Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 672*) din 31 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 580 din 17 august 2011
----------
*) A se vedea opinia separatã de la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în Dosarul nr. 3.917/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.659D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 şi nr. 2.181D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 495/90/2010, nr. 1.030/90/2010 şi nr. 3.918/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 şi nr. 2.181D/2010 la Dosarul nr. 1.659D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.177D/2010, nr. 2.178D/2010 şi nr. 2.181D/2010 la Dosarul nr. 1.659D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 februarie 2010, 30 aprilie 2010 şi 10 mai 2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în cadrul soluţionãrii unor acţiuni prin care se solicitã plata unor despãgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnãri cu caracter politic şi mãsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, cu privire la prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, cã, prin textul de lege criticat, "legiuitorul a extins în mod abuziv şi nelegal exercitarea dreptului de a introduce acţiune privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, dând mandat oricãrei persoane fizice sau juridice interesate", precum şi parchetului de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 alin. (1) referitoare la dreptul cetãţenilor de a se adresa autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Autorul excepţiei nu aratã în ce constã încãlcarea adusã art. 52 alin. (3) din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, se susţine cã acestea sunt neconstituţionale, deoarece în cuprinsul legii nu se aratã modalitatea şi sursele de finanţare a despãgubirilor acordate persoanelor îndreptãţite. Totodatã, textul de lege criticat nu îndeplineşte cerinţa previzibilitãţii şi accesibilitãţii legii, ceea ce aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nestabilirea sursei de finanţare a drepturilor ce urmeazã sã fie acordate potrivit Legii nr. 221/2009 nu este de naturã a încãlca vreo dispoziţie din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009. Din motivarea excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, sunt criticate din punct de vedere al constituţionalitãţii numai dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, texte asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009: "[...] Cererea poate fi introdusã şi dupã decesul persoanei, de orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã ori, din oficiu, de parchetul de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã.";
- Art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009: "Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la: [...]."
Autorul excepţiei considerã cã prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (1) referitor la dreptul cetãţenilor de a se adresa autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor şi art. 52 alin. (3) privind obligaţia statului de a rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Totodatã, se susţine cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 contravin art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectãrii Constituţiei şi a legilor, art. 74 alin. (3) privind exercitarea iniţiativei legislative de cãtre Guvern şi art. 138 alin. (5) potrivit cãruia "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare" din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
1. Cu privire la critica referitoare la încãlcarea prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 a prevederilor art. 51 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de petiţionare, Curtea observã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, sesizarea instanţelor judecãtoreşti potrivit art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 de orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã ori, din oficiu, de parchetul de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã, dupã decesul persoanei, în scopul obţinerii unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare nu reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare. Aceasta, deoarece dreptul de petiţionare se concretizeazã în cereri, reclamaţii, sesizãri şi propuneri în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei, la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã, care declanşeazã procesul civil, se rezolvã dupã reguli specifice, proprii activitãţii de judecatã. Prin urmare, prevederile art. 51 alin. (1) din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
În acest sens, Curtea a statuat, spre exemplu, prin deciziile nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005 şi nr. 389 din 24 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 a dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (3) privind rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, Curtea observã cã aceasta nu este motivatã, aşa încât nu sunt respectate exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". Curtea reţine cã simpla indicare a textului constituţional pretins încãlcat, fãrã a arãta motivele pe care se întemeiazã excepţia, nu echivaleazã cu o veritabilã criticã de neconstituţionalitate.
2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale prin încheierile menţionate, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în dosarele nr. 3.917/90/2009, nr. 495/90/2010, nr. 1.030/90/2010 şi nr. 3.918/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, excepţie ridicatã de acelaşi autor în dosare ale aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
