Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 766 din 18 decembrie 2014  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 766 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 94 din 5 februarie 2015

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Toni Greblă - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Simina Popescu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Tanţi Virginica Dumitrescu şi Adrian Ciorobea în Dosarul nr. 4.589/3/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 405D/2014 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autoarea excepţiei Tanţi Virginica Dumitrescu a depus note scrise prin care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 187 din 3 aprilie 2014 şi nr. 197 din 3 aprilie 2014.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Decizia civilă nr. 719R din 8 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.589/3/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
    6. Excepţia a fost ridicată de Tanţi Virginica Dumitrescu şi Adrian Ciorobea cu prilejul soluţionării recursului împotriva sentinţei civile prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâţilor primarul general şi Primăria Municipiului Bucureşti la emiterea unei decizii motivate pentru soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în sensul de a dispune fie restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu un teren în suprafaţă echivalentă sau alte bunuri şi servicii.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, fiind aplicabile şi raporturilor juridice legal încheiate anterior intrării în vigoare a legii examinate, încalcă principiul neretroactivităţii şi securităţii raporturilor juridice, generând, totodată, discriminări între persoanele îndreptăţite la despăgubiri, aflate în aceeaşi situaţie. Noua opţiune a legiuitorului, potrivit căreia cesionarul de drepturi cuvenite titularului acestora în temeiul legilor de restituire a proprietăţii nu poate beneficia decât de măsura compensării sub formă de puncte, a intervenit după o perioadă de 12 ani de la consacrarea, prin Legea nr. 10/2001, a dreptului la restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, astfel că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoane aflate în aceeaşi situaţie cu cea a autorilor excepţiei, care au încheiat aceleaşi convenţii cu titularii drepturilor, au putut beneficia de măsurile reparatorii constând în restituirea în natură a bunurilor preluate în mod abuziv. Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o decizie de speţă (nr. 4.792 din 9 iulie 2008), a arătat că "a nu recunoaşte cesionarului de drepturi succesorale legitimarea valorificării, în temeiul Legii nr. 10/2001, a bunurilor preluate abuziv echivalează cu limitarea efectelor cesiunii şi cu diminuarea nejustificată a universalităţii succesorale" şi că "cesionarul drepturilor succesorale nu poate fi supus unui tratament diferenţiat după cum cesiunea a intervenit înainte ca eredele să-şi fi valorificat definitiv dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, sau după valorificarea lor". Prin urmare, posibilitatea cesionarului de drepturi de a-şi valorifica dreptul fie prin restituirea în natură a bunului, fie în echivalent, prin obţinerea de despăgubiri, a avut la bază un element pur aleatoriu, subiectiv - "norocul" -, care nu poate justifica sub nicio formă măsura legiuitorului adoptată prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008.
    8. De asemenea, susţin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive şi contravin principiului securităţii raporturilor juridice, fiind de neadmis faţă de comportamentul pasiv al autorităţilor publice cu atribuţii în soluţionarea notificărilor ca persoanele care au promovat o acţiune în justiţie şi au solicitat restituirea în natură a imobilului să nu beneficieze de aceasta pentru motivul că sunt cesionari ai drepturilor succesorale. Astfel, prevederile art. 4 teza a doua din lege se referă la cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au ca obiect restituirea în natură, "căci la pct. 6 al art. 3 se arată că prin «restituirea în natură» se înţelege restituirea imobilului preluat abuziv." Încălcarea principiilor mai sus enunţate este cu atât mai evidentă în cazul situaţiilor juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile - causae finitae -, în care, cu rea-credinţă, entităţile deţinătoare ale imobilului au refuzat să pună în executare acele hotărâri judecătoreşti, persoanele îndreptăţite fiind din nou nevoite să apeleze la justiţie pentru ca instanţele să dispună, direct, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, demersuri pe perioada cărora a intrat însă în vigoare Legea nr. 165/2013. Or, situaţiile juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ trebuie să fie ocrotite şi recunoscute în condiţiile legii anterioare, care consacră aceleaşi principii ca şi legea nouă, dintre care se detaşează principiul prevalenţei restituirii în natură.
    9. În concluzie, apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că acestea se aplică începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, în caz contrar fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt neconstituţionale, deoarece fixarea cadrului legal de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate de regimul anterior intră în marja de apreciere a statului. Ca atare, natura măsurilor reparatorii poate suferi modificări fără a se încălca principiul neretroactivităţii, deoarece dreptul la măsuri reparatorii nu a fost realizat efectiv, iar acest drept nu poate fi considerat ca un drept câştigat sub imperiul legii vechi, de vreme ce statul are posibilitatea de a adapta, în timp, natura acestor măsuri, în funcţie de diferiţi factori.
    11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Faptul că legiuitorul a înţeles să reglementeze diferit situaţia cesionarilor faţă de categoria beneficiarilor Legii nr. 10/2001 care au depus notificare, precum şi a drepturilor pe care aceştia le pot obţine nu este de natură a institui discriminări, întrucât aceştia nu sunt în situaţii similare. Totodată, arată că reglementarea printr-un act normativ nou a modalităţii de acordare a despăgubirilor în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii nu este de natură a avea caracter retroactiv, întrucât, în această materie, este opţiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor din legislaţia trecută, sens în care a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010. Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, observându-se că, în speţă, autorilor excepţiei nu le este îngrădit dreptul de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În sfârşit, subliniază că problema ridicată în această cauză o reprezintă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 cu privire la modalitatea de despăgubire a cesionarilor unor drepturi în cazul cererilor de chemare în judecată formulate şi aflate în curs de judecată, care vor fi soluţionate prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti potrivit noilor reglementări în materia acordării despăgubirilor, aspect care nu are caracter retroactiv.
   13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei Tanţi Virginica Dumitrescu, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare.
    16. Analizând motivarea excepţiei, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia este constituit din prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, urmând să examineze constituţionalitatea acestor prevederi de lege, cu următorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (3): "În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).";
    - Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."
    17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, Decizia nr. 205 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014, Decizia nr. 206 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 25 iulie 2014, Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, şi Decizia nr. 601 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015).
    19. Astfel, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport de persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, şi anume persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Această opţiune a legiuitorului nu reprezintă o sancţionare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul, că, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăseşte acest drept. Ca efect al cesiunii de creanţă specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenţi, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislaţia anterioară în domeniul proprietăţilor preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionari.
    20. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a statuat că persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte, se află în aceeaşi situaţie juridică, făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, în sensul art. 1 alin. (3) şi art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013. Cu toate acestea, acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, nu echivalează cu instituirea unei discriminări, dat fiind faptul că, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, şi anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, Curtea a statuat că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau pe moştenitorii acestuia.
    21. Observând că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.
    22. De asemenea, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014). Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.
    23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţia pronunţată prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    24. Cât priveşte invocarea, în motivarea excepţiei, a celorlalte dispoziţii constituţionale, Curtea constată că acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Tanţi Virginica Dumitrescu şi Adrian Ciorobea în Dosarul nr. 4.589/3/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.


                PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         AUGUSTIN ZEGREAN

                       Magistrat-asistent,
                         Simina Popescu

                             ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016