Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 27 septembrie 1999 cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi si la participarea procurorului la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate
EMITENT: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 27 decembrie 1999
Sub preşedinţia vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi şi la participarea procurorului la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate.
Ministerul Public a fost reprezentat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, Ion Ionescu.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în interesul legii, cerând sa se decidã în sensul ca dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, iar participarea procurorului nu este obligatorie la judecarea cererilor de retrocedare a bunurilor expropriate.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmãtoarele:
1. În conformitate cu prevederile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 , ori de câte ori bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrãrile nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacã nu s-a fãcut o noua declarare de utilitate publica.
În aplicarea prevederilor cuprinse în acest text de lege instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instanţe, invocand principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prin art. 1 din Codul civil, au decis ca dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în cazul exproprierilor de bunuri imobile efectuate dupã intrarea în vigoare a acestei legi.
Alte instanţe, dimpotriva, s-au pronunţat în sensul ca dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul în care mãsura exproprierii a fost luatã anterior adoptãrii acestei legi, dacã scopul exproprierii nu a fost realizat.
În justificarea acestui punct de vedere s-a relevat ca textul <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 conţine norme de procedura care sunt de imediata aplicare, astfel încât privesc atât raporturile juridice ivite dupã intrarea în vigoare a legii respective, cat şi situaţiile juridice existente la data intrãrii ei în vigoare.
Aceste din urma instanţe au procedat corect.
Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privatã constituie, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, ale art. 481 din Codul civil şi ale <>art. 1 din Legea nr. 33/1994 , o mãsura cu caracter excepţional de restrangere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusã decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilitã conform legii, cu dreapta şi prealabilã despãgubire.
Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, <>Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca "dacã bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrãrile nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacã nu s-a fãcut o noua declarare de utilitate publica".
Prin aceasta reglementare se da astfel posibilitatea sa se revinã asupra exproprierii dispuse pentru cauza de utilitate publica atunci când, din diverse motive, nu au început lucrãrile pentru aducerea la îndeplinire a scopului în care s-a fãcut exproprierea şi nici nu a fost manifestat interesul de realizare a acelui scop printr-o noua declarare de utilitate publica.
Firescul acestei prevederi, pentru situaţiile ivite dupã exproprierile efectuate în temeiul <>Legii nr. 33/1994 , pune însã problema modului de a se proceda în cazul în care bunurile imobile au fost expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi.
În legatura cu aceasta chestiune, este de observat ca prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanta cu prevederea înscrisã la art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiul neretroactivitatii legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai dupã promulgare şi dupã aducerea ei la cunostinta prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rãmânând în vigoare pana când intervine o alta lege care o abroga pe cea anterioarã în mod explicit sau implicit. Drept consecinta, ori de câte ori o lege noua modifica starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare.
Dar, în mãsura în care raporturile juridice nu erau încã pe deplin constituite în momentul intrãrii în vigoare a noii legi, acele raporturi nu se vor putea consolida decât în limitele determinate de legea noua şi nu vor produce decât efectele pe care aceasta lege le îngãduie.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie sa se ţinã seama nu numai de prioritatea pe care o are legea noua fata de cea veche, ci şi de siguranta raporturilor sociale, care impune sa nu fie desfiinţate sau modificate, fãrã un motiv deosebit de ordine socialã, drepturile care, în momentul intrãrii în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de vointa sau în raporturi definitiv încheiate valabil dupã legea existenta în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivitatii, înscrisã în art. 1 din Codul civil, se referã la toate raporturile nãscute sub legea veche care nu şi-au epuizat toate efectele. Dar, dacã legea noua nu poate fi interpretatã în sensul retroactivitatii cu privire la aceste raporturi, în schimb este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. Evident, printre acestea sunt şi situaţiile durabile de fapt, care, potrivit legii noi, ar urma sa producã efectele constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi nesusceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.
Toate aceste situaţii nu intra în câmpul de acţiune al retroactivitatii legii, ci privesc aplicarea imediata a dispoziţiilor noii legi. Or, aplicarea imediata a legii noi constituie principiul, iar supravietuirea legii vechi, excepţia.
Fãrã a admite ca legea noua poate fi interpretatã în sensul de a guverna şi asupra trecutului, principiul aplicãrii imediate presupune intrarea în vigoare a noilor dispoziţii pentru toate situaţiile ale cãror efecte nu erau susceptibile sa se producã sub imperiul legii vechi.
Ca urmare, în cazul în care legea ulterioara modifica efectele viitoare sau le exclude, pentru satisfacerea unui interes de ordine publica, dispoziţia din legea ulterioara se aplica şi la efectele actului anterior nerealizate încã sub vechea lege, întrucât ordinea publica trebuie sa aibã în esenta ei un caracter de unitate şi de uniforma obligativitate pentru toţi.
Or, situaţia reglementatã prin <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 are în vedere tocmai efecte nefinalizate dupã emiterea actului de expropriere întemeiat pe dispoziţiile legale anterioare, asa încât, cu privire la aceste efecte nerealizate încã, se impune sa acţioneze dispoziţiile legii noi.
Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiatã a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data exproprierii, ceea ce ar fi profund inechitabil şi contrar spiritului legii noi.
De altfel, dacã legiuitorul ar fi avut în vedere supravietuirea lipsei posibilitatii de a se cere retrocedarea imobilului neutilizat în termen de un an în scopul pentru care a fost expropriat, ar fi reglementat aceasta interdicţie prin noua lege. Dar, nereglementand-o, se impune concluzia ca dispoziţia noua, potrivit cãreia foştii proprietari pot cere retrocedarea imobilelor expropriate, pentru care nu s-a fãcut o noua declarare de utilitate publica, în cazul neutilizarii acestora în scopul pentru care au fost preluate de la expropriat, înscrisã la <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 , este aplicabilã şi în cazul bunurilor imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, evident numai în cazul în care nu s-a realizat încã scopul exproprierii.
Fata de cele arãtate, în temeiul <>art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, precum şi al art. 329 din Codul de procedura civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea de bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii.
2. S-a constatat, de asemenea, o practica neunitara şi în legatura cu participarea procurorului în procesele privind cererile de retrocedare a imobilelor expropriate.
Astfel, unele instanţe au considerat ca în aceste cazuri participarea procurorului la proces este obligatorie, iar alte instanţe, dimpotriva, s-au pronunţat în sensul ca participarea procurorului la proces nu este obligatorie.
Aceste din urma instanţe au procedat corect.
Prin <>Legea nr. 33/1994 sunt prevãzute urmãtoarele cazuri în care instanţelor judecãtoreşti le revine competenta de a soluţiona litigii în legatura cu aplicarea dispoziţiilor acestei legi: competenta curţilor de apel de a judeca, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , contestatiiile impotriva hotãrârilor comisiei instituite pentru soluţionarea intampinarilor privind propunerile de expropriere (art. 20); competenta tribunalului de a soluţiona cererile de expropriere (art. 21-29) şi competenta tribunalului de a soluţiona cererile de retrocedare a imobilelor expropriate (art. 36).
Or, din aceste trei categorii de litigii de competenta instanţelor judecãtoreşti, <>Legea nr. 33/1994 prevede la art. 23 alin. 1 participarea obligatorie a procurorului numai la soluţionarea cererii de expropriere.
Cum participarea procurorului în proces este obligatorie numai în cazurile prevãzute în lege, iar prin <>art. 36 din Legea nr. 33/1994 , în care este reglementatã competenta de soluţionare a cererii de retrocedare a imobilelor naţionalizate şi nici prin vreo alta dispoziţie din aceasta lege nu se face referire la obligativitatea participãrii procurorului în asemenea cauze, este în afarã de orice indoiala ca participarea procurorului la soluţionarea cererilor menţionate nu este obligatorie.
În consecinta, în conformitate cu <>art. 26 lit. b) din Legea nr. 56/1993 , republicatã, şi cu art. 329 din Codul de procedura civilã, mai urmeazã a se decide ca, la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate, participarea procurorului nu este obligatorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii, în sensul urmãtor:
1. Stabileşte ca dispoziţiile <>art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrãrii în vigoare a acestei legi, dacã nu s-a realizat scopul exproprierii.
2. La judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica la data de 27 septembrie 1999.
Vicepreşedintele Curţii
Supreme de Justiţie,
Paul Florea
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Raileanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
