Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 5 din 25 iunie 2001 privind recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 364 si urmatoarele din Codul de procedura civila, referitoare la desfiintarea hotararii arbitrale pe calea actiunii in anulare.
Sub preşedinţia preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 364 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, referitoare la desfiinţarea hotãrârii arbitrale pe calea acţiunii în anulare. Ministerul Public a fost reprezentat de Traian Gherasim, adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. Adjunctul procurorului general a susţinut recursul în interesul legii astfel cum este formulat, cerând sa se decidã în sensul ca acţiunea în anulare, prevãzutã la art. 364 din Codul de procedura civilã, nu poate fi consideratã cale de atac impotriva unui act jurisdicţional şi ca trebuie soluţionatã potrivit procedurii de judecata în prima instanta, în complet format dintr-un judecãtor, pronunţându-se sentinta susceptibilã de a fi atacatã cu recurs.
SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constata urmãtoarele: În aplicarea dispoziţiilor art. 364 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar în legatura cu desfiinţarea hotãrârii arbitrale pe calea acţiunii în anulare. Astfel unele instanţe au considerat ca acţiunile în anulare a hotãrârilor arbitrale sunt acţiuni principale şi au procedat la judecarea acestora în prima instanta, în compunerea prevãzutã la <>art. 17 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, pronunţând sentinţe. Alte instanţe au soluţionat, de asemenea, în prima instanta astfel de acţiuni, dar au pronunţat decizii. Au fost şi instanţe care, considerând ca acţiunile în anulare îndreptate impotriva hotãrârilor arbitrale sunt cai de atac, au procedat la judecarea acestora ca instanţe de apel, pronunţând decizii. În fine, au fost şi instanţe care au considerat ca acţiunea în anulare a hotãrârii arbitrale constituie o cale de atac ce trebuie soluţionatã de instanta judecãtoreascã imediat superioarã celei prevãzute la art. 342 din Codul de procedura civilã, în circumscripţia în care a avut loc arbitrajul, în complet prevãzut pentru judecarea recursului. Aceste din urma instanţe au procedat corect. Potrivit art. 364 din Codul de procedura civilã "hotãrârea arbitralã poate fi desfiintata numai prin acţiune în anulare, pentru unul din urmãtoarele motive: a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fãrã sa existe o convenţie arbitralã sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitralã; d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã; e) hotãrârea a fost pronunţatã dupã expirarea termenului arbitrajului prevãzut de art. 353 3 ; f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; g) hotãrârea arbitralã nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arata data şi locul pronunţãrii, nu este semnatã de arbitri; h) dispozitivul hotãrârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire; i) hotãrârea arbitralã incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii". Din aceasta dispoziţie a legii rezulta similitudinea majoritãţii motivelor pentru care hotãrârea arbitralã poate fi desfiintata pe calea acţiunii în anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate în cadrul caii de atac a recursului impotriva unei hotãrâri judecãtoreşti, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 304 din Codul de procedura civilã. De aceea se impune sa se considere ca acţiunea în anulare constituie calea unica de atac ce se poate exercita impotriva hotãrârii arbitrale, având conţinut şi efecte similare caii de atac a recursului impotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Natura juridicã a acestei cai de atac este determinata tocmai de caracterul definitiv al hotãrârii arbitrale, care nu este susceptibilã de a fi atacatã cu apel şi poate fi pusã în executare silitã. Cum în procedura de drept comun o astfel de hotãrâre poate fi atacatã numai cu recurs, este evident ca şi acţiunea în anulare constituie o cale de atac având caracteristici asemãnãtoare recursului, dar cu unele particularitãţi ce decurg din motivele ce pot fi invocate în sprijinul acesteia, care, cu toatã similitudinea de reglementare, nu sunt identice totuşi cu cazurile de casare din materia recursului. De altfel, din moment ce prin art. 367-368 din Codul de procedura civilã, referitoare la executarea hotãrârii arbitrale, se prevede ca hotãrârea arbitralã este obligatorie şi ca, la cererea partii, poate fi investitã cu formula executorie şi executatã silit, întocmai ca şi o hotãrâre judecãtoreascã, iar prin art. 370-370^3 din acelaşi cod se mai prevede ca, în condiţiile aplicãrii dispoziţiilor <>Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, pot fi recunoscute şi executate în România şi hotãrârile arbitrale strãine, ar