Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECRET-LEGE nr. 646 din 13 august 1945 privind numele de familie
MIHAI I Prin gratia lui Dumnezeu şi vointa nationala, Rege al României, La toţi de fata şi viitori, sãnãtate: Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei nr. 68,338 din 5 iulie 1945; Vazand jurnalul Consiliul de Miniştri nr. 1.178 din 1945; În baza dispoziţiunilor inaltului decret regal nr. 1.626 din 31 August 1944 , publicat în Monitorul Oficial nr. 202 din 2 Septemvrie 1944, Am decretat şi decretam:
DECRET-LEGE asupra numelui
CAP. 1 Dispoziţiuni generale
ART. 1 Numele de familie constituie un drept imprescriptibil şi alinenabil; tot astfel este ocrotit dreptul la pseudonim, dacã a fost dobândit prin folosire îndeobşte cunoscutã. ART. 2 Numele de familie se dobândeşte prin efectul legii sau prin deciziunea ministrului justiţiei.
CAP. 2 Dobândirea numelui de familie prin efectul legii
ART. 3 Copilul legitim sau legitimat poarta numele de familie al tatãlui. Copilul nelegitim poarta numele de familie al mamei; copilul recunoscut de tatãl sau, ori asimilat unui copil recunoscut, va purta numele de familie al tatãlui. ART. 4 Adoptatul adauga, la numele sau, numele de familie al adoptatorului, putând sa punã acest nume şi înainte de numele sau, dacã astfel este convenţiunea. Cel adoptat de o femeie cãsãtoritã adauga, la numele sau, numele de familie pe care femeia adoptatoare l-a purtat înainte de cãsãtorie. Când doi soţi adopta aceeaşi persoana sau când copilul unuia din soţi este adoptat de celãlalt, adoptatul adauga numai numele de familie al bãrbatului. Dacã adoptatorul şi adoptatul au acelaşi nume, nici o schimbare nu se va aduce numele adoptatului. În caz de desfacere a adoptiunii, adoptatul poate fi autorizat, prin hotãrârea de desfacere, sa pãstreze numele dobândit prin adoptiune, dacã îşi exercita profesiunea sub acest nume, însã numai în cazul când adoptiunea s-a desfãcut din vina adoptatorului. Instanta judecãtoreascã, la cererea adoptatorului, va putea ridica adoptatului acest drept, dacã se foloseşte de nume în mod abuziv. ART. 5 Copilul nãscut din pãrinţi necunoscuţi poarta drept nume de familie, numele ce îi este dat de ofiţerul stãrii civile. ART. 6 În timpul cãsãtoriei femeia poarta numele de familie al soţului. Ea poate adauga la numele de familie al soţului şi propriul ei nume de familie, dacã la celebrarea cãsãtoriei sau ulterior declara aceasta la ofiţerul stãrii civile. Dupã decesul soţului femeia îi poarta numele pana la încheierea unei noi cãsãtorii. În caz de despãrţenie, dacã aceasta nu a fost pronunţatã impotriva ei, femeia poate fi autorizata, prin aceeaşi hotãrâre, sa pãstreze - cat timp nu va încheia o noua cãsãtorie - numele de familie al fostului soţ, dacã ea îşi exercita profesiunea sub acest nume. Instanta judecãtoreascã, la cererea fostului soţ, va putea ridica femei acest drept, dacã se foloseşte de nume în mod abuziv.
CAP. 3 Dobândirea unui nou de familie prin deciziunea ministrului justiţiei
ART. 7 Orice persoana majorã şi minorii emancipati pot cere schimbarea numelui de familie, în condiţiunile prezentei legi. Schimbarea numelui poate consta şi din adaogirea unui alt nume la cel existent; nu se poate cere purtarea unui nume alcãtuit din mai mult de doua cuvinte. Pentru incapabil, schimbarea numelui de familie se va putea cere de reprezentanţii lor legali. Cei condamnaţi pentru crime nu pot cere schimbarea numelui decât dupã reabilitare. ART. 8 Cererea însoţitã de extrasul de cãsãtorie şi cele de naştere ale solicitantului, sotiei şi copiilor sãi minori, se adreseazã Ministerului Justiţiei. Ea se va publica în extras în Monitorul Oficial în contul şi la staruinta partii interesate. ART. 9 Ministrul justiţiei poate dispensa de publicaţie şi decide de îndatã asupra schimbãrii numelui, dacã solicitantul este cunoscut în viata publica, culturalã sau artisticã sub numele a cãrui dobândire o cere. ART. 10 În termen de 30 zile libere de la publicare, oricine s-ar socoti vãtãmat prin admiterea schimbãrii de nume, solicitatã în scopul vadit de a produse confuzie cu un nume cunoscut al unei personalitãţi din viata publica, culturalã sau artisticã sau de a produce o confuzie pãgubitoare unui comerciant, industrias sau liber profesionist, poate face întâmpinare scrisã Ministerului de Justiţie, contra schimbãrii de nume solicitatã. ART. 11 Intampinarile vor fi cercetate de o comisiune consultativa compusa dintr-un consilier dela Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca preşedinte, doi consilieri de Curte de Apel şi directorul Afacerilor judiciare din Ministerul Justiţiei, ca