Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 928 din 16 septembrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 17 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu - prim-magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frãţilã Consult" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 8.328/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frãţilã Consult" - S.R.L. din Timişoara într-o cauzã având ca obiect dizolvarea unei societãţi comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã contravin dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, deoarece deciziile pronunţate în interesul legii devin izvor de drept, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, interpretarea general obligatorie a legii se realizeazã de cãtre Parlament, iar hotãrârile judecãtoreşti, fiind opozabile inter partes, nu pot avea caracterul general obligatoriu. Aplicarea de cãtre instanţele de judecatã a unei decizii în interesul legii încalcã şi principiul independenţei judecãtorilor. Decizia nr. XXII/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a fost pronunţatã cu încãlcarea art. 11 din Constituţie, deoarece nu au fost respectate prevederile regulamentelor Parlamentului European şi Consiliului Europei nr. 3.037/1990 şi, respectiv, nr. 1.893/2006.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (3) referitoare la instanţele judecãtoreşti.
Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, constatând cã acestea sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.014/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, a reţinut cã scopul reglementãrii recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg cuprinsul ţãrii. Pentru realizarea acestui scop, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţã asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluţionate de instanţele judecãtoreşti, iar dezlegarea datã acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanţe.
Având ca obiect promovarea unei corecte interpretãri a normelor juridice în vigoare, iar nu elaborarea unor noi norme, nu se poate considera cã deciziile pronunţate de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în asemenea recursuri ar reprezenta o atribuţie care vizeazã domeniul legiferãrii. De altfel, şi în cazul exercitãrii cãilor de atac, "dezlegãrile în drept" sunt obligatorii în situaţia rejudecãrii fondului. Prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit obligativitatea interpretãrii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în scopul aplicãrii unitare de cãtre instanţele judecãtoreşti a unui text de lege, fãrã ca astfel instanţa supremã sã se substituie Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţãrii, potrivit art. 61 alin. (1) din Legea fundamentalã. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã interpretarea legilor este o operaţiune raţionalã, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului sãu de aplicare. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat cã "în orice sistem juridic existã, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciarã [...]" (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995). În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încãlcarea art. 126 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat cã este nefondatã, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa conferitã de art. 329 din Codul de procedurã civilã şi de <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã de a asigura aplicarea corectã şi unitarã a legilor de cãtre toate instanţele.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cu referire la critica ce priveşte Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXII din 12 iunie 2006, Curtea Constituţionalã constatã cã nu este competentã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii hotãrârilor judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Frãţilã Consult" - S.R.L. din Timişoara, în Dosarul nr. 8.328/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