fi de neinteles sa se ajungã, pe calea acţiunii în anulare, la judecarea din nou a litigiului care a fost soluţionat de tribunalul arbitral. O atare interpretare se impune şi pentru ca prin art. 364 din Codul de procedura civilã sunt prevãzute restrictiv cazurile în care poate fi desfiintata o hotãrâre arbitralã pe calea acţiunii în anulare, asa cum, în întreg sistemul instituit prin Codul de procedura civilã, instanta de control judiciar poate reforma hotãrârile atacate numai în cazul constatãrii unor motive prevãzute limitativ de lege, relevandu-se în aceasta privinta dispoziţiile din art. 304, art. 317-318, art. 322 şi art. 330 din codul menţionat. Or, este de principiu ca o judecata în fond presupune o examinare devolutiva a cauzei, care nu s-ar putea realiza în cazul în care soluţionarea pricinii ar urma sa se facã în anumite limite prestabilite, cum sunt cele instituite prin art. 364 lit. a)-i) din Codul de procedura civilã. Mai mult, prevederea de la art. 365 alin. 1, cu referire la art. 342 din Codul de procedura civilã, potrivit cãreia competenta de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecãtoreşti imediat superioare celei care ar fi fost competenta sa judece fondul pricinii dacã nu ar fi existat o convenţie arbitralã, este conformã principiilor ce guverneazã cãile de atac menţionate la art. 2 pct. 2 şi 3, la art. 3 pct. 2 şi 3 şi la art. 4 pct. 1 din acelaşi cod. Reiese deci ca în accepţiunea legiuitorului soluţionarea litigiului la tribunalul arbitral constituie o judecata în fond, iar acţiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv. Ratiunea acestei interpretãri este data şi de ansamblul reglementãrilor care se referã la desfiinţarea hotãrârii arbitrale. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 364^1 din Codul de procedura civilã, "pãrţile nu pot renunţa prin convenţia arbitralã la dreptul de a introduce acţiunea în anulare impotriva hotãrârii arbitrale", putând renunţa la acest drept numai dupã pronunţarea acelei hotãrâri, reglementare care este asemãnãtoare cu prevederea cu caracter general înscrisã la art. 267 alin. 1 din Codul de procedura civilã, potrivit cãreia, "dupã pronunţarea hotãrârii, partea poate renunţa în instanta la calea de atac". De asemenea, dispoziţiile de la art. 366 alin. 1 din Codul de procedura civilã, referitoare la procedura ce trebuie urmatã de instanta care examineazã acţiunea în anulare, impun aprecierea ca regulile respective de procedura sunt specifice unei cai de atac. De altfel, o atare concluzie reiese şi din dispoziţia de la alineatul doi al articolului menţionat, potrivit cãreia "hotãrârea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacatã numai cu recurs". Este de remarcat ca şi ratiuni de echitate, în legatura cu fixarea taxei de timbru în raport cu valoarea obiectului litigiului, cer ca acţiunea în anulare sa fie consideratã cale de atac, timbrata ca atare, iar nu ca o acţiune propriu-zisa, care sa determine încasarea unei noi taxe integrale de timbru. Asa fiind, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 26 lit. b) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 , republicatã, precum şi ale art. 329 din Codul de procedura civilã, urmeazã sa se admitã recursul în interesul legii şi sa se stabileascã ca acţiunea în anulare îndreptatã impotriva hotãrârii arbitrale constituie cale de atac, iar competenta de soluţionare a acestei cai de atac revine instanţei judecãtoreşti imediat superioare celei prevãzute în art. 342 din Codul de procedura civilã, în circumscripţia în care a avut loc arbitrajul.
Pe cale de consecinta, ţinându-se seama de natura juridicã sui generis a acestei cai de atac, care impune instanţei examinarea cauzei în limitele prestabilite de dispoziţiile art. 364 din Codul de procedura civilã, ce conţin motive având similitudine cu cele înscrise în art. 304 din acelaşi cod, completul de judecata pentru soluţionarea unei atari cai de atac va fi constituit, în raport cu nivelul instanţei competente, din numãrul de judecãtori prevãzut pentru judecarea recursului, chiar dacã, în conformitate cu art. 366 alin. 2 din Codul de procedura civilã, hotãrârea instanţei judecãtoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacatã cu recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie. În aplicarea dispoziţiilor art. 364 şi urmãtoarele din Codul de procedura civilã, stabileşte ca acţiunea în anulare îndreptatã impotriva hotãrârii arbitrale constituie cale de atac. Competenta de soluţionare a acestei cai de atac revine instanţei judecãtoreşti imediat superioare celei prevãzute în art. 342 din Codul de procedura civilã, în circumscripţia în care a avut loc arbitrajul. Pronunţatã în şedinţa publica la data de 25 iunie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE, PAUL FLOREA
Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
