Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 7 din 9 mai 2011 privind recursul in interesul legii, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 27 iunie 2011
Dosar nr. 6/2011
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei civile
şi de proprietate intelectualã
Anton Pandrea - preşedintele Secţiei penale
Gabriela Victoria Bîrsan - preşedintele Secţiei
de contencios administrativ
şi fiscal
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei comerciale
Ana Maria Dascãlu - judecãtor Secţia penalã -
judecãtor raportor
Traian Gherasim - judecãtor Secţia penalã
Iulian Ilie Dragomir - judecãtor Secţia penalã
Gheorghe Florea - judecãtor Secţia penalã
Mariana Ghena - judecãtor Secţia penalã
Sãndel Lucian Macavei - judecãtor Secţia penalã
Sofica Dumitraşcu - judecãtor Secţia penalã
Luminiţa Livia Zglimbea - judecãtor Secţia penalã
Magdalena Iordache - judecãtor Secţia penalã
Mirela Sorina Popescu - judecãtor Secţia penalã
Cristina Rotaru - judecãtor Secţia penalã
Angela Dragne - judecãtor Secţia penalã
Ana Hermina Iancu - judecãtor Secţia penalã
Ionuţ Matei - judecãtor Secţia penalã
Cristina Iulia Tarcea - judecãtor Secţia civilã
şi de proprietate intelectualã
Mona Maria Pivniceru - judecãtor Secţia civilã
şi de proprietate intelectualã
Carmen Sârbu - judecãtor Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Corina Alina Corbu - judecãtor Secţia de contencios
administrativ şi fiscal
Elena Cârcei - judecãtor Secţia comercialã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor Secţia comercialã
Completul competent sã judece recursul în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 6/2011 este constituit conform art. 414^4 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror şef al Secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecatã participã magistratul-asistent din cadrul Secţiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, modificat şi completat prin Hotãrârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 24/2010.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea interpretãrii şi aplicãrii unitare a dispoziţiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, respectiv dacã termenul de 30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronunţarea hotãrârii instanţei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale sau de la rãmânerea definitivã a acestei hotãrâri.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitarã
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arãtat cã în practica judiciarã naţionalã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, respectiv dacã termenul de 30 de zile instituit de acest articol curge de la pronunţarea hotãrârii instanţei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale sau de la rãmânerea definitivã a acestei hotãrâri.
2. Examenul jurisprudenţial
Prin recursul în interesul legii se aratã cã, în urma verificãrii jurisprudenţei la nivel naţional, cu privire la determinarea momentului de la care curge termenul de 30 de zile instituit de dispoziţiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, respectiv de la pronunţarea sau de la rãmânerea definitivã a hotãrârii instanţei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale sau de la rãmânerea definitivã a acestei hotãrâri, a fost relevatã o practicã neunitarã.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.1. Într-o primã orientare a practicii, unele instanţe, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, au apreciat cã termenul de 30 de zile, reglementat de norma precitatã, curge de la pronunţarea hotãrârii instanţei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale, în temeiul art. 332 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, argumentându-se cã recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus menţinerea unei mãsuri preventive nu este suspensiv de executare, potrivit art. 141 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, ulterior, organul de urmãrire trebuind sã propunã prelungirea duratei arestãrii preventive, deoarece, fiind o procedurã specialã, instanţa nu poate aplica dispoziţiile comune ale art. 300^2, raportat la art. 160^b din Codul de procedurã penalã.
3.2. Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au apreciat cã termenul de 30 de zile, prevãzut de art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, curge de la rãmânerea definitivã a hotãrârii instanţei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale.
În susţinerea acestei opinii s-a argumentat cã etapa procesualã a judecãţii se întinde pânã la momentul rãmânerii definitive a hotãrârii prin care instanţa de fond a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale, fiind, deci, incidente dispoziţiile referitoare la arestarea preventivã a inculpatului în cursul judecãţii, respectiv art. 300^2 din Codul de procedurã penalã. Ulterior momentului arãtat arestarea inculpatului are din nou natura juridicã a arestãrii preventive din cursul urmãririi penale, fiind aplicabile dispoziţiile art. 155 şi ale art. 159 din Codul de procedurã penalã. Astfel, s-a stabilit cã durata arestãrii nu poate fi stabilitã de cãtre instanţa de fond, urmând ca starea de arest sã fie verificatã cu respectarea termenului de 60 de zile, pânã la rãmânerea definitivã a soluţiei, ulterior, în condiţiile în care rãmâne definitivã soluţia primei instanţe, mãsura arestãrii preventive putând fi prelungitã cu respectarea termenului de 30 de zile.
