Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 558 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 558 din 12 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 841 din 24 octombrie 2016
Comenteaza legea

    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Simina Popescu         - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1* (1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 1763D/2015 al Curţii Constituţionale.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public şi în prezenţa autoarei excepţiei, Filofteia Ciobanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    3. Prin Încheierea nr. 24 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1* (1.569/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a pretinsului act administrativ normativ "Instrucţiuni comune ale poştei", anularea acestuia şi obligarea pârâtelor la înscrierea pe aviz a datei prezentării destinatarului la oficiu poştal şi a motivului concret al refuzului de predare a trimiterii, anularea dispoziţiei-ştampilă cu conţinut generic, obligarea pârâtelor să-i predea cele cerute în adresa cu nr. 411/2012 şi plata de daune morale în cuantum de 10000 lei, cu cheltuieli de judecată.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 sunt neconstituţionale, deoarece sintagmele "celelalte dispoziţii legale în vigoare", "a celorlalte dispoziţii legale în vigoare", "se publică...în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare" din cuprinsul acestui text de lege conferă acestuia neclaritate, impredictibilitate şi imprevizibilitate pentru utilizatorul de servicii poştale, destinatar sau expeditor şi conduc, astfel, la abuzuri. De asemenea, prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, care cuprind sintagma "într-un termen stabilit de aceasta", sunt neconstituţionale, deoarece au o redactare imprecisă. Or, legile şi ordonanţele intră în vigoare la o dată exactă, clar stabilită de Constituţie, astfel încât "legiuitorul primar trebuia să prevadă cu determinare clară şi exactă în timp, deci măsurabilă şi controlabilă, fiecare termen de emitere a actelor administrative normative de către autorităţile pe care le abilitează să emită astfel de acte de organizare a ordonanţei". Totodată, susţine că prevederile art. 43 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 încalcă dreptul fundamental de acces liber la justiţie, deoarece îngrădesc dreptul persoanei vătămate prin acte, fapte, operaţiuni de pierdere, distrugere, furt privind trimiterile poştale, de a se adresa justiţiei, în vederea obţinerii de despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
    5. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 nu este întemeiată, aceste norme de lege neîncălcând dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Sintagmele "celelalte dispoziţii legale în vigoare", "a celorlalte dispoziţii legale în vigoare" şi "se publică...în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare" din cuprinsul art. 32 al ordonanţei menţionate nu sunt neclare ori imprevizibile şi nu au semnificaţia unei inegalităţi a armelor, deci nu constituie o îngrădire a dreptului la un proces echitabil. Astfel, câtă vreme pretenţia ce se urmăreşte a fi valorificată de utilizatorul de servicii poştale în faţa instanţelor de judecată, decurgând din pretinsa răspundere a furnizorului de servicii poştale, are ca temei condiţiile prevăzute în contractele încheiate de furnizor cu utilizatorii [cât priveşte alineatul (1) al art. 32], nu se poate susţine că reglementarea potrivit căreia stabilirea acestei răspunderi se face în limitele acestor contracte (limite speciale), dar cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, încalcă în vreun fel dreptul la un proces echitabil. Similar este raţionamentul şi cât priveşte alineatul al doilea, referitor la sfera de servicii poştale prestate de furnizorul de serviciu universal în acest domeniu. În privinţa art. 42 alin. (1) şi 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească apreciază că acestea nu sunt neconstituţionale ca urmare a îngrădirii dreptului de acces la instanţa judecătorească, astfel cum susţine recurenta, prin limitarea răspunderii furnizorului numai la pierderea, distrugerea, furtul trimiterii poştale. Astfel, dispoziţiile menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă numai în limitele stabilite expres de normele speciale reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, pe temeiul dreptului comun, printr-o cerere în justiţie, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Cu privire la prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, instanţa judecătorească consideră că omisiunea legiuitorului de a stabili un termen determinat în care autoritatea să solicite spre aprobare regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze, reguli ce trebuie stabilite de furnizorul universal şi pe care acesta este obligat să le respecte în relaţiile cu utilizatorii (potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002), poate avea ca rezultat îngrădirea dreptului de acces la justiţie a utilizatorului care se consideră prejudiciat printr-o acţiune/omisiune a furnizorului de servicii poştale.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) şi alin. (2), art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 este neîntemeiată, iar, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 27 din acelaşi act normativ, precizează că asupra acesteia "urmează a se pronunţa instituţia competentă şi anume, Curtea Constituţională". Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport de art. 21 din Constituţie, Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precizează că, în cauza de faţă, nu se poate pune problema unei încălcări a dreptului fundamental al liberului acces la justiţie, fiind în prezenţa reglementării de către legiuitor a unei modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, ce decurge dintr-o formă de răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele ori operaţiunile enumerate limitativ în cuprinsul art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă numai în limitele stabilite expres de normele speciale în materie, şi anume de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. În plus, astfel cum a reţinut şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei, aceste aspecte nu pot echivala cu o excludere a persoanei vătămate de a-şi valorifica, în condiţiile dreptului comun, posibilitatea de a solicita repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă săvârşită de furnizorul de servicii poştale, cu excepţia celor menţionate în cuprinsul art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. În ceea ce priveşte prevederile art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, criticate pentru neconstituţionalitate din perspectiva neclarităţii şi impreciziei în reglementare, precizează că norma legală în cauză stabileşte o formă de răspundere contractuală, în condiţiile art. 1.350 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Practic, răspunderea în cauză urmează a opera în condiţiile stabilite de contractele respective, încheiate de părţi, în acord cu principiul libertăţii contractuale, motiv pentru care nu se poate susţine că normele legale aplicabile sunt neclare şi imprecise. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, potrivit căreia orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii. În acelaşi sens, invocă, spre exemplu, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010 şi nr. 743 din 2 iunie 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei şi Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002*) privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au fost abrogate, prin art. 62 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2013 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 187/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 1 iulie 2013. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti, prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 continuă să producă efecte juridice, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituţionalitatea acestor prevederi legale, care au următorul cuprins:
──────────
    *) Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale a fost modificată prin Legea nr. 187/2013, titlul având următorul cuprins: "Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind Conservatorul de timbre".
──────────

