Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 14 mai 2012 referitoare la recursurile in interesul legii, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 20 iunie 2012
Dosar nr. 6/2012
Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile
Adrian Bordea - preşedintele Secţiei a II-a civile
Ionel Barbã - preşedinte delegat al Secţiei de contencios
administrativ şi fiscal
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale
Iulia Manuela Cîrnu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Nela Petrişor - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Aurelia Motea - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Elena Cârcei - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Carmen Trãnica Teau - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Paulina Lucia Brehar - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Roxana Popa - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Lidia Bãrbulescu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Constantin Brânzan - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Adriana Chioseaua - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Mirela Poliţeanu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Viorica Trestianu - judecãtor la Secţia a II-a civilã, judecãtor
raportor
Minodora Condoiu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Veronica-Carmen Popescu - judecãtor la Secţia a II-a civilã
Aurelia Rusu - judecãtor la Secţia I civilã
Alina Sorinela Macavei - judecãtor la Secţia I civilã
Elena Canţãr - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Eugenia Marin - judecãtor la Secţia de contencios administrativ
şi fiscal
Lavinia-Valeria Lefterache - judecãtor la Secţia penalã
Georgeta Barbãlatã - judecãtor la Secţia penalã
Completul competent sã judece recursurile în interesul legii ce formeazã obiectul Dosarului nr. 6/2012 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 330^6 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 27^2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Şedinţa completului este prezidatã de doamna judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef adjunct Antonia Eleonora Constantin.
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava nu şi-a desemnat un reprezentat pentru susţinerea recursului în interesul legii.
La şedinţa de judecatã participã prim-magistratul-asistent delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Aneta Ionescu, desemnatã în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sã judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitor la competenţa executorului judecãtoresc ori a organului fiscal în executarea hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi pentru creanţe fiscale.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea unei decizii prin care sã se asigure interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, în sensul de a se stabili cã executarea hotãrârilor judecãtoreşti de atragere a rãspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali şi ceilalţi creditori ai debitorului, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecatã a rãmas în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constatã urmãtoarele:
1. Problema de drept care a generat practica neunitarã
Prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedurã civilã, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, s-a apreciat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la "interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, referitor la competenţa executorului judecãtoresc ori a organului fiscal în executarea hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 şi pentru creanţe fiscale".
2. Examenul jurisprudenţial
În urma verificãrilor jurisprudenţei s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, raportat la art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instanţele statuând diferit în privinţa competenţei executorului judecãtoresc ori organului fiscal în executarea hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere în conformitate cu cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecãtoreşti
3.1. Unele instanţe de judecatã au considerat cã, în ceea ce priveşte hotãrârile judecãtoreşti prin care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, competenţa executãrii aparţine executorului judecãtoresc, iar executarea se va executa conform Codului de procedurã civilã, chiar dacã rãspunderea a fost atrasã şi pentru creanţele fiscale.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţã, cã atât legea insolvenţei, cât şi Codul de procedurã fiscalã sunt legi speciale, fiecare având propriul domeniu de reglementare şi, în condiţiile în care, la procedura colectivã şi concursualã prevãzutã de Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, participã toţi creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie sã se supunã în mod necondiţionat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu îi pot fi aplicate dispoziţii dintr-o altã lege, care reglementeazã o procedurã de recuperare individualã a creanţelor, aşa cum este Codul de procedurã fiscalã.
Aceeaşi interpretare rezultã şi din dispoziţiile art. 149 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care stabileşte cã dispoziţiile sale se completeazã, în mãsura compatibilitãţii, cu cele ale Codului de procedurã civilã, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 24 mai 2000 privind procedurile de insolvenţã.
În motivarea acestei orientãri a fost avutã în vedere şi Decizia nr. 12/2006 în interesul legii, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, în toate cazurile în care se pune problema punerii în executare a unei hotãrâri prin care a fost atrasã rãspunderea în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este aplicabilã procedura de executare instituitã de Codul de procedurã civilã, la care face trimitere art. 142 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, atât timp cât procedura insolvenţei este colectivã, concursualã, unitarã şi egalitarã pentru toţi creditorii implicaţi.
3.2. Alte instanţe au statuat cã, în cazul hotãrârilor judecãtoreşti prin care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, competenţa executãrii aparţine organului de executare fiscalã, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
S-a apreciat cã instanţa de judecatã nu poate încãlca dispoziţiile legale atâta vreme cât legiuitorul a dorit ca la executarea creanţelor cuvenite bugetului de stat sã se deroge de la dispoziţiile generale referitoare la punerea în executare a hotãrârii judecãtorului-sindic, având ca obiect atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societãţii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
4. Opinia procurorului general
Exprimându-şi punctul de vedere, procurorul general a apreciat cã ultimul punct de vedere exprimat în practica judiciarã este în litera şi spiritul legii şi, în consecinţã, competenţa de executare a hotãrârilor judecãtoreşti de atragere a rãspunderii, reglementatã de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în cazul concursului dintre creditorii fiscali şi ceilalţi creditori ai debitorului, aparţine organelor fiscale potrivit Codului de procedurã fiscalã. În susţinerea acestei opinii s-a arãtat, în esenţã, cã prin derogare de la dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, statueazã cã, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi pentru creanţe fiscale, executarea silitã se efectueazã de organul de executare fiscalã, în condiţiile prezentului cod.
