Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 588 din 13 septembrie 2016  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIE nr. 588 din 13 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 921 din 16 noiembrie 2016

    Valer Dorneanu - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Livia-Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihai Isac în Dosarul nr. 628/39/2014** al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.863D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis la dosar o cerere de judecare în lipsă, precum şi precizări scrise în sensul admiterii excepţiei. De asemenea, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus punctul său de vedere prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că îşi menţin valabilitatea cele deja statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 628/39/2014**,Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihai Isac într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Tribunalul Botoşani a respins acţiunea reclamantului - autor al excepţiei şi a admis excepţia prematurităţii cererii de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil, teren intravilan, care nu mai poate fi restituit în natură, revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acţiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, pe de o parte, prin condiţionarea acestuia de anumite termene şi, pe de altă parte, prin reglementarea compensării prin puncte ca măsură de reparaţie prin echivalent.
    6. Curtea de Apel Suceava - Secţia a I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sprijinul acestui punct de vedere invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
    9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cauză, devenind aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute de lege pentru parcurgerea fazei administrative, iar în ce priveşte celelalte dispoziţii criticate din Legea nr. 165/2013 apreciază că sunt constituţionale.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care se referă, în esenţă, la următoarele:
    - art. 1 instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist [alin. (1)] şi enumeră măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă [alin. (2)]. De asemenea, reglementează cu privire la situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii [alin. (3)];
    - art. 17 prin care se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, stabilind atribuţiile acesteia şi componenţa sa;
    - art. 21 descrie procedura de transmitere către Secretariatul Comisiei Naţionale a documentaţiei care a stat la baza emiterii de către entităţile învestite de lege a deciziilor care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură [alin. (1)-(4)] şi detaliază activitatea Secretariatului Comisiei Naţionale [alin. (5)], modul în care se face evaluarea imobilului [alin. (6)-(6^1)], modul în care se stabileşte numărul de puncte [alin. (7)] şi faptul că, ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit, emiţând decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv [alin. (8)-(10)];
    - art. 22 vizează procedura de evaluare de către Secretariatul Comisiei Naţionale atunci când este vorba despre utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul;
    - art. 23 se referă la titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001;
    - art. 24 reglementează cu privire la ipoteza în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia;
    - art. 25 are în vedere comunicarea deciziei de compensare emise de Comisia Naţională, precum şi motivarea şi comunicarea deciziei de invalidare;
    - art. 26 stabileşte regimul de arhivare al actelor care au stat la baza deciziilor Comisiei Naţionale;
    - art. 34 alin. (1) instituie termenul de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor;
    - art. 35 alin. (2) conferă persoanei care se consideră îndreptăţită dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele impuse prin lege.
    13. Faţă de motivarea excepţiei, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1, art. 17, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
    14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cursul soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Tribunalul Botoşani a respins acţiunea reclamantului - autor al excepţiei şi a admis excepţia prematurităţii cererii de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil, teren intravilan, care nu mai poate fi restituit în natură, revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acţiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.
    16. Criticile formulate de autorul excepţiei vizează două mari aspecte reglementate prin Legea nr. 165/2013, şi anume faptul că, în cazul în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, se acordă ca măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte şi faptul că dreptul de proprietate privată al persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii este condiţionat de respectarea anumitor termene.
    17. Întrucât criticile formulate de autorul excepţiei sunt sumare şi nediferenţiate, Curtea observă că prima problemă, referitoare la compensarea prin puncte, este reglementată prin art. 1 alin. (2) care instituie această măsură şi art. 21 alin. (6) şi (7) care stabilesc că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin puncte se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, numărul de puncte urmând să se stabilească după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor deja încasate pentru imobilul evaluat, dacă este cazul. Critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată ca urmare a instituirii anumitor termene ar putea fi asociată cu prevederile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, menţionate de autorul excepţiei.
    18. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 care prevăd, pentru situaţia în care restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în natură nu mai este posibilă, obţinerea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte, Curtea reţine că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra unor critici similare, referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, sau Decizia nr. 329 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 8 iulie 2015, Curtea a constatat că Legea nr. 165/2013 concretizează opţiunea legiuitorului român faţă de recomandările cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităţilor concrete de acordare.
