicii Socialiste România


CONVENŢIA
cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF)*)

------------
*) Traducere.

Pãrţile contractante,
reunite în aplicarea art. 69 § 1 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) şi a art. 64 § 1 al Convenţiei internaţionale privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 7 februarie 1970, precum şi în aplicarea art. 27 al Convenţiei adiţionale la CIV privind rãspunderea caii ferate pentru moartea sau ranirea cãlãtorilor, din 26 februarie 1966,
convinse de utilitatea unei organizaţii internaţionale, recunoscind necesitatea de a adapta dispoziţiile dreptului transporturilor la necesitãţile economice şi tehnice,

au convenit cele ce urmeazã:

TITLUL I
Generalitati

ART. 1
Organizaţia interguvernamentalã
§ 1. Pãrţile la prezenta convenţie constituie, în calitate de state membre, Organizaţia interguvernamentalã pentru transporturile internaţionale feroviare (OTIF), denumita mai jos organizaţia. Sediul organizaţiei este stabilit la Berna.
§ 2. Organizaţia are personalitate juridicã. Ea are îndeosebi capacitate de a contracta, de a achizitiona şi de a instraina bunuri imobile şi mobile, precum şi de a acţiona în justiţie.
Organizaţia, membrii personalului sau, experţii la care ea face apel şi reprezentanţii statelor membre se bucura de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, în condiţiile definite în protocolul anexat la convenţie, din care face parte integrantã.
Relaţiile dintre organizaţie şi statul de sediu sînt reglementate într-un acord de sediu.
§ 3. Limbile de lucru ale organizaţiei sînt franceza şi germanã.
ART. 2
Scopul organizaţiei
§ 1. Organizaţia are scopul fundamental de a stabili un regim de drept uniform aplicabil transporturilor de cãlãtori, bagaje şi mãrfuri în trafic internaţional direct între statele membre, care folosesc linii feroviare, precum şi de a facilita executarea şi dezvoltarea acestui regim.
§ 2. Regimul de drept prevãzut la § 1 poate fi, de asemenea, aplicat transporturilor internaţionale directe care folosesc, în afarã de linii feroviare, linii pe cãile terestre şi maritime şi cãile de navigaţie interioare.
ART. 3
Regulile uniforme CIV şi CIM
§ 1. Transporturile în trafic internaţional direct sînt supuse:
- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al cãlãtorilor şi bagajelor (CIV)", formind apedincele A la convenţie;
- "Regulilor uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mãrfurilor (CIM)", formind apendicele B la convenţie.
§ 2. Liniile vizate la art. 2, pe care se efectueazã aceste transporturi, sînt înscrise pe doua liste: lista liniilor CIV şi lista liniilor CIM.
§ 3. Întreprinderile cãrora le aparţin, liniile vizate la art. 2 § 2, înscrise pe aceste liste, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca cele care decurg pentru cãile ferate din Regulile uniforme CIV şi CIM, sub rezerva derogarilor care rezulta din condiţiile de exploatare proprii fiecãrui mod de transport şi publicate în aceleaşi forme ca şi tarifele. Cu toate acestea, regulile privitoare la rãspundere nu pot face obiectul unor derogãri.
§ 4. Regulile uniforme CIV şi CIM împreunã cu anexele lor, fac parte integrantã din convenţie.
ART. 4
Definitia notiunii convenţie
În textele care urmeazã, expresia convenţie acoperã convenţia propriu-zisa, protocolul vizat la primul articol § 2 alin. 2 şi apendicele A şi B, împreunã cu anexele lor, arãtate la art. 3 § 1 şi § 4.

TITLUL II
Structura şi funcţionarea

ART. 5
Organele
Funcţionarea organizaţiei este asigurata de organele de mai jos:
- Adunarea generalã;
- Comitetul administrativ;
- Comisia de revizuire;
- Comisia de experţi pentru transportul mãrfurilor periculoase;
- Oficiul central al transporturilor internaţionale feroviare (OCTI).
ART. 6
Adunarea generalã
§ 1. Adunarea generalã se compune din reprezentanţii statelor membre.
§ 2. Adunarea generalã:
a) stabileşte regulamentul sau interior;
b) determina compunerea comitetului administrativ în conformitate cu art. 7 § 1;
c) emite directive privind activitatea comitetului administrativ şi a oficiului central;
d) fixeazã, pe o perioada de 5 ani, nivelul maxim pe care îl pot atinge cheltuielile anuale ale organizaţiei sau emite directive referitoare la limitarea acestor cheltuieli;
e) hotãrãşte, în conformitate cu art. 19 § 2, asupra propunerilor care tind sa modifice convenţia;
f) hotãrãşte asupra cererilor de aderare care îi sînt supuse în temeiul art. 23 § 2;
g) hotãrãşte asupra celorlalte probleme înscrise pe ordinea de zi în conformitate cu § 3.
§ 3. Oficiul central convoacã adunarea generalã o data la fiecare 5 ani sau la cererea unei treimi a statelor membre, precum şi în cazurile prevãzute la art. 19 § 2 şi art. 23 § 2 şi adreseazã statelor membre proiectul ordinii de zi, cel mai tirziu cu 3 luni înaintea deschiderii sesiunii.
§ 4. Adunarea generalã este valabil constituitã cînd sînt reprezentate majoritatea statelor membre. Un stat membru poate sa fie reprezentat de cãtre un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.
§ 5. Hotãrîrile adunãrii generale sînt luate cu majoritatea statelor membre reprezentate cu ocazia votului. Cu toate acestea, pentru aplicarea § 2 d) şi § 2 e), în acest ultim caz cînd este vorba de propuneri de modificare a convenţiei propriu-zise şi a protocolului, majoritatea cerutã este cea de doua treimi.
§ 6. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita, de asemenea, state membre sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunãrii generale. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile adunãrii generale, organizaţii internaţionale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi.
§ 7. Înaintea sesiunilor adunãrii generale şi urmînd directivele comitetului administrativ, comisia de revizuire este convocatã pentru a proceda la examinarea preliminarã a propunerilor vizate la art. 19 § 2.
ART. 7
Comitetul administrativ
§ 1. Comitetul administrativ se compune din reprezentanţii a unsprezece state membre.
Confederatia elvetiana dispune de un loc permanent şi îşi asuma preşedinţia comitetului. Celelalte state sînt numite pentru 5 ani.
Compunerea comitetului este determinata pentru fiecare perioada de 5 ani, tinindu-se seama în special de o echitabila repartizare geograficã.
Nici un stat membru nu poate face parte din comitet timp de mai mult de doua perioade consecutive.
Dacã se produce un loc vacant, comitetul desemneazã un alt stat membru pentru restul perioadei.
Fiecare stat membru care face parte din comitet desemneazã un delegat; el poate, de asemenea, sa desemneze un delegat supleant.
§ 2. Comitetul:
a) stabileşte regulamentul sau interior;
b) încheie acordul de sediu;
c) stabileşte regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi statutul personalului oficiului central;
d) numeşte, ţinînd seama de competenta candidaţilor şi de o echitabila repartizare geograficã, directorul general, directorul general adjunct, consilierii şi consilierii adjuncţi ai oficiului central; acesta informeazã în timp util statele membre de orice loc vacant privind aceste posturi; guvernul elvetian prezintã candidaturi pentru posturile de director general şi director general adjunct;
e) controleazã activitatea oficiului central atît pe plan administrativ, cît şi pe plan financiar;
f) vegheazã asupra bunei aplicari, de cãtre oficiul central, a convenţiei, precum şi a hotãrîrilor luate de alte organe; preconizeaza, dacã este cazul, mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita aplicarea convenţiei şi a acestor hotãrîri;
g) da avize motivate pentru problemele care pot interesa activitatea oficiului central şi care îi sînt supuse de cãtre un stat membru sau de cãtre directorul general al oficiului central;
h) aproba programul de lucru anual al oficiulul central;
i) aproba bugetul anual al organizaţiei, raportul de gestiune şi conturile anuale;
j) comunica statelor membre raportul de gestiune, extrasul conturilor anuale, precum şi hotãrîrile şi recomandãrile sale;
k) stabileşte şi comunica statelor membre, în vederea adunãrii generale însãrcinate sa determine compunerea sa, cel mai tirziu cu 2 luni înainte de deschiderea sesiunii, un raport asupra activitãţii sale, precum şi propuneri referitoare la reînnoirea sa.
§ 3. Dacã nu se hotãrãşte altfel, comitetul se reuneste la sediul organizaţiei.
El tine doua sesiuni în fiecare an; el se reuneste, în plus, fie la decizia preşedintelui, fie cînd patru din membrii sãi au cerut aceasta. Procesele-verbale ale sesiunilor sînt trimise tuturor statelor membre.
ART. 8
Comisiile
§ 1. Comisia de revizuire şi Comisia de experţi pentru transportul mãrfurilor periculoase, denumita mai jos comisia de experţi, se compun din reprezentanţii statelor membre.
Directorul general al oficiului central sau reprezentantul sau participa la sesiuni cu vot consultativ.
§ 2. Comisia de revizuire:
a) hotãrãşte, în conformitate cu art. 19 § 3, asupra propunerilor care tind sa modifice convenţia;
b) examineazã, în conformitate cu art. 6 § 7, propunerile supuse adunãrii generale.
Comisia de experţi:
- hotãrãşte, în conformitate cu art. 19 § 4, asupra propunerilor care tind sa modifice convenţia.
§ 3. Oficiul central convoacã comisiile fie din propria sa initiativa, fie la cererea a cinci state membre, precum şi în cazul prevãzut la art. 6 § 7 şi adreseazã proiectul ordinii de zi statelor membre cel mai tirziu cu doua luni înaintea deschiderii sesiunii.
§ 4. Comisia de revizuire este valabil constituitã cînd majoritatea statelor membre sînt reprezentate; comisia de experţi este valabil constituitã cînd o treime din statele membre sînt reprezentate.
Un stat membru poate sa fie reprezentat de cãtre un alt stat membru; cu toate acestea, un stat nu poate reprezenta mai mult de doua alte state.
§ 5. Fiecare stat membru reprezentat are drept la un vot; votul are loc cu mina ridicatã sau, la cerere, prin apel nominal.
O propunere este adoptatã dacã numãrul de voturi pozitive este:
a) cel puţin egal cu o treime din numãrul statelor membre reprezentate cu ocazia votului;
b) superior numãrului de voturi negative.
§ 6. În înţelegere cu majoritatea statelor membre, oficiul central invita sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile comisiilor, state nemembre şi organizaţii internaţionale competente în materie de transport sau care se ocupa de probleme înscrise pe ordinea de zi. În aceleaşi condiţii pot fi invitaţi experţi independenţi la sesiunile comisiei de experţi.
§ 7. Comisiile aleg pentru fiecare sesiune un preşedinte şi unu sau doi vicepreşedinţi.
§ 8. Deliberãrile au loc în limbile de lucru. Expunerile fãcute în şedinţa în una dintre limbile de lucru sînt traduse în fond în cealaltã; propunerile şi hotãrîrile sînt traduse integral.
§ 9. Procesele-verbale rezuma deliberãrile. Propunerile şi hotãrîrile se reproduc integral. În ceea ce priveşte hotãrîrile, textul francez este hotaritor.
Procesele-verbale se distribuie statelor membre.
§ 10. Comisiile pot desemna grupe de lucru însãrcinate sa trateze probleme determinate.
§ 11. Comisiile pot sa-şi stabileascã un regulament interior.
ART. 9
Oficiul central
§ 1. Oficiul central al transporturilor internaţionale feroviare îşi asuma secretariatul organizaţiei.
§ 2. Oficiul central îndeosebi:
a) executa sarcinile care îi sînt încredinţate de celelalte organe ale organizaţiei;
b) examineazã propunerile de modificare a convenţiei recurgind, dacã este cazul, la sprijinul experţilor;
c) convoacã comisiile;
d) adreseazã, la timpul potrivit, statelor membre documentele necesare sesiunilor diverselor organe;
e) tine la zi şi publica listele liniilor prevãzute la art. 3 § 2;
f) primeşte comunicãrile fucute de statele membre şi de întreprinderile de transport şi le notifica, dacã este cazul, celorlalte state membre şi întreprinderi de transport;
g) tine la zi şi publica un fisier de jurisprudenta;
h) publica un buletin periodic;
i) reprezintã organizaţia pe lîngã alte organizaţii internaţionale competente pentru probleme care au legatura cu obiectivele vizate de organizaţie;
j) elaboreazã proiectul de buget anual al organizaţiei şi îl supune pentru aprobare comitetului administrativ;
k) administreazã finanţele organizaţiei în cadrul bugetului aprobat;
l) incearca, la cererea unui stat membru sau a unei întreprinderi de transport, oferind bunele sale oficii, sa reglementeze neînţelegerile dintre numitele state sau întreprinderi izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenţiei;
m) emite, la cererea pãrţilor în cauza - state membre, întreprinderi de transport sau beneficiari -, un aviz asupra neintelegerilor izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenţiei;
n) colaboreazã la rezolvarea litigiilor pe cale de arbitraj, în conformitate cu titlul III;
o) faciliteazã, între întreprinderile de transport, relaţiile financiare care rezulta din traficul internaţional, precum şi acoperirea creanţelor neachitate.
§ 3. Buletinul periodic conţine informaţiile necesare pentru aplicarea convenţiei, precum şi studii, hotãrîri judecãtoreşti şi informaţii importante pentru interpretarea, aplicarea şi evoluţia dreptului de transport feroviar; el este publicat în limbile de lucru.
ART. 10
Listele liniilor
§ 1. Statele membre adreseazã oficiului central comunicãrile lor cu privire la înscrierea sau radierea de linii în listele prevãzute la art. 3 § 2.
Liniile menţionate la art. 2 § 2, în mãsura în care leagã state membre, nu sînt înscrise decît dupã acordul acestor state; pentru radierea unei astfel de linii, comunicarea unuia singur din aceste state este suficienta.
Oficiul central notifica înscrierea sau radierea unei linii tuturor statelor membre.
§ 2. O linie este supusã convenţiei la expirarea unei luni de la data notificãrii înscrierii sale.
§ 3. O linie înceteazã de a fi supusã convenţiei la expirarea unei luni de la data notificãrii radierii sale, cu excepţia transporturilor în curs, care trebuie sa fie terminate.
ART. 11
Finanţele
§ 1. Nivelul cheltuielile organizaţiei este stabilit, pentru fiecare exerciţiu, de cãtre comitetul administrativ, la propunerea oficiului central.
Cheltuielile organizaţiei sînt suportate de cãtre statele membre proporţional cu lungimea liniilor înscrise. Cu toate acestea, liniile pe cãile maritime şi cãile de navigaţie interioare nu sînt socotite decît pentru jumãtate din lungimea lor; pentru celelalte linii exploatate în condiţii speciale contribuţia poate fi redusã la maximum jumãtate în urma unei înţelegeri între guvernul interesat şi oficiul central, sub rezerva aprobãrii comitetului administrativ.
§ 2. Cu ocazia trimiterii statelor membre a raportului de gestiune şi a extrasului conturilor anuale, oficiul central le invita sa plãteascã partea lor de contribuţie la cheltuielile exerciţiului expirat, în cel mai scurt termen posibil şi cel mai tirziu la 31 decembrie al anului trimiterii.
Dupã aceasta data, la sumele datorate se percepe o dobinda de 5% pe an. Dacã, în 2 ani dupã aceasta data, un stat membru nu a plãtit partea sa de contribuţie, dreptul sau la vot este suspendat pînã cînd a satisfãcut obligaţia de plata.
La expirarea unui termen suplimentar de 2 ani, adunarea generalã examineazã dacã atitudinea acestui stat trebuie sa fie consideratã ca o denunţare tacitã a convenţiei, fixind, dacã este cazul, data la care îşi produce efectul.
§ 3. Contribuţiile neachitate rãmîn datorate în cazurile de denunţare menţionate la § 2 şi la art. 25, precum şi în cazurile de suspendare a dreptului de vot.
§ 4. Sumele neîncasate trebuie, pe cît posibil, sa fie acoperite prin credite ale organizaţiei; ele pot sa fie repartizate pe patru exercitii. Restul deficitului este trecut într-un cont special, în debitul celorlalte state membre, în mãsura în care acestea erau pãrţi la convenţie în timpul perioadei de neplata; reportul se face proporţional cu lungimea liniilor lor, înscrise în ziua deschiderii contului special.
§ 5. Statul care a denunţat convenţia poate deveni din nou stat membru prin aderare, dacã a plãtit sumele pentru care este debitor.
§ 6. Organizaţia percepe o remuneraţie pentru a acoperi cheltuielile speciale care rezulta din activitãţile prevãzute la art. 9 § 2 l) la n); în cazurile prevãzute la art. 9 § 2 l) şi m), aceasta remuneraţie este fixatã de comitetul administrativ, la propunerea oficiului central; în cazul prevãzut la art. 9 § 2 n) se aplica art. 15 § 2.
§ 7. Concordanta scriptelor şi pieselor contabile este verificata de cãtre guvernul elvetian, care prezintã un raport comitetului administrativ.

TITLUL III
Arbitrajul

ART. 12
Competenta
§ 1. Litigiile dintre statele membre, izvorite din interpretarea sau din aplicarea convenţiei, precum şi litigiile dintre statele membre şi organizaţie, izvorite din interpretarea sau din aplicarea Protocolului asupra privilegiilor şi imunitãţilor, pot, la cererea uneia dintre pãrţi, sa fie supuse unui tribunal arbitral. Pãrţile determina în mod liber compunerea tribunalului arbitral şi procedura arbitralã.
§ 2. Litigiile:
a) între întreprinderile de transport;
b) între întreprinderile de transport şi beneficiari;
c) între beneficiari, izvorite din aplicarea Regulilor uniforme CIV şi a Regulilor uniforme CIM, dacã nu au fost rezolvate prin buna înţelegere sau supuse deciziei tribunalelor ordinare, pot, prin acordul pãrţilor interesate, sa fie supuse unui tribunal arbitral.
Art. 13 la 16 se aplica pentru compunerea tribunalului arbitral şi pentru procedura arbitralã.
§ 3. Fiecare stat poate, în momentul cînd semneazã convenţia sau depune instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa îşi rezerve dreptul de a nu aplica în totalitate sau în parte dispoziţiile § 1 şi ale § 2.
§ 4. Fiecare stat care a fãcut o rezerva la aplicarea § 3 poate sa renunţe la ea, în orice moment, informind guvernul depozitar. Renunţarea la rezerva îşi produce efectul la o luna de la data la care guvernul depozitar o aduce la cunostinta statelor.
ART. 13
Compromisul. Grefa
Pãrţile încheie un compromis, cuprinzînd îndeosebi:
a) obiectul litigiului;
b) compunerea tribunalului şi termenele convenite pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;
c) locul convenit ca sediu al tribunalului.
Compromisul trebuie sa fie comunicat oficiului central, care îşi asuma funcţiunile de grefa.
ART. 14
Arbitrii
§ 1. O lista de arbitri este stabilitã şi ţinuta la zi de oficiul central. Fiecare stat membru poate sa înscrie pe lista de arbitri doi dintre supusii sãi, specialişti în dreptul internaţional al transporturilor.
§ 2. Tribunalul arbitral se compune din unu, trei sau cinci arbitri, în conformitate cu compromisul.
Arbitrii sînt aleşi dintre persoanele care figureazã pe lista menţionatã la § 1. Cu toate acestea, atunci cînd compromisul prevede cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi poate alege un arbitru care nu figureazã pe lista.
În cazul cînd compromisul prevede un arbitru unic, acesta este ales printr-un acord comun al pãrţilor.
Cînd compromisul prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre pãrţi alege unu sau doi arbitri, dupã caz; aceştia desemneazã de comun acord pe al treilea sau pe al cincilea arbitru, care prezideazã tribunalul arbitral.
În caz de dezacord între pãrţi asupra desemnãrii arbitrului unic sau între arbitrii aleşi asupra celui de-al treilea sau al cincilea arbitru, aceasta desemnare se face de cãtre directorul general al oficiului central.
§ 3. Arbitrul unic, al treilea sau al cincilea arbitru trebuie sa fie de o alta naţionalitate decît cea a pãrţilor, în afarã de cazul cînd acestea sînt de aceeaşi naţionalitate.
Intervenţia în litigiu a unui terţ rãmîne fãrã efect asupra compunerii tribunalului arbitral.
ART. 15
Procedura. Cheltuielile
§ 1. Tribunalul arbitral stabileşte procedura de urmat, ţinînd seama în special de urmãtoarele dispoziţii:
a) el cerceteazã şi judeca motivele pe baza elementelor furnizate de pãrţi, fãrã sa fie legat, atunci cînd este chemat sa statueze în drept, de interpretarile acestora;
b) el nu poate sa acorde mai mult sau altceva decît ceea ce este cerut în concluziile reclamantului, nici mai puţin decît ceea ce pîrîtul a recunoscut ca datoreazã;
c) hotãrîrea arbitralã, temeinic motivatã, se redacteazã de tribunalul arbitral şi se comunica pãrţilor prin oficiul central;
d) fãrã o dispoziţie contrarã de drept imperativ al locului unde se afla sediul tribunalului arbitral şi sub rezerva unui acord contrar al pãrţilor, hotãrîrea arbitralã este definitiva.
§ 2. Onorariile arbitrilor sînt stabilite de directorul general al oficiului central. Hotãrîrea arbitralã fixeazã spezele şi cheltuielile şi decide repartizarea lor între pãrţi, precum şi a onorariilor arbitrilor.
ART. 16
Prescripţia. Forta executorie
§ 1. Folosirea procedurii arbitrale are, în ceea ce priveşte întreruperea prescripţiei, acelaşi efect ca şi cel prevãzut de dreptul material aplicabil pentru intentarea acţiunii înaintea judecãtorului ordinar.
§ 2. Hotãrîrea tribunalului arbitral impotriva întreprinderilor de transport sau a beneficiarilor dobîndeşte forta executorie în fiecare dintre statele membre dupã îndeplinirea formalitãţilor prescrise în statul unde executarea trebuie sa aibã loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisã.

TITLUL IV
Dispoziţii diverse

ART. 17
Acoperirea creanţelor neplãtite între întreprinderi de transport
§ 1. Borderourile de creanţe, izvorite din transporturile supuse regulilor uniforme şi rãmase neplãtite, pot fi adresate de întreprinderea de transport creditoare oficiului central, pentru a facilita încasarea; în acest scop, oficiul central someaza întreprinderea de transport debitoare sa plãteascã suma datoratã sau sa comunice motivele refuzului sau de plata.
§ 2. Dacã oficiul central apreciazã ca motivele refuzului sînt suficient de întemeiate, el propune pãrţilor sa se judece fie în fata judecãtorului competent, fie în fata tribunalului arbitral, în conformitate cu art. 12 § 2.
§ 3. Dacã oficiu1 central apreciazã ca intreaga suma sau o parte din ea este în mod real datoratã, el poate, dupã ce eventual a consultat un expert, sa declare ca întreprinderea de transport debitoare este obligatã sa verse creanta oficiului central în totalitate sau în parte; suma astfel vãrsatã trebuie sa ramina consemnatã pînã la hotãrîrea definitiva asupra fondului a judecãtorului competent sau a tribunalului arbitral.
§ 4. Dacã întreprinderea nu vãrsa, în termen de 15 zile, suma stabilitã de oficiul central, acesta adreseazã o noua somaţie de plata, cu indicarea consecinţelor refuzului.
§ 5. Dacã aceasta noua somaţie de plata rãmîne fãrã rezultat timp de 2 luni, oficiul central adreseazã statului membru de care depinde întreprinderea un aviz motivat, invitindu-l sa ia mãsuri şi, în special, sa examineze dacã trebuie sa menţinã pe lista liniilor pe cele ale acestei întreprinderi.
§ 6. Dacã statul membru declara ca, în pofida neplatii, menţine înscrierea liniilor acestei întreprinderi sau dacã nu da rãspuns timp de 6 saptamini la comunicarea oficiului central, el este considerat, de plin drept, ca garanteazã regularizarea tuturor creanţelor care rezulta din transporturile supuse regulilor uniforme.
ART. 18
Hotãrîri judecãtoreşti. Sechestre. Cauţiuni
§ 1. Cînd hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate în temeiul dispoziţiilor convenţiei, în contradictoriu sau în lipsa, de cãtre judecãtorul competent, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele dobîndesc forta executorie în fiecare dintre celelalte state membre dupã îndeplinirea formalitãţilor prescrise în statul unde executarea trebuie sa aibã loc. Revizuirea fondului litigios nu este admisã.
Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor judecãtoreşti care nu sînt decît provizoriu executorii, nici condamnãrilor la daune-interese care ar fi pronunţate, în afarã de cheltuieli, contra unui reclamant pe motivul respingerii acţiunii sale.
Primul alineat se aplica, de asemenea, tranzacţiilor judiciare.
§ 2. Creanţele izvorite dintr-un transport supus regulilor uniforme, în folosul unei întreprinderi de transport asupra unei alte întreprinderi de transport care nu depinde de acelaşi stat membru, nu pot fi oprite decît în baza unei hotãrîri pronunţate de instanta judecãtoreascã a statului membru de care depinde inteprinderea titulara a ceantelor de poprit.
§ 3. Materialul rulant al caii ferate, precum şi obiectele de orice fel care servesc la transport şi aparţin acesteia, cum sînt containerele, rechizitele de încãrcare şi prelatele, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritoriu decît acela al statului membru de care depinde calea feratã proprietara, decît în baza unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest stat.
Vagoanele particulare, precum şi obiectele de orice fel care servesc la transport, conţinute de vagoane şi aparţinînd proprietarului vagonului, nu pot fi sechestrate, pe un alt teritotiu decît acela al statului de domiciliu al proprietarului, decît în baza unei hotãrîri pronunţate de autoritatea judecãtoreascã din acest stat.
§ 4. Cauţiunea pentru garantarea plãţii cheltuielilor de judecata nu poate fi pretinsa cu prilejul acţiunilor judecãtoreşti întemeiate pe convenţie.

