Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 535 din 13 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 948 din 25 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsite Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , excepţie ridicatã, din oficiu, în Dosarul nr. 490//P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 490/P/F/2005, Curtea de Apel Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã. Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã într-o cauzã având ca obiect sesizarea formulatã de Parchetul de pe lângã Tribunalul Braşov privind recunoaşterea Hotãrârii penale K 173/2003, pronunţatã de Tribunalul Districtual Ptuj din Republica Slovenia, relativ la condamnatul Ion Laurenţiu Bãlan, pentru sãvârşirea infracţiunii de trecerea frauduloasã a frontierei.
În motivarea excepţiei invocate se aratã cã prevederile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi art. 131 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi la rolul Ministerului Public, deoarece permit posibilitatea recunoaşterii unei hotãrâri penale strãine numai la solicitarea autoritãţilor competente ale statului de condamnare, iar nu şi la solicitarea procurorului român sau a persoanei condamnate. De asemenea, în motivarea excepţiei, Curtea de Apel Braşov face referire şi la restrângerea nejustificatã a suveranitãţii statului român, care "nu poate dispune, prin autoritãţile competente, asupra unor chestiuni de drept public, de drept penal, în propriul sãu teritoriu şi în legãturã cu propriii cetãţeni". Din acest punct de vedere, dispoziţiile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã procedura instituitã prin dispoziţiile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 "este excesivã şi depinde de un element aleatoriu, neexistând o garanţie cã orice autoritate strãinã competentã, la solicitarea condamnatului, va iniţia procedurile prevãzute de lege în vederea recunoaşterii hotãrârii penale strãine". Drept urmare, Guvernul apreciazã cã prevederile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt neconstituţionale numai în mãsura în care opresc persoana condamnatã de a ajunge în faţa instanţelor judecãtoreşti pentru exercitarea dreptului sãu, potrivit art. 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens aratã cã dispoziţiile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu îngrãdesc dreptul pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. De asemenea, menţioneazã cã prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect regulii constituţionale potrivit cãreia, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , faţã de prevederile art. 1 alin. (1) din Constituţie, considerã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece nu sunt încãlcate trãsãturile şi valorile supreme ale statului român.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, dispoziţii conform cãrora: "În vederea executãrii pe teritoriul României a unei hotãrâri penale strãine, autoritãţile competente ale statului de condamnare formuleazã o cerere de recunoaştere şi executare."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin aceste dispoziţii legale sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (1) privind suveranitatea, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã a abrogat, prin art. 188 lit. d), prevederile din Codul de procedurã penalã cuprinse în art. 519-521 (referitoare la recunoaşterea hotãrârilor penale sau a altor acte juridice strãine), iar prin art. 188 lit. e), orice alte dispoziţii contrare. De asemenea, în titlul V, intitulat "Recunoaşterea şi executarea hotãrârilor penale", legea reglementeazã, pe de o parte, procedurile prin care se solicitã recunoaşterea şi executarea în strãinãtate a hotãrârilor penale pronunţate de instanţele române, iar pe de altã parte, procedurile de recunoaştere şi executare în România a hotãrârilor penale strãine, ca mijloc prin care hotãrârile penale strãine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României. Pe aceastã cale statul român îşi însuşeşte hotãrârea penalã strãinã, acordându-i în virtutea propriei sale suveranitãţi eficienţã pe teritoriul sãu. Aceastã reglementare are caracterul de procedurã specialã privind ordinea juridicã internã, însã şi caracterul de formã de cooperare juridicã internaţionalã în materie penalã.
Potrivit noii reglementãri, în vederea executãrii pe teritoriul României a unei hotãrâri penale strãine rãmase definitive, autoritãţile competente ale statului de condamnare formuleazã o cerere de recunoaştere şi executare [art. 115 alin. (2)], cerere care se transmite Ministerului Justiţiei, însoţitã de o copie autenticã a hotãrârii şi, dupã caz, de o declaraţie prin care condamnatul îşi exprimã consimţãmântul, precum şi de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a pãrţii de pedeapsã executate pânã la data prezentãrii cererii [art. 119 alin. (1) şi (2)]. Prin direcţia de specialitate, Ministerul Justiţiei efectueazã controlul de regularitate internaţionalã a cererii, dupã care, dupã caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizãrii instanţei competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3)]. Autoritãţile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscripţia cãreia, dupã caz, domiciliazã, îşi are reşedinţa sau a fost identificat condamnatul şi, respectiv, parchetul de pe lângã aceasta (art. 120).
Curtea constatã cã soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti nu depinde de prevederile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 , invocate ca fiind neconstituţionale. Astfel, în cauza de faţã excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în cadrul unui litigiu având ca obiect recunoaşterea, pe cale principalã, a unei hotãrâri penale strãine, în condiţiile art. 521 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii abrogate la data introducerii cererii. Prin urmare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecatã nu atrage exercitarea controlului de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel fiind, devin aplicabile dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cãrora Curtea Constituţionalã decide numai cu privire la prevederile de lege care au legãturã cu soluţionarea cauzei, precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluaşi articol, potrivit cãruia, dacã sunt încãlcate dispoziţiile alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
Totodatã, Curtea constatã cã autoarea excepţiei solicitã, în realitate, extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevãzute în text, în sensul adãugãrii în cuprinsul acestora şi a posibilitãţii condamnatului de a se adresa instanţei competente cu o cerere privind recunoaşterea hotãrârii pronunţate în strãinãtate împotriva sa. Or, aşa dupã cum Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii". De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Este de observat cã, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 302/2004 , contrar susţinerilor autoarei excepţiei, procurorul este cel care sesizeazã instanţa judecãtoreascã competentã a se pronunţa cu privire la cererea de recunoaştere şi executare a hotãrârii penale strãine rãmase definitive.
Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei, a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Constituţie, privind suveranitatea statului, se constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã. De altfel, în conformitate cu prevederile <>art. 3, care stabileşte limitele cooperãrii judiciare, aplicarea Legii nr. 302/2004 este subordonatã protecţiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publicã şi a altor interese ale României, definite prin Constituţie.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciarã internaţionalã în materie penalã, excepţie ridicatã, din oficiu, în Dosarul nr. 490/P/F/2005 al Curţii de Apel Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
