Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 504 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) şi ale art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 504 din 21 octombrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) şi ale art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 181 din 9 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dacian-Cosmin      │- judecător       │
│Dragoş             │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela-Carmen     │-                 │
│Munteanu           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

        Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) şi ale art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti în Dosarul nr. 8.707/3/2020/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 93D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul este cel care poate stabili procedura de judecată, iar în această etapă procesuală a regularizării fiind la latitudinea judecătorului să aprecieze dacă este sau nu necesară citarea. Mai mult, cu privire la dispoziţiile art. 151 alin. (4), se critică faptul că judecătorul nu a oferit reclamantului o alternativă prin care să facă dovada calităţii de reprezentant.
        CURTEA,
        având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 octombrie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 12 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.707/3/2020/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) şi ale art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei încheieri prin care s-a dispus anularea unei cereri de chemare în judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, deşi în virtutea acestui text legal reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor, în cauza dedusă judecăţii instanţei a quo acest aspect este imposibil de realizat, întrucât nu există un ordin al ministrului justiţiei prin care să fie stabilite cerinţele de formă şi conţinut ale registrului public (modelul, modul de completare şi operare), astfel cum prevede art. 220 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Se arată că instanţa nu a oferit sindicatului o alternativă prin care să facă dovada calităţii reprezentantului său legal, aspect ce conduce la încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.
    6. De asemenea, în ceea ce priveşte art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, se susţine, în esenţă, că acesta contravine principiului legalităţii, în componenta privind calitatea legii, motivat de faptul că nu menţionează dacă încheierea prin care se dispune anularea cererii de chemare în judecată se pronunţă cu citarea părţilor, în şedinţă publică, sau fără citarea părţilor, în şedinţă nepublică.
    7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt clare şi nu afectează principiul supremaţiei Constituţiei sau dreptul la un proces echitabil, fiind aplicabile, în completare, dispoziţiile art. 532 alin. (1) din acelaşi cod referitoare la judecata în camera de consiliu a cererilor necontencioase, iar textele legale criticate nu conţin reglementări de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate. Lipsa menţiunii privind citarea părţilor din art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă face aplicabilă regula generală din materia procedurii necontencioase prevăzute de art. 532 alin. (1) teza a doua din acelaşi cod, în sensul că judecătorul apreciază dacă este sau nu este necesară citarea reclamantului. De asemenea, se arată că lipsa ordinului ministrului justiţiei pentru reglementarea modelului, modului de completare şi operare a registrelor speciale ale sindicatelor nu conduce la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, având în vedere că respectarea acestora se poate face prin depunerea unor dovezi similare, respectiv a unui extras din registrul special al sindicatelor ţinut de judecătorie conform art. 17 din Legea dialogului social nr. 62/2011 sau a copiei de pe hotărârea judecătorească prin care s-a luat act de modificarea componenţei organelor de conducere ale sindicatului.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege, judecătorul fiind cel care decide modul de soluţionare a unui litigiu, dar numai în formele şi condiţiile procedurale instituite de lege. Prin art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în forma criticată, legiuitorul a dorit eliminarea de la sancţiunea anulării cererii a neîndeplinirii de către reclamant a obligaţiilor prevăzute de art. 194 lit. d) şi e) din Codul de procedură civilă, fără să aibă vreo intenţie să modifice regulile de judecată ale procedurii de regularizare; nu a existat niciun argument logic pentru ca regularizarea să fie scindată, pe de o parte, aplicarea sancţiunii anulării cererii să se facă în şedinţă publică, iar, pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare să se facă în cameră de consiliu, astfel cum se dispune la art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă. Se menţionează jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
        CURTEA,
     examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 151 alin. (4) şi ale art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
    - Art. 151. - Cererea formulată prin reprezentant
    "(4) Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor."

    – Art. 200. - Verificarea cererii şi regularizarea acesteia
    "(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt şi f), precum şi art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii."