TITLUL V
Modificarea convenţiei

ART. 19
Competenta
§ 1. Statele membre adreseazã propunerile lor de modificare a convenţiei oficiului central, care le aduce, imediat la cunostinta statelor membre.
§ 2. Adunarea generalã hotãrãşte asupra propunerilor de modificare care se referã la dispoziţiile convenţiei neprevãzute la § 3 şi § 4.
Înscrierea unei propuneri de modificare pe ordinea de zi a unei sesiuni a adunãrii generale trebuie sa întruneascã acordul unei treimi a statelor membre.
Sesizatã cu o propunere de modificare, adunarea generalã poate sa hotãrascã, cu majoritatea prevãzutã la art. 6 § 5, ca o astfel de propunere prezintã un caracter de strinsa legatura cu una sau mai multe dispoziţii a cãror modificare intra în competenta comisiei de revizuire în conformitate cu § 3. În acest caz, adunarea generalã are dreptul de a hotãrî, de asemenea, asupra modificãrii acesteia sau acestor dispoziţii.
§ 3. Sub rezerva hotãrîrilor adunãrii generale luate conform § 2 alin. 3, comisia de revizuire hotãrãşte asupra propunerilor de modificare care se referã la dispoziţiile enumerate mai jos.
a) Regulile uniforme CIV:
- art. 1 § 3; art. 4 § 2; art. 5 (fãrã § 2), 6, 9 la 14, 15 (fãrã § 6), 16 la 21, 22 § 3; art. 23 la 25, 37, 43 (fãrã § 2 şi § 4), 48, 49, 56 la 58, 61;
- sumele exprimate în unitãţi de cont la art. 30, 31, 38, 40 şi 41, cînd modificarea vizeazã o majorare a acestor sume;
b) Regulile uniforme CIM:
- art. 1 § 2; art. 3 § 2 la § 5; art. 4, 5, 6 (fãrã § 3), 7, 8, 11 la 13, 14 (fãrã § 7), 15 la 17, 19 (fãrã § 4), 20 (fãrã § 3), 21 la 24, 25 (fãrã § 3), 26 (fãrã § 2), 27, 28, § 3 şi § 6; art. 29, 30 (fãrã § 3), 31, 32 (fãrã § 3), 33 (fãrã § 5), 34, 38, 39, 41, 45, 4B, 47 (fãrã § 3), 48 (în mãsura în care nu este vorba decît de a se efectua o adaptare la dreptul de transport internaţional maritim), 52, 53, 59 la 61, 64, 65;
- suma exprimatã în unitãţi de cont la art. 40, cînd modificarea vizeazã o majorare a acestei sume;
- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II;
- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III;
- Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV.
§ 4. Comisia de experţi hotãrãşte asupra propunerilor de modificare care se referã la dispoziţiile Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la Regulile uniforme CIM.
ART. 20
Hotãrîrile adunãrii generale
§ 1. Modificãrile hotãrîte de adunarea generalã se consemneazã într-un protocol semnat de reprezentanţii statelor membre. Acest protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun cît mai curînd posibil guvernului depozitar.
§ 2. Cînd protocolul a fost ratificat, acceptat sau aprobat de mai mult de doua treimi din statele membre, intrarea în vigoare a hotãrîrilor are loc la expirarea termenului fixat de adunarea generalã.
§ 3. Aplicarea regulilor uniforme CIV şi CIM se suspenda din momentul intrãrii în vigoare a hotãrîrilor, pentru traficul cu şi între statele membre care nu au depus încã instrumentul lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, o luna înainte de data prevãzutã pentru aceasta intrare în vigoare. Oficiul central notifica statelor membre aceasta suspendare; aceasta ia sfîrşit la expirarea unei luni de la data notificãrii de cãtre oficiul central a ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii sus-numitelor hotãrîri de cãtre statele în cauza.
Aceasta suspendare nu are efect pentru statele membre care au comunicat oficiului central ca aplica, fãrã a avea depuse instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aprobare, modificãrile hotãrîte de adunarea generalã.
ART. 21
Hotãrîrile comisiilor
§ 1. Modificãrile hotãrîte de comisii sînt notificate statelor membre de oficiul central.
§ 2. Aceste hotãrîri intra în vigoare, pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a douasprezecea luni care urmeazã celei în cursul cãreia oficiul central le-a notificat statelor membre, dacã o treime din statele membre nu formuleazã obiecţiuni într-un termen de 4 luni de la data notificãrii.
Cu toate acestea, dacã un stat membru formuleazã obiecţiuni impotriva unei hotãrîri a comisiei de revizuire în termen de 4 luni şi denunta convenţia cel mai tirziu cu 2 luni înainte de data prevãzutã pentru intrarea în vigoare a hotãrîrii, aceasta nu intra în vigoare decît în momentul în care denunţarea de cãtre statul interesat are efect.

TITLUL VI
Dispoziţii finale

ART. 22
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea convenţiei
§ 1. Convenţia rãmîne deschisã la Berna, pe lîngã guvernul elvetian, pînã la 31 decembrie 1980, pentru semnare de cãtre statele care au fost invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinarã a convenţiilor CIM şi CIV.
§ 2. Convenţia este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se depun guvernului elvetian, guvern depozitar.
ART. 23
Aderarea la convenţie
§ 1. Statele care, invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinarã a convenţiilor CIM şi CIV, nu au semnat convenţia în termenul stabilit la art. 22 § 1, pot totuşi notifica aderarea lor la convenţie înainte de intrarea sa în vigoare. Instrumentul de aderare se depune guvernului depozitar.
§ 2. Orice stat care doreşte sa adere la convenţie dupã intrarea sa în vigoare adreseazã guvernului depozitar o cerere şi o nota asupra situaţiei întreprinderilor sale de transport feroviar, din punct de vedere al transporturilor internaţionale. Guvernul depozitar le comunica statelor membre şi oficiului central.
Cererea este admisã de plin drept 6 luni dupã comunicarea de mai sus, dacã cinci state membre nu au formulat guvernului depozitar opunerea lor. Guvernul depozitar avizeazã statul interesat, precum şi statele membre şi oficiul central. Noul stat membru se conformeazã fãrã amînare dispoziţiilor art. 10.
În caz de opunere, guvernul depozitar supune cererea de aderare adunãrii generale, care hotãrãşte asupra ei. Dupã depunerea instrumentului de aderare, aceasta are efect din prima zi a celei de-a doua luni care urmeazã celei în cursul cãreia oficiul central a notificat statelor membre lista liniilor noului stat membru.
§ 3. Orice aderare la convenţie nu poate sa priveasca decît convenţia şi modificãrile sale atunci în vigoare.
ART. 24
Intrarea în vigoare a convenţiei
§ 1. Cînd instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare au fost depuse de cincisprezece state, guvernul depozitar ia legatura cu guvernele interesate în vederea convenirii intrãrii în vigoare a convenţiei.
§ 2. Intrarea în vigoare a convenţiei antreneaza abrogarea convenţiilor internaţionale privind transportul pe cãile ferate al mãrfurilor (CIM) şi cãlãtorilor şi bagajelor (CIV) din 7 februarie 1970, precum şi Convenţia adiţionalã la CIV privind rãspunderea caii ferate pentru moartea şi ranirea cãlãtorilor, din 26 februarie 1966.
ART. 25
Denunţarea convenţiei
Orice stat membru care doreşte sa denunţe convenţia avizeazã guvernul depozitar. Denunţarea are efect la 31 decembrie al anului urmãtor.
ART. 26
Funcţiile guvernului depozitar
Guvernul depozitar avizeazã statele invitate la a opta conferinţa de revizuire ordinarã a convenţiilor CIM şi CIV, celelalte state care au aderat la convenţie, precum şi oficiul central asupra:
a) semnãrii convenţiei, depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare şi notificãrilor de denunţare;
b) datei la care convenţia intra în vigoare în aplicarea art. 24;
c) depunerii instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aprobare a protocoalelor vizate la art. 20.
ART. 27
Rezerve la convenţie
Rezerve la convenţie nu sînt admise decît dacã sînt prevãzute de aceasta.
ART. 28
Textele convenţiei
Convenţia este încheiatã şi semnatã în limba franceza.
La textul francez sînt alãturate traduceri oficiale în limbile germanã, engleza, arabã, italiana şi olandeza.
Numai textul francez este hotaritor.
Drept care, subsemnaţii autorizaţi cum se cuvine de guvernele respective au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Berna la noua mai una mie noua sute optzeci, într-un singur exemplar original în limba franceza, care rãmîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene. O copie certificatã conformã va fi remisã fiecãruia dintre statele membre.


PROTOCOL
asupra privilegiilor şi imunitãţilor Organizaţiei interguvernamentale pentru transporturile internaţionale feroviare (OTIF)*)

-----------
*) Traducere.

ART. 1
§ 1. În cadrul activitãţilor sale oficiale, organizaţia beneficiazã de imunitate de jurisdicţie şi de execuţie, în afarã de urmãtoarele cazuri:
a) în mãsura în care organizaţia ar fi renunţat în mod expres la o astfel de imunitate într-un caz special;
b) în caz de acţiune civilã pentru daune-interese, intentatã de cãtre un terţ, referitoare la un accident cauzat de un autovehicul sau orice alt mijloc de transport aparţinînd organizaţiei sau circulind în contul sau, sau în caz de infracţiune la reglementãrile de circulaţie care privesc mijlocul de transport menţionat mai sus;
c) în caz de cerere reconvenţionalã legatã direct de o procedura initiata cu titlu principal de organizaţie;
d) în caz de poprire, ordonatã prin decizie judiciarã pentru indemnizaţii, salarii şi alte onorarii datorate de organizaţie unui membru din personalul sau.
§ 2. Averile şi bunurile organizaţiei, oricare ar fi locul unde se afla, beneficiazã de imunitate în privinta oricãrei forme de rechiziţie, confiscare, sechestru şi alta forma de poprire sau de constringere, în afarã de cazul în care aceasta este necesarã în mod temporar pentru prevenirea accidentelor avînd drept cauza autovehicule aparţinînd organizaţiei sau circulind în contul acesteia şi anchetele la care pot da naştere aceste accidente. Totuşi, dacã este necesarã o expropriere pentru scopuri de utilitate publica, trebuie sa se ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru ca aceasta sa nu constituie un obstacol în exercitarea activitãţii organizaţiei şi sa se plãteascã o despãgubire prealabilã, prompta şi corespunzãtoare.
§ 3. Fiecare stat membru exonereaza organizaţia, bunurile şi veniturile sale, pentru exercitarea activitãţilor sale oficiale, de impozite directe. Dacã se fac sau se folosesc de organizaţie cumpãrãri sau servicii de o valoare importanta, care sînt strict necesare pentru exercitarea activitãţii oficiale a organizaţiei şi dacã preţul acestor cumpãrãri sau servicii cuprinde taxe sau drepturi, se iau hotãrîri corespunzãtoare de cãtre statele membre, de fiecare data cînd este posibil, în vederea exonerarii de taxe sau drepturi de acest fel în vederea rambursarii sumei lor.
Nu se acorda nici o exonerare în ceea ce priveşte impozitele şi taxele care nu constituie decît simpla remunerare a serviciilor aduse.
Produsele importate sau exportate de organizaţie şi strict necesare pentru exercitarea activitãţilor sale oficiale sînt exonerate de toate drepturile şi taxele percepute la import sau la export.
Nu se acorda nici o exonerare, în baza acestui articol, în ceea ce priveşte cumpãrãrile şi importurile de bunuri sau furnizarea de servicii destinate nevoilor proprii ale membrilor personalului organizaţiei.
§ 4. Bunurile dobîndite sau importate în conformitate cu § 3 nu pot fi vîndute, nici cedate, nici utilizate altfel decît în condiţiile fixate de statele membre care au acordat exonerarile.
§ 5. Activitãţile oficiale ale organizaţiei vizate prin prezentul protocol sînt activitãţile care rãspund scopurilor definite la art. 2 din convenţie.
ART. 2
§ 1. Organizaţia poate sa primeascã şi sa detina orice fel de fonduri, devize, numerar sau valori mobiliare; ea poate sa dispunã în mod liber asupra lor pentru orice scop prevãzut de convenţie şi sa aibã conturi în orice fel de moneda în mãsura necesarã pentru îndeplinirea obligaţiilor sale.
§ 2. Pentru comunicãrile sale oficiale şi transferul tuturor documentelor sale, organizaţia beneficiazã de un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat de fiecare stat membru altor organizaţii internaţionale comparabile.
ART. 3
Reprezentanţii statelor membre se bucura, în exercitarea funcţiilor lor şi pe durata cãlãtoriilor lor în interes de serviciu, de urmãtoarele privilegii şi imunitãţi pe teritoriul fiecãrui stat membru:
a) imunitate de jurisdicţie, chiar dupã terminarea misiunii lor, pentru actele, inclusiv cuvintele şi scrierile lor, îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor; aceasta imunitate nu este totuşi valabilã în caz de pagube rezultind dintr-un accident cauzat de un autovehicul sau orice alt mijloc de transport aparţinînd unui reprezentant al unui stat sau condus de el sau în caz de infracţiune la reglementãrile de circulaţie care privesc mijlocul de transport menţionat mai sus;
b) imunitate de arestare şi de detenţiune preventivã, în afarã de cazul de flagrant delict;
c) imunitate de sechestru al bagajelor lor personale, în afarã de cazul de flagrant delict;
d) inviolabilitate a tuturor hirtiilor lor şi documentelor oficiale;
e) scutire pentru ei înşişi şi pentru sotiile lor de orice mãsura care limiteazã intrarea şi de orice formalitate de înregistrare a strãinilor;
f) aceleaşi facilitãţi privind reglementãrile monetare sau de schimb cu cele acordate reprezentanţilor guvernelor strãine în misiune oficialã temporarã.
ART. 4
Membrii personalului organizaţiei se bucura, în exercitarea funcţiilor lor, de urmãtoarele privilegii şi imunitãţi pe teritoriul fiecãrui stat membru:
a) imunitate de jurisdicţie pentru actele, inclusiv cuvintele şi scrierile lor, îndeplinite în exercitarea funcţiilor lor şi în limitele atribuţiilor lor, chiar dupã ce au încetat sa fie în serviciul organizaţiei; aceasta imunitate nu este totuşi valabilã în caz de pagube rezultind dintr-un accident cauzat de un autovehicul sau orice alt mijloc de transport aparţinînd unui membru al personalului organizaţiei sau condus de el sau în caz de infracţiune la reglemantarile de circulaţie care privesc mijlocul de transport menţionat mai sus;
b) inviolabilitate a tuturor hirtiilor lor şi documentelor oficiale;
c) aceleaşi excepţii de la dispoziţiile care limiteazã imigrarea şi care reglementeazã înregistrarea strãinilor ca acelea recunoscute în mod general membrilor personalului organizaţiilor internaţionale; membrii familiei lor, care fac parte din gospodãria lor, se bucura de aceleaşi facilitãţi;
d) exonerarea de impozitul naţional pe venit, sub rezerva introducerii în profitul organizaţiei a unei impuneri interne asupra indemnizaţiilor, salariilor şi altor onorarii plãtite de organizaţie; totuşi, statele membre au posibilitatea de a tine cont de aceste indemnizaţii, salarii şi onorarii pentru calculul sumei impozitului de perceput asupra veniturilor din alte surse; statele membre nu sînt obligate sa aplice aceasta exonerare fiscalã indemnizaţiilor şi pensiilor, rentelor de întreţinere plãtite de organizaţie foştilor membri ai personalului sau, sau celor în drept în locul lor;
e) în ceea ce priveşte reglementãrile de schimb, aceleaşi privilegii ca cele recunoscute în mod general membrilor personalului organizaţiilor internaţionale;
f) în perioada de criza internationala, aceleaşi facilitãţi de repatriere pentru ei şi membrii familiei lor care fac parte din gospodãria lor ca cele recunoscute în mod general membrilor personalului organizaţiilor internaţionale.
ART. 5
Experţii la care face apel organizaţia, cînd exercita funcţii pe lîngã organizaţie sau îndeplinesc misiuni pentru aceasta din urma, se bucura de urmãtoarele privilegii şi imunitãţi, în mãsura în care acestea le sînt necesare pentru exercitarea funcţiilor lor, inclusiv în timpul cãlãtoriilor efectuate în exercitarea acestor funcţii sau în cursul acestor misiuni:
a) imunitate de jurisdicţie pentru actele, inclusiv cuvintele şi scrierile lor, îndeplinite de ei în exercitarea funcţiilor lor; aceasta imunitate nu este totuşi valabilã în caz de pagube rezultind dintr-un accident cauzat de un autovehicul sau orice alt mijloc de transport aparţinînd unui expert sau condus de el sau în caz de infracţiune la reglementãrile de circulaţie care privesc mijlocul de transport menţionat mai sus; experţii continua sa beneficieze de aceasta imunitate chiar dupã încetarea funcţiilor lor pe lîngã organizaţie;
b) inviolabilitate a tuturor hirtiilor lor şi documentelor oficiale;
c) facilitãţi de schimb necesare transferului remunerãrii lor;
d) aceleaşi facilitãţi, în ceea ce priveşte bagajele personale, cu cele acordate reprezentanţilor guvernelor strãine în misiune oficialã temporarã.
ART. 6
§ 1. Privilegiile şi imunitãţile prevãzute de acest protocol sînt instituite exclusiv pentru a asigura, în toate împrejurãrile, libera funcţionare a organizaţiei şi independenta completa a persoanelor cãrora le sînt acordate. Autoritãţile competente ridica orice imunitate în toate cazurile cînd menţinerea sa este susceptibilã de a impiedica acţiunea justiţiei şi cînd ea poate fi ridicatã fãrã sa pricinuiasca un prejudiciu la realizarea obiectivului pentru care ea a fost acordatã.
§ 2. Autoritãţile competente conform § 1 sînt:
- statele membre, pentru reprezentanţii lor;
- comitetul administrativ, pentru directorul general;
- directorul general, pentru ceilalţi membri ai personalului, precum şi pentru experţii la care organizaţia face apel.
ART. 7
§ 1. Nici una dintre dispoziţiile din acest protocol nu poate afecta dreptul pe care îl are fiecare stat membru de a lua toate mãsurile necesare în interesul securitãţii sale publice.
§ 2. Organizaţia coopereazã tot timpul cu autoritãţile competente ale statelor membre, cu scopul de a facilita o buna administrare a justiţiei, de a asigura respectarea legilor şi reglementãrilor statelor membre interesate şi de a impiedica orice abuz la care ar putea da loc privilegiile şi imunitãţile prevãzute în acest protocol.
ART. 8
Nici un stat membru nu este obligat sa acorde privilegiile şi imunitãţile menţionate în acest protocol:
- la art. 3, cu excepţia lit. d);
- la art. 4, cu excepţia lit. a), b) şi d);
- la art. 5, cu excepţia lit. a) şi b), propriilor sãi cetãţeni sau persoanelor care au resedinta permanenta în acest stat.
ART. 9
Organizaţia poate încheia cu unu sau mai multe state membre înţelegeri complementare în vederea aplicãrii dispoziţiilor acestui protocol în ceea ce priveşte acest stat membru sau aceste state membre, precum şi alte înţelegeri, în vederea asigurãrii bunei funcţionari a organizaţiei.

Apendicele A la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980.

REGULI UNIFORME
privind contractul de transport internaţional feroviar al cãlãtorilor şi bagajelor (CIV)*)

---------------
*) Traducere.

TITLUL I
Generalitali

ART. 1
Sfera de aplicare
§ 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute la art. 2, 3 şi 33, regulile uniforme se aplica tuturor transporturilor de cãlãtori şi de bagaje efectuate cu titluri de transport internaţionale întocmite pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevãzutã la art. 3 şi 10 ale convenţiei.
Regulile uniforme se aplica, de asemenea, în ceea ce priveşte responsabilitatea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, insotitorilor transporturilor efectuate în conformitate cu Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mãrfurilor (CIM).
§ 2. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se elibereazã titluri de transport internaţionale.
§ 3. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: staţiile feroviare, porturile serviciilor de navigaţie şi orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
ART. 2
Excepţii de la sfera de aplicare
§ 1. Transporturile la care statia de plecare şi statia de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme:
a) dacã liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a statului de plecare, sau
b) dacã statele sau cãile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaţionale.
§ 2. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi transporturile între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui alt treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a unuia din aceste trei state şi dacã legile şi regulamentele nici unuia din aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale feratã.
ART. 3
Rezerva cu privire la rãspunderea în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor
§ 1. Fiecare stat poate, în momentul în care semneazã convenţia sau depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa-şi rezerve dreptul de a nu aplica cãlãtorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau ansamblul dispoziţiilor relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în acest stat.
§ 2. Fiecare stat care a fãcut rezerva de mai sus poate sa renunţe la ea în orice moment informind guvernul depozitar. Renunţarea la rezerva îşi produce efectele la o luna dupã data la care guvernul elvetian o aduce la cunostinta statelor.
ART. 4
Obligaţia de a transporta
§ 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile regulilor uniforme, orice transport de cãlãtori şi de bagaje, cu condiţia ca:
a) cãlãtorul sa se conformeze regulilor uniforme, dispoziţiilor complementare şi tarifelor internaţionale;
b) transportul sa fie posibil cu personalul şi mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului;
c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu le poate evita şi a cãror inlaturare nu depinde de ea.
§ 2. Cînd autoritatea competenta a decis ca serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, aceste mãsuri trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi cãilor ferate; acestea informeazã cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor.
§ 3. Orice abatere sãvîrşitã de calea feratã de la acest articol poate sa dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat.
ART. 5
Tarife. Înţelegeri speciale
§ 1. Tarifele internaţionale trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport şi al taxelor accesorii şi, dacã este cazul, condiţiile de convertire a monedelor.
Condiţiile prevãzute de tarifele internaţionale nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres.
§ 2. Tarifele internaţionale trebuie sa fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii.
§ 3. Cãile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în mãsura în care condiţii asemãnãtoare sînt acordate cãlãtorilor care se gãsesc în situaţii asemãnãtoare.
Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învãţãmînt.
Publicarea mãsurilor luate potrivit primului şi celui de-al doilea alineat nu este obligatorie.
§ 4. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţea de plecare sau de destinaţie. Aceste tarife şi modificãrile lor intra în vigoare la data indicatã la publicarea lor. Majorãrile tarifelor şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase condiţiile de transport prevãzute de aceste tarife intra în vigoare cel mai devreme dupã şase zile de la publicarea lor.
Modificãrile aduse tarifului de transport şi taxelor accesorii prevãzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificãrile de greşeli evidente, intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor.
§ 5. În fiecare statie deschisã traficului internaţional, cãlãtorul poate sa ia cunostinta de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea în care se indica preţurile biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzãtoare pentru bagaje.
ART. 6
Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor
§ 1. Unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã dupã metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii.
§ 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, se calculeazã în modul stabilit de acest stat.
Acest calcul trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1.
§ 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui legislaţie nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este consideratã ca fiind egala cu trei franci aur.
Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900.
Convertirea francului aur trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1.
§ 4. Statele, în cele 3 luni care urmeazã intrãrii în vigoare a convenţiei şi de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naţionale în raport cu unitatea de cont, comunica oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3.
Oficiul central notifica aceste informaţii statelor.
§ 5. Calea feratã trebuie sa publice cursurile la care:
a) efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, plãtibile în moneda tarii (curs de convertire);
b) accepta la plata monede strãine (curs de acceptare).
ART. 7
Dispoziţii complementare
§ 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziţii complementare pentru executarea regulilor uniforme.
Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres.
§ 2. Dispoziţiile complementare intra în vigoare şi se publica în formele prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Dispoziţiile complementare şi intrarea lor în vigoare se comunica oficiului central.
ART. 8
Dreptul naţional
§ 1. În lipsa unor prevederi în regulile uniforme, în dispoziţiile complementare şi în tarifale internaţionale se aplica dreptul naţional.
§ 2. Prin drept naţional se înţelege dreptul statului în care cel îndreptãţit îşi valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
§ 3. Pentru aplicarea dispoziţiilor relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, dreptul naţional este acela al statului pe al cãrui teritoriu s-a produs accidentul survenit cãlãtorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

TITLUL II
Contractul de transport

CAP. 1
Transportul de cãlãtori

ART. 9
Mersurile de tren şi utilizarea trenurilor
§ 1. Calea feratã trebuie sa aducã la cunostinta publicului mersul trenurilor într-un mod corespunzãtor.
§ 2. Mersurile de tren sau tarifele trebuie sa indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase de vagoane.
ART. 10
Excluderea de la transport. Admiterea condiţionatã
§ 1. Sînt excluse de la transport sau pot fi excluse de la transport în parcurs:
a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile în vigoare în fiecare stat; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a tarifului biletului lor, nici a tarifului pe care l-au plãtit pentru transportul babajelor lor;
b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor, dacã pentru acestea nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li se poate pune la dispoziţie contra plata. Cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnaivit pe parcurs trebuie sa fie transportate cel puţin pînã la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare: tariful cãlãtoriei li se restituie în conformitate cu art. 25, dupã scãderea partii corespunzãtoare parcursului efectuat; dacã este cazul se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor.
§ 2. Transportul persoanelor care suferã de boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa acestora, de legile şi regulamentele fiecãrui stat.
ART. 11
Biletele
§ 1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional trebuie sa poarte semnul CIV. Cu titlu tranzitoriu se admite semnul @.
§ 2. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între cãile ferate determina forma şi conţinutul biletelor, precum şi limba şi caracterele în care acestea trebuie sa fie tipãrite şi completate.
§ 3. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, biletele trebuie sa conţinã:
a) staţiile de plecare şi de destinaţie;
b) itinerarul: dacã este permisã folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta posibilitate trebuie sa fie menţionatã;
c) categoria de tren şi clasa vagonului;
d) preţul transportului;
e) prima zi de valabilitate;
f) durata valabilitãţii.
§ 4. Carnetele de cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul regulilor uniforme, un bilet unic.
§ 5. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, un bilet se poate ceda numai dacã nu este nominal şi cãlãtoria nu a fost începutã.
§ 6. Cãlãtorul este obligat sa se asigure, la primirea biletului, ca acesta a fost întocmit potrivit indicaţiilor sale.
§ 7. Durata de valabilitate a biletelor şi întreruperile în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale.
ART. 12
Dreptul la transport. Cãlãtorul fãrã bilet valabil
§ 1. Cãlãtorul trebuie sa aibã de la începutul cãlãtoriei un bilet valabil; el este obligat sa îl pãstreze în tot cursul cãlãtoriei şi, dacã i se cere, sa îl prezinte oricãrui agent al caii ferate însãrcinat cu controlul şi sa îl predea la sfîrşitul cãlãtoriei.
Tarifele internaţionale pot prevedea excepţii.
§ 2 Biletele cãrora li s-a adus o modificare nepermisã nu sînt valabile şi sînt retrase de agenţii caii ferate însãrcinaţi cu controlul.
§ 3. Cãlãtorul care nu poate sa prezinte un bilet valabil este obligat sa plãteascã, în afarã de tariful cãlãtoriei, o suprataxa calculatã în conformitate cu reglementãrile caii ferate care pretinde plata suprataxei.
§ 4. Cãlãtorul care refuza plata imediata a tarifului cãlãtoriei sau a suprataxei poate sa fie exclus de la transport. Cãlãtorul exclus de la transport nu poate pretinde ca bagajele sale sa-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie.
ART. 13
Reducerea de preţ pentru copii
§ 1. Pînã la virsta de 5 ani împliniţi, copii pentru care nu se cere loc separat sînt transportaţi gratuit şi fãrã bilet.
§ 2. Copiii în virsta mai mare de 5 ani pînã la 10 ani împliniţi şi copii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu tarife reduse. Acestea nu pot depãşi jumãtate din tarifele percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor trenuri sau anumitor vagoane, fãrã a se renunţa la rotunjirea sumelor efectuatã în conformitate cu prescripţiile aplicabile la calea feratã care elibereazã biletul.
Aceasta reducere nu este obligatoriu aplicabilã la tarifele biletelor care cuprind deja o alta reducere, fata de tariful normal al biletului simplu.
§ 3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadã limite de virsta diferite de cele prevãzute la § 1 şi § 2, în mãsura în care aceste limite nu sînt inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea de transport prevãzutã la § 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicãrii tarifelor reduse prevãzute la § 2.
ART. 14
Ocuparea locurilor
§ 1. Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin prescripţiile aplicabile de calea feratã.
§ 2. În condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale, cãlãtorul poate sa utilizeze un loc într-o clasa superioarã sau un tren de o categorie superioarã celor indicate pe bilet, ori poate cere sa i se modifice itinerarul.
ART. 15
Introducerea coletelor de mina şi a animalelor în vagoanele de cãlãtori
§ 1. Cãlãtorul poate sa ia cu el în vagoanele de cãlãtori, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (colete de mina).
Fiecare cãlãtor nu dispune pentru coletele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa sau de un alt spaţiu corespunzãtor cînd vagoanele sînt de un tip special, mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje.
§ 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de cãlãtori:
a) materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 18 e), în afarã excepţiilor prevãzute în dispoziţiile complementare sau tarife;
b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze cãlãtorii ori sa cauzeze o paguba;
c) obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu permit sa fie introduse în vagoanele de cãlãtori;
d) animalele vii, în afarã excepţiilor prevãzute în dispoziţiile complementare sau tarife.
§ 3. Tarifele internaţionale pot sa prevadã în ce condiţii obiectele introduse în vagoanele de cãlãtori, contrar dispoziţiilor de la § 1 şi § 2 b), sînt totuşi transportate ca bagaje sau colete de mina.
§ 4. Calea feratã are dreptul sa se asigure, în prezenta cãlãtorului, de natura obiectelor introduse în vagoanele de cãlãtori, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile § 2 a), b) şi d). Dacã nu este posibil sa se identifice persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificãrii, calea feratã efectueazã verificarea în prezenta a doi martori strãini de calea feratã.
§ 5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care cãlãtorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afarã de cazul în care el nu poate sa facã acest lucru datoritã faptului ca se gãseşte într-un vagon de tip special arãtat la § 1.
§ 6. Cãlãtorul este rãspunzãtor de orice paguba cauzatã de obiectele sau animalele pe care le ia cu el în vagon, în mãsura în care nu dovedeşte ca paguba a fost cauzatã din vina caii ferate, din vina unui terţ sau în împrejurãri pe care cãlãtorul nu putea sa le evite şi ale cãror consecinţe nu le putea inlatura.
Aceasta dispoziţie nu influenţeazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã potrivit art. 26.
ART. 16
Pierderea legãturii. Suprimari de trenuri
§ 1. Cînd, ca urmarea intirzierii unui tren, se pierde legatura cu un alt tren sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau sau pe o parte a acestuia, iar cãlãtorul vrea sa-şi continue cãlãtoria, calea feratã este obligatã sa îl transporte cu coletele sale de mina şi bagajele sale, în mãsura posibilitãţilor şi fãrã nici o suprataxa, cu un tren care circula spre aceeaşi statie de destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta linie aparţinînd cãilor ferate care participa la itinerarul de transport iniţial, astfel încît sa îi permitã sa soseascã la destinaţie cu o cît mai mica intirziere.
§ 2. Calea feratã trebuie, dacã este cazul, sa certifice pe bilet ca legatura a fost pierdutã sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungeasca durata de valabilitate a biletului în mãsura necesarã şi sa îl facã valabil pe noul itinerar, pentru o clasa superioarã sau pentru un tren cu tarife mai ridicate. Cu toate acestea, tarifele sau mersurile de tren pot exclude utilizarea anumitor trenuri.