    - Art. 27 alin. (2): "Furnizorul de serviciu universal stabileşte şi supune spre aprobare autorităţii de reglementare, într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze. În cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecţiei utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, acordurilor internaţionale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin. (3), autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorul de serviciu universal este obligat să opereze modificările cerute.";
    - Art. 32: "(1) Răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale se stabileşte potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă şi de celelalte dispoziţii legale în vigoare.
    (2) Răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale incluse în sfera serviciului universal, prestate de furnizorul de serviciu universal, se stabileşte, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe şi a celorlalte dispoziţii legale în vigoare, prin clauzele contractului-cadru care se avizează de autoritatea de reglementare şi se publică pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal, în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare.";
    - Art. 42 alin. (1): "Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare valorii reale a prejudiciului cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parţială sau prin deteriorarea trimiterii, valoare care nu va depăşi limitele prevăzute la art. 43. Pagubele indirecte şi beneficiile nerealizate nu se despăgubesc.";
    - Art. 43 alin. (1): "Furnizorii de servicii poştale răspund pentru trimiterile poştale interne, după cum urmează:
    a) în caz de pierdere, furt sau distrugere totală:
    1. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
    2. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere contra ramburs, până în momentul livrării la destinatar;
    3. cu întreaga valoare a rambursului, pentru o trimitere poştală care face obiectul unui serviciu de trimitere contra ramburs, după livrarea acesteia destinatarului, când furnizorul de servicii poştale a omis încasarea rambursului de la destinatar;
    4. abrogat
    5. cu suma reprezentând de 10 ori tariful serviciului, pentru trimiterile poştale care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
    b) în caz de pierdere parţială, distrugere parţială sau deteriorare:
    1. cu valoarea declarată pentru partea lipsă, distrusă sau deteriorată, înscrisă în nota de inventar, pentru trimiterile poştale depuse deschise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
    2. cu cota-parte corespunzătoare greutăţii lipsă din valoarea declarată, pentru trimiterile poştale depuse închise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
    3. cu cota-parte din suma prevăzută la lit. a) pct. 5, stabilită în raport cu greutatea lipsă sau cu greutatea conţinutului deteriorat, pentru coletele care nu fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
    4. cu suma prevăzută la lit. a) pct. 5, în caz de pierdere parţială, distrugere parţială sau deteriorare a trimiterilor poştale, altele decât coletele."
    11. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, care fac parte din Capitolul VII al ordonanţei menţionate, intitulat "Protecţia utilizatorilor", stabilesc obligaţia furnizorului de serviciu universal de a supune aprobării autorităţii de reglementare, într-un termen stabilit de aceasta, regulile aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal pe care are obligaţia să le presteze. Astfel cum stabileşte art. 2 lit. q) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, furnizorul universal este orice furnizor de servicii poştale care prestează unul sau mai multe servicii poştale din sfera serviciului universal, în zona şi în condiţiile speciale stabilite de autoritatea de reglementare, şi care este desemnat în acest sens de aceasta. Faţă de critica autoarei excepţiei de neconstituţionalitate vizând presupusa imprecizie a sintagmei "într-un termen stabilit de aceasta", (autoritatea de reglementare) din cuprinsul art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere natura juridică specifică a regulilor aplicabile serviciilor poştale din sfera serviciului