    13. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind calitatea legii, şi în art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, că acestea reglementează obligaţia reprezentantului unei persoane juridice de drept privat de a dovedi calitatea sa, respectiv dreptul său de a reprezenta partea care stă în proces, printr-o copie a extrasului din registrul public în care este menţionată împuternicirea. În critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă se susţine că reclamantul a fost pus în faţa unei sarcini imposibile faţă de neemiterea ordinului prevăzut de art. 220 din Legea nr. 62/2011, precum şi faţă de faptul că instanţa nu a oferit sindicatului o alternativă prin care să facă dovada calităţii reprezentantului său legal.
    15. Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că autorul excepţiei a înţeles să depună copia hotărârii judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti privind modificarea organelor de conducere ale sindicatului doar în momentul formulării cererii de reexaminare, după împlinirea termenului de 10 zile de la comunicarea, de către instanţa de fond, a obligaţiilor ce îi reveneau în cadrul procedurii regularizării cererii şi după pronunţarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată. Anterior, autorului excepţiei i s-a pus în vedere de către instanţa de fond să se conformeze dispoziţiilor legale. Or, modalitatea de îndeplinire, respectiv de neîndeplinire a obligaţiilor ce îi reveneau acestuia, conform dispoziţiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, a fost analizată de către instanţa de judecată, atât de completul învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, cât şi de cel învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.
    16. Faţă de aspectele mai sus relevate, Curtea constată că autorul excepţiei este, în realitate, nemulţumit de soluţia dată de instanţa judecătorească în aplicarea art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi proiectează propria sa culpă procesuală într-un pretins viciu de neconstituţionalitate al acestui text. În acest context, Curtea nu poate atribui relevanţă constituţională criticilor formulate de autorul excepţiei în argumentarea acesteia, aspectele invocate reprezentând, în realitate, chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea reprezentând, conform prevederilor art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, atributul exclusiv al instanţei de judecată.
    17. Faţă de argumentele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât critica vizează, în realitate, un control al aplicării legii, iar nu conformitatea cu dispoziţii sau principii cuprinse în Legea fundamentală.
    18. În acest sens, s-a mai pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 698 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 28 decembrie 2015.
    19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (4) din Codul procedură civilă, Curtea observă că acestea fac parte din art. 200 din Codul de procedură civilă, ce are denumirea marginală "Verificarea cererii şi regularizarea acesteia". Procedura prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 579 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 15 martie 2023, paragrafele 13 şi 14, Decizia nr. 22 din 16 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 7 iunie 2023, paragraful 18), are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă, legiuitorul dorind disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Aşadar, procedura regularizării cererii introductive are rolul de a degreva instanţele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură să pregătească judecata sub toate aspectele sale, iar principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.
    20. Curtea observă că întreaga procedură a regularizării cererii de chemare în judecată, până la fixarea primului termen de judecată, nu are caracter public, scopul acestei etape fiind tocmai acela de a asigura legala sesizare a instanţei, etapă finalizată prin comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 201 din Codul de procedură civilă. Doar din momentul fixării primului termen de judecată devin aplicabile dispoziţiile art. 17 din Codul de procedură civilă, care dispun că şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
    21. Prin urmare, dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, norma fiind suficient de clară încât să permită o interpretare şi o aplicare unitară a acesteia de către instanţele de judecată. Mai mult, posibilitatea citării părţilor în cadrul procedurii de regularizare, despre care vorbeşte autorul în motivarea excepţiei, nu rezultă nici din textul normativ criticat, nici din textul întregului articol din care acesta face parte.
    22. Dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, interpretate şi prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Lefter împotriva României, paragraful 18, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba despre o etapă obligatorie, care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii; prin urmare, o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte o bună administrare a justiţiei. Anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată atât asupra omisiunii sale, cât şi cu privire la sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată. Prin urmare, cât timp procedura criticată nu priveşte însăşi judecarea pe fond a cererii introductive, dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum cere art. 6 din Convenţie, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 446 din 15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 26 iunie 2025, paragrafele 38 şi 42, Decizia nr. 579 din 22 noiembrie 2022, antemenţionată). De asemenea, în asigurarea principiilor constituţionale ale accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 21, este instituită, prin art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă, posibilitatea formulării cererii de reexaminare a încheierii prin care se dispune anularea cererii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014).
    23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la analiza textului art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) şi art. 21 din Constituţie, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
        În numele legii
        DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" din Bucureşti în Dosarul nr. 8.707/3/2020/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
        Definitivă şi general obligatorie.
        Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
        Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela-Carmen Munteanu


    --------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIE nr. 504 din 21 octombrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016