Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 9 din 6 iunie 2011 privind recursul in interesul legii formulat de procurorul general cu privire la stabilirea remediului procesual - revizuire sau contestatie la executare - al hotararilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nereala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 12 octombrie 2011
Dosar nr. 8/2011
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie,
preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile
şi de proprietate intelectualã
Anton Pandrea - preşedintele Secţiei penale
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei
de contencios administrativ
şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Luminiţa Livia Zglimbea - judecãtor Secţia penalã
Florea Gheorghe - judecãtor Secţia penalã
Victor Cameniţã Paşca - judecãtor Secţia penalã -
judecãtor raportor
Angela Dragne - judecãtor Secţia penalã
Corina Jîjîie - judecãtor Secţia penalã
Sãndel Lucian Macavei - judecãtor Secţia penalã
Magdalena Iordache - judecãtor Secţia penalã
Ana Maria Dascãlu - judecãtor Secţia penalã
Mariana Ghena - judecãtor Secţia penalã
Rodica Cosma - judecãtor Secţia penalã
Ionuţ Matei - judecãtor Secţia penalã
Ioana Bogdan - judecãtor Secţia penalã
Traian Gherasim - judecãtor Secţia penalã
Niculina Alexandru - judecãtor Secţia penalã
Elena Floarea - judecãtor Secţia civilã
şi de proprietate intelectualã
Doina Popescu - judecãtor Secţia civilã
şi de proprietate intelectualã
Liliana Vişan - judecãtor Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Iuliana Rîciu - judecãtor Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Elena Daniela Marta - judecãtor Secţia comercialã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor Secţia comercialã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 8/2011 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Gabriela Scutea, procuror adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecatã participã magistratul-asistent din cadrul Secţiei penale, doamna Marcela Radu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la stabilirea remediului procesual - revizuire sau contestaţie la executare - al hotãrârilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nerealã.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, şi a solicitat admiterea acestuia ca urmare a constatãrii existenţei unei jurisprudenţe neunitare cu privire la remediul procesual - revizuire sau contestaţie la executare - al hotãrârilor definitive de condamnare a unei persoane sub o identitate nerealã, arãtând cã opinia procurorului general este în sensul cã singurul remediu de îndreptare a erorii condamnãrii unei persoane sub o identitate falsã este revizuirea întemeiatã pe dispoziţiile art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Preşedintele completului de judecatã, doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a rãmas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arãtat cã în practica judiciarã naţionalã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la remediul procesual - revizuire sau contestaţie la executare - al hotãrârilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nerealã.
2. Examenul jurisprudenţial
Prin recursul în interesul legii se aratã cã, în urma verificãrii jurisprudenţei la nivel naţional cu privire la determinarea remediului procesual al hotãrârilor definitive de condamnare a unor persoane sub o identitate nerealã, a fost relevatã o practicã neunitarã, respectiv revizuirea întemeiatã pe dispoziţiile art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã sau contestaţia la executare prevãzutã de dispoziţiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza a II-a din Codul de procedurã penalã
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.1. Într-o primã orientare a practicii, eroarea condamnãrii unei persoane sub o identitate falsã a fost îndreptatã de unele instanţe pe calea revizuirii prevãzute de dispoziţiile art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã, argumentându-se cã prezentarea autorului faptei sub o identitate falsã şi condamnarea sub aceastã identitate constituie o împrejurare ce nu a fost cunoscutã instanţelor la soluţionarea cauzei.
3.2. Într-o a doua orientare a practicii, s-a considerat cã eroarea condamnãrii unei persoane sub o identitate nerealã poate fi remediatã prin intermediul contestaţiei la executare reglementate de dispoziţiile art. 461 lit. b) sau lit. c) teza a II-a din Codul de procedurã penalã.
S-a argumentat de cãtre instanţe cã, dacã în timpul executãrii pedepsei se constatã cã persona vinovatã de sãvârşirea infracţiunii are o altã identitate decât cea sub care a fost condamnatã, eroarea poate fi remediatã pe calea contestaţiei la executare, faptul constatat reprezentând situaţia în care executarea este îndreptatã împotriva altei persoane decât cea prevãzutã în hotãrârea de condamnare sau o împiedicare la executare.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat pentru prima orientare jurisprudenţialã, solicitând sã se constate cã, în cazul hotãrârilor judecãtoreşti definitive privind condamnarea unor persoane sub o altã identitate decât cea realã, revizuirea întemeiatã pe dispoziţiile art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã constituie singurul remediu procesual pentru înlãturarea erorii existente.
