Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 87 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 17 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã autorul excepţiei, prin critica sa, vizeazã interpretarea şi aplicarea <>art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 302/44/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihaela Neagu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textul legal criticat, stabilind ca moment al naşterii dreptului de prescripţie "data la care drepturile respective erau datorate", este neconstituţional în mãsura în care la acea datã creditorul nu avea cunoştinţã de existenţa dreptului. În acest sens, se aratã cã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XXI/2008, a stabilit cã magistraţii au dreptul la sporul de suprasolicitare neuropsihicã, întrucât dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 care eliminau sporul în cauzã au fost declarate neconstituţionale. Or, în acest caz, nu se poate susţine cã sporul în cauzã era datorat doar din anul 2008, ci chiar din anul 2000; dispoziţiile criticate care prevãd prescrierea dreptului la acţiune raportatã la "data la care drepturile respective erau datorate" apar ca fiind neconstituţionale din moment ce creditorul obligaţiei nu a avut cunoştinţã de drepturile salariale pe care le datora debitorul.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã; totodatã, apreciazã cã aspectele puse în discuţie de cãtre autorul excepţiei ţin mai degrabã de aplicarea şi interpretarea legii, chestiuni ce aparţin sferei de competenţã a instanţelor judecãtoreşti.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, arãtând, în acest sens, cã dispoziţiile legale criticate, consacrând soluţia prescriptibilitãţii drepturilor salariale prin raportare la momentul obiectiv de la care drepturile respective erau datorate, respectã toate criteriile de calitate, accesibilitate şi previzibilitate a normelor juridice.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, ele fiind expresia la nivel legal a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, se aratã cã aspectele învederate instanţei constituţionale ţin mai degrabã de modul de aplicare şi interpretare a legii, chestiuni care excedeazã sferei de competenţã a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci reprezintã chestiuni care ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, astfel cum rezultã din dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai instanţele judecãtoreşti sunt competente a se pronunţa asupra interpretãrii şi aplicãrii legii, revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a unifica practica judiciarã. Astfel, se observã cã cele arãtate în excepţia de neconstituţionalitate sunt aspecte a cãror soluţionare excedeazã competenţei instanţei constituţionale, ceea ce şi determinã inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Obiter dictum, atunci când instanţa de judecatã va soluţiona acţiunea reclamanţilor din dosarul sus-menţionat, va ţine seama de faptul cã prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a formulãrii unor recursuri în interesul legii nu se poate legifera, astfel încât ele pot doar constata drepturi preexistente, şi nu sã creeze drepturi (salariale) noi; de altfel, aceste decizii sunt pronunţate tocmai pentru cã anterior au existat atât soluţii judiciare de constatare a existenţei dreptului, cât şi de inexistenţã a acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
