Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 7 din 9 februarie 2009 pentru examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, din perspectiva indeplinirii conditiei prevazute de art. 160^2 alin. 1 teza ultima, respectiv art. 160^4 alin. 1 teza ultima din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 15 octombrie 2009
DECIZIE nr. 7 din 9 februarie 2009
pentru examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, din perspectiva îndeplinirii condiţiei prevãzute de <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã , respectiv <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã
EMITENT: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 694 din 15 octombrie 2009
Dosar nr. 36/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune, din perspectiva îndeplinirii condiţiei prevãzute de <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã , respectiv <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã , în ipoteza sãvârşirii, printre altele, şi a infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, ţinând seama de dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 79 de judecãtori din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã este admisibilã cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune în ipoteza sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional nu depãşeşte 18 ani.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În activitatea instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de practicã în legãturã cu aplicarea dispoziţiilor <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã şi ale <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã referitoare la liberarea sub control judiciar sau pe cauţiune în cazul sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate.
Astfel, unele instanţe au considerat cã, în cazul sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , prin care este incriminatã "iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup", nu sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã şi ale <>art. 160^4 alin. 4 teza ultimã din Codul de procedurã penalã referitoare la posibilitatea acordãrii liberãrii provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune.
În argumentarea acestui punct de vedere s-a relevat cã, din moment ce prin <>art. 160^2 alin. 1 şi <>art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã se prevede cã, în cazul infracţiunilor intenţionate, liberarea provizorie sub control judiciar şi, respectiv, liberarea provizorie pe cauţiune se pot acorda numai dacã pentru acele infracţiuni legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani, apare evident cã infracţiunea prevãzutã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , care "se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi", este exceptatã de la acordarea liberãrii provizorii sub control judiciar sau sub cauţiune.
S-a apreciat cã aceastã interpretare se impune pentru cã prin pedeapsã prevãzutã de lege, la care se face referire în <>art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã , nu se poate înţelege decât pedeapsa indicatã în textul de lege ce incrimineazã fapta imputatã persoanei vizate, iar nu pedeapsa aplicabilã ca urmare a incidenţei unor dispoziţii legale de reducere a pedepsei.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã şi, respectiv, ale <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã ori de câte ori infracţiunea prevãzutã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este sãvârşitã în condiţiile reglementate la alin. (2) din acelaşi articol, potrivit cãruia "pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat".
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã , "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor sãvârşite din culpã, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani".
Corelativ, potrivit <>art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã , "liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecatã, atât în cursul urmãririi penale, cât şi al judecãţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevãzute în <>art. 160^2 alin. 1 şi 2 ", adicã "şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani".
Din aceastã reglementare rezultã deci cã pot accede la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune toţi cei care au sãvârşit infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani, evident dacã îndeplinesc şi celelalte condiţii prevãzute în textele de lege în care sunt reglementate cele douã instituţii privind liberarea provizorie.
Ca urmare, devine necesarã clarificarea expresiei infracţiuni intenţionate "pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depãşeşte 18 ani", în înţelesul ce putea fi avut în vedere prin art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
În acest sens, în cuprinsul <>art. 141^1 din Codul penal s-a explicat cã "prin pedeapsa prevãzutã de lege se înţelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta sãvârşitã în forma consumatã, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Or, în raport cu acest înţeles dat de legiuitorul penal noţiunii de pedeapsã prevãzutã de lege, trebuie sã se considere cã, în accepţiunea <>art. 160^2 alin. 1 şi, implicit, a <>art. 160^4 alin. 1 din Codul de procedurã penalã , sancţiunea pentru infracţiunea reglementatã de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este cea fixatã în însuşi cuprinsul alineatului ce conţine dispoziţia de incriminare, numai în mãsura în care pedeapsa pentru infracţiunea cea mai gravã, care intrã în scopul grupului infracţional organizat, nu este mai uşoarã decât aceea prevãzutã în primul alineat.
Aşadar, în raport cu reglementarea menţionatã, pedeapsa prevãzutã de lege în cazul infracţiunii incriminate în cuprinsul <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 se determinã prin coroborarea dispoziţiilor de sancţionare din primele douã alineate ale acestui text de lege, pentru a nu fi mai mare decât aceea prevãzutã de lege în cazul infracţiunii celei mai grave care intrã în scopul grupului infracţional organizat.
De aceea, ţinându-se seama de acest cuantum variabil al maximului pedepsei, prevãzut de <>art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 , cu referire la alin. (1) din acelaşi articol, pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formã a unui astfel de grup, cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune nu pot fi considerate inadmisibile în cazul unei atari infracţiuni, dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã, care intrã în scopul grupului infracţional organizat, nu depãşeşte 18 ani închisoare.
Aceastã interpretare se impune pentru cã, în cazul infracţiunii incriminate de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , a fost adoptat un mod atipic, indirect, de sancţionare - folosit de altfel şi în cazul infracţiunii de complot (<>art. 167 alin. 2 din Codul penal ) - prin aplicarea cãruia determinarea limitelor minimã şi maximã ale pedepsei voite de legiuitor nu este susceptibilã de a crea dificultãţi.
Stabilirea de cãtre legiuitor a tratamentului sancţionator prin dispoziţie de trimitere la pedeapsa prevãzutã de lege, pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat, este justificatã de raţiuni superioare de justã şi echitabilã individualizare legalã a sancţiunii penale, în raport cu gradul de pericol social conferit unei anumite infracţiuni de scopul urmãrit de fãptuitor.
De aceea, faţã de diversitatea de infracţiuni ce poate face obiectul scopului organizãrii de grupuri infracţionale, sublinierea în cadrul <>art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 cã "pedeapsa pentru faptele prevãzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat" apare ca o consecinţã logicã a necesitãţii ierarhizãrii sistemului sancţionator în raport cu gradul de pericol social specific fiecãrei categorii de fapte, constituind astfel soluţia legislativã optimã de indicare judicioasã a limitelor pedepsei în cazul unei asemenea infracţiuni.
Aşa fiind, prin modul în care este formulatã, dispoziţia înscrisã în alin. (2) al <>art. 7 din Legea nr. 39/2003 aduce o completare fireascã dispoziţiei de sancţionare din primul alineat al aceluiaşi articol, pedeapsa la care se referã fiind prevãzutã astfel de reglementãrile corelate din primele douã alineate ale acestui articol de lege.
În consecinţã, în temeiul <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi al <>art. 414^2 din Codul de procedurã penalã , urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã, în raport cu dispoziţiile <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã şi <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã , cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt admisibile, în ipoteza sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat nu depãşeşte 18 ani închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 160^2 alin. 1 teza ultimã şi ale <>art. 160^4 alin. 1 teza ultimã din Codul de procedurã penalã , stabilesc:
Cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt admisibile în ipoteza sãvârşirii infracţiunii prevãzute de <>art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 , dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracţional organizat nu depãşeşte 18 ani.
Obligatorie, potrivit <>art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã .
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 9 februarie 2009.
p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din funcţie prin pensionare,
judecãtor LIDIA BÃRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
