Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIE nr. 543 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 543 din 15 octombrie 2014  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIE nr. 543 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 851 din 21 noiembrie 2014
    Cu participarea, în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 674/36/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 262D/2014 şi nr. 307D/2014.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public şi a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 307D/2014 la Dosarul nr. 262D/2014, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 15 octombrie 2014, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin încheierile din 25 martie 2014 şi 1 aprilie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 674/36/2013, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Gelep Panait cu ocazia soluţionării unor cereri de recuzare, precum şi de reexaminare formulate împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recuzare.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin art. 21 din Constituţie, întrucât nu garantează dreptul la un proces echitabil, din moment ce "un complet din trei judecători a judecat de patru ori acelaşi dosar", iar "prin suprataxare, ca urmare a divizării cererii de recuzare, se urmăreşte să se elimine recuzarea din desfăşurarea proceselor".
    5. De asemenea, consideră că prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, 21 şi ale art. 124 alin. (2), deoarece limitează în mod inadmisibil cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor doar la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi în caz de rejudecare după casare. Astfel, trebuie ca un judecător, după ce a pronunţat o hotărâre, chiar dacă nu se evocă fondul, să fie incompatibil în a mai judeca acea cauză, indiferent de stadiul procesual, întrucât numai astfel se asigură imparţialitatea.
    6. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea taxei judiciare de timbru s-a făcut în funcţie de obiectul cererii cu care contestatorul a învestit instanţa, astfel cum statuează prevederile criticate, fiind la latitudinea acestuia dacă îi recuză sau nu pe judecătorii care au primit spre soluţionare cauza. Împrejurarea invocată de contestator privind soluţionarea mai multor cereri ale sale de către aceiaşi judecători nu este de natură a conduce la abţinerea acelor judecători de la judecarea contestaţiei în anulare cu care au fost sesizaţi atâta vreme cât cazurile de incompatibilitate sunt expres prevăzute de lege.
    7. De asemenea, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 24 din Codul de procedură civilă, arată că şi în această privinţă excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie sau la soluţionarea cauzei în mod echitabil. În esenţă, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Având în vedere dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, poate solicita ajutor public judiciar. Astfel, legiuitorul a garantat suplimentar accesul efectiv la justiţie, mai ales pentru persoanele aflate în cazurile menţionate în cuprinsul ordonanţei de urgenţă.
    10. De asemenea, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă din 1865. Din examinarea actelor dosarelor cauzei Curtea reţine că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi cele ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:
    - Art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:
    a) cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei";
    - Art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865: "Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare."
    14. Totodată, Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, însă, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, precum şi considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi". De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, pe de o parte, de instituirea unei taxe judiciare de timbru în ceea ce priveşte cererile de recuzare în materie civilă, iar, pe de altă parte, de faptul că sunt limitate cazurile de incompatibilitate ale judecătorilor doar la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi în caz de rejudecare după casare.
    17. Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi celor ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, Curtea s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii acestora, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, şi Decizia nr. 236 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 23 iunie 2014.
    18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în raport cu art. 21 din Constituţie, aceasta este neîntemeiată. Astfel, se reţine că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005).
    19. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
    20. Totodată, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei.
    21. De asemenea, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri (Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, precitată).
    22. Distinct de cele reţinute anterior, în ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitor la "suprataxare, ca urmare a divizării cererii de recuzare", Curtea observă că recuzarea este o chestiune personală şi priveşte pe fiecare judecător în parte. Astfel, potrivit art. 44 din Codul de procedură civilă, judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute. Ca atare, este normal ca pentru fiecare cerere de recuzare în parte să fie aplicată o taxă separată.
    23. Curtea reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură, care au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite.
    24. Dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează incompatibilitatea, incident procedural menit să garanteze stabilirea adevărului şi asigurarea unei judecăţi imparţiale şi echitabile în toate cauzele deduse justiţiei. În temeiul art. 24 alin. 1, judecătorului care a pronunţat o hotărâre într-o pricină îi este interzisă participarea la judecarea cauzei civile concrete, în situaţiile expres prevăzute de lege. Norma procedurală are caracter imperativ şi se bazează pe prezumţia de parţialitate a judecătorului care a soluţionat pricina, pronunţând o hotărâre pe fond, şi este presupus a fi în imposibilitatea de a-şi cenzura propria opinie cu privire la situaţia de fapt şi de drept din speţă (Decizia nr. 211 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007).
    25. Or, în cauza de faţă nu poate opera o eventuală prezumţie de parţialitate a judecătorului, întrucât judecătorul nu se pronunţă asupra fondului cauzei, ci într-o cale extraordinară de atac, respectiv o contestaţie în anulare unde obiectul juridic îl constituie hotărârile irevocabile, care pot fi atacate pentru motivele prevăzute expres şi limitativ şi numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
    26. Ca atare, prevederile criticate, care statuează că "Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare", sunt tocmai o transpunere a prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, reprezentând o garanţie a accesului liber la justiţie, respectiv a dreptului la un proces echitabil, precum şi a celor ale art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".

    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 674/36/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                Ioniţa Cochinţu

                                    -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016