Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 999 din 14 iulie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 318 si 319^1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document

DECIZIE nr. 999 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317, 318 si 319^1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 19 septembrie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, 318 şi 319^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 1.476/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi de menţinere a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.476/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, 318 şi 319^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan într-o cauzã având ca obiect o contestaţie în anulare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dreptul de acces la o instanţã ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã a unui "stat contractant" ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã sã rãmânã inoperantã în detrimentul unei pãrţi. Executarea unei hotãrâri judecãtoreşti, de la orice instanţã ar proveni, trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din proces, în sensul art. 6 din Convenţie. Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcţie de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului şi cel al autoritãţilor competente, precum şi în funcţie de natura şi cuantumul creanţei stabilite prin hotãrâre. O anumitã perioadã de timp pentru punerea în executare a unei hotãrâri judecãtoreşti defavorabile administraţiei poate fi acceptatã în circumstanţele specifice ale unei cauze, cu condiţia ca amânarea rezultatã sã nu aducã atingere chiar substanţei dreptului protejat de art. 6 din Convenţie.
    Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã opineazã în sensul cã dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât legiuitorul are dreptul de a stabili normele de procedurã pentru reglementarea cãilor extraordinare de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate beneficiind de toate garanţiile menite sã le asigure dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317, 318 şi 319^1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
    - Art. 317: "Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
    1. când procedura de chemare a pãrţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinitã potrivit cu cerinţele legii;
    2. când hotãrârea a fost datã de judecãtori cu cãlcarea dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã.
    Cu toate acestea, contestaţia poate fi primitã pentru motivele mai sus-arãtate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru cã aveau nevoie de verificãri de fapt sau dacã recursul a fost respins fãrã ca el sã fi fost judecat în fond.";
    - Art. 318: "Hotãrârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea datã este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşealã sã cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
    - Art. 319^1: "Instanţa poate suspenda executarea hotãrârii a cãrei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 317, 318 şi 319^1 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca cele invocate în prezenta cauzã, statuând cã textele criticate sunt norme de procedurã pe care legiuitorul este liber sã le edicteze în baza prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) potrivit cãrora "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
    În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 787 din 3 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 16 iulie 2010, Decizia nr. 1.676 din 15 decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, Decizia nr. 1.270 din 12 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 23 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.482 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010.
    Distinct de cele arãtate, atât contestaţia în anulare, cât şi revizuirea sunt cãi extraordinare de atac de retractare, admisibile numai în cazurile limitativ prevãzute de lege. Aşa fiind, prin aceste mijloace procedurale instanţa este ţinutã sã verifice numai dacã existã vreunul dintre motivele limitativ prevãzute de lege, neputând sã examineze justeţea soluţiei pronunţate. Partea interesatã are posibilitatea de a-şi valorifica drepturile în faţa judecãtorului fondului ori în faţa judecãtorului în cãile ordinare de atac, fãrã a se putea admite soluţia reexaminãrii sine die a unei hotãrâri judecãtoreşti, întrucât, cu excepţia materiei penale, liberul acces la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesatã, în vederea valorificãrii unui drept sau interes legitim, a putut sã se adreseze cel puţin o singurã datã unei instanţe naţionale (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009).
    De asemenea, prin Decizia nr. 465 din 2 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 4 mai 2009, Curtea a statuat cã prevederile art. 317 din Codul de procedurã civilã nu au în vedere hotãrârile judecãtoreşti susceptibile de a fi atacate pe cãile ordinare de atac, care oferã pãrţilor cadrul procesual adecvat în care sã îşi poatã exercita, cu diligenţã, drepturile procesuale de pe poziţii de egalitate, ci se referã la hotãrârile irevocabile, împotriva cãrora mai pot fi exercitate doar cãile extraordinare de atac, cum este cazul contestaţiei în anulare şi/sau al revizuirii. Legiuitorul a prevãzut limitativ cazurile în care poate fi atacatã o hotãrâre irevocabilã pe o asemenea cale, tocmai pentru a garanta echitatea actului de justiţie şi pentru a-l pune pe justiţiabilul care nu a putut invoca, din motive, desigur, neimputabile lui, nelegalitatea citãrii şi/sau încãlcarea dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã într-o situaţie egalã cu cel care a invocat aceste motive în apel sau în recurs, cu intenţia de a crea un tratament juridic egal între aceştia. Rezultã aşadar cã, odatã invocate pe calea apelului sau recursului, aceste motive urmeazã a fi cenzurate de cãtre instanţã, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât nepronunţarea asupra acestor motive în faza recursului dã posibilitatea pãrţii interesate sã le invoce în cadrul contestaţiei în anulare, potrivit art. 317 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Din moment ce partea ar fi putut invoca aceste motive pe calea apelului sau recursului, Curtea observã cã ar fi de prisos sã i se mai acorde încã o datã aceastã posibilitate pe calea contestaţiei în anulare.
    Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.

    Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, 318 şi 319^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Adrian Almãşan în Dosarul nr. 1.476/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercialã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.


               PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                       AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent,
                      Ioniţa Cochinţu
                        _________
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice