Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor din Bucureşti în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.750D/2015. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 septembrie 2016 în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru 4 octombrie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare întemeiate pe motiv de bănuială legitimă şi suspendarea judecării procesului ce face obiectul cererii de strămutare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat intră în contradicţie cu art. 11, 20, 41, 47, 53, 57 şi 148 din Constituţie. Arată că nu se poate pretinde de la o persoană fără venit să plătească o cauţiune în cuantum de 1.000 lei. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Însă, din susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, însă prin raportare la alte critici şi la alte temeiuri constituţionale. Curtea a constatat, prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă faţă de art. 21 privind accesul liber la justiţie, în ceea ce priveşte sintagma "cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei", şi a reţinut la paragraful 30 al deciziei menţionate că prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. 14. Curtea a mai reţinut că instituirea acestei obligaţii de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi îndestularea părţii care a suferit eventualele pagube - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa. 15. În cauza de faţă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textul legal criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41, 47, 53 şi 57 susţinând că nu se poate pretinde de la o persoană fără niciun venit să plătească o cauţiune în cuantum de 1.000 lei. 16. Raportat la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 şi 47, pe lângă faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se rezumă la a invoca textele din Constituţie, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre textul legal criticat şi aceste prevederi constituţionale, Curtea apreciază că acestea nici nu au incidenţă în cauză, vizând drepturi care nu sunt susceptibile a fi încălcate prin textul legal criticat. Dreptul la muncă, consacrat constituţional prin art. 41 din Legea fundamentală, asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în condiţiile stabilite de legiuitor, iar instituirea cauţiunii prevăzute de textul legal criticat nu înseamnă o negare a dreptului la muncă. În legătură cu pretinsa încălcare a art. 47 din Constituţie, Curtea reţine că instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, paragraful 14, că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie privind obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, întrucât instituirea unei cauţiuni ca garanţie a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti nu are legătură cu dezvoltarea economică şi protecţia socială ce trebuie asigurate de către stat. 17. În continuare, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 57 din Constituţie potrivit cărora "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi", întrucât, aşa cum s-a arătat la paragraful 13 din prezenta decizie, prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. 18. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, nefiind îndeplinită cerinţa principală din ipoteza normei constituţionale, adică restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor din Bucureşti în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 143 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 octombrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
