Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 526 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 526 din 5 iulie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 905 din 10 noiembrie 2016
Comenteaza legea

    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Petre Lăzăroiu         - judecător
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu  - judecător
    Tudorel Toader         - judecător
    Ioniţa Cochinţu        - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Traian Sorinel Mişcuţa în Dosarul nr. 20.012/55/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.818D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că este creată o situaţie discriminatorie faţă de contravenientul care formulează o plângere contravenţională în temeiul art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, examinarea constituţionalităţii unui text de lege presupune raportarea la principiile şi textele constituţionale şi nu examinarea prin comparaţie a două texte legale şi apoi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la prevederile constituţionale. De asemenea, nici sub aspectul pretinsei încălcări a art. 21 din Constituţie excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât prevederile criticate sunt norme de drept substanţial care reglementează tratamentul sancţionator în cazul nerespectării regimului legal de păstrare a armelor letale. Cu privire la art. 53 din Constituţie, apreciază că acesta nu are incidenţă în cauză, deoarece dreptul pretins a fi încălcat nu are protecţie constituţională.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia civilă nr. 1.069 A din 22 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 20.012/55/2014, Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Traian Sorinel Mişcuţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 295/2004.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care pedeapsa complementară, cea mai severă, a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, se ataşează în mod automat sancţiunii principale a amenzii, în mod arbitrar, de o manieră în care nu se permite individualizarea sancţiunii. Astfel, aceeaşi sancţiune complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârşirii unei contravenţii, cât şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni, fără a se face nicio distincţie între gravitatea contravenţiilor şi a infracţiunilor, cu toate că acestea sunt calificate, în legislaţie, diferit, în funcţie de gravitate şi pericol social. În acest context, apreciază că este încălcat art. 16 din Constituţie, având în vedere situaţia privilegiată de care se bucură un simplu contravenient în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în urma introducerii unei plângeri contravenţionale, întrucât prin introducerea plângerii contravenţionale sancţiunea contestată se suspendă. Or, prin excepţie şi cu totul discriminatoriu, prevederile art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi 14] din Legea nr. 295/2004 instituie o prezumţie de vinovăţie, în raport de alte categorii de contravenienţi care beneficiază de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.
    6. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, susţine că, prin instituirea automată a sancţiunii complementare, contravenientul este privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanţierii stării de fapt şi a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancţiunii, în funcţie de care sancţiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este în procedura reglementată de dreptul comun în materia contravenţiilor.
    7. Referitor la contrarietatea prevederilor criticate cu art. 53 alin. (2) din Constituţie, susţine că prin măsurile dispuse de autorităţile statului se limitează exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale, fără a exista o justificare raţională care să reprezinte, în special, existenţa unui raport adecvat între aceste măsuri, situaţia de fapt şi scopul urmărit. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că "suntem în prezenţa unui exces de putere nejustificat", legiferat prin art. 130 alin. (2) lit. b) pct. 11 şi 14 din Legea nr. 295/2004, faţă de scopul urmărit de legiuitor şi având în vedere principiul proporţionalităţii consacrat de art. 53 din Constituţie.
    8. Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, raportat la gravitatea faptei prevăzută de prevederile criticate, sancţiunea complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor, prevăzută de art. 130 alin. (2) lit. b din Legea nr. 295/2004, este justificată, nefiind excesivă sau contrară normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Împrejurarea invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia aceeaşi sancţiune complementară a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârşirii unei contravenţii, cât şi în cazul săvârşirii unei infracţiuni, nu poate fi apreciată ca fiind neconstituţională atât timp cât dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie prevăd posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi pentru preîntâmpinarea unei stări de pericol, fără a interzice aplicarea sancţiunii complementare în cazul săvârşirii contravenţiilor, respectiv fără a prevedea aplicarea acesteia doar în cazul săvârşirii infracţiunilor. De altfel, normele-cadru privind regimul juridic al contravenţiilor, stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reglementează la art. 5 sancţiunile contravenţionale complementare. Totodată, arată că este atributul legiuitorului de a stabili sancţiunile pe care le apreciază necesare pentru faptele contravenţionale sau penale, precum şi regimul juridic al armelor, referitor la condiţiile de păstrare, transport, comercializare, autorizare etc., reglementând şi regimul sancţionator care poate fi diferenţiat în funcţie de specificul fiecărei arme.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea, mai întâi, verificând dacă a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte exigenţa sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, reiterează faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, dispozitivul hotărârii va cuprinde soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, fiind astfel partea cea mai importantă, esenţială, a unei hotărâri judecătoreşti, întrucât el este susceptibil a fi pus în executare şi împotriva lui se exercită căile de atac. Întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul a solicitat instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, trebuie să constate admisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, paragraful 12).