CAP. 2
Transportul de bagaje

ART. 17
Obiecte admise
§ 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele destinate scopurilor cãlãtoriei, conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj şi alte ambalaje de acest fel, precum şi aceste ambalaje.
§ 2. Tarifele internaţionale pot sa admitã ca bagaje, în anumite condiţii, animale şi obiecte nedenumite la § 1, în special autovehicule însoţite, predate la transport cu sau fãrã remorca.
§ 3. Tarifele sau mersurile de tren pot sa excludã sau sa limiteze transportul bagajelor în anumite trenuri sau anumite categorii de trenuri.
ART. 18
Obiecte excluse
Sînt excluse de la transport ca bagaje:
a) obiectele al cãror transport este interzis, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;
b) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele;
c) mãrfurile destinate comerţului;
d) obiectele voluminoase sau prea grele;
e) materiile şi obiectele periculoase, în special armele încãrcate, materiile şi obiectele explozibile sau inflamabile, toxice, radioactive sau corosive, precum şi materiile gretoase sau infectioase; tarifele internaţionale pot admite ca bagaje, în mod condiţionat, unele dintre aceste materii şi obiecte.
ART. 19
Înregistrarea şi transportul bagajelor
§ 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile cel puţin pînã la destinaţia bagajelor şi pentru itinerarul indicat pe bilete.
Dacã biletul este valabil pentru mai multe itinerarii sau dacã locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, cãlãtorul trebuie sa indice exact itinerarul de urmat sau statia pentru care trebuie sa se facã înregistrarea. Calea feratã nu rãspunde de consecinţele nerespectãrii acestei dispoziţii de cãtre cãlãtor.
§ 2. Dacã tarifele prevãd, cãlãtorul poate, în timpul duratei de valabilitate a biletului, sa facã înregistrarea bagajelor pentru întregul parcurs sau pentru anumite fracţiuni din acest parcurs.
§ 3. Tarifele stabilesc dacã şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport fãrã prezentarea de bilete sau pentru un alt itinerar decît cel menţionat pe biletul prezentat. Cînd tarifele prevãd ca pot fi admise în transport bagaje fãrã prezentarea de bilete, dispoziţiile regulilor uniforme care fixeazã drepturile şi obligaţiile cãlãtorului relativ la bagajele sale, se aplica prin analogie expeditorului de bagaje.
§ 4. Tariful de transport al bagajelor trebuie sa fie plãtit la înregistrare.
§ 5. În afarã celor de mai sus, formalitãţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite de prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare.
§ 6. Cãlãtorul poate indica în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare, trenul cu care bagajele sale trebuie sa fie expediate. Cînd cãlãtorul nu foloseşte aceasta posibilitate, transportul are loc cu primul tren corespunzãtor.
Dacã bagajele trebuie sa fie transbordate într-o statie de legatura, transportul trebuie sa aibã loc cu primul tren care asigura transportul regulat de bagaje.
Transportul bagajelor nu poate fi efectuat în condiţiile arãtate mai sus decît dacã formalitãţile cerute la plecare sau pe parcurs de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative nu se opun la aceasta.
ART. 20
Recipisa de bagaje
§ 1. La înregistrarea bagajelor se elibereazã cãlãtorului o recipisa.
§ 2. Recipisele de bagaje eliberate pentru un transport internaţional trebuie sa poarte semnul CIV. Cu titlu provizoriu, este admis semnul @.
§ 3. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între cãile ferate stabilesc forma şi conţinutul recipiselor de bagaje, precum şi limba şi caracterele în care ele trebuie sa fie tipãrite şi completate.
§ 4. În afarã excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, recipisele trebuie sa cuprindã:
a) staţiile de plecare şi de destinaţie;
b) itinerarul;
c) ziua predãrii şi trenul cu care bagajele trebuie sa fie expediate;
d) numãrul cãlãtorilor;
e) numãrul şi greutatea coletelor;
f) tariful transportului şi celelalte taxe.
§ 5. Cãlãtorul trebuie sa se asigure, la primirea recipisei de bagaje, ca aceasta a fost întocmitã potrivit indicaţiilor sale.
ART. 21
Starea, modul de prezentare, ambalajul şi marcarea bagajelor
§ 1. Coletele a cãror stare sau mod de prezentare este defectuos sau al cãror ambalaj este insuficient sau care prezintã semne evidente de avarii pot fi refuzate de calea feratã. Dacã totuşi aceasta le accepta, ea poate sa facã o menţiune corespunzãtoare pe recipisa de bagaje.
Acceptarea de cãtre cãlãtor a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este consideratã ca o dovada ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscuta de cãlãtor.
§ 2. Cãlãtorul trebuie sa indice pe fiecare colet, într-un loc foarte vizibil, în condiţii de fixare suficiente, în mod clar şi de nesters, nepermitind nici o confuzie:
a) numele sau şi adresa sa;
b) statia şi ţara de destinaţie.
Indicaţiile vechi trebuie sa fie fãcute ilizibile sau inlaturate de cãlãtor.
Calea feratã poate refuza coletele care nu poarta indicaţiile prescrise.
ART. 22
Rãspunderea cãlãtorului. Verificarea. Suprataxa
§ 1. Cãlãtorul este rãspunzãtor de toate consecinţele nerespectãrii art. 17, 18 şi 21 § 2.
§ 2. Calea feratã are dreptul, în caz de prezumptie grava de contravenţie, sa verifice dacã conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor, cînd legile şi reglementãrile statului unde verificarea trebuie sa aibã loc nu interzic acest lucru. Cãlãtorul trebuie sa fie invitat sa asiste la verificare. Dacã el nu se prezintã sau dacã nu poate fi gãsit, verificarea trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã.
§ 3. Dacã se constata o încãlcare, cãlãtorul trebuie sa plãteascã cheltuielile ocazionate de verificare.
În caz de încãlcare a art. 17 şi 18, calea feratã poate percepe o suprataxa fixatã de tarifele internaţionale, fãrã a renunţa la plata diferenţei dintre tariful de transport şi despãgubirea pentru eventualul prejudiciu.
ART. 23
Eliberarea
§ 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, dacã este cazul, în schimbul achitãrii taxelor care greveazã expediţia. Calea feratã are dreptul, dar nu este obligatã, sa verifice dacã deţinãtorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele.
§ 2. Sînt asimilate cu eliberarile cãtre deţinãtorul recipisei, cînd sînt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare:
a) remiterea bagajelor autoritãţilor vamale sau concesionare în localurile lor de expediţie sau în depozitele lor, cînd acestea nu se afla sub paza caii ferate;
b) încredinţarea pentru pãstrare de animale vii unui terţ.
§ 3. Deţinãtorul recipisei de bagaje poate sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor dupã sosirea trenului cu care bagajele trebuiau sa fie transportate, de îndatã ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacã este cazul, pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative.
§ 4. În cazul cînd nu se prezintã recipisa, calea feratã nu este obligatã sa elibereze bagajele decît aceluia care justifica dreptul sau; dacã aceasta dovada pare insuficienta, calea feratã poate cere o cauţiune.
§ 5. Bagajele se elibereazã în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinãtorului recipisei, facuta în timp util, dacã împrejurãrile permit şi dacã prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, în afarã de aceasta, dacã tarifele prevãd, în schimbul prezentãrii biletului.
§ 6. Deţinãtorul recipisei, cãruia bagajele nu îi sînt eliberate în conformitate cu § 3, poate cere sa se certifice, pe recipisa, ziua şi ora la care el a cerut eliberarea.
§ 7. La cererea celui îndreptãţit, calea feratã trebuie sa procedeze la verificarea bagajelor în prezenta sa, în vederea constatãrii unei pagube invocate de el. Cel îndreptãţit poate refuza primirea bagajelor, în cazul cînd calea feratã nu da urmare cererii sale.
§ 8. În afarã celor de mai sus, eliberarea bagajelor este efectuatã în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare.

CAP. 3
Dispoziţii comune pentru transportul de cãlãtori şi de bagaje

ART. 24
Îndeplinirea formalitãţilor administrative
Cãlãtorul trebuie sa se conformeze prescripţiilor organelor vamale sau ale altor autoritãţi administrative, atît în ceea ce priveşte persoana sa şi animalele pe care le ia cu el, cît şi controlul coletelor de mina şi al bagajelor sale. El trebuie sa asiste la acest control, în afarã excepţiilor prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Calea feratã nu este rãspunzãtoare, fata de cãlãtor, de prejudiciul rezultat din faptul ca acesta nu tine seama de aceste obligaţii.
ART. 25
Restituirea şi plata suplimentarã
§ 1. Tariful de transport se restituie, în totalitate sau în parte, cînd:
a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial;
b) datoritã lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau un tren de o categorie inferioarã celor menţionate pe bilet;
c) bagajele au fost retrase la statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara.
§ 2. Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire, sumele de restituit, precum şi taxele care trebuie scãzute din acestea.
În cazuri determinate, aceste tarife pot exclude restituirea tarifului de transport sau sa o subordoneze unor anumite condiţii.
§ 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe paragrafele precedente şi art. 10 § 1 b) este inacceptabila, dacã aceasta nu a fost prezentatã caii ferate într-un termen de 6 luni. Termenul începe sa curgã, pentru bilete, din ziua urmãtoare expirãrii valabilitãţii lor şi, pentru recipisele de bagaje, din ziua emiterii lor.
§ 4. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau perceperea tarifului de transport şi a altor taxe, suma perceputã în plus nu se restituie de calea feratã sau suma încasatã în minus nu se plãteşte acesteia decît dacã diferenţa depãşeşte o unitate de cont de bilet sau de recipisa de bagaje.
§ 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasate în minus se aplica cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasat tariful de transport. Dacã plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplica cursul din ziua în care are loc aceasta plata.
§ 6. În toate cazurile neprevãzute la acest articol şi în lipsa de înţelegeri între cãile ferate, se aplica prescripţiile în vigoare în statul de plecare.

TITLUL III
Rãspunderea

CAP. 1
Rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor

ART. 26
Baza rãspunderii
§ 1. Calea feratã rãspunde de paguba care rezulta din moartea, ranirea sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor provocate printr-un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care cãlãtorul se afla în vehicule, intra în sau iese din acestea. Calea feratã este, de asemenea, rãspunzãtoare de paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã sau din avarierea obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui astfel de accident le avea fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.
§ 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere:
a) dacã accidentul a fost provocat de împrejurãri strãine de exploatare, pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni;
b) total sau parţial, în mãsura în care accidentul se datoreazã culpei cãlãtorului sau unei comportãri a acestuia care nu este conformã cu comportarea normalã a cãlãtorilor;
c) dacã accidentul se datoreazã comportamentului unui terţ pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu îl putea evita şi ale cãrui consecinţe nu le putea inlatura: dacã rãspunderea caii ferate nu este exclusa datoritã acestui fapt, ea rãspunde pentru tot în limitele regulilor uniforme şi fãrã prejudiciul eventualului sau recurs impotriva terţului.
§ 3. Regulile uniforme nu afecteazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã pentru cazurile neprevãzute la § 1.
§ 4. Calea feratã, rãspunzãtoare în sensul acestui capitol, este cea care, potrivit listei liniilor prevãzute la art. 3 şi 10 ale convenţiei, exploateazã linia pe care a avut loc accidentul. Dacã, potrivit acestei liste, exploatarea se face de cãtre doua cai ferate, fiecare dintre ele este rãspunzãtoare.
ART. 27
Daunele-interese în caz de moarte
§ 1. În caz de moarte a cãlãtorului, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului, pentru inmormintare sau pentru incinerare;
b) dacã moartea nu s-a produs imediat, daunele-interese prevãzute la art. 28.
§ 2. Dacã, în urma morţii cãlãtorului, rãmîn lipsite de sustinator persoane fata de care cãlãtorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere, în virtutea legii, aceste persoane au dreptul sa primeascã o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care cãlãtorul le intretinea, fãrã a fi obligat prin lege, rãmîne supusã dreptului naţional.
ART. 28
Daunele-interese în caz de ranire
În caz de ranire sau de orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a cãlãtorului, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament şi pentru transport;
b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca totalã sau parţialã, fie prin sporirea trebuintelor.
ART. 29
Repararea altor prejudicii
Dreptul naţional stabileşte dacã şi în ce mãsura calea feratã trebuie sa plãteascã daune-interese pentru alte prejudicii decît cele prevãzute la art. 27 şi 28, în special pentru prejudiciile morale şi fizice (pretium doloris) şi prejudiciul estetic.
ART. 30
Forma şi limitarea daunelor-interese în caz de moarte şi de ranire
§ 1. Daunele-interese prevãzute la art. 27 § 2 şi 28 b) trebuie acordate sub forma de suma globalã. Totuşi, dacã dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acorda sub aceasta forma cînd cãlãtorul vãtãmat sau cei în drept arãtaţi la art. 27 § 2 o cer.
§ 2. Totalul daunelor-interese care urmeazã a fi acordate potrivit § 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea regulilor uniforme, se fixeazã pentru fiecare cãlãtor o limita maximala de 70.000 unitãţi de cont în suma globalã sau sub forma de renta anuala corespunzind acestei sume globale, în cazul în care dreptul naţional prevede o limita maximala de valoare mai mica.
ART. 31
Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau de avariere a obiectelor
Cînd calea feratã rãspunde potrivit art. 26 § 1 alin. 2, ea trebuie sa repare paguba pînã la concurenta sumei de 700 unitãţi de cont pentru fiecare cãlãtor.
ART. 32
Interzicerea de a limita rãspunderea
Dispoziţiile tarifare şi cele ale înţelegerilor speciale încheiate între calea feratã şi cãlãtor care urmãresc sa scuteascã dinainte, total sau parţial, calea feratã de rãspunderea sa în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, sau care au ca efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît cele fixate la art. 30 § 2 şi 31, sînt nule de drept. Totuşi, aceasta nulitate nu atrage şi pe aceea a contractului de transport.
ART. 33
Transporturi mixte
§ 1. Sub rezerva prevederilor de la § 2, dispoziţiile referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu sînt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului pe liniile neferoviare înscrise în lista liniilor prevãzutã la art. 3 şi 10 din convenţie.
§ 2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare sînt transportate cu feribotul, dispoziţiile relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor sînt aplicabile pagubelor indicate la art. 26 § 1, cauzate de un accident în legatura cu exploatarea feroviara, survenit în timp ce cãlãtorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intra în ele sau iese din ele.
Pentru aplicarea alineatului precedent, prin stat pe teritoriul cãruia s-a produs accidentul survenit cãlãtorului se înţelege statul sub al cãrui pavilion este feribotul.
§ 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurãri excepţionale, calea feratã este obligatã sa-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta cãlãtorii sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea rãspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Totuşi, dispoziţiile art. 18 din convenţie şi art. 8, 48 la 53 şi 55 ale regulilor uniforme rãmîn aplicabile.

CAP. 2
Rãspunderea caii ferate pentru bagaje

ART. 34
Rãspunderea colectivã a cãilor ferate
§ 1. Calea feratã care a primit bagaje la transport, eliberind o recipisa de bagaje, este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînã la eliberare.
§ 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 51 § 3 privind calea feratã de destinaţie.
ART. 35
Întinderea rãspunderii
§ 1. Calea feratã este rãspunzãtoare de paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã şi din avarierea bagajelor survenite din momentul primirii la transport pînã la eliberare, precum şi de aliberarea cu intirziere.
§ 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã pierderea, avarierea sau eliberarea cu intirziere a avut drept cauza culpa cãlãtorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezulta din culpa caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni.
§ 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avarierea rezulta din riscurile speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos:
a) lipsa sau defectuozitatea ambalajului;
b) natura specialã a bagajelor;
c) expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport.
ART. 36
Sarcina probei
§ 1. Proba ca pierderea, avarierea sau eliberarea cu intirziere a avut drept cauza una dintre faptele prevãzute la art. 35 § 2 cade în sarcina caii ferate.
§ 2. În cazul în care calea feratã, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, stabileşte ca pierderea sau avarierea a putut rezulta din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevãzute la art. 35 § 3, exista prezumţia ca paguba rezulta din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul din aceste riscuri.
ART. 37
Prezumţia de pierdere a bagajelor
§ 1. Cel îndreptãţit poate sa considere un colet ca pierdut, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, cînd lui nu i-a fost eliberat sau ţinut la dispoziţia sa în cele 14 zile care urmeazã dupã data la care cererea de eliberare a fost prezentatã în conformitate cu art. 23 § 3.
§ 2. Cînd un colet considerat pierdut este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea feratã trebuie sa înştiinţeze pe cel îndreptãţit, dacã adresa acestuia este cunoscutã sau poate fi aflatã.
§ 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptãţit poate pretinde sa i se elibereze coletul la una dintre staţiile din parcurs. În acest caz, el trebuie sa plãteascã taxele aferente transportului coletului de la statia de plecare pînã la cea unde are loc eliberarea şi sa restituie despãgubirea primitã, din care se vor scãdea cheltuielile care au fost cuprinse în aceasta despãgubire. Cu toate acestea, el pãstreazã drepturile sale la despãgubire pentru eliberarea cu intirziere, prevãzute 1a art. 40.
§ 4. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevãzut la § 3 sau cînd coletul este regasit dupã mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea feratã dispune de acesta în conformitate cu legile şi regulamentele statului de care ea depinde.
ART. 38
Despãgubirea în caz de pierdere
§ 1. În caz de pierdere totalã sau parţialã a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, excluzind orice alte daune-interese:
a) dacã valoarea pagubei este doveditã, o despãgubire egala cu aceasta valoare, fãrã ca ea sa poatã totuşi depãşi 34 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau 500 unitãţi de cont pe colet;
b) dacã valoarea pagubei nu este doveditã, o despãgubire forfetara de 10 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau de 150 unitãţi de cont pe colet.
Modul de despãgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale.
§ 2. Calea feratã trebuie sa restituie, în plus, tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului coletului pierdut.
ART. 39
Despãgubirea în caz de avariere
§ 1. În caz de avariere a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, fãrã orice alte daune-interese, o despãgubire echivalenta cu deprecierea bagajelor.
§ 2. Despãgubirea nu poate depãşi:
a) dacã totalitatea bagajelor este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalã;
b) dacã numai o parte din bagaje este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate.
ART. 40
Despãgubirea în caz de eliberare cu intirziere
§ 1. În caz de eliberare cu intirziere a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, pentru perioade indivizibile de 24 de ore calculate din momentul cererii de eliberare, însã cel mult pentru patrusprezece zile:
a) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, inclusiv o avariere, o despãgubire egala cu cuantumul pagubei pînã la maximum 0,40 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau 7 unitãţi de cont pe colet, eliberate cu intirziere;
b) dacã cel îndreptãţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despãgubire forfetara de 0,07 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta de bagaje sau de 1,40 unitãţi de cont pe colet, eliberate cu intirziere.
Modul de despãgubire, pe kilogram sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale.
§ 2. În caz de pierdere totalã a bagajelor, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu poate fi cumulatã cu cea de la art. 38.
§ 3. În caz de pierdere parţialã a bagajelor, despãgubirea prevãzutã la § 1 se plãteşte pentru partea care nu s-a pierdut.
§ 4. În caz de avariere a bagajelor care nu a rezultat din eliberarea cu intirziere, despãgubirea prevãzutã la § 1 se cumuleazã, dacã este cazul, cu cea de la art. 39.
§ 5. În nici un caz, cumulul despãgubirii prevãzute la § 1 cu cele de la art. 38 şi 39 nu poate sa dea loc la plata unei despãgubiri superioare celei care ar fi fost datoratã în caz de pierdere totalã a bagajelor.
ART. 41
Autovehicule însoţite
§ 1. În caz de intirziere la încãrcare dintr-o cauza imputabilã caii ferate sau de eliberare cu intirziere a unui autovehicul însoţit, calea feratã trebuie sa plãteascã, cînd cel îndreptãţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despãgubire al carei cuantum nu poate depãşi tariful de transport al vehiculului.
§ 2. Dacã cel îndreptãţit renunţa la contractul de transport, în caz de intirziere la încãrcare dintr-o cauza imputabilã caii ferate, tariful de transport al vehiculului şi al cãlãtorilor este restituit celui îndreptãţit. În plus, acesta poate cere, cînd face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat o paguba, o despãgubire al carei cuantum nu poate depãşi tariful de transport al vehiculului.
§ 3. În caz de pierdere totalã, sau parţialã a unui vehicul, despãgubirea care se plãteşte celui îndreptãţit pentru paguba doveditã se calculeazã dupã valoarea uzualã a vehiculului şi nu poate depãşi 4000 unitãţi de cont. O remorca cu sau fãrã incarcatura este consideratã ca un vehicul.
§ 4. În ceea ce priveşte obiectele lãsate în vehicul, calea feratã nu este rãspunzãtoare decît de paguba cauzatã din culpa sa. Despugubirea totalã care se plãteşte nu poate depãşi 700 unitãţi de cont.
În ceea ce priveşte obiectele lãsate pe vehicul, calea feratã nu este rãspunzãtoare.
§ 5. Celelalte dispoziţii cu privire la rãspunderea pentru bagaje sînt de asemenea aplicabile la transportul de autovehicule însoţite.

CAP. 3
Dispoziţii comune privind rãspunderea

ART. 42
Despãgubirea în caz de dol sau de culpa grava
Cînd paguba rezulta dintr-un dol sau dintr-o culpa grava imputabilã caii ferate, dispoziţiile art. 30, 31 şi 38 la 41 din regulile uniforme sau cele prevãzute de dreptul naţional, care limiteazã despãgubirile la un cuantum determinat, nu se aplica.
În caz de culpa grava, despugubirea pentru pierdere, avariere, sau eliberare cu intieziere a bagajelor este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 38 la 41.
ART. 43
Dobinzi la despãgubire
§ 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 49 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata.
§ 2. Cu toate acestea, pentru despãgubirile datorate potrivit art. 27 şi 28, dobinzile nu curg decît din ziua în care s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacã aceasta zi este posterioarã datei reclamaţiei sau chemãrii în judecata.
§ 3. În ceea ce priveşte bagajele, dobinzile nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 4 unitãţi de cont de fiecare recipisa de bagaje.
§ 4. În ceea ce priveşte bagajele, dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitiva a reclamaţiei, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivã a documentelor.
ART. 44
Rãspunderea în caz de accident nuclear
Calea feratã este scutitã de rãspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în aplicarea legilor şi regulamentelor unui stat care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana care îl substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba.
ART. 45
Rãspunderea caii ferate pentru agenţii sãi
Calea feratã rãspunde pentru agenţii sãi şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea transportului.
Totuşi, dacã la cererea unui cãlãtor, aceşti agenţi şi alte persoane fac servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în contul cãlãtorului pentru care fac aceste servicii.
ART. 46
Alte acţiuni
În toate cazurile în care se aplica regulile uniforme, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele acestor reguli.
Aceeaşi regula se aplica şi pentru orice acţiune exercitatã impotriva agenţilor şi altor persoane pentru care calea feratã rãspunde potrivit art. 45.
ART. 47
Dispoziţii speciale
§ 1. Sub rezerva art. 41, rãspunderea caii ferate pentru paguba cauzatã prin intirzierea sau suspendarea unui tren sau prin pierderea unei legãturi rãmîne supusã legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul.
§ 2. Sub rezerva art. 26, calea feratã nu rãspunde decît de paguba cauzatã din vina sa, în ceea ce priveşte obiectele şi animalele a cãror supraveghere revine cãlãtorului în conformitate cu art. 15 § 5 şi obiectele pe care cãlãtorul le are asupra sa.
§ 3. Celelalte articole din titlul III şi titlul IV nu sînt aplicabile în cazurile prevãzute la § 1 şi § 2.

