Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. XLI (41) din 7 mai 2007 în vederea examinării recursului în interesul legii, cu privire la persoanele care beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 833 din 5 decembrie 2007
Dosar nr. 11/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la persoanele care beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, astfel cum este formulat, cerând să se decidă că dispoziţiile art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, se interpretează în sensul că de măsurile reparatorii prevăzute în acest text de lege beneficiază cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data refugiului sau strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţia românească ori sub administraţia unui alt stat.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000.
Astfel, unele instanţe au considerat că beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, numai cetăţenii români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-au refugiat, au fost strămutaţi sau expulzaţi pe teritoriile aflate sub jurisdicţia statului român, argumentându-se că de aceste măsuri nu pot beneficia şi cetăţenii români care şi-au schimbat domiciliul din teritoriile aflate sub administraţie românească în teritoriile ocupate vremelnic de Ungaria horthystă, în condiţiile în care statul român nu şi-a persecutat cetăţenii pe motiv de apartenenţă etnică.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate în Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, orice cetăţean român, indiferent de naţionalitate, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, suferind persecuţii din motive etnice, a fost refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate, indiferent dacă la data strămutării avea domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi dacă localitatea în care s-a refugiat ori în care a fost expulzat sau strămutat se afla sub administraţia unui stat străin.
În justificarea acestui punct de vedere s-a motivat că dispoziţiile art. 1 lit. c) din ordonanţa menţionată nu condiţionează existenţa persecuţiei din motive etnice în raport cu naţionalitatea română, ci de cetăţenia română, astfel că măsurile reparatorii îi privesc, în egală măsură, pe toţi cetăţenii români care au suferit persecuţii în acea perioadă, ca urmare a refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face distincţie dacă a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara lui.
S-a subliniat totodată că motivul refugiului nu poate fi apreciat decât în raport cu realităţile momentului, când erau notorii persecuţiile exercitate pe considerente etnice în urma modificării hotarelor României prin cedarea unei părţi a Ardealului Ungariei.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevăr, potrivit art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată prin art. I din Legea nr. 586/2002, între cetăţenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanţă, din cauza persecuţiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menţionată şi persoana care "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
În explicarea semnificaţiei expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, se precizează, la art. 2, că "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate... se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice", adăugându-se că "în această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese astfel voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetăţean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situaţie de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile româneşti ori din cele aflate sub jurisdicţia statului român în cele care s-au aflat vremelnic în administraţia altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecţiei tuturor cetăţenilor.
Sub acest aspect este de observat că actele normative menţionate impun ca dispoziţiile pe care le cuprind să fie interpretate în sensul că legiuitorul, ţinând seama de situaţiile grele create prin presiunile exercitate în perioada la care s-a făcut referire de unele state vecine României, care au determinat importante cedări de teritorii în favoarea acelor state, urmate de inevitabile mişcări de populaţii, nevoite să se refugieze, ori expulzări sau strămutări de persoane în alte localităţi, a înţeles să acorde anumite drepturi celor persecutaţi, fără să facă distincţie dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara acestuia.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002, duce la concluzia că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, stabileşte:
Cetăţenii români, indiferent de naţionalitate, care au fost persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menţionat.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2007.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