La acest punct de vedere au aderat şi instanţele care, deşi nu s-au pronunţat în mod expres asupra acestei chestiuni, au menţinut, în recurs, starea de arest a inculpatului, cu depãşirea termenului de 30 de zile de la data pronunţãrii de cãtre prima instanţã a soluţiei de restituire a cauzei la procuror.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat pentru cea de-a doua orientare jurisprudenţialã.
Prin argumentele expuse s-a susţinut cã prevederile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 272 din Codul de procedurã penalã; dispoziţia de restituire nu este executorie, iar recursul declarat împotriva hotãrârii pronunţate sub acest aspect este suspensiv de executare, potrivit dispoziţiilor art. 385^5 din Codul de procedurã penalã, aceastã dispoziţie putând fi pusã în executare doar dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii (la expirarea termenului de recurs, în ipoteza neexercitãrii cãii de atac, sau, dupã caz, la data pronunţãrii hotãrârii de respingere a recursului, în ipoteza exercitãrii acestuia).
S-a motivat totodatã cã în termenul de 30 de zile prevãzut de art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, procurorul trebuie sã sesizeze instanţa fie cu rechizitoriu, fie cu propunere de prelungire a arestãrii preventive, termenul arãtat nereprezentând durata pentru care prima instanţã menţine starea de arest, cauza întorcându-se în faza de urmãrire penalã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de restituire, aceasta fiind raţiunea pentru care legiuitorul a prevãzut termenul de 30 de zile (durata maximã pentru care, în cursul urmãririi penale, instanţa poate dispune prelungirea arestãrii).
S-a argumentat, de asemenea, cã prima instanţã, dispunând restituirea cauzei, nu menţine arestarea pentru o anumitã perioadã de timp, rãmânând în sarcina instanţei de recurs ca, în situaţia în care se promoveazã aceastã cale de atac, sã verifice în termen de 60 de zile legalitatea stãrii de arest şi, respectiv, în sarcina procurorului, dacã hotãrârea de restituire nu este recuratã, sã sesizeze instanţa cu propunere de prelungire a arestãrii preventive, temeiul menţinerii arestãrii reprezentându-l, în majoritatea cazurilor, art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Proiectul de soluţie propus prin raportul întocmit în cauzã a vizat, de asemenea, cea de-a doua soluţie identificatã de examenul jurisprudenţial şi reluatã în recursul în interesul legii, respectiv cã dispoziţiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã în cazul restituirii cauzei de cãtre instanţa de judecatã, potrivit art. 272 din Codul de procedurã penalã, dacã inculpatul este arestat şi instanţa menţine arestarea preventivã, termenul de 30 de zile curge de la rãmânerea definitivã a hotãrârii instanţei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale.
S-a argumentat, în esenţã, cã recursul declarat împotriva dispoziţiei cuprinse în hotãrârea primei instanţe, de restituire a cauzei la procuror, este suspensiv de executare, spre deosebire de recursul declarat împotriva dispoziţiei de menţinere a mãsurii arestãrii preventive, care este executorie, potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, şi, de asemenea, cã temeiul menţinerii mãsurii arestãrii este constituit de dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, dosarul fiind trimis procurorului imediat dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii la prima instanţã sau în cel mult 3 zile de la pronunţarea hotãrârii de cãtre instanţa de recurs, reluarea urmãririi având loc în baza hotãrârii de desesizare, care constituie actul de sesizare a procurorului, cauza trecând din nou în faza de urmãrire penalã, procurorul redevenind conducãtorul procesului penal.