TITLUL IV
Exercitarea drepturilor

ART. 48
Constatarea pierderii parţiale sau a avarierii bagajelor
§ 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avariere a bagajelor este descoperitã sau presupusa de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cel îndreptãţit, calea feratã trebuie sa întocmeascã fãrã intirziere şi, dacã este posibil, în prezenta celui îndreptãţit, un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul cînd s-a produs.
O copie a acestui proces-verbal trebuie sa fie inminata gratuit celui îndreptãţit.
§ 2. Cînd cel îndreptãţit nu accepta constatãrile din procesul-verbal, el poate cere ca starea şi greutatea bagajelor, precum şi cauza şi valoarea pagubei sa fie constatate de un expert numit de pãrţi sau pe cale judiciarã. Procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea.
§ 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptãţit trebuie, pentru a facilita cercetãrile caii ferate, sa dea o descriere cît mai exact posibila a coletelor pierdute.
ART. 49
Reclamaţii
§ 1. Reclamaţiile referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor trebuie sa fie adresate în scris la una dintre urmãtoarele cai ferate:
a) calea feratã rãspunzãtoare; dacã în conformitate cu art. 26 § 4, rãspund doua cai ferate, uneia din ele;
b) calea feratã de plecare;
c) calea feratã de destinaţie;
d) calea feratã a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a cãlãtorului, în mãsura în care sediul social al acestei cai ferate este situat pe teritoriul unui stat membru.
§ 2. Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 51 § 2 şi § 3.
Pentru tratarea reclamaţiei, calea feratã poate pretinde restituirea biletelor sau a recipiselor de bagaje.
§ 3. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 50.
§ 4. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptãţit considera util sa le anexeze la reclamaţie, trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate în forma cuvenitã cînd calea feratã o cere.
ART. 50
Persoanele care pot acţiona calea feratã
Acţiunea judecãtoreascã impotriva caii ferate aparţine aceluia care prezintã biletul sau recipisa de bagaje, dupã caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau în alt mod.
ART. 51
Cãile ferate care pot fi acţionate
§ 1. Acţiunea judecãtoreascã bazatã pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu poate fi exercitatã decît impotriva caii ferate rãspunzãtoare, în sensul art. 26 § 4. În caz de coexploatare de cãtre doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagã între ele.
§ 2. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma sau impotriva aceleia în folosul cãreia ea a fost încasatã.
§ 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate impotriva caii ferate de plecare, impotriva caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii.
Calea feratã de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacã nu a primit bagajele.
§ 4. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndatã ce acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre aceste cai ferate.
§ 5. Acţiunea judecãtoreascã poate fi exercitatã impotriva unei alte cai ferate decît cele menţionate la § 2 şi § 3, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie în instanta, privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport.
ART. 52
Competenta
§ 1. Acţiunile judecãtoreşti bazate pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului pe al cãrui teritoriu s-a produs accidentul cãlãtorului, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel în înţelegerile dintre state sau în actele de concesionare.
§ 2. Celelalte acţiuni judecãtoreşti intemeiatte pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului de care depinde calea feratã actionata în judecata, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel în acordurile dintre state sau în actele de concesionare.
Cînd o cale feratã exploateazã reţele autonome în state diferite, fiecare din aceste reţele este consideratã, pentru aplicarea acestui paragraf, ca o cale feratã distinctã.
ART. 53
Stingerea acţiunii izvorite din raspnnderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor
§ 1. Orice acţiune a celui îndreptãţit intemeiata pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor este stinsã dacã el nu semnaleaza accidentul survenit cãlãtorului, în termen de trei luni de la cunoaşterea pagubei, uneia dintre cãile ferate cãreia i se poate prezenta o reclamaţie în conformitate cu art. 49, § 1.
Cînd cel îndreptãţit semnaleaza în mod verbal caii ferate, accidentul, aceasta trebuie sa îi elibereze o dovada care sa confirme aceasta înştiinţare verbalã.
§ 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge dacã:
a) în termenul prevãzut la § 1, cel îndreptãţit a prezentat o reclamaţie uneia dintre cãile ferate menţionate la art. 49 § 1;
b) în termenul prevãzut la § l, calea feratã rãspunzãtoare sau dacã, în conformitate cu art. 26 § 4, doua cai ferate sînt rãspunzãtoare, una dintre ele a avut cunostinta, pe o alta cale, de accidentul survenit cãlãtorului;
c) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu intirziere, ca urmare a unor împrejurãri care nu sînt imputabile celui îndreptãţit;
d) cel îndreptãţit dovedeşte ca accidentul a avut drept cauza culpa caii ferate.
ART. 54
Stingerea acţiunii izvorite din contractul de transport al bagajelor
§ 1. Primirea bagajelor de cel îndreptãţit stinge orice acţiune impotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, în caz de pierdere parţialã, de avariere sau de eliberare cu intirziere.
§ 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge:
a) în caz de pierdere parţialã sau de avariere, dacã:
1. pierderea sau avarierea a fost constatatã înainte de primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit în conformitate cu art. 48;
2. constatarea care ar fi trebuit sa fie facuta în conformitate cu art. 48 a fost omisa numai din culpa caii ferate;
b) în caz de paguba neaparenta a carei existenta este constatatã dupã primirea bagajelor de cel îndreptãţit, dacã acesta:
1. cere constatarea în conformitate cu art. 48 imediat dupã descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor, şi
2. dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare;
c) în caz de eliberare cu intirziere dacã cel îndreptãţit, în termen de 21 de zile, îşi vadorifica drepturile la una dintre cãile ferate indicate la art. 51 § 3;
d) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate.
ART. 55
Prescripţia acţiunii
§ 1. Acţiunile pentru daune-interese întemeiate pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor se prescriu:
a) pentru cãlãtor, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs accidentul;
b) pentru ceilalţi îndreptãţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs decesul cãlãtorului, fãrã însã ca acest termen sa poatã depãşi 5 ani socotiţi din ziua urmãtoare accidentului.
§ 2. Celelalte acţiuni care izvorãsc din contractul de transport sînt prescrise dupã trecerea unui an.
Cu toate acestea, prescripţia este de doi ani dacã acţiunea este intemeiata;
a) pe o paguba avînd drept cauza un dol;
b) pe un caz de frauda.
§ 3. Prescripţia prevãzutã la § 2 curge pentru acţiunea:
a) în daune pentru pierderea totalã: din a patrusprezecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului prevãzut la art. 23 § 3;
b) în daune pentru pierdere parţialã, avariere sau eliberare cu intirziere: din ziua în care a avut loc eliberarea;
c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectã a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare: din ziua plãţii sau, dacã nu s-a fãcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit sa fie facuta;
d) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: din ziua cererii acestor autoritãţi;
e) în toate celelalte cazuri privind transportul cãlãtorilor: din ziua expirãrii valabilitãţii biletului.
Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termen.
§ 4. În caz de reclamaţie adresatã caii ferate în conformitate cu art. 49, cu documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sa curgã pentru partea de reclamaţie care rãmîne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt.
Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
§ 5. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie.
§ 6. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate prin dreptul naţional.

TITLUL V
Raporturile dintre cãile ferate

ART. 56
Lichidarea conturilor între cãile ferate
Orice cale feratã trebuie sa plãteascã cãilor ferate interesate partea care le revine din tariful de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit sa-l încaseze.
ART. 57
Regres în caz de pierdere sau de avariere
§ 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru pierdere totalã sau parţialã ori pentru avarierea bagajalor, în baza regulilor uniforme, are drept de acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport în conformitate cu urmãtoarele dispoziţii:
a) calea feratã care a cauzat paguba este singura rãspunzãtoare;
b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacã distincţia nu este posibila, despãgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c);
c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, despãgubirea este repartizata, între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
§ 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plãtitã de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
ART. 58
Regres pentru eliberarea cu intirziere
Art. 57 se aplica şi în caz de despãgubire plãtitã pentru eliberarea cu intirziere. Dacã eliberarea cu intirziere a fost cauzatã de mai multe cai ferate, despãgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe liniile respective.
ART. 59
Procedura acţiunii în regres
§ 1. Valabilitatea plãţii efectuate de calea feratã care exercita una din acţiunile în regres prevãzute la art. 57 şi 58 nu poate fi contestatã de calea feratã impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de o autoritate judecãtoreascã şi cînd acestei ultime cai ferate, dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã în forma cuvenitã, i s-a dat posibilitatea sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
§ 2. Calea feratã care îşi exercita acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.
§ 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã prin una şi aceeaşi hotãrîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.
§ 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioara.
§ 5. Acţiuni în regres nu pot fi introduse în instanta referitoare la cererea de despãgubire exercitatã de cel îndreptãţit potrivit contractului de transport.
ART. 60
Competenta în materie de acţiuni în regres
§ 1. Jurisdicţia de la sediul caii ferate impotriva cãruia se exercita acţiunea în regres este singura competenta pentru toate acţiunile în regres.
§ 2. Cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea cãreia fi va prezenta cererea sa.
ART. 61
Înţelegeri referitoare la acţiunile în regres
Cãile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 59 § 5.

TITLUL VI
Dispoziţii excepţionale

ART. 62
Derogãri
Dispoziţiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate fata de acelea pe care anumite state sînt determinate sa le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate, cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeanã a carbunelui şi otelului şi la Comunitatea economicã europeanã.

Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980.


REGULI UNIFORME
privind contractul de transport internaţional feroviar al mãrfurilor (CIM)*)

------------
*) Traducere

TITLUL I
Generalitati

ART. 1
Sfera de aplicare
§ 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute la art. 2, regulile uniforme se aplica tuturor expeditiilor de mãrfuri predate la transport cu o scrisoare de trasura directa întocmitã pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevãzutã la art. 3 şi 10 ale convenţiei.
§ 2. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: staţiile feroviare, porturile serviciilor de navigaţie şi orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport.
ART. 2
Excepţii de la sfera de aplicare
§ 1. Expeditiile la care statia de predare şi statia de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme:
a) dacã liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a statului de plecare sau
b) dacã statele sau cãile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaţionale.
§ 2. Expeditiile între staţii situate în doua state vecine şi expeditiile între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a unuia din aceste trei state, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale feratã, cînd predatorul, utilizînd scrisoarea de trasura corespunzãtoare, o solicita şi dacã legile şi regulamentele nici unuia din statele interesate nu se opun la aceasta.
ART. 3
Obligaţia de a transporta
§ 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile regulilor uniforme, orice transport de mãrfuri în vagoane complete, cu condiţia ca:
a) predatorul sa se conformeze regulilor uniforme, dispoziţiilor complementare şi tarifelor;
b) transportul sa fie posibil cu personalul şi mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului;
c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu le poate evita şi a cãror inlaturare nu depinde de ea.
§ 2. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã mãrfurile a cãror încãrcare, transbordare sau descãrcare pretind folosirea de mijloace speciale, decît dacã staţiile respective dispun de aceste mijloace.
§ 3. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã decît mãrfurile al cãror transport poate fi efectuat fãrã intirziere; prescripţiile în vigoare la statia de predare determina cazurile cînd mãrfurile care nu îndeplinesc aceasta condiţie trebuie sa fie primite provizoriu în depozit.
§ 4. Cînd autoritatea competenta a decis ca:
a) serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte,
b) unele expeditii vor fi excluse sau admise numai în anumite condiţii,
aceste mãsuri trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi a cãilor ferate; acestea informeazã cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor.
§ 5. Cãile ferate pot, de comum acord, sa concentreze transportul mãrfurilor, în anumite relaţii, la puncte de frontiera şi la tari de tranzit determinate.
Aceste mãsuri se comunica oficiului central. Ele se consemneazã de cãile ferate în liste speciale, care se publica în forma prevãzutã pentru tarifele internaţionale şi intra în vigoare la o luna dupã data comunicãrii la oficiul central.
§ 6. Orice abatere de la acest articol, sãvîrşitã de calea feratã, poate da loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat.
ART. 4
Obiecte excluse de la transport
Sînt excluse de la transport:
a) obiectele al cãror transport este interzis, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs;
b) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs;
c) obiectele care, datoritã dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalaţiilor sau a mijloacelor de exploatare, fie chiar numai de una din cãile ferate din parcurs;
d) materiile şi obiectele excluse de la transport în virtutea Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la regulile uniforme, sub rezerva derogarilor prevãzute la art. 5 § 2.
ART. 5
Obiecte admise la transport în anumite condiţii
§ 1. Sînt admise la transport în anumite condiţii:
a) materiile şi obiectele admise la transport în condiliile RID sau ale înţelegerilor şi dispoziţiilor tarifare prevãzute la § 2;
b) transporturile funerare, vehiculele de cale feratã care circula pe roti proprii, animalele vii, expeditiile al cãror transport prezintã dificultãţi speciale din cauza dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, în condiţiile dispoziţiilor complementare; acestea pot deroga de la regulile uniforme.
Animalele vii trebuie sa fie însoţite de un insotitor pus la dispoziţie de predator. Însoţitorul nu este totuşi cerut cînd aceasta se prevede în tarifele internaţionale sau cînd cãile ferate participante la transport au renunţat la acesta la cererea predatorului; în acest caz, în afarã unei înţelegeri contrare, calea feratã este scutitã de rãspunderea sa pentru orice pierdere sau avariere care rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea scopul de a-l evita.
§ 2. Doua sau mai multe state, prin înţelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziţii tarifare, pot conveni condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin RID, pentru a fi totuşi admise.
Statele sau cãile ferate pot, în aceleaşi forme, sa facã mai puţin riguroase condiţiile de primire prevãzute de RID.
Aceste înţelegeri şi dispoziţii tarifare trebuie sa fie publicate şi comunicate oficiului central, care le notifica statelor.
ART. 6
Tarife. Înţelegeri speciale
§ 1. Tariful de transport şi cheltuielile accesorii se calculeazã potrivit tarifelor legale în vigoare şi publicate în forma cuvenitã în fiecare stat, valabile în momentul încheierii contractului de transport, chiar dacã tariful de transport se calculeazã separat pe diferite secţiuni ale parcursului.
§ 2. Tarifele trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport şi al taxelor accesorii şi, dacã este cazul, condiţiile de convertire a monedelor.
Condiţiile prevãzute de tarife nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres.
§ 3. Tarifele trebuie sa fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii.
§ 4. Cãile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în mãsura în care condiţii asemãnãtoare sînt acordate beneficiarilor care se gãsesc în situaţii asemãnãtoare.
Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere.
Publicarea mãsurilor luate potrivit primului şi celui de-al doilea alineat nu este obligatorie.
§ 5. Tarifele internaţionale pot fi declarate aplicabile în mod obligatoriu în trafic internaţional, cu excluderea tarifelor interne.
Aplicarea unui tarif internaţional poate fi subordonata cererii sale exprese în scrisoarea de trasura.
§ 6. Tarifele şi modificãrile de tarife sînt considerate publicate în forma cuvenitã în momentul în care calea feratã le pune cu toate amãnuntele la dispoziţia beneficiarilor.
Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţea de plecare sau de destinaţie.
§ 7. Majorãrile tarifelor internaţionale şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase concluziile de transport prevãzute de aceste tarife intra în vigoare cel mai devreme dupã 15 zile de la publicarca lor, în afarã de urmãtoarele cazuri:
a) dacã un tarif internaţional prevede extinderea unui tarif intern asupra parcursului total, sînt aplicabile termenele de publicare a acestui tarif intern;
b) dacã majorãrile unui tarif internaţional sînt urmare majorãrii generale a tarifelor interne ale unei cai ferate participante, ele intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor, cu condiţia ca adaptarea tarifului internaţional care este urmarea acestei majorãri sa fi fost anunţatã cu cel puţin 15 zile înainte; acest anunţ nu poate fi însã anterior datei publicãrii majorãrii tarifelor interne în cauza;
c) dacã tarifele de transport şi taxele accesorii prevãzute în tarifele internaţionale trebuie sa fie modificate pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb sau dacã trebuie sa fie rectificate greşeli evidente, aceste modificãri şi rectificari intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor.
§ 8. În statele în care nu exista obligaţia de a publica anumite tarife, nici de a le aplica tuturor beneficiarilor în aceleaşi condiţii, dispoziţiile acestui articol nu fac regula în mãsura în care ele comporta o asemenea obligaţie.
§ 9. Calea feratã nu poate percepe, în afarã tarifului de transport şi a taxelor accesorii prevãzute de tarife, nici o alta suma în afarã de cheltuielile efectuate de ea. Aceste cheltuieli trebuie sa fie constatate cu forme în regula şi decontate separat în scrisoarea de trasura, cu toate dovezile necesare. Cînd aceste dovezi au fost fãcute prin documente anexate la scrisoarea de trasura şi dacã plata cheltuielilor corespunzãtoare incumba predatorului, aceste documente nu se elibereazã destinatarului odatã cu scrisoarea de trasura, ci se remit predatorului cu contul taxelor menţionate la art. 15 § 7.
ART. 7
Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor
§ 1. Unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional.
Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã dupã metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii.
§ 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã în modul stabilit de acest stat.
Acest calcul trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1.
§ 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui legislaţie nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme se considera ca fiind egala cu trei franci aur.
Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900.
Convertirea francului aur trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1.
§ 4. Statele, în cele 3 luni care urmeazã punerii în vigoare a convenţiei şi de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naţionale în raport cu unitatea de cont, comunica oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3.
Oficiul central notifica aceste informaţii statelor.
§ 5. Calea feratã trebuie sa publice cursurile la care:
a) efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţile monetare strãine, plãtibile în moneda tarii (curs de convertire).
b) accepta la plata monede strãine (curs de acceptare).
ART. 8
Dispoziţii speciale pentru anumite transporturi
§ 1. Pentru transportul vagoanelor particulare sînt prevãzute dispoziţii speciale în Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II la regulile uniforme.
§ 2. Pentru transportul containerelor sînt prevãzute dispoziţii speciale în Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III la regulile uniforme.
§ 3. Pentru transportul mesageriilor, cãile ferate pot conveni, prin clauze tarifare, dispoziţii speciale conforme cu Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV la regulile uniforme.
§ 4. Doua sau mai multe state, prin înţelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziţii complementare sau clauze tarifare, pot conveni condiţii care sa deroge de la regulile uniforme pentru transporturile privind:
a) expeditiile cu document de transport negociabil;
b) expeditiile care nu se livreaza decît în schimbul predãrii duplicatului scrisorii de trasura;
c) expeditiile de ziare;
d) expeditiile destinate tirgurilor sau expozitiilor;
e) expeditiile de rechizite de încãrcare şi de mijloace de protecţie contra caldurii şi frigului pentru mãrfurile transportate;
f) expeditiile care se efectueazã, pe tot parcursul sau pe o parte a parcursului, cu scrisori de trasura care nu servesc ca document de calculare a tarifelor de transport şi de facturare;
g) expeditiile efectuate cu un instrument care serveşte la transmiterea automatã a datelor.
ART. 9
Dispoziţii complementare
§ 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziţii complementare pentru executarea regulilor uniforme. Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres.
§ 2. Dispoziţiile complementare intra în vigoare şi se publica în formele prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Dispoziţiile complementare şi intrarea lor în vigoare se comunica oficiului central.
ART. 10
Dreptul naţional
§ 1. În lipsa unor dispoziţii în regulile uniforme, în dispoziţiile complementare şi în tarifele internaţionale, se aplica dreptul naţional.
§ 2. Prin drept naţional se înţelege dreptul statului în care cel îndreptãţit îşi valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.

