Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 736 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 184 din 15 martie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.292D/2016 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 reprezintă o concretizare a dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. a), art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Constituţie. Prevederile de lege criticate cuprind norme clare, previzibile, iar prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, Curtea Constituţională a explicat înţelesul sintagmei "aceeaşi funcţie" din cuprinsul art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de a fi ales nu este un drept absolut, şi susţine că acesta poate fi supus unor condiţionări şi limitări compatibile cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Decizia civilă nr. 745A din 19 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 37.938/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Miroslav Merka într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei de respingere a candidaturii.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât acestea adaugă la dispoziţiile constituţionale condiţii privind dreptul de a fi ales, condiţii pe care legiuitorul constituant nu le-a prevăzut. Susţine că prevederile legale criticate utilizează noţiuni care nu se regăsesc în dispoziţiile constituţionale ale art. 37, art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3) şi că aceste prevederi legale conţin sintagme, precum "nu pot fi aleşi", "sau în orice alte funcţii publice" şi "sau prin lege", sintagme care sunt neclare, imprecise şi imprevizibile, neîndeplinind criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, consideră că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 nu respectă exigenţele prevăzute de art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care instanţa de contencios constituţional a mai analizat constituţionalitatea unor prevederi cu conţinut similar. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 61 din 14 ianuarie 2010, nr. 419 din 26 martie 2009, nr. 246 din 4 mai 2016 şi nr. 289 din 11 mai 2016. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, arată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece Curtea Constituţională nu s-a pronunţat anterior în sensul neconstituţionalităţii unei soluţii legislative similare.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins: "Nu pot fi aleşi: (...)
c) persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege."
12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de fi ales, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate instituie condiţii de eligibilitate pentru persoanele care candidează la funcţia de deputat sau senator. Astfel, pe calea unei reglementări cu caracter de interdicţie, prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 stabilesc că nu pot fi alese pentru Senat sau Camera Deputaţilor persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege.
14. În jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, sau Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a statuat că suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art. 2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
15. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Această normă constituţională a fost concretizată şi dezvoltată prin Legea nr. 208/2015. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legislaţiei infraconstituţionale libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie. Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în aceleaşi legi electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).
16. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "fiecare cetăţean are dreptul de a fi ales în organele de conducere ale ţării sale, iar acest drept poate fi supus anumitor restricţii rezonabile" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 70 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 aprilie 2002).
17. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul fundamental de a fi ales, reglementat prin art. 37 din Constituţie, potrivit căruia o persoană poate fi aleasă, dacă are drept de vot şi dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3) din Constituţie. Astfel, prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 dau expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. a) privind reglementarea prin lege organică a sistemului electoral şi art. 16 alin. (3), potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii.
18. Pe cale de consecinţă, Curtea nu va reţine susţinerea autorului excepţiei, în sensul că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 adaugă, nepermis, la Constituţie, de vreme ce reglementarea unor asemenea condiţii îşi găseşte temei chiar în dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţie, la care norma cuprinsă în art. 37 din Legea fundamentală face trimitere.
19. De altfel, adăugarea unor condiţii suplimentare la exigenţele specifice dreptului de vot, pentru ca o persoană să poată ocupa funcţii şi demnităţi publice elective, este motivată de importanţa acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea unei reprezentări responsabile şi eficiente, care impune un grad sporit de maturitate politică şi civică.
20. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând lipsa de claritate şi precizie a normelor supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 reprezintă norme de trimitere, urmând a fi interpretate şi aplicate prin coroborare cu normele legale care instituie interdicţii în materia electorală. În acest sens, Curtea observă că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative stabilesc că: "Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate." Aceste prevederi legale au constituit obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma "aceeaşi funcţie" se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege.
21. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, pentru a integra prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua în litera şi spiritul Legii nr. 176/2010, astfel încât acestea să corespundă voinţei reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conţinutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existenţa unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcţie eligibilă, prevăzută de art. 1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea a menţionat că, în litera şi spiritul legii, vizând asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcţia de consilier local sau judeţean şi cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind
conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcţie eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.).
22. Numai în această interpretare prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt conforme dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii. Într-adevăr, Constituţia lasă la aprecierea legiuitorului stabilirea condiţiilor de ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, însă acesta trebuie să se conformeze cerinţelor de claritate şi precizie a normei. În acelaşi timp, doar în această interpretare, sintagma "aceeaşi funcţie" îl poată avertiza în mod inechivoc pe destinatarul său asupra gravităţii consecinţelor nerespectării enunţului legal pe care îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea şi exercitarea funcţiilor publice eligibile să nu rămână teoretic şi iluzoriu.
23. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut, în repetate rânduri, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).
24. Sub acest aspect, pentru a corespunde exigenţelor de claritate, precizie şi previzibilitate, Curtea a reţinut că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010, în partea referitoare la "aceeaşi funcţie" trebuie interpretate în sensul voinţei legiuitorului de asigurare a integrităţii în exercitarea funcţiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdicţii şi aplicarea unor sancţiuni în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităţilor sau conflictului de interese.
25. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 respectă pe deplin criteriile de precizie şi claritate specifice normelor juridice, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, fiind conforme dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
26. Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că ineligibilitatea persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe durata stabilită prin lege, respectiv 3 ani de la încetarea mandatului, nu contravine dispoziţiilor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, limitarea temporară a exerciţiului dreptului de a candida pentru aceste persoane nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât ar fi contrar moralei publice, în general, şi deontologiei electorale, în special, ca această categorie de persoane - cele cu privire la care s-a constatat definitiv starea de incompatibilitate sau conflict de interese - să candideze pentru ocuparea oricărei funcţii elective prevăzute de Legea nr. 176/2010.
27. În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, nu sunt sub niciun aspect încălcate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu înfrâng caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei de contencios constituţional prin care să fi constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din legi sau ordonanţe în vigoare.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