membri, având fiecare câte un supleant. Numirea membrilor comisiunii şi a supleanţilor se va face de ministrul justiţiei, prin decizie. Comisiunea va putea lucra cu cel puţin trei membri. ART. 12 Schimbarea de nume se acorda de ministrul justiţiei, prin decizie, care se publica în extras în Monitorul Oficial în contul şi la staruinta partii interesate. ART. 13 De la data publicãrii în Monitorul Oficial a deciziei ministeriale, solicitantul va purta numai numele nou. Efectele schimbãrii de nume se întind asupra sotiei şi copiilor legitimi, legitimati, recunoscuţi sau adoptati, minori la data publicãrii deciziei ministeriale. ART. 14 Ministerul Justiţiei va comunica de îndatã, decizia ministerialã, în copie, cu menţiunea publicãrii în Monitorul Oficial, ofiţerului de stare civilã unde sunt înscrise actele de naştere şi cãsãtorie ale persoanelor asupra cãrora opereazã schimbarea de nume. Ofiţerul stãrii civile este obligat a face de îndatã rectificãrile legale. Pentru cei nãscuţi sau casatoriti în strãinãtate, menţiunile privitoare la schimbarea numelui de familie se vor face într-un registru special, ţinut în acest scop de Primãria Municipiului Bucureşti, sectorul 1 Galben. ART. 15 Cel cãruia nu i s-a încuviinţat schimbarea de nume, nu poate face alta cerere pentru dobândirea aceluiaşi nume, decât dupã trei ani dela respingerea cererii. Se poate face cererea de schimbare pentru un alt nume chiar înaintea implinirii acestui termen. Cel care a obţinut o schimbare de nume, nu mai poate cere o alta schimbare şi nici redobandirea numelui vechi decât dupã 15 ani de la dobândirea noului nume. Se excepteazã incapabilii, al cãror nume a fost schimbat dupã cererea reprezentanţilor lor legali. Ei vor putea cere oricând dupã încetarea incapacitãţii, schimbarea numelui. ART. 16 Ministerul Justiţiei va tine un registru conţinând, în ordine alfabetica, toate cererile pentru schimbarea numelui. Acest registru este public.
CAP. 4 Dispoziţiuni transitorii şi finale
ART. 17 Dispoziţiunile prezentei legi se aplica şi cererilor introduse înainte de publicarea acestei legi. ART. 18 Curţile de Apel vor trimite Ministerului Justiţiei toate dosarele în care exista opoziţiuni, în curs de judecata, la schimbãri de nume. De asemenea, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite Ministerului Justiţiei toate dosarele în care sunt recursuri pendinte în aceasta materie. ART. 19 Cererile de redobandirea numelor înstrãinate sau pierdute, introduse potrivit art. 20 din legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum şi cererile introduse potrivit dispoziţiunilor art. 30 din aceeaşi lege, vor fi înaintate din oficiu Ministerului Justiţiei, care le va soluţiona potrivit dispoziţiunilor legii de fata. Pentru aceste cereri, se menţine scutirea de taxe iar publicaţiile vor fi fãcute în cazul cererilor respinse anterior publicãrii prezentei legi. ART. 20 Termenul de 3 ani prevãzut de art. 15 nu se aplica în cazul cererile respinse anterior publica prezentei legi. ART. 21 Cel care - dupã notificare facuta prin Corpul portareilor de cei interesaţi - continua sa poarte un nume sau pseudonim, la care nu are drept, va fi pedepsit cu amenda dela 100.000 lei pana la 500.000 lei, iar în caz de recidiva, cu închisoare corecţionalã de la o luna pana la şase luni, fãrã prejudiciul despãgubirilor cuvenite celor vãtãmaţi prin aceasta uzurpare. ART. 22 Cei interesaţi vor putea cere rectificarea actelor de stare civilã ale persoanelor care au fost înscrise sub un nume de care nu avea dreptul sa-l poarte. ART. 23 Legea numelui din 8 Aprilie 1936, cum şi orice alte dispoziţiuni contrare prezentei legi, se abroga.
MIHAI Ministrul justiţiei L. Patrascanu
Raportul d-lui ministru al justiţiei cãtre M.S. Regele Sire, Legea numelui din 8 Aprilie 1936 a modificat în spirit reactionar, vechile dispoziţiuni legale în aceasta materie. Formalitãţile greoaie şi costisitoare s-au adãugat prin acea lege dispoziţiunilor ei de fond, ce tindeau în special la menţinerea discriminarilor rasiale şi la împiedicarea unirii sufletesti între toate neamurile conlocuitoare în aceasta ţara. Pentru a inlatura toate piedicile nejustificate puse în calea schimbãrilor de nume, simplificand procedura şi suprimand interdictiunile incompatibile cu conceptiile generale ale actualului regim, am alcãtuit alãturatul proiect de decret-lege, cu privire la numele de familie, pe care, autorizat fiind de Consiliul de Miniştri, cu onoare îl supun Înaltei aprobãri a Maiestatii Voastre. Sunt cu cel mai profund respect, al Maiestatii Voastre,
Ministru justiţiei, L. Patrascanu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