6. Înalta Curte
Dupã cum rezultã din interpretarea coroboratã a dispoziţiilor art. 332, 272 şi 274 din Codul de procedurã penalã, când instanţa constatã, înainte de terminarea cercetãrii judecãtoreşti, cã în cauza supusã judecãţii s-a efectuat cercetarea penalã de un alt organ decât cel competent, cã nu au fost respectate dispoziţiile privitoare la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de cãtre apãrãtor, instanţa restituie cauza procurorului, pronunţându-se şi asupra mãsurilor preventive, de siguranţã şi asigurãtorii.
Dosarul este trimis procurorului imediat dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii la prima instanţã sau în cel mult 3 zile de la pronunţarea hotãrârii de cãtre instanţa de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 156 şi 159 din Codul de procedurã penalã.
Se constatã, de asemenea, cã în cazul restituirii cauzei în vederea refacerii urmãririi penale, urmãrirea se reia pe baza hotãrârii prin care instanţa a dispus restituirea.
Interpretând dispoziţiile art. 332 din Codul de procedurã penalã prin prisma prevederilor art. 385^5 din Codul de procedurã penalã, de la care legea procesualã în vigoare, în cazul analizat, nu a prevãzut excepţii, rezultã cã dispoziţia primei instanţe cu privire la restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale nu este executorie, un eventual recurs declarat în cauzã fiind suspensiv de executare.
Aşadar, dispoziţia de restituire nu poate fi pusã în executare decât dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de desesizare a primei instanţe, prin respingerea recursului sau prin nerecurare, anterior momentului arãtat cauza aflându-se în cursul judecãţii, iar ulterior trecând din nou în faza de urmãrire penalã, actul de sesizare al procurorului constituindu-l hotãrârea de desesizare pronunţatã de prima instanţã.
Consecinţele juridice ale acestei etapizãri a procesului penal se produc, în mod evident, şi cu privire la incidenţa în cauzã a unor prevederi legale referitoare la prelungirea sau menţinerea mãsurii arestãrii preventive şi la durata acestei mãsuri.
Astfel, anterior rãmânerii definitive a hotãrârii primei instanţe prin care aceasta a dispus restituirea cauzei la procuror şi menţinerea arestãrii preventive, potrivit art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cauza cu judecarea cãreia instanţa a fost sesizatã (prin rechizitoriu) se aflã în faza judecãţii.
Ulterior, în mãsura în care hotãrârea de desesizare rãmâne definitivã, în sensul soluţiei de restituire, cauza va reveni în etapa urmãririi penale.
Prima instanţã, de la momentul sesizãrii ei şi pânã la pronunţarea unei hotãrâri, dispune cu privire la menţinerea mãsurii arestãrii preventive în temeiul dispoziţiilor art. 300^1 şi 300^2 raportat la art. 160^b din Codul de procedurã penalã. În situaţia în care apreciazã cã se impune restituirea cauzei la procuror, menţinerea mãsurii arestãrii preventive se întemeiazã pe dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedurã penalã; instanţa de recurs, în situaţia declarãrii acestei cãi de atac, urmeazã a verifica legalitatea şi temeinicia mãsurii arestãrii preventive a inculpatului în termenul de 60 de zile prevãzut de art. 300^2 din Codul de procedurã penalã.
De la data rãmânerii definitive a soluţiei de restituire a cauzei la procuror, urmãrirea penalã este reluatã, arestarea preventivã a inculpatului dobândind din nou natura juridicã a arestãrii preventive în cursul urmãririi penale. Fiind incidente, astfel, dispoziţiile art. 155 şi 159 din Codul de procedurã penalã, procurorul are posibilitatea, dacã apreciazã cã este necesar, sã propunã prelungirea duratei arestãrii preventive, cu respectarea termenului de 30 de zile, sau sã sesizeze instanţa cu rechizitoriu.
Aşa fiind, termenul de 30 de zile, reglementat de prevederile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã, curge de la data rãmânerii definitive a hotãrârii instanţei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul al art. 414^4 şi al art. 414^5 din Codul de procedurã penalã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte cã:
Dispoziţiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã, în situaţia restituirii cauzei, potrivit art. 272 din Codul de procedurã penalã, dacã inculpatul este arestat şi instanţa menţine arestarea preventivã, termenul de 30 de zile curge de la rãmânerea definitivã a hotãrârii instanţei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmãririi penale.
Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 9 mai 2011.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Magistrat-asistent,
Cristina Pascu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