S-a susţinut cã din interpretarea literarã a acestei norme juridice rezultã fãrã echivoc intenţia legiuitorului ca, la executarea creanţelor fiscale, sã se deroge de la dispoziţiile generale referitoare la punerea în executare, prin executorul judecãtoresc, a hotãrârii judecãtorului-sindic, având ca obiect atragerea membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societãţii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
S-a opinat cã în aceastã situaţie executarea silitã se va efectua de cãtre organele fiscale de executare, competente potrivit dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în conformitate cu prevederile prezentului cod, şi nu cu cele ale cãrţii a V-a a Codului de procedurã civilã.
5. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Suceava
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a apreciat în sensul cã prima orientare jurisprudenţialã este în acord cu litera şi spiritul legii, având în vedere şi Decizia nr. 12/2006 în interesul legii, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, cã legislaţia în materie este una specialã şi cã orice derogare de la legea specialã trebuie prevãzutã în chiar aceastã lege.
6. Raportul asupra recursului în interesul legii
Raportul întocmit în cauzã, conform art. 330^6 alin. 6 din Codul de procedurã civilã, a concluzionat ca fiind corectã una dintre soluţiile identificate de examenul jurisprudenţial, respectiv aceea cã executarea hotãrârilor judecãtoreşti de atragere a rãspunderii, reglementatã de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în cazul concursului dintre creditorii fiscali şi ceilalţi creditori ai debitorului, aparţine organelor fiscale potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
7. Înalta Curte
Procedura falimentului este o procedurã concursualã, colectivã, unicã şi unitarã pentru toţi creditorii. Scopul ei este de a asigura reparaţia echitabilã, egalitarã a prejudiciilor suferite de toţi creditorii falitului prin insolvenţa acestuia în sensul cã din rezultatul final al procedurii falimentului fiecare creditor va primi o cotã-parte, direct proporţional cu ponderea pe care o are propria sa creanţã în totalul masei credale, cu respectarea ordinii de prioritate stabilite de legiuitor.
Când bunurile debitorului insolvent nu sunt îndestulãtoare pentru acoperirea masei pasive şi când s-a admis cererea de atragere a rãspunderii organelor de conducere sau de supraveghere ale debitoarei aflate în insolvenţã, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, creditorii sunt îndreptãţiţi sã urmãreascã personal acele persoane, în scopul satisfacerii creanţelor lor.
Ca regulã generalã, executarea silitã împotriva persoanelor prevãzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se efectueazã de cãtre executorul judecãtoresc, conform Codului de procedurã civilã, regulã stabilitã la art. 142 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Art. 136 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede în cuprinsul capitolului referitor la organele de executare silitã cã, în cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea acestora vor proceda la acţiuni de executare silitã, potrivit acestui cod.
Alin. (6) al art. 136 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituie o normã derogatorie de la dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cã, în situaţia în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi pentru creanţele fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din acelaşi act normativ, executarea silitã se efectueazã de organul de executare în condiţiile instituite de Codul de procedurã fiscalã.
Din interpretarea literarã şi gramaticalã a dispoziţiilor art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, rezultã cã legiuitorul a dorit ca la executarea creanţelor fiscale cuvenite bugetului de stat sã se deroge de la dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la punerea în executare, prin intermediul executorului judecãtoresc, a hotãrârii judecãtorului-sindic, având ca obiect atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societãţii supuse procedurii insolvenţei.
Competenţa de punere în executare a hotãrârii judecãtorului- sindic, vizând atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societãţii supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aparţine organelor fiscale de executare, potrivit dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, numai în situaţia în care în pasivul debitorului insolvat se aflã şi creanţa fiscalã.
Derogarea instituitã la art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se extinde asupra tuturor categoriilor de creditori, astfel cã, în cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitã executarea, aceasta se va face potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de cãtre organele prevãzute de aceasta.
Dispoziţiile art. 139 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã concursul de executãri silite, organele de executare fiscale fiind competente sã continue procedura de executare, indiferent de momentul în care a început executarea silitã de drept comun.
Procedura specialã instituitã de legiuitor prin art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, este o derogare de la procedura instituitã prin art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, privind procedura fiscalã, derogare determinatã de obiectul executãrii silite, respectiv încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse la bugetul de stat.
În acest sens, trebuie subliniat cã dispoziţiile art. 136 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au fost atacate la Curtea Constituţionalã a României, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate conform Deciziei nr. 942/2008.
Se reţine în opinia Curţii Constituţionale cã "regimul derogatoriu de la dreptul comun în materia insolvenţei, prevãzut prin textul de lege criticat, constituie opţiunea legiuitorului, care poate stabili norme de procedurã specialã, derogatorii de la regulile generale determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţã situaţia specialã este datã de faptul cã obiectul executorii silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, interesul general ocrotit impunând adoptarea unor reguli care sã asigure protejarea eficientã a creanţelor statului şi recuperarea lor cu prioritate".
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 330^7, cu referire la art. 329 din Codul de procedurã civilã, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi stabileşte cã:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 136 alin. (6) din Codul de procedurã fiscalã, executarea hotãrârilor judecãtoreşti de atragere a rãspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se va efectua, în cazul concursului dintre creditorii fiscali şi ceilalţi creditori ai debitorului, potrivit Codului de procedurã fiscalã.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 14 mai 2012.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent delegat,
Aneta Ionescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