În argumentarea soluţiei propuse s-a arãtat cã identitatea nerealã (fictivã - atunci când persoana nu existã în realitate ori falsã - atunci când persoana existã în realitate, dar nu este autor al infracţiunii, identitatea fiind folositã fraudulos de autorul infracţiunii) a persoanei condamnate definitiv printr-o hotãrâre judecãtoreascã reprezintã o eroare judiciarã, respectiv o eroare de fapt comisã de instanţã în stabilirea/aprecierea vinovãţiei unei persoane.
De asemenea, s-a arãtat cã revizuirea presupune o eroare care decurge din inexacta stabilire a stãrii de fapt (înţelegând prin aceasta şi autorul faptului) şi, ca atare, constituie singura modalitate de înlãturare a erorii generate de identitatea nerealã a persoanei condamnate definitiv.
Aceastã concluzie se întemeiazã şi pe funcţia procesualã a revizuirii, care permite descoperirea, adunarea şi aducerea în faţa justiţiei a materialului probator care sã permitã constatarea şi înlãturarea erorii.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Proiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauzã a vizat rezolvarea distinctã a situaţiilor decurgând din condamnarea unei persoane sub o identitate falsã, dupã cum persoana condamnatã sãvârşise sau nu infracţiunea pentru care fusese trimisã în judecatã.
În argumentarea soluţiei dihotomice propuse s-a arãtat cã revizuirea şi contestaţia la executare, reglementate distinct în dispoziţiile legii procesuale penale, au ca obiect şi finalitate rezolvarea unor situaţii distincte, revizuirea fiind conceputã pentru înlãturarea unor erori de fapt, în timp ce contestaţia la executare constituie mijlocul procedural prevãzut pentru rezolvarea oricãror incidente ivite cu ocazia punerii în executare a hotãrârii de condamnare.
Ca urmare, s-a opinat cã sunt supuse cazului de revizuire prevãzut de art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã numai acele hotãrâri definitive prin care a fost condamnatã altã persoanã decât autorul infracţiunii, iar pentru situaţia în care persoana vinovatã şi-a atribuit în mod fraudulos identitatea unei alte persoane sau a unei persoane inexistente şi a fost condamnatã sub aceastã identitate nerealã este incident cazul de contestaţie la executare prevãzut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, ce vizeazã orice alt incident ivit în cursul executãrii.
6. Înalta Curte:
Revizuirea constituie o cale extraordinarã de atac care poate fi exercitatã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei cãi de atac de retractare care permite instanţei penale sã revinã asupra propriei sale hotãrâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei cãi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlãturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.
Revizuirea se formuleazã împotriva unei hotãrâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei, descoperite dupã judecatã şi care fac dovada cã aceasta se întemeiazã pe o eroare judiciarã.
Prin raportare, contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotãrârii penale definitive, în cursul executãrii şi chiar dupã ce s-a executat pedeapsa, dar în legãturã cu executarea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 din Codul de procedurã penalã, contestaţia contra executãrii hotãrârii penale poate fi formulatã în cazurile expres şi limitativ prevãzute în cuprinsul acestui text de lege, fiind o modalitate de înlãturare sau modificare a pedepsei, fãrã însã a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionãrii cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctã, cum sunt dispoziţiile privind liberarea condiţionatã.
Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a cãpãtat autoritate de lucru judecat, hotãrârea de condamnare nefiind rezultatul unei erori judiciare în niciuna dintre ipotezele prevãzute de art. 461 din Codul de procedurã penalã.
Potrivit art. 394 lit. a) şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, revizuirea poate fi cerutã când s-au descoperit fapte sau împrejurãri ce nu au fost cunoscute de instanţã la soluţionarea cauzei, dacã pe baza faptelor ori împrejurãrilor noi se poate dovedi netemeinicia hotãrârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
Din interpretarea textelor de lege menţionate rezultã cã revizuirea întemeiatã pe dispoziţiile art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã se referã la situaţia în care eroarea judiciarã a condus la pronunţarea unei hotãrâri radical opuse celei care trebuia pronunţatã dacã nu se comitea eroarea, însãşi natura soluţiei de bazã fiind viciatã (în loc de achitare s-a pronunţat o condamnare sau în loc de condamnare s-a pronunţat o achitare).
O astfel de eroare judiciarã existã când persoana condamnatã nu este autorul infracţiunii, o altã persoanã utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat.