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din actul de sesizare, precum şi din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, îl constituie dispoziţiile art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 129 pct. 14 din Legea nr. 295/2004: "Sunt considerate contravenţii următoarele fapte: [...]
    14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3);"
    - Art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004: "(2) Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează: [...]
    b) anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 şi 52;" [pct. 11 şi pct. 14, care sunt criticate în mod punctual de autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi la care face referire art. 130 alin. (2) lit. b), au următorul cuprins: "Sunt considerate contravenţii următoarele fapte: 11. neîndeplinirea obligaţiei de păstrare a armelor în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) şi (2); 14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3) (precitat)].
    16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală şi la principiul prezumţiei de nevinovăţie şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei aduce critici prevederilor legale din mai multe perspective. Astfel, invocă o pretinsă încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, considerând că există o discriminare între persoanele cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 295/2004 şi cele cărora le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, acestea din urmă prevăzând că, atunci când sunt utilizate căile de atac împotriva procesului-verbal de contravenţie, plângerea suspendă executarea [art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 - Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării"].
    18. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
    19. Faţă de această critică, Curtea constată că nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia privind regimul armelor şi al muniţiilor. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât norme cu caracter special, derogatorii [a se vedea, în acest sens, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010].
    20. În acest context, Curtea reţine faptul că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).
    21. De altfel, la art. 132 cu denumirea marginală "Regimul contravenţiilor", Legea nr. 295/2004 stabileşte că, în privinţa contravenţiilor prevăzute la art. 129, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu posibilitatea de a se achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii.
    22. Referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o prezumţie de vinovăţie, precum şi că, prin aplicarea automată a sancţiunii complementare, contravenientul ar fi privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanţierii stării de fapt şi a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancţiunii, în funcţie de care sancţiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este reglementată de dreptul comun în materia contravenţiilor, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă prevăzută la art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situaţiilor în care se impune măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă [prevăzute la art. 28 din aceeaşi lege - Anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor] se face de către organele de poliţie competente. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deţinere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situaţia prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluţionării cauzei, persoanele care se află sub incidenţa prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016).
    23. Ca atare, faptul că, în materia regimului armelor şi muniţiilor, contestarea procesului-verbal de contravenţie nu suspendă pedeapsa complementară a anulării dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, nu este de natură a contraveni prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Această sancţiune este aplicată de drept, nefiind lăsată la aprecierea organelor constatatoare, tocmai datorită valorilor sociale lezate prin săvârşirea contravenţiei, ceea ce impune o astfel de reglementare în domeniul dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor şi muniţiilor, legiuitorul fiind îndreptăţit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii.
    24. Cu privire la dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea individuală şi la principiul prezumţiei de nevinovăţie, invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia, Curtea reţine că nu sunt incidente în cauză, întrucât prin textele de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discuţie principiul prezumţiei de nevinovăţie sau normele constituţionale prin care se asigură libertatea individuală.
    25. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece din examinarea sistematică a dispoziţiilor Constituţiei, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de deţinere, port şi folosire armă nu este un drept constituţional.

    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Sorinel Mişcuţa în Dosarul nr. 20.012/55/2014 al Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 129 pct. 14 şi ale art. 130 alin. (2) lit. b) [pct. 11 şi pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

               PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                                Ioniţa Cochinţu

                                   -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 526 din 5 iulie 2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016