TITLUL II
Încheierea şi executarea contractului de transport

ART. 11
Încheierea contractului de transport
§ 1. Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea feratã de predare a primit la transport marfa însoţitã de scrisoarea de trasura. Primirea este confirmatã prin aplicarea pe scrisoarea de trasura şi, dacã este cazul, pe fiecare fila complementara, a ştampilei statiei de predare sau a indicatiei masinii contabile, care poarta data primirii.
§ 2. Tratarea conform § 1 trebuie sa aibã loc imediat dupã predarea la transport în totalitate a mãrfii care face obiectul scrisorii de trasura şi în mãsura în care prescripţiile în vigoare la statia de predare o prevãd, dupã plata taxelor pe care predatorul le ia asupra sa sau depunerea unei garanţii conform art. 15 § 7. Acest tratament trebuie sa aibã loc în prezenta predatorului, dacã acesta o cere.
§ 3. Dupã aplicarea ştampilei sau a indicatiei masinii contabile, scrisoarea de trusura face dovada încheierii şi a conţinutului contractului de transport.
§ 4. Totuşi, în ceea ce priveşte mãrfurile a cãror încãrcare cade în sarcina predatorului potrivit dispoziţiilor tarifare sau înţelegerilor încheiate între acesta şi calea feratã, cînd asemenea înţelegeri sînt autorizate în statia de predare, menţiunile din scrisoarea de trasura referitoare la greutatea mãrfii sau la numãrul coletelor nu fac dovada impotriva caii ferate decît dacã verificarea acestei greutãţi sau a numãrului coletelor a fost facuta de calea feratã şi certificatã în scrisoarea de trasura. Aceste menţiuni pot fi dovedite, dacã este cazul, prin alte mijloace.
Dacã este evident ca nici o lipsa efectivã nu corespunde diferenţei de greutate sau de numãr de colete în raport cu menţiunile din scrisoarea de trasura, acestea nu fac dovada impotriva caii ferate. Se procedeazã în special astfel cînd vagonul este predat destinatarului cu sigiliile de origine intacte.
§ 5. Calea feratã trebuie sa certifice pe duplicatul scrisorii de trasura, prin aplicarea ştampilei cu data sau a indicatiei masinii contabile, primirea mãrfii şi data acceptãrii la transport, înainte de a restitui acest duplicat predatorului.
Acest duplicat nu are nici valoarea scrisorii de trasurii, care însoţeşte marfa, nici a unui conosament.
ART. 12
Scrisoarea de trasura
§ 1. Predatorul trebuie sa prezinte o scrisoare de trasura completatã în forma cuvenitã.
Pentru fiecare expediţie trebuie sa se întocmeascã o scrisoare de trasura. Aceeaşi scrisoare de trasura nu poate sa priveasca decît incarcatura unui singur vagon. Dispoziţiile complementare pot deroga de la aceste reguli.
§ 2. Cãile ferate stabilesc, pentru mica viteza şi pentru mare viteza, modelul uniform de scrisoare de trasura, care trebuie sa conţinã un duplicat pentru predator.
Alegerea scrisorii de trasura de predator indica dacã marfa se transporta cu mica sau cu mare viteza. Cererea de mare viteza pe o parte din parcurs şi de mica viteza pe o alta parte nu este admisã decît cu acordul tuturor cãilor ferate interesate.
Pentru anumite traficuri, îndeosebi între tari vecine, cãile ferate pot prescrie, în tarife, folosirea unei scrisori de trasura de model simplificat.
§ 3. Scrisoarea de trasura trebuie sa fie tiparita în doua sau eventual trei limbi, din care cel puţin una trebuie sa fie aleasã dintre limbile de lucru ale organizaţiei.
Tarifele internaţionale pot stabili limba în care trebuie sa fie redactate de predator menţiunile din scrisoarea de trasura. În lipsa unei dispoziţii de acest fel, ele trebuie fãcute într-una din limbile oficiale ale statului de plecare, anexindu-se o traducere în una dintre limbile de lucru ale organizariei, în afarã de cazul cînd menţiunile sînt redactate în una dintre aceste limbi.
Menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura de predator trebuie redactate cu caractere latine, în afarã derogarilor prevãzute de dispoziţiile complementare sau tarifele internaţionale.
ART. 13
Cuprinsul scrisorii de trasura
§ 1. Scrisoarea de trasura trebuie sa conţinã în mod obligatoriu:
a) denumirea statiei de destinaţie;
b) numele şi adresa destinatarului; ca destinatar trebuie sa fie înscrisã o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept;
c) denumirea mãrfii;
d) greutatea sau, în lipsa acesteia, o indicaţie asemãnãtoare conformã prescripţiilor în vigoare la statia de predare;
e) numãrul coletelor şi descrierea ambalajului, pentru expeditiile de coletãrie şi pentru vagoanele complete care cuprind una sau mai multe unitãţi de încãrcare expediate în trafic cale feratã/mare şi care trebuie sa fie transbordate;
f) numãrul vagonului şi, în plus, pentru vagoanele particulare, ţara, pentru mãrfurile a cãror încãrcare incumba predatorului;
g) enumerarea detaliatã a documentelor cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative, anexate la scrisoarea de trasura sau menţionate ca fiind ţinute la dispoziţia caii ferate într-o anumitã statie sau la un oficiu vamal sau a oricãrei alte autoritãţi;
h) numele şi adresa predatorului; ca predator trebuie sa fie înscrisã o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept; dacã prescripţiile în vigoare la statia de predare o impun, predatorul trebuie sa adauge, la numele sau şi la adresa sa, semnatura sa scrisã de mina, tiparita sau aplicatã printr-o ştampila.
Prescripţiile în vigoare la statia de predare determina, pentru întregul parcurs, notiunile de "vagon complet", şi de "expediţie de coletãrie".
§ 2. Scrisoarea de trasura trebuie sa conţinã, dacã este cazul, toate celelalte menţiuni prevãzute în regulile uniforme. Ea nu poate conţine alte menţiuni decît dacã acestea sînt impuse sau admise de legile şi regulamentele unui stat, de dispoziţiile complementare sau de tarife şi nu sînt contrare regulilor uniforme.
§ 3. Cu toate acestea, predatorul poate sa înscrie în spaţiul scrisorii de trasura rezervat în acest scop, însã numai cu titlu de informaţie pentru destinatar, menţiuni care se referã la expediţie, fãrã ca din aceasta sa rezulte vreo obligaţie sau rãspundere pentru calea feratã.
§ 4. Este interzis sa se înlocuiascã scrisoarea de trasura prin alte documente sau sa se anexeze la scrisoarea de trasura alte piese decît acelea care sînt prescrise sau admise prin regulile uniforme, dispoziţiile complementare sau prin tarife.
ART. 14
Itinerarul şi tarifele aplicabile
§ 1. Predatorul poate mentiona, în scrisoarea de trasura, itinerarul de urmat, indicindu-l prin puncte de frontiera sau prin staţii de frontiera şi, dacã este cazul, prin staţii de tranzit între cãile ferate. El nu poate mentiona decît puncte de frontiera şi staţii de frontiera deschise traficului în relaţia respectiva.
§ 2. Sînt asimilate unei menţiuni de itinerar:
a) indicarea statiilor unde trebuie sa se efectueze formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, precum şi a statiilor unde trebuie sa se dea îngrijiri speciale mãrfii (îngrijirea animalelor, realimentare cu gheaţa etc.);
b) indicarea tarifelor de aplicat, în mãsura în care aceasta indicaţie este suficienta pentru a determina staţiile între care tarifele cerute trebuie sa fie aplicate;
c) indicarea plãţii totale sau parţiale a taxelor pînã la X (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifara între ţãrile limitrofe).
§ 3. În afarã de cazurile menţionate la art. 3 § 4 şi § 5 şi la art. 33 § 1, calea feratã nu poate efectua transportul pe un itinerar diferit de cel indicat de predator decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele doua condiţii:
a) ca formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, precum şi ingrijirile speciale de dat mãrfii, sa se facã totdeauna în staţiile indicate de predator;
b) ca taxele şi termenele de executare a contractului de transport sa nu fie mai mari decît taxele şi termenele calculate pe itinerarul indicat de predator.
Litera a) nu se aplica expeditiilor de coletãrie dacã una dîn cãile ferate participante la transport nu poate respecta itinerarul ales de predator din cauza prescripţiilor de itinerar care rezulta din organizarea sa privind transporturile internaţionale de expeditii de coletãrie.
§ 4. Sub rezerva dispoziţiilor § 3, taxele şi termenele de executare a contractului de transport se calculeazã pentru itinerarul indicat de predator sau, în lipsa, pentru itinerarul pe care l-a ales calea feratã.
§ 5. Predatorul poate sa indice, în scrisoarea de trasura, tarifele de aplicat. Calea feratã trebuie sa aplice aceste tarife în cazul cînd condiţiile prevãzute pentru aplicarea lor sînt îndeplinite.
§ 6. Dacã indicaţiile predatorului nu sînt suficiente pentru a determina itinerarul sau tarifele de aplicat sau dacã unele din aceste indicaţii sînt incompatibile, calea feratã trebuie sa aleagã itinerarul sau tarifele pe care le socoteşte cele mai avantajoase pentru predator.
§ 7. Calea feratã nu este rãspunzãtoare pentru paguba care ar rezulta din alegerea efectuatã în conformitate cu § 6 decît în caz de dol sau de culpa grava.
§ 8. Dacã exista un tarif internaţional de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi dacã, în lipsa de indicaţii suficiente ale predatorului, calea feratã a aplicat acest tarif, ea trebuie sa restituie celui îndreptãţit, la cererea sa, diferenţa dintre tariful de transport astfel aplicat şi acela care ar fi rezultat, pentru acelaşi parcurs, din sudura altor tarife, dacã aceasta diferenţa depãşeşte 4 unitãţi de cont de scrisoare de trasura.
Aceleaşi condiţii sînt valabile dacã, în lipsa de indicaţii suficiente din partea predatorului, calea feratã a aplicat sudura tarifelor atunci cînd exista un tarif internaţional mai avantajos în ceea ce priveşte taxa, toate celelalte condiţii fiind de altfel identice.
ART. 15
Plata taxelor
§ 1. Taxele (tarif de transport, taxe accesorii, taxe vamale şi alte taxe survenite de la primirea mãrfii la transport pînã la eliberare) se plãtesc fie de predator, fie de destinatar, potrivit dispoziţiilor de mai jos.
Pentru aplicarea acestor dispoziţii, se considera ca tarif de transport şi sumele care, potrivit tarifului aplicabil, trebuie sa fie adãugate cu prilejul calculãrii tarifului de transport la taxele tarifare normale sau la cele excepţionale.
§ 2. Predatorul care ia în totalitate sau în parte taxele în sarcina sa trebuie sa indice aceasta în scrisoarea de trasura folosind una dintre menţiunile urmãtoare:
1. "franco tarife de transport", dacã ia în sarcina sa numai tariful de transport;
2. "franco tarife de transport inclusiv...", dacã ia în sarcina sa şi alte taxe în afarã tarifului de transport; el trebuie sa menţioneze exact aceste taxe; adãugirile, care nu pot privi decît taxe accesorii sau alte taxe survenite de la primirea la transport pînã la eliberare, precum şi sumele încasate de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, nu pot avea ca efect divizarea sumei totale a unei aceleiaşi categorii de taxe (de exemplu suma totalã a taxelor vamale şi a altor sume datorate vãmii, taxa pe valoarea adãugatã fiind consideratã ca o categorie separatã);
3. "franco tarife de transport pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifelor între tari limitrofe), dacã ia în sarcina sa tariful de transport pînã la X;
4. "franco tarife de transport inclusiv ... pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifelor ţãrilor limitrofe), dacã ia în sarcina sa, în afarã tarifului de transport, şi alte taxe pînã la X, cu excluderea tuturor taxelor care se referã la ţara sau la calea feratã urmãtoare;
a) dispoziţiile de la 2. se aplica prin analogie;
b) "franco toate taxele", dacã ia în sarcina sa toate taxele (tarif de transport, taxe accesorii, baxe vamale şi alte taxe);
c) "franco pentru...", dacã ia în sarcina sa o suma determinata; dacã dispoziţiile tarifare nu prevãd altfel, aceasta suma trebuie exprimatã în moneda tarii de predare.
taxe de accesorii şi alte taxe care, potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare, trebuie sa fie calculate pentru intregu1 parcurs în cauza, precum şi taxa pentru declararea interesului la eliberare prevãzutã la art. 16 § 2, se plãtesc întotdeauna în totalitate de predator în cazul plãţii taxelor conform lit. a) 4.
§ 3. Tarifele internaţionale pot prevedea, cu privire la plata taxelor, folosirea exclusiva a anumitor menţiuni indicate la § 2 sau folosirea altor menţiuni.
§ 4. Taxele pe care predatorul nu le-a luat în sarcina sa sînt considerate ca fiind puse în sarcina destinatarului. Totuşi, taxele sînt întotdeauna în sarcina predatorului cînd destinatarul nu a scos scrisoarea de trasura, nici nu şi-a valorificat drepturile conform art. 28 § 4, nici nu a modificat contractul de transport conform art. 31.
§ 5. Taxele accesorii, ca taxele de stationare, de magazinaj, de cintarire, a cãror percepere este urmarea unei fapte imputabile destinatarului sau unei cereri pe care el a prezentat-o, sînt întotdeauna plãtite de acesta.
§ 6. Calea feratã de predare poate cere predatorului plata anticipata a taxelor cînd este vorba de mãrfuri care, dupã aprecierea sa, sînt supuse stricãciunii rapide sau care, din cauza valorii lor neinsemnate sau a naturii lor, nu-i garanteazã suficient plata taxelor.
§ 7. Dacã suma taxelor pe care predatorul o ia în sarcina sa nu poate fi stabilitã exact în momentul predãrii mãrfurilor la transport, aceste taxe se trec pe un buletin de francare, care trebuie sa facã obiectul unei decontãri cu predatorul în cel mult 30 de zile dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport. Calea feratã poate pretinde, cu titlu de garanţie, depunerea contra chitanţa a unei sume reprezentind cu aproximatie taxele. Un decont detaliat al cheltuielilor întocmit dupã indicaţiile din buletinul de francare se remite predatorului în schimbul restituirii chitanţei.
§ 8. Statia de predare trebuie sa specifice, în scrisoarea de trasura şi în duplicat, taxele încasate la predare ca francate, în afarã de cazul ca prescripţiile în vigoare la aceasta statie dispun ca aceste taxe nu trebuie sa fie înscrise decît în duplicat. În cazul prevãzut la § 7, aceste taxe nu trebuie înscrise nici în scrisoarea de trasura, nici în duplicat.
ART. 16
Interesul la eliberare
§ 1. Orice expediţie poate face obiectul unei declarari a interesului la eliberare. Suma sa trebuie sa fie înscrisã în cifre în scrisoarea de trasura şi exprimatã în moneda tarii de plecare, în alta moneda stabilitã prin tarife sau în unitate de cont.
§ 2. Taxa pentru declararea interesului la eliberare se calculeazã, pentru întregul parcurs în cauza, dupã tarifele caii ferate de predare.
ART. 17
Ramburs şi deburs
§ 1. Predatorul poate greva marfa cu un ramburs care sa nu depãşeascã valoarea sa, odatã cu primirea ei la statia de predare. Suma rambursului trebuie sa fie exprimatã în moneda tarii de plecare; tarifele pot sa prevadã excepţii.
§ 2. Calea feratã nu este obligatã sa plãteascã rambursul decît dacã suma acestuia i-a fost plãtitã de destinatar. Aceasta suma trebuie sa fie pusã la dispoziţie în termen de 30 de zile de la data cînd a fost plãtitã; de la data expirãrii acestui termen se datoreazã dobinzi de 5% pe an.
§ 3. Dacã marfa a fost eliberata destinatarului, în totalitate sau parţial, fãrã ca mai înainte sa se încaseze rambursul, calea feratã este obligatã sa plãteascã predatorului valoarea pagubei, care nu poate depãşi suma rambursului, pãstrînd dreptul de regres impotriva destinatarului.
§ 4. Transportul grevat cu ramburs este supus unei taxe care se stabileşte prin tarife; aceasta taxa este datoratã chiar dacã rambursul este anulat sau redus printr-o modificare a contractului de transport în conformitate cu art. 30 § 1.
§ 5. Debursele nu sînt admise decît potrivit dispoziţiilor în vigoare la statia de predare.
§ 6. Suma rambursului şi cea a deburselor trebuie sa fie înscrise în cifre în scrisoarea de trasura.
ART. 18
Rãspunderea pentru menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura
Predatorul este rãspunzãtor de exactitatea mentiunilor fãcute prin grija sa în scrisoarea de trasura. El suporta toate consecinţele care rezulta din faptul ca aceste menţiuni ar fi neregulate, inexacte, incomplete sau înscrise în alta parte decît în locul rezervat fiecãreia din ele. Dacã acest lot este insuficient, printr-o menţiune facuta în acest loc, predatorul va indica unde se gãseşte în scrisoarea de trasura completarea indicaţiilor sale.
ART. 19
Starea, ambalarea şi marcarea mãrfii
§ 1. Cînd calea feratã primeşte la transport o marfa care prezintã semne vadite de avarie, ea poate pretinde ca starea acestei marfi sa fie indicatã în scrisoarea de trasura.
§ 2. Cînd, prin natura sa, marfa necesita un ambalaj, predatorul trebuie sa o ambaleze în asa fel încît ea sa fie ferita de pierdere totalã sau parţialã şi de avariere în cursul transportului şi sa nu poatã pricinui pagube persoanelor, materialului sau altor mãrfuri.
Ambalajul trebuie sa corespundã, în plus, prescripţiilor în vigoare la statia de predare.
§ 3. Dacã predatorul nu s-a conformat dispoziţiilor § 2, calea feratã poate fie sa refuze marfa, fie sa ceara ca predatorul sa recunoascã, în scrisoarea de trasura, lipsa ambalajului sau starea defectuoasã a ambalajului, fãcînd şi o descriere exactã a acestuia.
§ 4. Predatorul este rãspunzãtor de toate urmãrile lipsei sau stãrii defectuoase a ambalajului şi este obligat, îndeosebi, sa repare paguba suferitã din acest fapt de calea feratã. În lipsa menţiunii în scrisoarea de trasura, proba lipsei sau a stãrii defectuoase a ambalajului cade în sarcina caii ferate.
§ 5. În afarã de excepţiile prevãzute în tarife, predatorul unei expeditii de coletãrie este obligat sa indice, pe fiecare colet sau pe o eticheta admisã de calea feratã, în mod clar şi fãrã sa se poatã şterge, în asa fel încît sa nu fie cu putinta nici o confuzie şi în perfecta concordanta cu menţiunile cuprinse în scrisoarea de trasura:
a) numele şi adresa destinatarului;
b) statia de destinaţie.
Indicaţiile de la lit. a) şi b) trebuie, de asemenea, trecute pe fiecare colet din incarcatura vagoanelor complete care se expediazã în trafic cale feratã/mare şi care trebuie sa fie transbordate.
Inscripţiile şi etichetele vechi trebuie sa fie şterse sau indepartate de predator.
§ 6. În afarã de excepţiile prevãzute în dispoziţiile complementare sau în tarife, mãrfurile fragile sau susceptibile de a se risipi în vagoane, precum şi cele care ar putea murdari sau deteriora celelalte mãrfuri, se transporta numai în vagoane complete, în afarã de cazul cînd ele sînt ambalate sau legate în asa fel încît sa nu se poatã sparge, pierde, murdari sau deteriora alte mãrfuri.
ART. 20
Predarea la transport şi încãrcarea mãrfii
§ 1. Operaţiile de predare a mãrfii la transport sînt reglementate prin prescripţiile în vigoare la statia de predare.
§ 2. Încãrcarea incumba fie caii ferate, fie predatorului, potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare, numai dacã regulile uniforme nu conţin alte dispoziţii sau dacã în scrisoarea de trasura nu se menţioneazã o convenţie specialã încheiatã între predator şi calea feratã.
Cînd încãrcarea incumba predatorului, acesta trebuie sa respecte limita de încãrcare. Dacã liniile din parcurs au limite de încãrcare diferite, limita cea mai mica este valabilã pentru întregul parcurs. Dispoziţiile privind limitele de încãrcare care trebuie respectate se publica în aceleaşi forme ca tarifele. Calea feratã indica predatorului, la cererea acestuia, limita de încãrcare care trebuie respectata.
§ 3. Predatorul rãspunde de toate consecinţele unei încãrcãri defectuoase efectuate de el şi trebuie în special sa repare paguba suferitã din acest fapt de calea feratã. Cu toate acestea, pentru plata taxelor ocazionate de refacerea unei incarcaturi defectuoase se aplica art. 15. Proba încãrcãrii defectuoase cade în sarcina caii ferate.
§ 4. Mãrfurile trebuie sa fie transportate în vagoane acoperite, în vagoane descoperite, în vagoane descoperite acoperite cu prelate sau în vagoane special amenajate, conform tarifelor internaţionale, dacã regulile uniforme nu conţin alte dispoziţii în aceasta privinta. Dacã nu exista tarife internaţionale sau dacã aceste tarife nu conţin dispoziţii în aceasta privinta, prescripţiile în vigoare la statia de predare sînt valabile pentru întregul parcurs.
§ 5. Aplicarea sigiliilor pe vagoane se stabileşte prin prescripţiile în vigoare la statia de predare.
Predatorul trebuie sa înscrie în scrisoarea de trasura numãrul şi semnele sigiliilor pe care le aplica pe vagoane.
ART. 21
Verificarea
§ 1. Calea feratã are totdeauna dreptul sa verifice dacã expediţia corespunde mentiunilor fãcute de predator în scrisoarea de trasura şi dacã prescripţiile relative la transportul mãrfurilor admise în anumite condiţii au fost respectate.
§ 2. Dacã este vorba de verificarea conţinutului expeditiei, predatorul sau destinatarul trebuie sa fie invitat sa asiste la aceasta verificare, dupã cum ea are loc în statia de predare sau în statia de destinaţie. Dacã cel interesat nu se prezintã sau dacã verificarea are loc în parcurs, aceasta trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã, dacã dispoziţiile legilor şi regulamentelor statului unde are loc verificarea nu dispun altfel. Calea feratã nu poate totuşi efectua verificarea conţinutului în parcurs decît dacã aceasta operaţie este impusa de necesitãţile de exploatare sau de prescripţiile vamale ori ale altor autoritãţi administrative.
§ 3. Rezultatul verificãrii mentiunilor fãcute în scrisoarea de trasura trebuie sa fie înscris în aceasta. Dacã verificarea se face în statia de predare, rezultatul trebuie de asemenea înscris în duplicatul scrisorii de trasura, în cazul în care el se gãseşte în posesia caii ferate.
Dacã expediţia nu corespunde cu menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura sau dacã prescripţiile referitoare la transportul mãrfurilor admise în anumite condiţii nu au fost respectate, cheltuielile ocazionate de verificare greveazã marfa, dacã acestea nu au fost plãtite imediat.
ART. 22
Constatarea greutatii şi a numãrului de colete
§ 1. Prescripţiile în vigoare în fiecare stat stabilesc condiţiile în care calea feratã este obligatã sa constate greutatea mãrfii sau numãrul coletelor, precum şi ţara realã a vagoanelor.
Calea feratã este obligatã sa înscrie în scrisoarea de trasura rezultatul acestor constatãri.
§ 2. Dacã la o cintarire efectuatã de calea feratã dupã încheierea contractului de transport rezulta o diferenţa, greutatea stabilitã de statia de predare sau, în lipsa, greutatea declarata de predator rãmîne determinanta pentru calcularea tarifului de transport:
a) dacã diferenţa se datoreşte în mod evident naturii mãrfii sau influentelor atmosferice, sau
b) dacã aceasta cintarire este efectuatã pe un pod bascul şi nu rezulta o diferent mai mare de 20% fata de greutatea stabilitã de statia de predare sau, în lipsa, fata de greutatea declarata de predator.
ART. 23
Supraincarcarea
§ 1. Cînd supraincarcarea unui vagon este constatatã de statia de predare sau de o statie intermediara, supragreutatea poate fi descarcata din vagon, chiar dacã nici o suprataxa nu trebuie încasatã. Dacã este cazul, predatorul sau, în cazul modificãrii contractului de transport în conformitate cu art. 31, destinatarul este invitat fãrã intirziere sa dea instrucţiuni cu privire la supragreutate.
§ 2. Fãrã a se renunţa la plata suprataxelor prevãzute la art. 24, supragreutatea se taxeaza, pentru parcursul efectuat, dupã tariful de transport aplicat încãrcãturii principale. În caz de descãrcare a supragreutatii, cheltuielile pentru aceasta operaţie se percep dupã tarifele caii ferate care a efectuat descãrcarea.
Dacã cel îndreptãţit dispune ca supragreutatea sa fie expediatã la statia de destinaţie a încãrcãturii principale, la o alta statie de destinaţie sau sa fie înapoiatã la statia de predare, supragreutatea se trateazã ca o expediţie distinctã.
ART. 24
Suprataxe
§ 1. Pe lîngã plata unei diferenţe de tarif de transport şi a unei despãgubiri pentru o eventuala paguba, calea feratã poate sa perceapã:
a) o suprataxa egala cu 1 unitate de cont pe kilogram de greutate bruta a coletului întreg:
1. în caz de denumire neuniforma, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor excluse de la transport potrivit RID;
2. în caz de denumire neregulata, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor admise la transport în anumite condiţii, potrivit RID, sau în caz de nerespectare a acestor condiţii;
b) o suprataxa egala cu 5 unitãţi de cont pe 100 kg de greutate care depãşeşte limita de încãrcare, cînd vagonul a fost încãrcat de predator;
c) o suprataxa egala cu dublul diferenţei;
1. dintre tariful de transport care ar fi trebuit încasat de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi acela care a fost calculat, în cazul denumirii neregulate, inexacte sau incomplete a altor mãrfuri decît cele care sînt prevãzute la lit. a), sau în general în cazul unei declarari care sa poatã face ca expediţia sa beneficieze de un tarif mai redus decît cel efectiv aplicabil;
2. dintre tariful de transport pentru greutatea declarata şi acela pentru greutatea constatatã, în cazul declarãrii unei greutãţi inferioare greutatii reale.
Cînd o expediţie este compusa din mãrfuri taxate dupã tarife diferite şi dacã greutatea fiecãreia din ele se poate determina fãrã dificultate, suprataxa se calculeazã dupã tariful aplicabil fiecãreia dintre mãrfuri, dacã din acest mod de calcul rezulta o suprataxa mai redusã.
§ 2. Dacã pentru acelaşi vagon se declara o greutate inferioarã greutatii reale şi exista şi supraincarcare, suprataxele referitoare la aceste doua abateri se percep cumulativ.
§ 3. Suprataxele greveazã marfa, oricare ar fi locul unde s-au constatat faptele care justifica perceperea lor.
§ 4. Suma suprataxelor şi motivul perceperii lor trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura.
§ 5. Nici o suprataxa nu poate fi perceputã în caz de:
a) declarare inexactã a greutatii, cînd cintarirea de cãtre calea feratã este obligatorie potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare;
b) declarare inexactã a greutatii sau în caz de supraincarcare, dacã predatorul a cerut în scrisoarea de trasura ca expediţia sa fie cintarita de calea feratã;
c) supraincarcare intervenita în cursul transportului din cauza influentelor atmosferice, dacã se dovedeşte ca incarcatura vagonului nu depasea limita de încãrcare în momentul predãrii la transport;
d) sporire a greutatii survenite în timpul transportului, fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã se dovedeşte ca aceasta sporire de greutate se datoreazã influentelor atmosferice;
e) declarare inexactã a greutatii fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã diferenţa dintre greutatea declarata în scrisoarea de trasura şi greutatea constatatã nu depãşeşte 3% din greutatea declarata;
f) supraincarcare a unui vagon, cînd calea feratã nici nu a publicat, nici nu a indicat predatorului limita de încãrcare astfel încît acesta sa aibã posibilitatea sa o respecte.
ART. 25
Documente pentru formalitãţile administrative. Încuietori vamale
§ 1. Predatorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura documentele necesare pentru îndeplinirea, înainte de eliberarea mãrfii, a formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative. Aceste documente trebuie sa se refere numai la mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi scrisori de trasura, dacã prescripţiile organelor vamale sau ale altor autoritãţi administrative sau tarifele nu dispun altfel. Cu toate acestea, cînd aceste documente nu sînt anexate la scrisoarea de trasura sau dacã ele trebuie sa fie prezentate de destinatar, predatorul trebuie sa înscrie în scrisoarea de trasura statia, biroul vamal sau al oricãrei alte autoritãţi unde documentele respective vor fi puse la dispoziţia caii ferate şi unde formalitãţile trebuie sa fie îndeplinite. Dacã predatorul asista el însuşi la îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca aceste documente sa fie prezentate cu ocazia îndeplinirii formalitãţilor menţionate.
§ 2. Calea feratã nu este obligatã sa verifice dacã documentele prezentate sînt suficiente şi exacte.
§ 3. Predatorul rãspunde fata de calea feratã pentru orice paguba care rezulta din lipsa, insuficienta sau inexactitatea acestor dorumente, în afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa.
Calea feratã rãspunde, în caz de culpa, de consecinţele pierderii, nefolosirii sau folosirii gresite a documentelor enumerate în scrisoarea de trasura care o însoţesc pe aceasta, sau care i-au fost încredinţate; cu toate acestea, eventuala despãgubire nu poate niciodatã sa fie mai mare decît aceea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
§ 4. Predatorul este obligat sa se conformeze prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative privitoare la ambalaj şi la acoperirea cu prelate a mãrfurilor. Dacã predatorul nu a ambalat sau nu a acoperit cu prelate mãrfurile conform acestor prescripţii, calea feratã poate sa se îngrijeascã de aceasta; taxele care rezulta greveazã marfa.
§ 5. Calea feratã poate sa refuze expeditiile ale cãror sigilii aplicate de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative sînt deteriorate sau defectuoase.
ART. 26
Îndeplinirea formalitãţilor administrative
§ 1. În cursul transportului, formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative se îndeplinesc de calea feratã. Totuşi, calea feratã poate sa încredinţeze aceasta sarcina unui mandatar.
§ 2. În îndeplinirea acestor formalitãţi, calea feratã rãspunde de culpa sa sau a mandatarului sau; cu toate acestea, eventuala despãgubire nu poate niciodatã sa depãşeascã pe cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
§ 3. Predatorul, printr-o menţiune facuta în scrisoarea de trasura, sau destinatarul care da o dispoziţie în conformitate cu art. 31 poate cere:
a) sa asiste el însuşi la aceste formalitãţi sau sa fie reprezentat de un mandatar, pentru a da toate lãmuririle şi a prezenta toate observaţiile necesare;
b) sa îndeplineascã el însuşi aceste formalitãţi sau sa fie îndeplinite de un mandatar, în mãsura în care legile şi regulamentele tarii în care trebuie sa fie îndeplinite o permit;
c) sa plãteascã taxele vamale şi alte taxe, cînd asista el însuşi sau mandatarul sau la formalitãţi ori le îndeplineşte, în mãsura în care legile şi regulamentele tarii unde se efectueazã formalitãţile permit aceasta plata.
Nici predatorul, nici destinatarul care are dreptul de dispoziţie, nici mandatarul lor nu pot lua în primire marfa.
§ 4. Dacã, pentru îndeplinirea formalitãţilor, predatorul a indicat o statie unde prescripţiile în vigoare nu permit ca aceste formalitãţi sa fie îndeplinite, sau dacã el a dispus pentru aceste formalitãţi orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, calea feratã procedeazã în modul pe care îl socoteşte cel mai avantajos pentru interesele celui îndreptãţit şi aduce la cunostinta predatorului mãsurile luate.
Dacã predatorul a înscris în scrisoarea de trasura o menţiune de francare care include taxele vamale, calea feratã poate sa îndeplineascã formalitãţile vamale la alegerea sa, fie în cursul transportului, fie la statia de destinaţie.
§ 5. Sub rezerva exceptiei prevãzute de § 4 al doilea alineat, destinatarul poate sa îndeplineascã formalitãţile vamale la statia de destinaţie prevãzutã cu un birou vamal, dacã prin scrisoarea de trasura se cere vamuirea la destinaţie sau dacã, în lipsa acestei cereri, marfa a sosit nevamuita. Destinatarul poate de asemenea îndeplini aceste formalitãţi la statia de destinaţie fãrã birou vamal, dacã legile şi reglementãrile statului o admit sau dacã exista o autorizare prealabilã din partea caii ferate şi a organelor vamale.
Exercitarea unuia din aceste drepturi implica plata prealabilã a taxelor care greveazã marfa.
Totuşi, calea feratã poate proceda în conformitate cu § 4 dacã destinatarul nu a retras scrisoarea de trasura în termenul prevãzut de regulamentele în vigoare la statia de destinaţie.
ART. 27
Termene de executare a contractului de transport
§ 1. Termenele de executare a contractului de transport sînt stabilite prin înţelegeri încheiate între cãile ferate participante la transport sau prin tarifele internaţionale aplicabile de la statia de predare pînã la statia de destinaţie.
Pentru anumite traficuri speciale şi în anumite relaţii, aceste termene pot, de asemenea, sa fie stabilite pe baza planurilor de transport aplicabile între cãile ferate interesate; în acest caz, ele trebuie sa fie reluate în tarife internaţionale sau în convenţii speciale, care sa prevadã eventual derogarile de la § 3 la § 9 de mai jos.
Toate aceste termene nu pot fi superioare celor care rezulta din paragrafele urmãtoare.
§ 2. Dacã nu sînt stabilite termene de executare a contractului de transport astfel cum se prevede la § 1 şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor de mai jos, termenele de executare a contractului de transport sînt urmãtoarele:
a) pentru vagoanele complete:
1. cu mare viteza:
- termen de expediere 12 ore;
- termen de transport, pentru fiecare
- fracţiune indivizibilã de 400 km 24 ore;
2. cu mica viteza:
- termen de expediere 24 ore;
- termen de transport, pentru fiecare
- fracţiune indivizibilã de 300 km 24 ore;
b) pentru expeditiile de coletãrie:
1. cu mare viteza:
- termen de expediere 12 ore;
- termen de transport, pentru fiecare
- fracţiune indivizibilã de 300 km 24 ore;
2. cu mica viteza:
- termen de expediere 24 ore;
- termen de transport, pentru fiecare
- fracţiune indivizibilã de 200 km 24 ore.
Toate distanţele se referã la distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
§ 3. Termenul de transport se calculeazã la distanta totalã între statia de predare şi statia de destinaţie. Termenul de expediere nu se socoteşte decît o singura data, oricare ar fi numãrul reţelelor pe care se efectueazã transportul.
§ 4. Calea feratã poate stabili termene suplimentare de o durata determinata în urmãtoarele cazuri:
a) expeditii predate la transport sau eliberate în afarã statiilor;
b) expeditii care parcurg:
1. o linie sau o reţea care nu este dotatã pentru îndrumarea rapida a expeditiilor;
2. o racordare care leagã doua linii ale aceleiaşi reţele sau ale unor reţele diferite;
3. o linie secundarã;
4. linii de ecartament diferit;
5. marea sau cãile navigabile interioare;
6. o sosea, dacã nu exista legatura feroviara;
c) expeditii care sînt taxate dupã tarifele interne speciale sau excepţionale cu tarife reduse;
d) împrejurãri extraordinare de natura sa determine o dezvoltare anormala a traficului sau dificultãţi anormale pentru exploatare.
§ 5. Termenele suplimentare prevãzute la § 4 lit. a) la c) trebuie sa figureze în tarifele sau în prescripţiile publicate în forma cuvenitã în fiecare stat.
Cele prevãzute la § 4 lit. d) trebuie sa fie publicate şi nu pot intra în vigoare înainte de publicarea lor.
§ 6. Termenul de executare a contractului de transport începe sa curgã de la ora 24,00 a zilei în care marfa a fost primitã la transport. Cu toate acestea, pentru expeditiile cu mare viteza, termenul începe sa curgã cu 24 de ore mai tirziu dacã ziua care urmeazã celei în care marfa a fost primitã la transport este o duminica sau o zi de sãrbãtoare legalã şi dacã statia de predare nu este deschisã pentru expeditii cu mare viteza în aceasta duminica sau zi de sãrbãtoare.
§ 7. Termenul de executare a contractului de transport se prelungeşte, cu excepţia unei culpe imputabile caii ferate, cu durata stationarii necesarã pentru:
a) verificarea conform art. 21 şi 22 § 1, din care rezulta diferenţe fata de menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura;
b) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative;
c) modificarea contractului de transport conform art. 30 sau 31;
d) ingrijirile speciale ce trebuie date mãrfii;
e) transbordatrea sau refacerea unei incarcaturi defectuoase efectuate de predator;
f) orice întrerupere a traficului care impiedica în mod temporar începerea sau continuarea transportului.
Cauza şi durata acestor prelungiri trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura. Dacã este cazul, ele pot fi dovedite prin alte mijloace.
§ 8. Termenul de executare a contractului de transport se suspenda pentru:
a) mica viteza, duminicile şi în zilele de sarbatori legale;
b) mare viteza, duminicile şi în anumite zile de sarbatori legale dacã, într-un stat, prescripţiile în vigoare prevãd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern;
c) mare şi mica viteza, simbetele cînd, într-un stat, prescripţiile în vigoare prevãd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern.
§ 9. Cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie sa ia sfîrşit dupã ora de închidere a statiei de destinaţie, expirarea acestui termen se amina pînã la trecerea a doua ore de la ora cînd se redeschide statia.
În afarã de aceasta, pentru expeditiile cu mare viteza, cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie sa ia sfîrşit într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare potrivit § 8 lit. b), expirarea acestui termen se amina pînã la ora corespunzãtoare a primei zile lucrãtoare care urmeazã.
§ 10. Termenul de executare a contractului de transport este respectat dacã, înainte de expirarea lui:
a) sosirea mãrfii este avizatã şi aceasta este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi a cãror sosire trebuie avizatã;
b) marfa este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi care nu se avizeazã;
c) marfa este pusã la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în afarã statiilor.
ART. 28
Eliberarea
§ 1. Calea feratã este obligatã sa remitã scrisoarea de trasura şi sa elibereze marfa destinatarului, în statia de destinaţie, contra semnãturii de primire şi contra plãţii creanţelor caii ferate puse în sarcina destinatarului.
Primirea scrisorii de trasura obliga pe destinatar sa plãteascã caii ferate suma creanţelor puse în sarcina sa.
§ 2. Sînt asimilate eliberãrii destinatarului, cînd sînt efectuate conform prescripţiilor în vigoare la statia de destinaţie:
- predarea mãrfii cãtre autoritãţile vamale sau fiscale în locurile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu se gãsesc sub paza caii ferate;
- antrepozitarea la calea feratã a mãrfii sau depozitarea ei la o casa de expediţie ori într-un antrepozit public.
§ 3. Prescripţiile în vigoare la statia de destinaţie sau convenţiile încheiate cu destinatarul stabilesc dreptul sau obligaţia caii ferate sa predea marfa destinatarului în alta parte decît în statia de destinaţie, fie pe o linie industriala, fie la domiciliul sau, fie într-un depozit al caii ferate. Dacã aceasta preda sau încredinţeazã marfa pe o linie industriala, la domiciliu sau într-un depozit, eliberarea se considera efectuatã în momentul acestei remiteri.
Cu excepţia unei înţelegeri contrare între calea feratã şi beneficiarul unei linii industriale, operaţiile efectuate de calea feratã, în contul şi sub îndrumarea acestui beneficiar, nu sînt cuprinse în contractul de transport.
§ 4. Dupã sosirea mãrfii în statia de destinaţie, destinatarul poate cere caii ferate sa-i remitã scrisoarea de trasura şi sa-i elibereze marfa.
Dacã este stabilitã pierderea mãrfii sau dacã marfa nu a sosit la expirarea termenului prevãzut la art. 39 § 1, destinatarul poate sa-şi valorifice în nume propriu, fata de calea feratã, drepturile care îi revin din contractul de transport.
§ 5. Cel îndreptãţit poate refuza primirea mãrfii, chiar dupã primirea scrisorii de trasura şi plata taxelor, atita timp cît nu s-a procedat la verificãrile pe care le-a cerut pentru a se constata o paguba pe care o invoca.
§ 6. Pe lîngã aceasta, eliberarea mãrfii se efectueazã potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de destinaţie.
ART. 29
Rectificarea încasãrilor
§ 1. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau încasarea taxelor, ceea ce s-a încasat în plus nu se restituie de calea feratã sau partea rãmasã neincasata nu se plãteşte acesteia decît dacã diferenţa depãşeşte 4 unitãţi de cont de scrisoare de trasura. Restituirea se efectueazã din oficiu.
§ 2. Diferenţa neincasata se plãteşte caii ferate de predator dacã scrisoarea de trasura nu este scoasa de la casa. Dacã scrisoarea de trasura a fost primitã de destinatar sau cînd contractul de transport a fost modificat în conformitate cu art. 31, predatorul nu este obligat sa plãteascã diferenţa neincasata decît în mãsura în care aceasta diferenţa se referã 1a taxele pe care le-a luat în sarcina sa, potrivit menţiunii de francare folosite în scrisoarea de trasura. Restul acestei diferenţe este în sarcina destinatarului.
§ 3. Pentru sumele datorate în temeiul prezentului articol curge o dobinda de 5% pe an din ziua punerii în intirziere pentru plata sau din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 53 ori, dacã nu a avut loc nici punere în intirziere, nici reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata.
Dacã cel în drept nu prezintã caii ferate documentele justificative necesare pentru tratarea definitiva a reclamaţiei, într-un termen acceptabil care i s-a fixat, dobinzile nu curg de la expirarea termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor.