universal. Astfel, aceste reguli se supun aprobării autorităţii de reglementare, contribuind la asigurarea cadrului de reglementare a prestării serviciilor poştale, fără a avea însă un caracter general, universal, specific reglementărilor de forţa juridică a legii. De asemenea, prevederile de lege criticate stabilesc că, în cazul în care apreciază că regulile propuse sunt nesatisfăcătoare din punct de vedere tehnic sau al protecţiei utilizatorilor ori contravin prevederilor legale, înţelegerilor internaţionale la care România este parte sau regulilor minime obligatorii stabilite potrivit alin. (2), autoritatea de reglementare poate solicita modificarea corespunzătoare a acestor reguli, iar furnizorii de servicii poştale sunt obligaţi să opereze modificările cerute. Prin conţinutul lor, aceste reguli contribuie, aşadar, la asigurarea cadrului unitar, specific funcţionării fiecărui furnizor de serviciu universal. În aceste condiţii, Curtea constată că normele de lege criticate nu pot fi caracterizate ca imprecise, ci, dimpotrivă, dau expresie liberului acces al persoanelor de drept public sau de drept privat la activitatea de furnizare a serviciilor poştale, în limitele şi în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare, potrivit legii.
    13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, formulată prin prisma susţinerii caracterului imprecis al sintagmelor "celelalte dispoziţii legale în vigoare", "a celorlalte dispoziţii legale în vigoare", "se publică ... în condiţiile stabilite de autoritatea de reglementare", Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie reguli privind răspunderea faţă de utilizatori pentru serviciile poştale furnizate, reprezentând, din punctul de vedere al tehnicii legislative, o normă de trimitere. Astfel, răspunderea furnizorilor faţă de utilizatori se stabileşte potrivit contractelor încheiate cu utilizatorii, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 şi de celelalte dispoziţii legale în vigoare. Norma legală criticată stabileşte, aşadar, o formă de răspundere contractuală. În plus, Curtea observă că încălcarea obligaţiilor prevăzute de art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 constituie contravenţie, potrivit art. 58 pct. 20 din acelaşi act normativ.
    14. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate conţin norme suficient de clare şi precise, care permit destinatarilor acestora să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că criticile de neconstituţionalitate privind imprecizia normelor şi afectarea dreptului la un proces echitabil, nu pot fi, sub niciun aspect, reţinute.
    15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) şi 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, Curtea reţine că prevederile legale menţionate reglementează o răspundere specială a furnizorului de servicii poştale, în sensul că pentru faptele, operaţiunile ori rezultatele enumerate limitativ de art. 42 alin. (1) din ordonanţă, persoana prejudiciată are dreptul la repararea prejudiciului, însă în limitele stabilite expres de normele speciale, reprezentate de Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002. Aceasta, însă, nu are semnificaţia excluderii posibilităţii persoanei vătămate de a-şi valorifica, în temeiul dreptului comun, printr-o cerere adresată instanţei judecătoreşti, dreptul la repararea pagubei produse prin orice altă faptă pretins prejudiciabilă, cu excepţia celor prevăzute de art. 42 din ordonanţă, săvârşită de furnizorul de servicii poştale. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care stabilesc dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor sau intereselor sale legitime şi de a beneficia de un proces echitabil, nu sunt încălcate.

    16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013/a1* (1.569/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 27 alin. (2), art. 32, art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

               PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                 Simina Popescu


                                    -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 558 din 12 iulie 2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016