Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 678 din 20 octombrie 2015  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 678 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 877 din 24 noiembrie 2015
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal, excepţie ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 318D/2015.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin criticile formulate autorul solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 270 din Codul penal cu posibilitatea împăcării părţilor.

                           CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 13 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.230/281/2014, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 din Codul penal, excepţie ridicată de Florinel Cătălin Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal şi tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi este posibilă împăcarea părţilor pentru o infracţiune contra patrimoniului, legiuitorul nu a prevăzut şi posibilitatea împăcării pentru o infracţiune de tăinuire săvârşită în legătură cu o infracţiune contra patrimoniului.
    6. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederea împăcării pentru anumite infracţiuni este atributul exclusiv al legiuitorului şi ţine de politica penală pe care acesta înţelege să o adopte. Mai mult, este posibil ca, în anumite situaţii, fapta săvârşită de tăinuitor să fie mai gravă decât cea comisă de autorul faptei îndreptată contra patrimoniului (de exemplu, un minor cu vârsta sub 14 ani).
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                          CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 270 cu denumirea marginală Tăinuirea din Codul penal, care au următorul conţinut:
    "(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
    (2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
    (3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte."
    11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la Egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 458 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, a statuat că dispoziţiile art. 270 din Codul penal sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a arătat în paragrafele 15-17 că obiectul juridic principal al infracţiunii analizate constă în ocrotirea relaţiilor sociale din sfera înfăptuirii actului de justiţie, relaţii care sunt incompatibile cu orice ingerinţă în desfăşurarea normală a activităţii organelor judiciare. Prin urmare, o persoană care are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni sau, din împrejurările concrete, prevede săvârşirea unei fapte incriminate de legea penală, nu poate primi, dobândi sau transforma un bun care provine dintr-o astfel de faptă şi nu poate înlesni valorificarea lui decât cu încălcarea interesului aflării adevărului în cauzele penale. Astfel, relaţiile sociale protejate penal prin intermediul normei criticate sunt de o importanţă majoră pentru întreaga societate. În cazul acestei infracţiuni persoana vătămată prin comiterea faptei nu este strict determinată. Infracţiunea fiind una de pericol şi nu de rezultat, consumarea ei are loc în momentul în care, săvârşindu-se acţiunea sau inacţiunea incriminată, este creată starea de pericol social pentru activitatea de înfăptuire a justiţiei. Având în vedere aceste caracteristici ale infracţiunii de tăinuire, respectiv importanţa relaţiilor sociale ocrotite, care sunt cele din sfera înfăptuirii justiţiei, şi, în consecinţă, pericolul social crescut al acestei infracţiuni, care vizează împiedicarea aflării adevărului în cauzele penale, legiuitorul nu a înţeles să reglementeze şi faptul că împăcarea intervenită între autorul infracţiunii din care provine bunul tăinuit şi partea vătămată produce efecte asupra răspunderii penale a tăinuitorului.
    13. Aşa fiind, Curtea a mai statuat că această opţiune este justificată nu numai de caracterul personal al împăcării, ci şi de caracterul distinct (de infracţiunea de tăinuire) al infracţiunii din care provine bunul. Prin urmare, faptul că, în considerarea pericolului social redus al acesteia din urmă şi având în vedere relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea ei, legiuitorul a înţeles să acorde părţilor posibilitatea împăcării, nu obligă la extinderea efectelor actului de împăcare asupra răspunderii penale a tăinuitorului.
    14. Totodată, din analiza argumentelor expuse anterior, Curtea a mai constatat că tăinuitorul şi autorul infracţiunii din care provine bunul care face obiectul tăinuirii se află în situaţii juridice diferite, aceştia având calitatea de subiect activ al unor infracţiuni ce au ca obiect principal protejarea unor relaţii sociale diferite şi un grad diferit de pericol social. Aceste aspecte justifică reglementarea de către legiuitor în situaţia celor două categorii de autori a unui regim juridic diferit din perspectiva efectelor instituţiei împăcării.
    15. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

    16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                   CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                      În numele legii
                          DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florinel Cătălin Vlad în Dosarul nr. 26.230/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 270 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2015.

            PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                    Magistrat-asistent,
                  Afrodita Laura Tutunaru

                         -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016