TITLUL III
Modificarea contractului de transport

ART. 30
Modificarea de cãtre predator
§ 1. Predatorul poate, prin dispoziţii ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind:
a) retragerea mãrfii la statia de predare;
b) oprirea mãrfii în parcurs;
c) amînarea eliberãrii mãrfii;
d) eliberarea mãrfii unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura;
e) eliberarea mãrfii la o alta statie decît statia de destinaţie înscrisã în scrisoarea de trasura;
f) înapoierea mãrfii la statia de predare;
g) stabilirea unui ramburs;
h) majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs;
i) preluarea în sarcina sa a taxelor unei expeditii nefrancate sau majorarea celor luate în sarcina sa în conformitate cu art. 15 § 2.
Tarifele caii ferate de predare pot sa prevadã ca dispoziţiile de la lit. g) la i) sa nu fie admise.
Dispoziţiile complementare sau tarifare internaţionale în vigoare între cãile ferate participante la transport pot sa admitã dispoziţii neenumerate mai sus.
În nici un caz, dispoziţiile nu trebuie sa aibã ca efect divizarea expeditiei.
§ 2. Aceste dispoziţii trebuie sa fie date statiei de predare printr-o declaraţie scrisã conform modelului stabilit şi publicat de calea feratã.
Aceasta declaraţie trebuie sa fie reprodusa şi semnatã de predator pe duplicatul scrisorii de trasura, care trebuie prezentat caii ferate odatã cu declaraţia. Statia de predare certifica primirea dispoziţiei aplicind ştampila cu data pe duplicat, sub declaraţia predatorului, dupã care duplicatul se înapoiazã predatorului.
Cînd predatorul cere majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs, el trebuie sa prezinte titlul care i-a fost eliberat. În caz de majorare sau de diminuare a rambursului, acest titlu, dupã rectificare, este înapoiat predatorului; în caz de anulare, el nu se restituie.
Orice dispoziţie data sub alte forme decît cele prevãzute este nulã.
§ 3. Cînd calea feratã da urmare dispoziţiilor predatorului fãrã sa ceara prezentarea duplicatului şi dacã acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea feratã este rãspunzãtoare fata de acesta de paguba care ar rezulta din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa depãşeascã niciodatã despãgubirea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
§ 4. Dreptul predatorului, chiar dacã este în posesia duplicatului scrisorii de trasura, de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care destinatarul:
a) a retras scrisoarea de trasura;
b) a acceptat marfa;
c) şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4;
d) este autorizat, în conformitate cu art. 31, sa dea dispoziţii, de îndatã ce transportul a intrat pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie.
Începînd din acest moment, calea feratã trebuie sa se conformeze dispoziţiilor şi instrucţiunilor destinatarului.
ART. 31
Modificarea de cãtre destinatar
§ 1. Cînd predatorul nu a luat în sarcina sa taxele aferente transportului în ţara de destinaţie şi nici nu a fãcut în scrisoarea de trasura menţiunea "Destinatar neautorizat sa dea dispoziţii ulterioare" destinatarul poate, prin dispoziţii ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind:
a) oprirea mãrfii în parcurs;
b) amînarea eliberãrii mãrfii;
c) eliberarea mãrfii, în ţara de destinaţie, unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura;
d) eliberarea mãrfii, în ţara de destinaţie, la o alta statie decît statia de destinaţie înscrisã în scrisoarea de trasura, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale tarifelor internaţionale;
e) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative în conformitate cu art. 26 § 3.
Dispoziţiile complementare sau tarifele internaţionale în vigoare între cãile ferate participante la transport pot sa prevadã dispoziţii neenumerate mai sus.
În nici un caz, dispoziţiile nu trebuie sa aibã ca efect divizarea expeditiei.
Dispoziţiile destinatarului nu sînt executorii decît dupã intrarea expeditiei pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie.
§ 2. Aceste dispoziţii trebuie sa fie date, la statia de destinaţie sau la statia de intrare în ţara de destinaţie, printr-o declaraţie scrisã, conformã modelului stabilit şi publicat de calea feratã.
Orice dispoziţie data sub alte forme decît cele prevãzute este nulã.
§ 3. Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care acesta:
a) a retras scrisoarea de trasura;
b) a acceptat marfa;
c) şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4;
d) a indicat în conformitate cu § 1 lit. c) o persoana şi aceasta a retras scrisoarea de trasura sau şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4.
§ 4. Dacã destinatarul a dispus ca marfa sa fie eliberata unei alte persoane, aceasta nu este autorizata sa modifice contractul de transport.
ART. 32
Executarea dispoziţiilor ulterioare
§ 1. Calea feratã nu poate refuza executarea dispoziţiilor date în conformitate cu art. 30 şi 31, nici intirzia executarea, în afarã de cazurile cînd:
a) ea nu mai este posibila în momentul în care dispoziţiile sosesc la statia care trebuie sa le execute;
b) ea este de natura a perturba serviciul regulat al exploatãrii;
c) ea este contrarã, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinaţie, legilor şi regulamentelor unui stat, în special prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative;
d) valoarea mãrfii, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinaţie, nu acoperã, dupã aprecierea caii ferate, toate taxele care vor greva marfa la sosirea la noua sa destinaţie, numai dacã aceste taxe nu se plãtesc sau plata lor nu se garanteazã imediat.
Cel care a dat dispoziţii este înştiinţat cît mai curînd posibil despre piedicile care se opun la executarea lor.
Cînd calea feratã nu este în mãsura sa prevadã aceste impiedicari, cel care a dat dispoziţii suporta toate consecinţele care rezulta din începerea executãrii lor.
§ 2. Taxele care se ivesc din executarea unei dispoziţii, cu excepţia celor care rezulta din culpa caii ferate, trebuie sa fie plãtite conform art. 15.
§ 3. Sub rezerva § 1, calea feratã este rãspunzãtoare, în caz de culpa din partea sa, de consecinţele neexecutãrii sau executãrii inexacte a unei dispoziţii. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa fie niciodatã mai mare decît cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
ART. 33
Împiedicarea la transport
§ 1. În caz de împiedicare la transport, calea feratã hotãrãşte dacã este preferabil sa transporte din oficiu marfa modificind itinerarul sau dacã este indicat, în interesul predatorului, sa-i ceara instrucţiuni comunicindu-i informaţiile utile de care calea feratã dispune.
În afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa, ea poate sa perceapã tariful de transport aplicabil pe itinerarul parcurs şi dispune de termenele corespunzãtoare acestui itinerar.
§ 2. Dacã continuarea transportului nu este posibila, calea feratã cere instrucţiuni de la predator. Aceasta cerere nu este obligatorie în cazurile de impiedicari temporare care rezulta din mãsurile luate pentru aplicarea art. 3 § 4.
§ 3. Predatorul poate sa dea instrucţiuni în scrisoarea de trasura pentru cazul cînd s-ar ivi o împiedicare la transport.
Cînd calea feratã considera ca acestea nu pot fi executate, ea cere noi instrucţiuni.
§ 4. Predatorul înştiinţat despre o împiedicare la transport poate sa dea instrucţiunile sale fie la statia de predare, fie la statia unde se gãseşte marfa. Dacã aceste instrucţiuni modifica denumirea destinatarului sau statiei de destinaţie, ori sînt date statiei unde se gãseşte marfa, predatorul trebuie sa le înscrie pe duplicatul scrisorii de trasura şi sa prezinte acest duplicat caii ferate.
§ 5. Cînd calea feratã da urmare instrucţiunilor predatorului fãrã a pretinde prezentarea duplicatului scrisorii de trasura şi dacã acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea feratã este rãspunzãtoare fata de acesta pentru paguba care rezulta din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa depãşeascã niciodatã pe cea prevãzutã pentru pierderea mãrfii.
§ 6. Dacã predatorul înştiinţat de o împiedicare la transport nu da, într-un termen convenabil, instrucţiuni executabile, calea feratã procedeazã potrivit prescripţiilor privind împiedicarea la eliberare în vigoare la locul unde marfa a fost reţinutã.
Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii, dupã scãderea taxelor care greveazã marfa, trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa.
§ 7. Cînd împiedicarea la transport înceteazã înaintea sosirii instrucţiunilor predatorului, marfa este indrumata la destinaţia sa fãrã a se aştepta instrucţiunile; predatorul este înştiinţat despre aceasta în cel mai scurt timp posibil.
§ 8. Cînd împiedicarea la transport intervine dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea feratã trebuie sa înştiinţeze acest destinatar. Dispoziţiile de la § 1, § 2, § 6, § 7 şi § 9 se aplica prin analogie.
§ 9. În afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa ea poate, în caz de împiedicare la transport, sa perceapã taxa de stationare.
§ 10. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 33.
ART. 34
Împiedicarea la eliberare
§ 1. În caz de împiedicare la eliberarea mãrfii, statia de destinaţie trebuie sa înştiinţeze despre aceasta, fãrã intirziere, predatorul, prin intermediul statiei de predare, pentru a-i cere instrucţiuni.
Predatorul trebuie sa fie înştiinţat direct, fie în scris, fie telegrafic, fie prin telex, atunci cînd el a cerut aceasta prin scrisoarea de trasura; taxele pentru aceasta înştiinţare greveazã marfa.
§ 2. Cînd împiedicarea la eliberare înceteazã înainte de sosirea instrucţiunilor predatorului la statia de destinaţie, marfa se elibereazã destinatarului. Predatorul trebuie sa fie înştiinţat despre aceasta fãrã intirziere printr-o scrisoare recomandatã; taxele pentru aceasta înştiinţare greveazã marfa.
§ 3. În cazul cînd destinatarul refuza marfa, predatorul are dreptul sa dea instrucţiuni, chiar dacã nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trasura.
§ 4. Predatorul poate, de asemenea, sa ceara printr-o menţiune în scrisoarea de trasura ca marfa sa-i fie înapoiatã din oficiu dacã se iveşte o împiedicare la eliberare. În afarã de acest caz, este necesar consimţãmîntul sau expres.
§ 5. Dacã tarifele nu dispun altfel, în aceasta privinta, instrucţiunile predatorului trebuie sa fie date prin intermediul statiei de predare.
§ 6. Pentru tot ce nu este prevãzut mai sus, calea feratã care are sarcina de a elibera marfa procedeazã conform prescripţiilor în vigoare la locul eliberãrii.
Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii, dupã scãderea taxelor care greveazã marfa, trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa.
§ 7. Dacã împiedicarea la eliberare se iveşte dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea feratã trebuie sa înştiinţeze acest destinatar.
Dispoziţiile de la § 1, § 2 şi § 6 sînt aplicabile prin analogie.
§ 8. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 34.

TITLUL IV
Rãspunderea

ART. 35
Rãspunderea colectivã a cãilor ferate
§ 1. Calea feratã care a primit marfa la transport, cu scrisoarea de trasura, este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs pînã la eliberare.
§ 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a mãrfii cu scrisoarea de trasura, participa la contractul de transport, în conformitate cu stipulaţiile din acest document şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 55 § 3 privind calea feratã de destinaţie.
ART. 36
Întinderea rãspunderii
§ 1. Calea feratã este rãspunzãtoare pentru paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã şi din avarierea mãrfii survenite din momentul primirii la transport şi pînã la eliberare, precum şi pentru paguba care rezulta din depãşirea termenului de executare a contractului de transport.
§ 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza o culpa a celui îndreptãţit, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al mãrfii (deteriorare interioarã, pierdere de greutate sau de valoare etc.) sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror urmãri nu le putea inlatura.
§ 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avarierea se datoreazã riscurilor speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos:
a) transportul efectuat în vagon descoperit potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mãrfurile care prin natura lor sînt expuse la pierderi din greutate sau avarieri, dacã nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate;
c) operaţii de încãrcare efectuate de predator sau de descãrcare efectuate de destinatar potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura, sau înţelegerilor încheiate între destinatar şi calea feratã;
d) încãrcare defectuoasã în cazul cînd aceasta încãrcare a fost efectuatã de predator potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor între acesta şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura;
e) îndeplinirea de predator, destinatar sau un mandatar al unuia din ei a formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative;
f) natura anumitor mãrfuri expuse din cauze inerente însãşi acestei naturi la pierderea totalã sau parţialã ori la avariere, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioarã şi spontana, uscare, imprastiere;
g) denumire neregulata, inexactã sau incompleta de obiecte excluse de la transport sau admise în anumite condiţii sau nerespectarea de predator a mãsurilor de precautie prescrise pentru obiectele admise în anumite condiţii;
h) transport de animale vii;
i) transport care, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura, trebuie sa fie efectuat cu insotitor, dacã pierderea sau avarierea rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea drept scop sa-l evite.
ART. 37
Sarcina probei
§ 1. Proba ca pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza una din faptele prevãzute la art. 36 § 2, cade în sarcina caii ferate.
§ 2. Cînd calea feratã, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, stabileşte ca pierderea sau avarierea a putut rezulta din unu sau mai multe din riscurile speciale prevãzute la art. 36 § 3, exista prezumţia ca paguba rezulta din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri.
Aceasta prezumţie nu este aplicabilã în cazul prevãzut la art. 36 § 3 a) dacã exista o lipsa cantitativã mare sau o pierdere de colet.
ART. 38
Prezumţia în caz de repredare
§ 1. Cînd un transport predat în conformitate cu regulile uniforme a fãcut obiectul unei repredari supuse aceloraşi reguli şi cînd o pierdere parţialã sau o avariere este constatatã dupã aceasta repredare, exista prezumţia ca ea s-a produs în cursul executãrii ultimului contract de transport, dacã transportul a rãmas în paza caii ferate şi a fost repredat în aceeaşi stare în care a sosit la statia de repredare.
§ 2. Aceasta prezumţie este de asemenea aplicabilã cînd contractul de transport anterior repredarii nu era supus regulilor uniforme, dacã acestea ar fi fost aplicabile în cazul cînd transportul s-ar fi efectuat direct între prima statie de predare şi ultima statie de destinaţie.
ART. 39
Prezumţia de pierdere a mãrfii
§ 1. Cel îndreptãţit poate, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, sa considere marfa ca pierdutã cînd ea nu a fost eliberata destinatarului sau ţinuta la dispoziţia sa în cele 30 de zile care urmeazã dupã împlinirea termenelor de executare a contractului de transport.
§ 2. Cel îndreptãţit, primind plata despãgubirii pentru marfa pierdutã, poate cere în scris sa fie înştiinţat fãrã intirziere în cazul cînd marfa este regasita în curs de un an de la plata despãgubirii. Despre aceasta cerere calea feratã elibereazã o dovada scrisã.
§ 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptãţit poate pretinde ca marfa sa-i fie eliberata la una din staţiile din parcurs. În acest caz, el trebuie sa plãteascã taxele aferente transportului de la statia de predare şi pînã la aceea unde are loc eliberarea şi sa restituie despãgubirea primitã, din care se vor scãdea taxele care au fost cuprinse în aceasta despãgubire. Cu toate acestea, el pãstreazã drepturile sale la despãgubire pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport prevãzute la art. 43 şi 46.
§ 4. În lipsa fie a cererii prevãzute la § 2, fie a instrucţiunilor date în termenul prevãzut la § 3, sau dacã marfa este regasita dupã mai mult de un an de la plata despãgubirii, calea feratã dispune de aceasta în conformitate cu legile şi regulamentele statului de care aparţine.
ART. 40
Despãgubirea în caz de pierdere
§ 1. În caz de pierdere totalã sau parţialã a mãrfii, calea feratã trebuie sa plãteascã, excluzind orice alte daune-interese, o despãgubire calculatã dupã cursul bursei, în lipsa unui astfel de curs dupã cursul curent al pieţei şi, în lipsa şi a unuia şi a altuia, dupã valoarea uzualã a mãrfurilor de aceeaşi natura şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primitã la transport.
§ 2. Sub rezerva limitãrii prevãzute la art. 45, despãgubirea nu poate depãşi 17 unitãţi de cont pe kilogram brut de marfa lipsa.
§ 3. În afarã de aceasta, calea feratã trebuie sa restituie tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului mãrfii pierdute.
§ 4. Cînd calculul despãgubirii implica o convertire a sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, aceasta se face dupã cursul din ziua şi locul plãţii despugubirii.
ART. 41
Rãspunderea în caz de pierdere din greutate în timpul transportului
§ 1. La mãrfurile care, datoritã naturii lor, suferã în mod obişnuit o pierdere din greutate prin simplul fapt al transportului, calea feratã nu rãspunde oricare ar fi parcursul efectuat, decît de acea parte din lipsa care depãşeşte toleranţele prevãzute mai jos:
a) 2% din greutate pentru mãrfurile lichide sau predate la transport în stare umeda, precum şi pentru urmãtoarele mãrfuri:
- Blanuri
- Cãrbuni şi cocs
- Chit (mastic) proaspãt
- Ciuperci proaspete
- Coarne şi copite
- Coji
- Fructe proaspete, uscate sau oparite
- Grãsimi
- Hamei
- Legume proaspete
- Lemn colorant, sfarimat sau macinat
- Lemn de reglisa
- Lina
- Oase întregi sau macinate
- Par din coama sau coada (de cal)
- Par de porc
- Peşti uscati
- Piei netabacite
- Piei tabacite
- Rãdãcini
- Ramasile de piei (netabacite)
- Sare
- Sapunuri şi unsori consistente
- Tendoane de animale
- Turba
- Tutun proaspãt în foi
- Tutun tãiat;
b) 1% din greutate pentru toate celelalte mãrfuri uscate.
§ 2. Limitarea rãspunderii prevãzute la § 1 nu poate fi invocatã dacã se face dovada, dupã împrejurãrile de fapt, ca pierderea nu rezulta din cauzele care justifica toleranta.
§ 3. În cazul cînd se transporta mai multe colete cu o singura scrisoare de trasura, pierderea din greutate în timpul transportului se calculeazã pentru fiecare colet, dacã greutatea acestuia la predare s-a indicat separat în scrisoarea de trasura sau poate fi constatatã în alt mod.
§ 4. În caz de pierdere totalã a mãrfii, la calcularea despãgubirii nu se face nici o scãdere pentru pierderea din greutate în timpul transportului.
§ 5. Acest articol nu deroga de la cele prevãzute la art. 36 şi 37.
ART. 42
Despãgubirea în caz de avariere
§ 1. În caz de avariere a mãrfii, calea feratã trebuie sa plãteascã, fãrã orice alte daune-interese, o despãgubire echivalenta cu deprecierea mãrfii. Suma sa se calculeazã aplicind la valoarea mãrfii, stabilitã potrivit art. 40, procentul de depreciere constatat la locul de destinaţie.
§ 2. Despãgubirea nu poate depãşi:
a) dacã toatã marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalã;
b) dacã numai o parte din marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate.
§ 3. Calea feratã trebuie sa restituie, în plus, în proporţia determinata la § 1, taxele prevãzute la art. 40 § 3.
ART. 43
Despãgubirea în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport
§ 1. Dacã rezulta o paguba, inclusiv o avariere, din depãşirea termenului de executare a contractului de transport, calea feratã trebuie sa plãteascã o despãgubire care nu poate depãşi triplul tarifului de transport.
§ 2. În caz de pierdere totalã a mãrfii, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu se poate cumula cu cea de la art. 40.
§ 3. În caz de pierdere parţialã a mãrfii, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu poate depãşi triplul tarifului de transport pentru partea expeditiei care nu s-a pierdut.
§ 4. În caz de avariere a mãrfii care nu rezulta din depãşirea termenului de executare a contractului de transport, despãgubirea prevãzutã la § 1 se cumuleazã, dacã este cazul, cu cea de la art. 42.
§ 5. În nici un caz, cumulul despãgubirii prevãzute la § 1 cu cele de la art. 40 şi 42 nu poate sa dea loc la plata unei despãgubiri superioare celei care s-ar datora în caz de pierdere totalã a mãrfii.
§ 6. Calea feratã poate sa prevadã, în tarife internaţionale sau convenţii speciale, alte modalitãţi de despãgubire decît cele prevãzute la § 1 de mai sus cînd, în conformitate cu art. 27 § 1, termenul de executare a contractului de transport se stabileşte pe baza planurilor de transport.
Dacã, în acest caz, termenele de executare a contractului de transport prevãzute la art. 27 § 2 sînt depasite, cel îndreptãţit poate sa ceara fie despãgubirea prevãzutã la § 1 de mai sus, fie pe cea fixatã prin tariful internaţional sau convenţia specialã care se aplica.
ART. 44
Despãgubirea în caz de dol sau de culpa grava
Cînd pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport, precum şi neexecutarea sau executarea defectuoasã de calea feratã a operaţiilor auxiliare prevãzute de regulile uniforme, au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate, aceasta trebuie sa-l despãgubeascã integral pe cel îndreptãţit pentru paguba doveditã.
În caz de culpa grava, despãgubirea este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 25, 26, 30, 32, 33, 40, 42, 43, 45 şi 46.
ART. 45
Limitarea despãgubirii prin anumite tarife
Cînd calea feratã acorda condiţii speciale de transport prin tarife speciale sau excepţionale care comporta o reducere fata de tariful de transport calculat potrivit tarifelor generale, ea poate limita despãgubirea datoratã celui îndreptãţit în caz de pierdere, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport, în mãsura în care o asemenea limitare este prevãzutã în tarif.
Cînd aceste condiţii speciale de transport se aplica numai pe o parte din parcurs, aceasta limitare nu poate fi invocatã decît dacã faptul care a dat naştere la despãgubire s-a produs pe aceasta parte.
ART. 46
Despãgubirea în caz de declarare a interesului la eliberare
În caz de declarare a interesului la eliberare, în afarã de despãgubirile prevãzute la art. 40, 42, 43 şi 45, se poate cere o despãgubire pentru paguba suplimentarã doveditã pînã la concurenta sumei declarate.
ART. 47
Dobinzi la despãgubire
§ 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 53 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata.
§ 2. Dobinzile nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 4 unitãţi de cont de fiecare scrisoare de trasura.
§ 3. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitiva a reclamaţiei, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivã a documentelor.
ART. 48
Rãspunderea în traficul cale feratã-mare
§ 1. În transporturile cale feratã-mare care parcurg liniile indicate la art. 2 § 2 al convenţiei, fiecare stat poate sa adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos la cele prevãzute la art. 36, cerind sa se facã o menţiune corespunzãtoare în lista liniilor supuse regulilor uniforme.
Cãrãuşul nu poate sa se prevaleze de dispoziţia de mai sus, decît dacã face proba ca pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a survenit pe parcursul maritim, din momentul încãrcãrii mãrfii la bordul navei şi pînã la descãrcarea ei de pe nava.
Aceste cauze de exonerare sînt urmãtoarele:
a) acţiunile, neglijenţa sau omisiunea cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cãrãuşului în navigaţia sau administrarea vasului;
b) imposibilitatea navei de a naviga, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca aceasta stare nu este imputabilã unei lipse de grija normalã din partea sa de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, o echipare şi o aprovizionare corespunzãtoare, sau de a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde este încãrcatã marfa, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii;
c) incendiul, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca el nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin acelea ale cãpitanului, echipajului, pilotului ori ale prepuşilor sãi;
d) pericolele, primejdiile sau accidentele de mare ori alte ape navigabile;
e) salvarea sau încercarea de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare;
f) încãrcarea mãrfii pe puntea navei, cu condiţia ca ea sa fi fost încãrcatã pe punte cu consimţãmîntul predatorului înscris în scrisoarea de trasura şi ca ea sa nu se afle încãrcatã în vagon.
Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşoreazã cu nimic obligaţiile generale ale cãrãuşului şi îndeosebi obligaţia sa de a manifesta o grija normalã pentru a pune nava în stare de navigaţie sau pentru a-i asigura o armare, o echipare şi o aprovizionare corespunzãtoare, ori pentru a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde este încãrcatã marfa, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii.
Cînd cãrãuşul invoca cauzele de exonerare de mai sus, el rãmîne totuşi rãspunzãtor dacã cel îndreptãţit face dovada ca pierderea, avarierea mãrfii sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport se datoreazã unei alte culpe a cãrãuşului, cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor sãi, decît aceea prevãzutã la lit. a).
§ 2. Cînd un acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionatã la art. 3 şi 10 ale convenţiei, regimul de rãspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie sa fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi.
În afarã de aceasta, cînd aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie sa facã în prealabil obiectul unei înţelegeri între aceste state.
§ 3. Mãsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunica oficiului central. Ele intra în vigoare, cel mai devreme, la expirarea unui termen de 30 de zile începînd de la data scrisorii prin care oficiul central notifica aceste mãsuri celorlalte state.
Expeditiilor în curs de transport nu li se aplica mãsurile sus-menţionate.
ART. 49
Rãspunderea în caz de accident nuclear
Calea feratã este scutitã de rãspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme, cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în aplicarea legilor şi regulamentelor unui stat care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana; care îl substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba.
ART. 50
Rãspunderea caii ferate pentru agenţii sãi
Calea feratã rãspunde pentru agenţii sãi şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea transportului.
Totuşi, dacã la cererea unui interesat, aceşti agenţi şi alte persoane întocmesc scrisorile de trasura, fac traduceri sau presteazã alte servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în contul persoanei pentru care fac aceste servicii.
ART. 51
Alte acţiuni
În toate cazurile în care se aplica regulile uniforme, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele acestor reguli.
Aceeaşi regula se aplica şi pentru orice acţiune exercitatã impotriva agenţilor şi altor persoane pentru care calea feratã rãspunde potrivit art. 50.