    19. În ce priveşte prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc regula evaluării imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea Constituţională a recurs, de asemenea, la cele statuate în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în care se arată că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Având în vedere şi faptul că art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie permite legiuitorului organic să stabilească limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, dar prin raportare la un alt sistem de referinţă al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - şi fără acordarea de dobânzi sau penalităţi. Curtea a subliniat că această măsură nu este, însă, de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015).
    20. Considerentele prezentate îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte art. 21 alin. (7) din acelaşi act normativ, referitor la stabilirea numărului de puncte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). Ca atare, nu se poate reţine nesocotirea dreptului de proprietate privată garantat şi ocrotit prin art. 44 din Legea fundamentală ca urmare a reglementării, prin art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013, a compensării prin puncte şi a unui nou sistem de evaluare a bunului. Curtea constată că în cauză nu se pune problema aplicabilităţii celor statuate prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, întrucât soluţia pronunţată în acel caz viza posibilitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile/dispoziţiile entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate.
    21. În ce priveşte critica referitoare la existenţa unor termene care ar condiţiona dreptul de proprietate privată, formulate faţă de prevederile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a pronunţat în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma unor critici similare. Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stabileşte un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Prin Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, Curtea a observat că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluţioneze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienţei legislaţiei anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptăţite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanţei de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conţinând titlul de despăgubire, în condiţiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluţionare trecerea unui interval de timp apreciat în mod subiectiv de acestea ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicţional. Aşadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluţionare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorităţii administrative competente şi punea persoanele care se considerau îndreptăţite în situaţia de a acţiona în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acţiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce priveşte soluţionarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauza de faţă, a unui interval maxim de timp în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să îşi îndeplinească această atribuţie reprezintă o concretizare a intenţiei legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigenţelor dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
    22. Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. Curtea Constituţională a constatat conformitatea acestor dispoziţii legale cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, făcând, în acest sens, din nou, trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv - că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeaşi cauză, instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plăţii creanţelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătoreşti definitive, cum ar fi eşalonarea plăţii acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile şi încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică şi realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent şi prin grija pe care autorităţile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). Totodată, prin hotărârea-pilot mai sus menţionată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că Legea nr. 165/2013 cuprinde o serie de proceduri care implică, inter alia, termene concrete de soluţionare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficienţă şi o previzibilitate sporită. Curtea reţine că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea cererilor. Relevante, sub acest aspect, sunt şi Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015 şi Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, prin care Curtea Constituţională a apreciat că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabileşte cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiţie să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, mai sus menţionată.
    23. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, întrucât textele de lege criticate nu sunt incidente în cauză. Autorul excepţiei nu este cesionar al drepturilor recunoscute prin legile reparatorii, ci chiar titularul cererii de revendicare a bunului imobil în litigiu formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Or, dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 au în vedere situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, când singura măsură reparatorie care se acordă cesionarului este compensarea prin puncte, iar art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 se referă la modalitatea de calculare a punctelor în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia.
    24. Tot astfel, este lipsit de legătură cu cauza şi art. 23 din Legea nr. 165/2013 care vizează titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil, din cuprinsul dosarului nerezultând că autorul excepţiei ar fi beneficiarul unor asemenea titluri. 25. Şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 165/2013, care au în vedere procedura de evaluare atunci când este vorba despre utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, operează aceeaşi cauză de inadmisibilitate determinată de lipsa legăturii cu cauza, consacrată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    26. În fine, în ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (4), art. 17, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că autorul nu formulează nicio critică referitoare la acestea, iar din motivarea generală a excepţiei nu se pot desprinde argumente punctuale în sprijinul pretinsei neconstituţionalităţi a acestora.
    27. Curtea observă, în continuare, că, alături de prevederile art. 44 din Constituţie, autorul excepţiei mai invocă şi dispoziţiile art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, al căror conţinut normativ nu poate, însă, fi asociat, în mod rezonabil, cu niciunul dintre textele de lege criticate. Raportarea pretinsei critici la dispoziţiile din Legea fundamentală mai sus enumerate este lipsită de o legătură minimală cu cauza, situaţie în care nu se poate reţine existenţa unei veritabile motivări. A se vedea în acest sens, şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. Ca atare, şi excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, nerespectând condiţia motivării prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:
    I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (3) şi (4), art. 17, art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4) art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Mihai Isac în Dosarul nr. 628/39/2014** al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă.
    II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6) şi (7), art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                              Valentina Bărbăţeanu

                                     ------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice