Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 936 din 23 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 si art. 243 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 14 septembrie 2009
DECIZIE nr. 936 din 23 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. 2 şi <>art. 243 din Codul de procedurã civilã
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 14 septembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. 2 şi <>art. 243 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Elena Albuţiu în Dosarul nr. 201/35/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 201/35/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 243 cu referire la <>art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Elena Albuţiu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii a Tribunalului Bihor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege sunt neconstituţionale, deoarece nu instituie obligativitatea suspendãrii cauzei în cazul formulãrii unei cereri de strãmutare a procesului.
Curtea de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã apreciazã cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor <>art. 21 din Constituţie şi nici celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40 alin. 2 şi <>art. 243 din Codul de procedurã civilã , care au urmãtorul cuprins:
- Art. 40 alin. 2: "Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi sã ordone, fãrã citarea pãrţilor, suspendarea judecãrii pricinii, comunicând de urgenţã aceastã mãsurã instanţei respective.";
- Art. 243: "Judecata pricinilor se suspendã de drept:
1. prin moartea uneia din pãrţi, afarã de cazul când partea interesatã cere termen pentru introducerea în judecatã a moştenitorilor;
2. prin interdicţie sau punere sub curatelã a unei pãrţi pânã la numirea tutorelui sau curatorului;
3. prin moartea mandatarului uneia din pãrţi, întâmplatã cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfãţişãrii;
4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului;
5. prin deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti irevocabile.
Faptele arãtate mai sus nu împiedicã pronunţarea hotãrârii, dacã ele s-au ivit dupã închiderea dezbaterilor."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la dispoziţiile <>art. 21 din Constituţie , referitoare la accesul liber la justiţie şi la cele ale <>art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã - raportate la prevederile <>art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 573 din 3 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, constatând cã acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã soluţia legislativã adoptatã prin reglementarea dedusã controlului de constituţionalitate de a lãsa la latitudinea preşedintelui instanţei învestitã cu soluţionarea cererii de strãmutare suspendarea judecãrii pricinii nu relevã nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţã. Astfel, prerogativa preşedintelui instanţei învestite cu soluţionarea cererii de strãmutare de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcţie de motivele de strãmutare invocate, de seriozitatea şi credibilitatea lor, sã aprecieze asupra mãsurii în care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluţie pãrtinitoare. Astfel, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>art. 40 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu contravin textului <>art. 21 alin. (3) din Constituţie , ci, dimpotrivã, posibilitatea recunoscutã preşedintelui de a decide asupra suspendãrii, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de naturã sã contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, precum şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Totodatã, Curtea constatã cã, referitor la dispoziţiile <>art. 243 din Codul de procedurã civilã , autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, în realitate, de faptul cã printre cauzele de suspendare obligatorie a cauzei nu se gãseşte şi aceea a suspendãrii judecãrii pricinii atunci când s-a fãcut o cerere de strãmutare. Având în vedere dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã nu poate primi o atare susţinere, deoarece completarea textelor de lege intrã în competenţa legiuitorului, iar nu a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 alin. 2 şi <>art. 243 din Codul de procedurã civilã , excepţie ridicatã de Elena Albuţiu în Dosarul nr. 201/35/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilã mixtã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