TITLUL V
Exercitarea drepturilor

ART. 52
Constatarea pierderii parţiale sau a avarierii
§ 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avariere este descoperitã sau presupusa de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cel îndreptãţit, calea feratã trebuie sa întocmeascã fãrã intirziere şi, dacã este posibil, în prezenta celui îndreptãţit un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea mãrfii, greutatea sa şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul cînd s-a produs.
O copie a acestui proces-verbal trebuie sa fie inminata gratuit celui îndreptãţit.
§ 2. Cînd cel îndreptãţit nu accepta constatãrile din procesul-verbal, el poate cere ca starea şi greutatea mãrfii, precum şi cauza şi valoarea pagubei, sa fie constatate de un expert numit de pãrţi sau pe cale judiciarã. Procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea.
ART. 53
Reclamaţii
§ 1. Reclamaţiile referitoare la contractul de transport trebuie sa fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 55.
§ 2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 54.
§ 3. Cînd reclamaţia este facuta de predator, el trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, el trebuie sa prezinte autorizaţia destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediţia.
Cînd reclamaţia este facuta de destinatar el trebuie sa prezinte scrisoarea de trasura dacã aceasta i-a fost predatã.
§ 4. Scrisoarea de trasura, duplicatul şi celelalte documente pe care cel îndreptãţit socoteşte util sa le anexeze la reclamaţie trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate, în forma cuvenitã, cînd calea feratã o cere.
La lichidarea reclamaţiei, calea feratã poate pretinde prezentarea scrisorii de trasura în original, a duplicatului sau a cuponului de rambus, pentru a face pe acestea menţiunea despre lichidarea reclamaţiei.
ART. 54
Persoanele care pot acţiona calea feratã
§ 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport nu aparţine decît celui care a efectuat plata.
§ 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursele prevãzute la art. 19 nu aparţine decît predatorului.
§ 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport aparţin:
a) predatorului, pînã în momentul cînd destinatarul:
1. a retras scrisoarea de trasura;
2. a acceptat marfa, sau
3. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4 sau al art. 31;
b) destinatarului, începînd din momentul în care:
1. a retras scrisoarea de trasura;
2. a acceptat marfa;
3. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4, sau
4. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 31; cu toate acestea, dreptul de a exercita aceasta acţiune se stinge de îndatã ce persoana imputernicita de destinatar potrivit art. 31 § 1 lit. c) a retras scrisoarea de trasura, a acceptat marfa sau a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4.
§ 4. Pentru a exercita acţiunile sale, predatorul trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, pentru exercitarea acţiunilor arãtate la § 3 lit. a), el trebuie sa prezinte autorizaţia destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediţia.
Pentru a exercita acţiunile sale, destinatarul trebuie sa prezinte scrisoarea de trasura dacã aceasta i-a fost predatã.
ART. 55
Cãile ferate care pot fi acţionate
§ 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma sau impotriva aceleia în folosul cãreia ea a fost încasatã.
§ 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursul prevãzut 1a art. 17 nu poate fi exercitatã decît impotriva caii ferate de predare.
§ 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate impotriva caii ferate de predare, impotriva caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii.
Calea feratã de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacã nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura.
§ 4. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndatã ce acţiunea a fost intentatã impotriva uneia din aceste cai ferate.
§ 5. Acţiunea judecãtoreascã poate fi exercitatã impotriva unei alte cai ferate decît cele menţionate la § 1, § 2 şi § 3, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie în instanta, privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport.
ART. 56
Competenta
Acţiunile judecãtoreşti bazate pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului de care depinde calea feratã actionata în judecata, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel prin înţelegerile dintre state sau în actele de concesiune.
Cînd o cale feratã exploateazã reţele autonome în state diferite, fiecare din aceste reţele este consideratã pentru aplicarea acestui articol, ca o cale feratã distinctã.
ART. 57
Stingerea acţiunii impotriva caii ferate
§ 1. Acceptarea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit stinge orice acţiune izvorita din contractul de transport impotriva caii ferate în caz de pierdere parţialã, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport.
§ 2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge:
a) în caz de pierdere parţialã sau de avariere, dacã:
1. pierderea sau avarierea a fost constatatã înainte ca cel îndreptãţit sa fi primit marfa, în conformitate cu art. 52;
2. constatarea care trebuia sa fie facuta, în conformitate cu art. 52, a fost omisa numai din culpa caii ferate;
b) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente a cãror existenta este constatatã dupã primirea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit, dacã acesta:
1. cere constatarea în conformitate cu art. 52 de îndatã ce a descoperit paguba şi cel mai tirziu în cele 7 zile care urmeazã acceptãrii mãrfii, şi
2. dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberarea mãrfii;
c) în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport, dacã cel îndreptãţit, în termen de 60 de zile şi-a valorificat drepturile la una din cãile ferate indicate la art. 55 § 3;
d) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate.
§ 3. Dacã marfa a fost repredata în conformitate cu art. 38 § 1, acţiunile în caz de pierdere parţialã sau de avariere izvorite din unul din contractele de transport anterioare se sting ca şi cînd ar fi vorba de un singur contract.
ART. 58
Prescripţia acţiunii
§ 1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an.
Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani în ceea ce priveşte acţiunea:
a) pentru plata unui ramburs încasat de calea feratã de la destinatar;
b) pentru plata unui rest din preţul unei vinzari efectuate de calea feratã;
c) intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol;
d) intemeiata pe un caz de frauda;
e) intemeiata pe unul din contractele de transport anterioare repredarii, în cazul prevãzut la art. 38 § 1;
§ 2. Prescripţia curge pentru acţiunea:
a) în daune pentru pierdere totalã: din a treizecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport;
b) în daune pentru pierdere parţialã, avariere sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport: din ziua în care a avut loc eliberarea mãrfii;
c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii, altor taxe sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectã a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare:
1. dacã s-a fãcut plata: din ziua plãţii;
2. dacã nu s-a fãcut plata: din ziua primirii mãrfii la transport dacã plata incumba predatorului, sau din ziua în care destinatarul a retras scrisoarea de trasura dacã plata incumba acestuia;
3. dacã este vorba de sume plãtite cu un buletin de francare: din ziua în care calea feratã remite predatorului contul taxelor prevãzut la art. 15 § 7; în lipsa acestei remiteri, termenul pentru creanţele caii ferate curge începînd din a treizecea zi dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport;
d) caii ferate privind restituirea unei sume plãtite de destinatar în locul predatorului, sau invers, şi pe care calea feratã trebuie sa o restituie celui îndreptãţit: din ziua în care a fost facuta cererea de restituire;
e) referitoare la rambursul prevãzut la art. 17: din a treizecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport;
f) privind plata preţului unei vinzari: din ziua vinzarii;
g) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: din ziua cererii acestor autoritãţi;
h) în toate celelalte cazuri: din ziua în care dreptul poate fi exercitat.
Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termen.
§ 3. În caz de reclamaţie adresatã caii ferate în conformitate cu art. 53, cu documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sa curgã pentru partea de reclamaţie care rãmîne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt.
Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
§ 4. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie.
§ 5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate prin dreptul naţional.

TITLUL VI
Raporturile dintre cãile ferate

ART. 59
Lichidarea conturilor între cãile ferate
§ 1. Orice cale feratã care a încasat fie la predare, fie la destinaţie, taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport trebuie sa plãteascã cãilor ferate interesate partea care le revine.
Modalitãţile de plata se stabilesc prin înţelegeri încheiate între cãile ferate.
§ 2. Sub rezerva drepturilor sale impotriva predatorului, calea feratã de predare este rãspunzãtoare de tariful de transport şi de celelalte taxe pe care nu le-a încasat atunci cînd predatorul le-a luat în sarcina sa în conformitate cu art. 15.
§ 3. Cînd calea feratã de destinaţie elibereazã marfa fãrã a incasa taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport, ea este rãspunzãtoare fata de cãile ferate care au participat la transport şi fata de ceilalţi interesaţi.
§ 4. În cazul încetãrii plãţilor din partea unei cai ferate, constatatã de oficiul central la cererea uneia din cãile ferate creditoare, consecinţele se suporta de toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu partea lor din tariful de transport.
Dreptul de acţiune în regres impotriva caii ferate a carei stare de încetare de plati a fost constatatã rãmîne rezervat.
ART. 60
Regres în caz de pierdere sau de avariere
§ 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru pierdere totalã sau parţialã ori pentru avariere, în baza regulilor uniforme, are drept de acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport în conformitate cu urmãtoarele dispoziţii:
a) calea feratã care a cauzat paguba este singura rãspunzãtoare;
b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare din ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacã distincţia nu este posibila, despãgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c);
c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, despãgubirea este repartizata între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
§ 2. În caz de insolvabilitate a uneia din aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plãtitã de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
ART. 61
Regres în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport
§ 1. Articolul 60 se aplica şi în caz de despãgubire plãtitã pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport.
Dacã aceasta a fost cauzatã de mai multe cai ferate, despãgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe liniile respective.
§ 2. Termenele de executare a contractului de transport stabilite prin art. 27 se împart în felul urmãtor:
a) cînd doua cai ferate au participat la transport:
1. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale;
2. termenul de transport se împarte proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor;
b) cînd trei cai ferate sau mai multe au participat la transport:
1. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale între calea feratã de predare şi calea feratã de destinaţie;
2. termenul de transport se împarte între toate cãile ferate:
- o treime în pãrţi egale;
- restul de doua treimi proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor.
§ 3. Termenele suplimentare la care o cale feratã are dreptul se atribuie acestei cai ferate.
§ 4. Timpul scurs între predarea mãrfii cãtre calea feratã şi începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv caii ferate de predare.
§ 5. Împãrţirea de mai sus nu se ia în considerare decît în cazul cînd termenul total de executare a contractului de transport nu a fost respectat.
ART. 62
Procedura acţiunii în regres
§ 1. Valabilitatea plãţii efectuate de calea feratã care exercita una din acţiunile în regres prevãzute la art. 60 şi 61 nu poate fi contestatã de calea feratã impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de o autoritate judecãtoreascã şi cînd acestei ultime cai ferate, dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã în forma cuvenitã, i s-a dat posibilitatea sa intervinã în proces.
Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
§ 2. Calea feratã care îşi exercita acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata.
§ 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã prin una şi aceeaşi hotãrîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat.
§ 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioara.
§ 5. Acţiuni în regres nu pot fi introduse în instanta referitoare la cererea de despãgubire exercitatã de cel îndreptãţit potrivit contractului de transport.
ART. 63
Competenta în materie de acţiuni în regres
§ 1. Jurisdicţia sediului caii ferate impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres este singura competenta pentru toate acţiunile în regres.
§ 2. Cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea cãreia îi va prezenta cererea sa.
ART. 64
Înţelegeri referitoare la acţiunile în regres
Cãile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 62 § 5.

TITLUL VII
Dispoziţii excepţionale

ART. 65
Derogãri temporare
§ 1. Dacã situaţia economicã şi financiarã a unui stat este de natura sa provoace dificultãţi grave în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor titlului VI, fiecare stat poate deroga de la dispoziţiile art. 15, 17 şi 30 şi sa decidã, pentru anumite traficuri, ca:
a) transporturile care se expediazã din acest stat trebuie sa fie francate:
1. pînã la frontierele sale, sau
2. cel puţin pînã la frontierele sale;
b) transporturile cu destinaţie pentru acest stat trebuie sa fie francate la expediere:
1. cel puţin pînã la frontierele sale, atita timp cît statul de predare nu impune restrictia arãtatã la lit. a) pct. 1., sau
2. cel mult pînã la frontierele sale;
c) transporturile care provin din sau sînt destinate pentru acest stat nu pot fi grevate de nici un ramburs şi ca debursele nu sînt admise, sau ca rambursele şi debursele nu sînt admise decît în anumite limite;
d) predatorul nu poate modifica contractul de transport în ceea ce priveşte ţara de destinaţie, francarea şi rambursul.
§ 2. În aceleaşi condiţii, statele pot autoriza cãile ferate sa deroge de la dispoziţiile art. 15, 17, 30 şi 31 şi sa decidã, pentru traficurile lor reciproce, ca:
a) dispoziţiile privind plata taxelor sa fie în mod special stabilite prin înţelegeri între cãile ferate interesate; totuşi, aceste reglementãri nu pot sa cuprindã modalitãţi care nu sînt prevãzute la art. 15;
b) anumite dispoziţii ulterioare sa nu fie admise.
§ 3. Mãsurile luate în conformitate cu § 1 şi § 2 se comunica oficiului central.
Mãsurile enumerate la § 1 intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 8 zile socotit de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat aceste mãsuri celorlalte state.
Mãsurile enumerate la § 2 intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 2 zile socotit de la data publicãrii lor în statele interesate.
§ 4. Expeditiile în curs de transport nu sînt afectate de aceste mãsuri.
ART. 66
Derogãri
Dispoziţiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate fata de acelea pe care anumite state sînt determinate sa le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeanã a carbunelui şi otelului şi la Comunitatea economicã europeanã.

ANEXA 1
(articolele 4 şi 5)
Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID)
Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi o hotãrãşte, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul mãrfurilor periculoase pe cãile ferate (RID), anexa nr. I la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.

ANEXA 2
(articolul 8 § 1)
Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP)
Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi a hotãrît-o, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul de vagoane particulare (RIP), anexa nr. IV la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.

ANEXA 3
(articolul 8 § 2)
Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo)
Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi a hotãrît-o, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul de containere (RICo), anexa nr. V la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.

ANEXA 4
(articolul 8 § 3)
Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx)
§ 1. Nu sînt considerate ca mesagerii decît mãrfurile transportate într-un mod deosebit de rapid, în condiţiile unui tarif internaţional.
Nu pot fi admise ca mesagerii decît mãrfurile care în mod normal pot fi încãrcate în vagonul de bagaje al trenurilor de cãlãtori. Tarifele internaţionale pot deroga de la aceasta regula.
§ 2. Sînt excluse de la transport ca mesagerii obiectele menţionate la art. 4 al regulilor uniforme. Materiile şi obiectele enumerate în RID sau cele care sînt cuprinse în înţelegeri şi clauze tarifare încheiate în temeiul art. 5 § 2 din regulile uniforme nu sînt admise la transport ca mesagerii decît dacã acest mod de transport este prevãzut în mod expres prin RID sau prin înţelegerile şi clauzele tarifare menţionate. Tarifele internaţionale determina dacã alte mãrfuri pot fi, de asemenea, excluse de la transport sau pot fi admise în anumite condiţii.
§ 3. Mesageriile pot fi predate la transport însoţite de un alt document decît cel stabilit pentru aplicarea art. 12 § 2 al regulilor uniforme. Modelul care urmeazã a fi folosit şi menţiunile care trebuie sau pot fi înscrise pe el sînt determinate de tarifele internaţionale. Acest document trebuie sa conţinã în mod obligatoriu:
a) denumirea statiilor de predare şi de destinaţie;
b) numele şi adresa predatorului şi destinatarului;
c) denumirea mãrfii;
d) numãrul coletelor şi descrierea ambalajului;
e) enumerarea detaliatã a documentelor cerute de vama sau de alte autoritãţi administrative, anexate la documentul de transport.
§ 4. Mesageriile trebuie sa fie transportate cu mijloace rapide în termenele prevãzute în tarifele internaţionale. Termenele de executare a contractului de transport trebuie, în orice caz, sa fie mai reduse decît termenele aplicate expeditiilor de mare viteza.
§ 5. Tarifele internaţionale pot, de asemenea, sa prevadã şi alte derogãri de la regulile uniforme decît cele care sînt specificate mai sus. Cu toate acestea, nu poate fi facuta nici o derogare de la art. 35 la 38, 40 la 42, 44 şi 47 la 58 ale regulilor uniforme.
§ 6. Dacã dispoziţiile de mai sus şi cele din tarifele internaţionale nu se opun, regulile uniforme sînt aplicabile şi la transportul mesageriilor.


CONVENŢIA
privind interzicerea utilizãrii în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului înconjurãtor*)

--------------
*) Traducere

Statele pãrţi la prezenta convenţie,
calauzite de interesul consolidãrii pãcii şi dornice sa contribuie la cauza opririi cursei inarmarilor şi a infaptuirii dezarmarii generale şi totale sub control internaţional strict şi eficace, şi a salvãrii omenirii de pericolul utilizãrii unor noi mijloace de ducere a rãzboiului,
hotãrîte sa continue negocierile în vederea realizãrii unor progrese efective în adoptarea de noi mãsuri în domeniul dezarmarii,
recunoscind ca progresele ştiinţifice şi tehnice pot deschide noi posibilitãţi în ce priveşte modificarea mediului,
reamintind Declaraţia Conferintei Naţiunilor Unite privind mediul înconjurãtor, adoptatã la Stockholm la 16 iunie 1972,
intelegind ca utilizarea în scopuri paşnice a tehnicilor de modificare a mediului înconjurãtor ar putea îmbunãtãţi raportul dintre om şi natura şi contribui la conservarea şi îmbunãtãţirea mediului înconjurãtor spre folosul generaţiilor prezente şi viitoare,
recunoscind, totuşi, ca utilizarea unor astfel de tehnici în scopuri militare, sau oricare alte scopuri ostile ar putea avea efecte deosebit de dãunãtoare pentru bunãstarea omului,
dorind sa interzicã în mod eficace utilizarea tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile pentru a elimina pericolele pe care le prezintã pentru omenire o astfel de utilizare şi afirmind vointa lor de a acţiona pentru realizarea acestui obiectiv,
dorind, de asemenea, sa contribuie la întãrirea încrederii între natiuni şi la îmbunãtãţirea în continuare a situaţiei internaţionale în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite,

au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
1. Fiecare stat parte la prezenta convenţie îşi asuma obligaţia de a nu se angaja în utilizarea în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului înconjurãtor cu efecte larg raspindite, de lungã durata sau grave, ca mijloace care provoacã distrugeri, daune sau prejudicii altui stat parte.
2. Fiecare stat parte la aceasta convenţie se angajeazã sa nu acorde asistenta, sa nu incurajeze sau sa nu incite un alt stat, un grup de state sau organizaţii internaţionale la angajarea în activitãţi contrare prevederii din paragraful 1 al acestui articol.
ART. 2
În sensul art. I, termenul tehnici de modificare a mediului se referã la orice tehnica menita sa schimbe - prin manipularea deliberata a proceselor naturale - dinamica sau structura pãmîntului, inclusiv biosfera, litosfera, hidrosfera şi atmosfera sau spaţiul extrtmosferic.
ART. 3
1. Prevederile prezentei convenţii nu vor impiedica utilizarea tehnicilor de modificare a mediului în scopuri paşnice, nu vor aduce prejudicii principiilor general acceptate şi regulilor aplicabile ale dreptului internaţional cu privire la o astfel de utilizare.
2. Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa faciliteze şi au dreptul sa participe la schimbul cel mai larg posibil de informaţii ştiinţifice şi tehnologice cu privire la utilizarea în scopuri paşnice a tehnicilor de modificare a mediului. Statele pãrţi în mãsura sa facã aceasta vor contribui, singure sau împreunã cu alte state sau organizaţii internaţionale, la cooperarea economicã şi ştiinţificã internationala pentru protecţia, ameliorarea şi utilizarea paşnicã a mediului înconjurãtor, ţinînd seama în mod corespunzãtor de necesitãţile regiunilor în curs de dezvoltare ale lumii.
ART. 4
Fiecare stat parte la prezenta convenţie se angajeazã sa ia toate mãsurile pe care le va considera necesare, conform procedurilor sale constituţionale, pentru a interzice şi preveni orice activitate care contravine dispoziţiilor prezentei convenţii în orice loc aflat sub jurisdicţia sau sub controlul sau.
ART. 5
1. Statele pãrţi la prezenta convenţie se angajeazã sa se consulte reciproc şi sa coopereze între ele pentru a rezolva orice probleme care ar putea aparea în legatura cu obiectivele prezentei convenţii sau aplicarea prevederilor sale. Activitãţile de consultare şi de cooperare menţionate în prezentul articol pot fi întreprinse, de asemenea, pe baza procedurilor internaţionale corespunzãtoare, în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în conformitate cu Carta. Aceste proceduri internaţionale pot include serviciile organizaţiilor internaţionale adecvate, precum şi cele ale unui Comitet consultativ de experţi prevãzut în paragraful 2 al acestui articol.
2. Pentru îndeplinirea scopurilor enunţate în paragraful 1 al prezentului articol, depozitarul va convoca în termen de o luna de la primirea cererii oricãrui stat parte la prezenta convenţie un Comitet consultativ de experţi. Fiecare stat parte poate desemna un expert în acest comitet, ale cãrui funcţiuni şi reguli de procedura sînt stabilite în anexa, care constituie parte integrantã a acestei convenţii. Comitetul consultativ va comunica depozitarului un rezumat al constatãrilor sale faptice incluzind toate opiniile şi informaţiile prezentate comitetului în cursul deliberãrilor. Depozitarul va distribui rezumatul tuturor statelor pãrţi.
3. Orice stat parte la prezenta convenţie care are motive sa considere ca orice alt stat parte violeaza obligaţiile decurgind din prevederile convenţiei poate depune o plîngere la Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta plîngere trebuie sa fie însoţitã de toate datele pertinente ca şi de toate dovezile posibile pentru sprijinirea validitãţii sale.
4. Fiecare stat parte la prezenta convenţie se angajeazã sa coopereze la efectuarea oricãrei investigaţii pe care Consiliul de Securitate ar putea sa o întreprindã, conform dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite, asupra faptelor rezultind din plîngerea primitã de consiliu. Consiliul de Securitate va comunica rezultatele investigatiilor statelor pãrţi la convenţie.
5. Fiecare stat parte la prezenta convenţie se angajeazã sa acorde asistenta sau sa sprijine, în conformitate cu prevederile Cartei Naţiunilor Unite, oricare parte la convenţie care solicita aceasta, dacã Consiliul de Securitate decide ca partea respectiva a fost vãtãmatã sau risca sa fie vãtãmatã ca rezultat al unei violuri a convenţiei.
ART. 6
1. Fiecare stat parte la prezenta convenţie poate propune amendamente la convenţie. Textul oricãrui amendament propus va fi prezentat depozitarului, care îl va comunica fãrã intirziere tuturor statelor pãrţi.
2. Un amendament va intra în vigoare, pentru toate statele pãrţi la prezenta convenţie care l-au acceptat, dupã depunerea la depozitar a instrumentelor de acceptare de cãtre majoritatea statelor pãrţi. Dupã aceea, el va intra în vigoare, pentru oricare alt stat parte, la data depunerii instrumentelor sale de acceptare.
ART. 7
Prezenta convenţie are o durata nelimitatã.
ART. 8
1. Dupã 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, depozitarul va convoca o conferinţa a statelor pãrţi la convenţie, la Geneva (Elvetia). Aceasta conferinţa va examina funcţionarea convenţiei pentru a se asigura ca obiectivele şi prevederile sale se realizeazã; ea va examina îndeosebi eficacitatea prevederilor paragrafului 1 al art. I pentru eliminarea pericolelor utilizãrii tehnicilor de modificare a mediului înconjurãtor în scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile.
2. Dupã aceea, la intervale de nu mai puţin de 5 ani, o majoritate a statelor pãrţi la prezenta convenţie va putea, prezentind o propunere în acest sens depozitarului, sa obţinã convocarea unei conferinţe avînd aceleaşi obiective.
3. Dacã nici o conferinţa nu a fost convocatã potrivit paragrafului 2 al prezentului articol în termen de 10 ani de la încheierea conferintei precedente, depozitarul va solicita opiniile tuturor statelor pãrţi la prezenta convenţie cu privire la convocarea unei astfel de conferinţe. Dacã o treime a statelor pãrţi sau 10 dintre ele, fiind valabil numãrul care va fi mai mic, rãspund afirmativ, depozitarul va lua mãsuri imediate pentru convocarea conferintei.
ART. 9
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare tuturor statelor. Fiecare stat care nu semneazã convenţia înaintea intrãrii sale în vigoare potrivit paragrafului 3 al prezentului articol va putea în orice moment sa adere la ea.
2. Prezenta convenţie va fi supusã ratificãrii de cãtre statele semnatare. Instrumentele de ratificare sau de aderare vor fi depuse secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
3. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã depunerea instrumentelor de ratificare de cãtre douãzeci de guverne în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol.
4. Pentru statele ale cãror instrumente de ratificare sau de aderare vor fi depuse dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, ea va intra în vigoare la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare.
5. Depozitarul va informa fãrã intirziere statele care au semnat prezenta convenţie, sau care au aderat la ea, asupra datei fiecãrei semnãturi, a datei depunerii fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare, asupra datei intrãrii în vigoare a prezentei convenţii şi asupra oricãrui amendament relativ la aceasta, ca şi asupra primirii altor comunicãri.
6. Prezenta convenţie va fi înregistratã de cãtre depozitar potrivit art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite.
ART. 10
Prezenta convenţie, ale carei texte în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depusa la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii conforme, certificate corespunzãtor, ale acesteia guvernelor statelor care vor fi semnat convenţia sau vor fi aderat la aceasta.
Drept care subsemnaţii, în mod cuvenit împuterniciţi în acest scop de cãtre guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie, deschisã semnãrii la Geneva la 18 mai 1977.

