Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 860 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 7 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Lucian Dan Novacovici în Dosarul nr. 21.313/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 21.313/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Lucian Dan Novacovici într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.
Cu privire la motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observã cã Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã nu a reţinut în încheierea de sesizare, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi nu a trimis motivele invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceste motive nu se regãsesc nici la dosarul cauzei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi aratã cã legea civilã se aplicã doar raporturilor juridice nãscute dupã intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, şi cã, deşi cuantumul despãgubirilor se concretizeazã în momentul rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti, intervenţia legiuitorului ce limiteazã valoarea acestor despãgubiri, care fac obiectul unor drepturi de creanţã nãscute în patrimoniul titularilor înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Se susţine, de asemenea, încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, arãtându-se cã textele criticate instituie un tratament diferenţiat între persoane îndreptãţite la mãsuri reparatorii potrivit Legii nr. 221/2009, creând discriminare între persoanele care au obţinut dreptul la despãgubiri prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive înaintea datei intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, în cazul cãrora valoarea despãgubirilor nu a fost plafonatã, şi cele care au solicitat astfel de despãgubiri, dar ale cãror cereri nu au fost definitiv soluţionate pânã la aceastã datã, ale cãror drepturi la despãgubiri sunt plafonate potrivit prevederilor art. I pct. 1 din actul normativ analizat.
Instanţa apreciazã, totodatã, cã normele criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, susţinându-se cã intervenţia legiuitorului printr-o modificare legislativã pe parcursul soluţionãrii unui litigiu este de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil. Sunt invocate în acest sens hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 9 decembrie 1994, pronunţatã în Cauza Rafinãriile greceşti Stan şi Stratis Andreadis împotriva Greciei, din 11 ianuarie 2007, pronunţatã în Cauza Zielinsk şi Pradal Gonzalez împotriva Franţei şi Anheuser Busch Inc împotriva Portugaliei, din 27 octombrie 1993, pronunţatã în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, din 20 februarie 2003, pronunţatã în Cauza Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, din 27 mai 2003, pronunţatã în Cauza Crişan împotriva României, şi din 9 ianuarie 2007, pronunţatã în Cauza Arnolin ş.a. împotriva Franţei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din opinia instanţei Curtea reţine însã cã în realitate autorul criticã dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, care la data sesizãrii Curţii Constituţionale aveau urmãtorul cuprins:
- Art. I: "Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, opus dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã nu a trimis odatã cu încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale şi motivele invocate de autor în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Mai mult, aceste motive nu au fost reţinute de cãtre instanţã în încheierea de sesizare şi nu se regãsesc la dosarul cauzei.
Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, şi Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, a statuat cã, potrivit prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstituţionale acele prevederi legale care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentalã şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederii atacate numai în limitele sesizãrii. Curtea a arãtat cã "neindicarea de cãtre autorul excepţiei a normei constituţionale pentru care considerã cã textul legal atacat este neconstituţional constituie un motiv de respingere a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Aceastã consecinţã se impune, întrucât jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui pãrţii în privinţa invocãrii motivului de neconstituţionalitate, pentru cã un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere cã nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii Constituţionale cu privire la inadmisibilitatea invocãrii unei excepţii direct în faţa acesteia care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstituţionalitate ce nu fuseserã ridicate prin încheierea de sesizare".
Astfel, prin deciziile menţionate Curtea a arãtat cã, în absenţa indicãrii vreunui text constituţional încãlcat, instanţa de judecatã ar fi trebuit sã fie cea care sã califice în final cererea pãrţii ca fiind sau nu o veritabilã excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 146 lit. d) din Constituţie. În lipsa indicãrii unui text constituţional încãlcat, ca cerinţã minimã, era evident cã cererea pãrţii nu putea fi calificatã ca fiind o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar instanţa de judecatã nu ar fi trebuit sã sesizeze Curtea Constituţionalã, ci sã o respingã ca inadmisibilã în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Eventual, instanţa de judecatã, ţinând cont de rolul sãu activ, ar fi trebuit sã îi punã în vedere pãrţii sã îşi motiveze cererea pentru a putea sesiza Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Întrucât şi în cauza de faţã se constatã o încãlcare a exigenţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cele arãtate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicatã apare ca fiind inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Lucian Dan Novacovici în Dosarul nr. 21.313/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