În acest caz, admiţând cererea de revizuire, instanţa va anula hotãrârea atacatã şi va pronunţa o altã hotãrâre, în conformitate cu situaţia realã, respectiv va achita persoana a cãrei identitate a fost folositã de autorul infracţiunii şi, totodatã, va condamna autorul infracţiunii sub identitatea sa realã, cu menţiunile care se impun în raport cu situaţia procesualã proprie cauzei rejudecate.
Prin urmare, hotãrârile definitive în care persoana condamnatã nu este autorul infracţiunii, o altã persoanã utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevãzut de art. 394 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Cu totul alta este situaţia persoanei vinovate de sãvârşirea faptei, dar care a fost condamnatã sub o identitate fictivã sau falsã.
În situaţia expusã nu poate fi invocatã contestaţia la executare pe temeiul prevãzut de art. 461 lit. b) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia executarea este îndreptatã împotriva altei persoane decât cea prevãzutã în hotãrârea de condamnare, întrucât executarea priveşte efectiv persoana prevãzutã în hotãrârea de condamnare, însã aceasta a uzat în mod fraudulos de o altã identitate, pe care instanţa nu a cunoscut-o.
În acest caz, eroarea (datoratã unei asemãnãri sau insuficiente precizii în legãturã cu datele de identitate privitoare la persoana condamnatului, nume foarte comun, domicilii identice) aparţine organului de executare care executã mandatul, iar nu instanţei, aşa cum este cazul condamnãrii definitive a unei persoane sub o identitate nerealã.
În egalã mãsurã, descoperirea adevãratei identitãţi a condamnatului nu constituie o împiedicare la executare în sensul dispoziţiilor art. 461 lit. c) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, întrucât în situaţia nominalizatã împiedicarea la executare nu intervine datoritã unor cauze legale care opresc executarea (de pildã, o suspendare a executãrii în cazul unui recurs peste termenul prevãzut de art. 385^3 alin. 2 cu referire la art. 365 alin. 2 din Codul de procedurã penalã).
Cu toate acestea, prin efectul produs, situaţia analizatã, intervenitã în cursul executãrii, constituie un incident dintre cele prevãzute de art. 461 lit. d) din Codul de procedurã penalã, respectiv când se invocã amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altã cauzã de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executãrii.
În aceastã situaţie, condamnatul, deşi sub alt nume decât cel real, a fost judecat într-un proces în cadrul cãruia a beneficiat de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil.
Prin urmare, sub aspectul existenţei infracţiunii, al stabilirii faptului cã infracţiunea a fost comisã de condamnat şi al existenţei vinovãţiei acestuia, hotãrârea de condamnare nu este rezultatul unei erori judiciare, astfel încât o eventualã posibilitate acordatã condamnatului de a exercita calea extraordinarã de atac a revizuirii ar însemna o încãlcare a prevederilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, întrucât s-ar ajunge în situaţia de a fi parcurs un nou ciclu procesual, ceea ce, desigur, constituie un abuz de drept.
Dimpotrivã, în cazul în care cel condamnat nu este autorul infracţiunii, o altã persoanã utilizând în mod fraudulos identitatea sa, îndreptarea erorii judiciare nu poate fi realizatã decât pe calea revizuirii, deoarece se tinde implicit la dovedirea nevinovãţiei.
Aşa fiind, hotãrârile definitive în care persoana condamnatã nu este autorul infracţiunii, o altã persoanã utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevãzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, iar hotãrârile definitive prin care o persoanã care a sãvârşit o infracţiune şi uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnatã sub o identitate nerealã sunt supuse cazului de contestaţie la executare prevãzut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, ce vizeazã orice alt incident ivit în cursul executãrii.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 414^4 şi al art. 414^5 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte cã:
Hotãrârile definitive în care persoana condamnatã nu este autorul infracţiunii, o altã persoanã utilizând în mod fraudulos identitatea celui condamnat, sunt supuse cazului de revizuire prevãzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã.
Hotãrârile definitive prin care o persoanã care a sãvârşit o infracţiune şi uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sau a unei persoane inexistente a fost condamnatã sub o identitate nerealã sunt supuse cazului de contestaţie la executare prevãzut de art. 461 lit. d) teza a II-a din Codul de procedurã penalã, ce vizeazã orice alt incident ivit în cursul executãrii.
Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 6 iunie 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Magistrat-asistent,
Marcela Radu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