*

Convenţia a fost aprobatã de cãtre Adunarea generalã a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1976.

ANEXA 1
Comitetul consultativ de experţi
1. Comitetul consultativ de experţi va efectua constatãri de fapt corespunzãtoare şi va furniza expertize privind orice problema ridicatã, potrivit paragrafului 1 al art. V al prezentei convenţii, de cãtre statul parte care cere convocarea comitetului.
2. Activitatea Comitetului consultativ de experţi va fi organizatã astfel încît sa-i permitã sa-şi exercite funcţiile stabilite în paragraful 1 al prezentei anexe. Comitetul va decide asupra problemelor de procedura relative la organizarea activitãţii sale pe cît posibil prin consens sau, în caz contrar, prin majoritatea membrilor prezenţi şi votanti. Nu se va proceda la vot asupra chestiunilor de fond.
3. Depozitarul sau reprezentantul acestuia va exercita funcţiile de preşedinte al comitetului.
4. Fiecare expert poate fi asistat în timpul şedinţelor de cãtre unu sau mai mulţi consilieri.
5. Fiecare expert va avea dreptul, prin intermediul preşedintelui, sa ceara statelor şi organizaţiilor internaţionale informaţii şi asistenta pe care le va considera necesare pentru a permite comitetului sa se achite de sarcina ta.


ACORD
între Republica Socialistã România şi Republica Socialistã Federativã Iugoslavia privind protejarea reciprocã a investiţiilor fata de riscurile necomerciale

Guvernul Republicii Socialiste România şi Consiliul Executiv Federal al Adunãrii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia (în textul urmãtor: pãrţile contractante),
în dorinta de a promova colaborarea economicã dintre cele doua tari,
pornind de la faptul ca protejarea reciprocã a investiţiilor impotriva riscurilor necomerciale va stimula initiativele de afaceri pentru investirea mijloacelor organizaţiilor unei pãrţi contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante,

au convenit urmãtoarele:

ART. 1
În sensul prezentului acord:
a) prin investiţii se înţeleg mijloacele investite cît şi celelalte mijloace ale investitorilor, acumulate pe baza mijloacelor investite, în conformitate cu legislaţia partii contractante pe teritoriul cãreia au fost investite mijloacele;
b) prin investitori se înţelege:
- referitor la Republica Socialistã România, unitãţile economice romane avînd personalitate juridicã şi care, potrivit legii, au atribuţii de comerţ exterior şi de cooperare economicã cu strainatatea;
- referitor la Republica Socialistã Federativã Iugoslavia, organizaţiile de munca asociata înfiinţate în conformitate cu legile naţionale;
c) prin risc necomercial se înţeleg pagubele apãrute la investiţii, din cauza:
- exproprierii în interes public sau altor mãsuri luate de stat, care se pot asimila cu exproprierea;
- razboaielor sau altor conflicte armate, respectiv a unor evenimente politice cu consecinţe asemãnãtoare.
ART. 2
Fiecare parte contractantã va lua mãsuri, în cadrul competentelor sale, în scopul promovãrii investiţiilor şi a transferului mijloacelor investite şi altor mijloace ale investitorilor realizate în baza mijloacelor investite din cealaltã parte contractantã, în conformitate cu legile sale naţionale.
ART. 3
Fiecare parte contractantã va asigura un tratament just şi echitabil investiţiilor şi investitorilor celeilalte pãrţi contractante, tratament care nu va fi mai puţin favorabil decît acela acordat investiţiilor şi investitorilor oricãrei tari terţe.
ART. 4
Fiecare parte contractantã se angajeazã ca investitorilor celeilalte pãrţi contractante care suporta o paguba realã la investiţiile de pe teritoriul sau ca urmare a riscurilor necomerciale sa le asigure o despãgubire la nivelul pagubei reale.
ART. 5
Pãrţile contractante nu vor lua mãsuri prin care, direct sau indirect, sa retragã sau sa limiteze drepturile investitorilor celeilalte pãrţi contractante în privinta investiţiilor lor în afarã de cazul ca mãsurile luate sînt în interes public, în conformitate cu legile partii contractante pe teritoriul cãreia se realizeazã investiţia şi dacã aceste mãsuri nu sînt discriminatorii.
Odatã cu mãsura prin care se retrage sau limiteazã un drept al investitorului din cealaltã parte contractantã, va fi prevãzutã despãgubirea care trebuie sa corespundã valorii reale a pagubei, conform procedurilor prevãzute în legislaţia nationala şi care va fi plãtitã fãrã intirziere nejustificatã.
ART. 6
Partea contractantã care, conform legilor naţionale, îşi despagubeste investitorii sãi pentru pagubele reale provocate la investiţiile de pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, din cauza riscurilor necomerciale, se subroga în relaţia cu cealaltã parte contractantã, în toate drepturile şi obligaţiile acestor investitori.
ART. 7
Despãgubirile pentru pagubele reale care revin investitorului în baza prezentului acord se vor plati în valuta convertibilã dar pot fi plãtite şi în alt mod, numai în cazul cînd ambele pãrţi sînt de acord cu aceasta.
Pãrţile contractante vor asigura fãrã restrictii şi aminari nejustificate transferul de mijloace în baza despãgubirilor prevãzute la alin. 1 al prezentului articol, în conformitate cu legile lor naţionale.
ART. 8
Dacã litigiul privind cuantumul despãgubirii care a apãrut din cauza exproprierii sau a unei alte mãsuri de stat, care s-ar putea asimila cu exproprierea, între o parte contractantã şi investitorul celeilalte pãrţi contractante nu s-a putut rezolva în mod satisfãcãtor, partea care este în litigiu va incredinta diferendul spre rezolvare Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii, potrivit procedurii prevãzute de Convenţia deschisã pentru semnare la Washington la 18 martie 1965.
ART. 9
Orice divergenta dintre pãrţile contractante care apare în legatura cu interpretarea, respectiv cu aplicarea prezentului acord şi care în termen de 6 luni nu se poate rezolva pe cale de negocieri, se supune, la cererea uneia dintre pãrţile aflate în divergenta, unui tribunal arbitral format din 3 membri.
Fiecare parte contractantã desemneazã cîte un arbitru, iar arbitrii astfel desemnaţi îl desemneazã împreunã pe al treilea arbitru ca preşedinte, care nu poate fi cetãţean al nici uneia dintre pãrţile contractante.
Dacã una dintre pãrţile contractante nu-şi desemneazã arbitrul sau în termen de 3 luni de la trimiterea invitatiei de cãtre cealaltã parte contractantã pentru a face aceasta desemnare, cealaltã parte contractantã poate ruga pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirea necesarã.
Dacã arbitrii desemnaţi de cãtre pãrţile contractante nu se pot înţelege asupra alegerii celui de-al treilea arbitru în termen de 2 luni de la desemnarea lor, fiecare parte contractantã poate ruga pe preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie sa facã numirea necesarã.
Dacã, în cazurile prevãzute la alin. 3 şi 4 din prezentul articol, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie este împiedicat sa-şi îndeplineascã aceasta funcţie sau dacã este cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante, vicepreşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie poate face numirea necesarã.
Dacã vicepreşedintele este împiedicat sa îndeplineascã funcţia menţionatã sau este cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante, cel mai în virsta membru al Curţii Internaţionale de Justiţie care nu este cetãţean al nici uneia dintre pãrţile contractante poate face numirea necesarã.
ART. 10
Tribunalul arbitral de la art. 9 al prezentului acord ia hotãrîri cu majoritate de voturi.
Hotãrîrea tribunalului arbitral este definitiva şi obligatorie pentru ambele pãrţi contractante.
Fiecare parte contractantã suporta cheltuielile pentru membrul arbitrajului numit de el şi pentru reprezentantul sau în procedura din fata tribunalului. Cheltuielile pentru preşedinte şi celelalte cheltuieli se suporta în pãrţi egale de cãtre pãrţile contractante.
Tribunalul arbitral stabileşte procedura potrivit cãreia se vor desfasura dezbaterile şi se va pronunţa hotãrîrea.
ART. 11
Prezentul acord se aplica şi la investiţiile efectuate de cãtre investitorii uneia dintre pãrţile contractante pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, înainte de intrarea în vigoare a acestui acord.
ART. 12
Prezentul acord se încheie pe o perioada de 10 ani de la data intrãrii sale în vigoare şi rãmîne în vigoare dupã expirarea acestui termen pe o noua perioada de 10 ani, dacã una dintre pãrţile contractante nu îl denunta, în scris, cu un an înainte.
ART. 13
În cazul încetãrii valabilitãţii acestui acord, prevederile sale se vor aplica la investiţiile efectuate în timpul valabilitãţii sale, dar nu mai mult de 10 ani dupã încetarea valabilitãţii acestui acord.
ART. 14
Prezentul acord intra în vigoare la data schimbului de note diplomatice prin care pãrţile contractante se informeazã reciproc ca acordul a fost aprobat conform procedurii constituţionale a fiecãrei pãrţi contractante.
Semnat la Belgrad la 27 octombrie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, sirbocroata şi engleza, toate textele fiind egal autentice.

Pentru
Republica Socialistã România,
Nicolae Constantin

Pentru
Republica Socialistã Federativã Iugoslavia,
Dr. Milenko Bojanic



ACORD
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind colaborarea în domeniul asigurãrilor sociale

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Populare Democrate Coreene,
calauzite de dorinta de a dezvolta relaţiile de prietenie între cele doua tari şi de a reglementa colaborarea în domeniul asigurãrilor sociale,

au convenit asupra celor ce urmeazã:

ART. 1
În sensul prezentului acord:
1. Prin norme legate se înţeleg prevederile din actele normative în vigoare în statele contractante, referitoare la asigurãrile sociale.
Termenul norme legale nu se referã la:
a) acordurile încheiate de statele contractante cu alte state, nici la normele emise pentru aplicarea acestor acorduri;
b) reglementãrile unei organizaţii interguvernamentale al carei membru este una dintre pãrţile contractante.
2. Prin organ competent se inlelege:
- pentru Republica Socialistã România: Ministerul Muncii;
- pentru Republica Populara Democrata Coreeana: Ministerul pentru Organizarea Muncii.
3. Prin organe de legatura se înţeleg:
- pentru Republica Socialistã România:
a) Direcţia generalã de asigurãri sociale şi pensii din Ministerul Muncii;
b) Oficiul central de plata a pensiilor;
- pentru Republica Populara Democrata Coreeana: Secţia cu probleme de asigurãri sociale din cadrul Ministerului pentru Organizarea Muncii.
ART. 2
Ambele pãrţi contractante vor întãri legãturile de colaborare în domeniul asigurãrilor sociale şi vor acţiona pentru cunoaşterea reciprocã a realizarilor şi experienţei obţinute în acest domeniu.
ART. 3
Pãrţile contractante au obligaţia de a menţine în sistemul lor propriu de asigurãri sociale personalul trimis sa lucreze pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi sa-i acorde drepturile cuvenite în acest domeniu.
ART. 4
1. Persoanele care beneficiazã de drepturi în domeniul asigurãrilor sociale, în conformitate cu prevederile art. III al prezentului acord, sînt:
a) persoanele trimise temporar sa execute lucrãri pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, de la sosirea pe teritoriul acelei pãrţi pînã la pãrãsirea acestuia;
b) persoanele care sînt trimise pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante conform acordurilor de cooperare ori în cadrul colaborãrii tehnico-economice sau în vederea unei pregatiri ori perfectionari profesionale, pe toatã durata şederii pe teritoriul acelei pãrţi.
2. Organele competente ale pãrţilor contractante vor putea conveni şi asupra altor categorii de persoane cãrora sa li se aplice prevederile prezentului articol.
ART. 5
Cetãţenii rezidenţi care lucreazã în unitãţi aparţinînd celeilalte pãrţi contractante sînt asiguraţi şi beneficiazã de drepturile de asigurãri sociale în conformitate cu prevederile legale din ţara în care îşi au resedinta.
ART. 6
Asistenta medicalã, în cadrul asigurãrilor sociale, a personalului unei pãrţi contractante aflat pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante se acorda potrivit înţelegerilor stabilite, în acest domeniu, între cele doua tari.
ART. 7
1. Organele competente ale celor doua pãrţi contractante:
a) convin asupra mãsurilor necesare pentru aplicarea prezentului acord;
b) rezolva pe calea negocierilor eventualele litigii privind aplicarea prezentului acord; litigiile care nu au putut fi astfel rezolvate urmeazã sa se soluţioneze pe cale diplomaticã;
c) întreţin relaţii directe şi se informeazã reciproc cu privire la normele legale în vigoare şi la modificãrile lor ulterioare, precum şi asupra mãsurilor luate pentru aplicarea prezentului acord;
d) încurajeazã contactele şi schimbul de delegaţi sau experţi.
2. Organele de legatura:
a) convin, în cadrul competentei lor, asupra mãsurilor administrative pentru aplicarea prezentului acord, inclusiv asupra procedurii de acordare a drepturilor de asigurãri sociale;
b) întreţin relaţii directe şi îşi transmit documentele necesare aplicãrii prezentului acord.
ART. 8
1. Cererile şi documentele în legatura cu aplicarea prezentului acord pot fi întocmite în limba oficialã a oricãreia dintre pãrţile contractante, precum şi în limba rusa sau engleza, şi sînt scutite de vizele de legalizare ale reprezentantelor diplomatice sau consulare.
2. Actele care se întocmesc în aplicarea prezentului acord sînt scutite de taxe de timbru.
ART. 9
Prezentul acord va putea fi modificat sau completat pe baza înţelegerii scrise între cele doua pãrţi contractante, urmindu-se procedura prevãzutã la art. XI paragraful 1.
ART. 10
Prezentul acord se încheie pe o perioada nelimitatã. El poate fi denunţat, în scris, la cererea oricãreia dintre pãrţile contractante, cu un preaviz de cel puţin 3 luni.
ART. 11
1. Prezentul acord intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care pãrţile contractante îşi vor fi comunicat îndeplinirea procedurilor prevãzute în acest scop de legislatiile lor naţionale.
2. Semnat la Phenian la 20 aprilie 1982, în doua exemplare originale, fiecare în limbile romana şi coreeana, ambele texte avînd aceeaşi valoare.

Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Constantin Iftodi

Pentru guvernul
Republicii Populare Democrate Coreene,
Nam San Man


ACORD
între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Indonezia privind cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã pe termen lung

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Indonezia, denumite în continuare pãrţi contractante,
în dorinta de a extinde şi întãri, în continuare, relaţiile prieteneşti de înţelegere, colaborare şi stima reciprocã, statornicite între cele doua tari,
în vederea dezvoltãrii şi diversificãrii cooperãrii economice şi tehnico-ştiinţifice dintre cele doua tari pe baza respectãrii independentei şi suveranitãţii naţionale, neamestecului în treburile interne, egalitãţii în drepturi şi avantajului reciproc,
apreciind utilitatea acordurilor pe termen lung pentru dezvoltarea cooperãrii economice şi tehnico-ştiinţifice,

au convenit urmãtoarele:

ART. 1
Pãrţile contractante vor lua mãsuri pentru a incuraja dezvoltarea şi diversificarea continua a relaţiilor de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã dintre organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari.
ART. 2
Pãrţile contractante îşi vor acorda, în relaţiile de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã dintre cele doua tari, clauza naţiunii celei mai favorizate.
În baza acestei clauze, orice avantaj, privilegiu sau scutire care au fost sau vor fi ulterior acordate de cãtre una dintre pãrţile contractante oricãrei acţiuni de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã cu oricare alta ţara vor fi extinse şi la acţiunile de cooperare cu cealaltã ţara.
Clauza naţiunii celei mai favorizate, prevãzutã în prezentul acord, nu se va aplica scutirilor de taxe vamale, precum şi altor avantaje sau privilegii decurgind din participarea uneia din cele doua tari la uniuni vamale sau zone de comerţ liber.
De asemenea, pãrţile contractante sînt de acord sa negocieze acordarea reciprocã de facilitãţi tarifare şi netarifare preferenţiale, în conformitate cu înţelegerile internaţionale în vigoare, acceptate de cãtre cele doua pãrţi contractante.
ART. 3
Pãrţile contractante vor acţiona pentru stabilirea unei cooperãri economice şi tehnico-ştiinţifice pe termen lung, în special în urmãtoarele domenii:
- industria extractiva;
- industria construcţiilor de maşini;
- industria energetica;
- industria petrochimica;
- industria materialelor de construcţii;
- transporturi şi telecomunicaţii;
- agricultura, zootehnie şi forestier.
Domeniile de cooperare enumerate mai sus au un caracter nelimitativ. Pãrţile contractante vor putea extinde cooperarea economicã şi tehnico-ştiinţificã şi în alte domenii.
ART. 4
Cooperarea economicã, tehnica şi ştiinţificã dintre organizaţiile, firmele şi întreprinderile celor doua tari, în domeniile menţionate în art. 3, se va realiza în diverse forme şi posibilitãţi ce vor fi convenite între organizaţiile, firmele şi întreprinderile din cele doua tari, conform cu legile şi reglementãrile în vigoare din fiecare ţara.
ART. 5
Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante nu vor aplica restrictii şi mãsuri cu efect echivalent la bunurile şi produsele importate sau exportate în cadrul contractelor de cooperare care se vor încheia în baza prezentului acord, de cãtre organizaţiile, intreprinderide şi firmele din cele doua tari, în conformitate cu legile şi reglementãrile din fiecare ţara.
ART. 6
Clauzele şi condiţiile privind executarea acţiunilor de cooperare economicã şi tehnico-ştiinţificã vor fi stabilite în contractele care se vor încheia între organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari, pentru fiecare obiectiv.
ART. 7
Pãrţile contractante convin ca plata pentru livrãrile, lucrãrile şi serviciile efectuate de cãtre organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari se va face în valuta liber convertibilã şi/sau în produse care intereseazã economiile naţionale ale celor doua tari.
ART. 8
În contractele sau înţelegerile care se vor încheia între organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari, în baza prezentului acord, se vor prevedea clauze privind garantarea plãţilor ce decurg din livrãrile, lucrãrile şi serviciile ce se vor efectua de cãtre fiecare parte.
ART. 9
Pãrţile contractante vor asigura eliberarea, de cãtre organizaţiile competente din ţãrile lor, a licenţelor de export şi respectiv de import pentru maşinile, echipamentul industrial, materiale, documentaţia tehnica şi alte bunuri care se vor livra de cãtre organizaţiile economice din cele doua tari.
ART. 10
Partea contractantã care beneficiazã de asistenta tehnica va lua mãsurile necesare pentru a asigura condiţiile corespunzãtoare de munca şi de viata persoanelor trimise de cãtre cealaltã parte contractantã pentru acţiunile convenite în cadrul prezentului acord.
Condiţiile concrete de acordare a asistenţei tehnice vor fi stabilite pentru fiecare acţiune de cooperare prin contracte sau înţelegeri care se vor încheia între organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari.
ART. 11
Documentaţiile tehnice şi orice informaţii transmise de cãtre organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele uneia din tari, în legatura cu acţiunile de cooperare convenite în cadrul prezentului acord, vor fi utilizate numai de cãtre organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din ţara care le-a primit şi nu vor fi transmise unei terţe pãrţi decît cu acordul scris al trimitatorului.
În contractele sau înţelegerile care se vor încheia în baza prezentului acord se va stabili lista acestor documentaţii tehnice şi informaţii, precum şi alte detalii legate de acestea şi se vor include prevederi pentru acoperirea daunelor în caz de nerespectare a prevederilor prezentului articol.
ART. 12
Pãrţile contractante vor scuti de plata taxelor vamale şi a altor taxe urmãtoarele categorii de bunuri şi produse care fac obiectul exportului sau importului celor doua tari, pentru realizarea acţiunilor de cooperare în condiţiile prevãzute de reglementãrile vamale în vigoare în fiecare ţara:
a) mostrele, modelele, probele, materialele publicitare de reclama şi documentare;
b) bunurile speciale autorizate de organele competente din cele doua tari, pentru a fi încorporate în produsele de export sau prelucrate în vederea exportului cãtre una din cele doua tari;
c) probele şi materialele pentru experimentari;
d) bunurile importate temporar pentru: executarea de lucrãri de construcţii-montaj, prestãri de servicii şi alte activitãţi similare, efectuarea de reparaţii sau înlocuiri de bunuri, pe baza înţelegerilor încheiate între partenerii din cele doua tari;
e) bunurile introduse pe teritoriul uneia din tari în cadrul aportului de capital social al partenerilor din cealaltã ţara la societãţile mixte.
Bunurile scutite de taxe vamale vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. Organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari vor lua mãsurile necesare pentru înapoierea în ţara trimitatoare sau, dupã caz, scoaterea din ţara primitoare a bunurilor importate temporar, în conformitate cu reglementãrile în vigoare din cele doua tari.
În cazul în care, din considerente economice şi tehnice, bunurile menţionate în prezentul articol sînt folosite în alte scopuri sau valorificate pe piata tarii importatoare, se vor aplica reglementãrile vamale în vigoare în ţara respectiva.
ART. 13
Pentru promovarea şi realizarea obiectivelor prezentului acord, pãrţile contractante vor lua mãsuri pentru a incuraja şi facilita:
a) stabilirea de contacte economice între organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari, schimburi de reprezentanţi comerciali şi ai industriei, de oameni de afaceri, precum şi de specialişti din diferite domenii din cele doua tari;
b) explorarea domeniilor şi posibilitãţilor pentru negocierea şi încheierea de contracte sau înţelegeri pe termen lung între organizaţiile economice, întreprinderile şi firmele din cele doua tari privind obiectivele şi acţiunile ce urmeazã a fi realizate prin cooperare;
c) schimburi de informaţii cu privire la legile reglementãrile referitoare la activitatea de cooperare economicã şi tehnica internationala, la posibilitãţile de participare ale celor doua tari, la facilitãţile acordate de cãtre pãrţile contractante şi la programele de dezvoltare economicã a ţãrilor lor.
ART. 14
Pãrţile contractante convin sa înfiinţeze o Comisie mixtã de cooperare economicã, tehnico-ştiinţificã şi schimburi comerciale între guvernele Republicii Socialiste România şi Republicii Indonezia. Aceasta comisie va include reprezentanţi ai ambelor guverne.
Comisia mixtã se va intilni alternativ în România şi Indonezia, anual sau ori de cîte ori va fi necesar, la o data ce va fi convenitã de comun acord.
ART. 15
Eventualele diferende în legatura cu interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluţionate în cadrul Comisiei mixte de cooperare economicã, tehnico-ştiinţificã şi schimburi comerciale, constituitã în conformitate cu prevederile art. 14, sau de cãtre pãrţile contractante prin consultãri reciproce, la cererea oricãreia dintre ele.
ART. 16
Prevederile prezentului acord nu afecteazã în viitor drepturile şi obligaţiile pãrţilor contractante decurgind din prevederile acordurilor internaţionale multilaterale anterioare, la care acestea sînt pãrţi.
ART. 17
Acordul se încheie pe termen de 5 ani. Valabilitatea acordului poate fi prelungitã prin tacitã reconducţiune, de fiecare data pe perioade de cîte 1 an, dacã nici una dintre pãrţile contractante nu îl va denunta în scris, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate a acestuia.
ART. 18
Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificãri prin care pãrţile contractante îşi vor comunica reciproc, pe cale diplomaticã, îndeplinirea prevederilor legislaţiei fiecãrei tari privind ratificarea sau aprobarea acestuia.
ART. 19
Prezentul acord poate fi completat sau modificat cu acordul pãrţilor contractante. Completãrile sau modificãrile respective vor intra în vigoare în conformitate cu prevederile art. 18 din prezentul acord.
ART. 20
Prevederile prezentului acord vor continua sa se aplice şi dupã încetarea valabilitãţii acestuia, tuturor contractelor sau înţelegerilor încheiate în baza sa, pînã la realizarea lor integrala.
Încheiat la Jakarta, la data de 23 noiembrie 1982, în cîte doua exemplare originale, fiecare în limbile romana, indoneziana şi engleza, toate textele fiind egal autentice.
În cazul unor diferenţe de interpretare, textul în limba engleza va fi luat drept referinta.

Pentru guvernul
Republicii Socialiste România,
Ştefan Andrei

Pentru guvernul
Republicii Indonezia,
dr. Mochtar Kusumtmadja

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decret, Consiliul de Stat, DECRET nr. 100 din 28 martie 1983

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016