Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIE nr. 496 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 496 din 30 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 864 din 31 octombrie 2016
Comenteaza legea

    Valer Dorneanu         - preşedinte
    Mircea Ştefan Minea    - judecător
    Daniel Marius Morar    - judecător
    Mona Maria Pivniceru   - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona Maya Teodoroiu  - judecător
    Augustin Zegrean       - judecător
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Anwar Mohammad în Dosarul nr. 5.589/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.841D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă. Arată că autorul excepţiei enumeră prevederile constituţionale fără a arăta în ce mod dispoziţiile criticate încalcă aceste prevederi.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.589/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Anwar Mohammad cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ - litigiu străini".
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că pe parcursul şederii sale în România a părăsit teritoriul acesteia pentru a studia în Olanda. Arată că această durată a fost inclusă în calculul perioadei de absenţă de pe teritoriul României, astfel că, în baza textului de lege criticat, i s-a respins solicitarea de acordare a dreptului de şedere permanentă. Susţine că dispoziţiile criticate încalcă dreptul la liberă circulaţie şi dreptul la învăţătură. Făcând referire la Directiva 2003/109/CE privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, apreciază că textul criticat nu asigură flexibilitatea care să ţină seama de circumstanţele care pot determina o persoană să părăsească teritoriul României. Precizează că există o necesitate a limitării situaţiilor ce nu se consideră absenţă de pe teritoriul României, însă recunoaşterea acestui lucru doar în cazul străinilor ce desfăşoară activităţi de transport internaţional, face din prevederea criticată una discriminatorie.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nefiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate de reclamant, având în vedere regimul special al străinilor din România.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvări diferite neputând fi considerate o încălcare a acestui principiu. În cazul de faţă, tratamentul diferenţiat aplicat pentru cei care desfăşoară activităţi de transport internaţional rezultă din chiar natura serviciului respectiv, susţinut cu acte doveditoare. În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 25 şi 32 din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.
    9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Apreciază că autorul excepţiei este, în realitate, nemulţumit de modalitatea de aplicare a legii în situaţia sa particulară, arătând în acest sens că i s-a respins de către Inspectoratul General pentru Imigrări cererea prin care solicita acordarea dreptului de şedere, pe termen lung, în România, întrucât nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale criticate. Or, aceasta reprezintă o problemă de fapt, instanţa învestită cu soluţionarea litigiului fiind competentă să aprecieze cu privire la modalitatea în care au fost respectate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. O asemenea situaţie vizează, aşadar, legalitatea respingerii cererii de acordare a dreptului de şedere pe termen lung, în cauză nefiind pusă în mod real în discuţie constituţionalitatea textelor de lege criticate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: "(1) Dreptul de şedere permanentă se acordă străinilor prevăzuţi la art. 70 alin. (1), dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
    a) au avut drept de şedere temporară sau au beneficiat de protecţie internaţională pe teritoriul României, în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, astfel:
    (i) în această perioadă nu au absentat de pe teritoriul României mai mult de 6 luni consecutive şi nu depăşesc 10 luni de absenţă în total. Nu se consideră absenţă de pe teritoriul României dacă prin natura serviciului străinul s-a deplasat în străinătate pentru desfăşurarea unor activităţi de transport internaţional şi prezintă înscrisuri doveditoare în acest sens."
    13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 25 referitor la libera circulaţie şi art. 32 alin. (1) referitor la dreptul la învăţătură. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1, art. 13 şi art. 26 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 832 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 28 martie 2016, a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 constituie cadrul normativ prin care sunt reglementate intrarea, şederea şi ieşirea străinilor pe teritoriul României sau de pe teritoriul României, drepturile şi obligaţiile acestora, precum şi măsurile specifice de control al imigraţiei, în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte. De asemenea, Curtea a reţinut că intră în marja de apreciere a statului reglementarea condiţiilor care trebuie îndeplinite de cetăţeanul străin - astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, şi anume persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene -, pentru a i se prelungi dreptul de şedere temporară în scop de muncă pe teritoriul României. Astfel, Curtea consideră că marja de apreciere a statului în această materie se exercită şi în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor de acordare a dreptului de şedere permanentă străinilor care, la data soluţionării cererii, sunt titulari ai unui drept de şedere temporară sau beneficiari ai protecţiei internaţionale în România.
    15. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 creează o discriminare între străinii care solicită acordarea dreptului de şedere permanentă şi străinii care desfăşoară activităţi de transport internaţional şi solicită acordarea aceluiaşi drept, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Curtea observă că, în esenţă, obiectul activităţii de transport internaţional îl constituie deplasarea în afara teritoriului unui stat a călătorilor sau a mărfurilor. Astfel, prin specificul muncii depuse, străinii care desfăşoară activităţi de transport internaţional se află în situaţia obiectivă de a nu putea îndeplini, în toate cazurile, cerinţele impuse de dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
    16. Având în vedere acest aspect, Curtea apreciază că străinii care solicită acordarea dreptului de şedere permanentă şi străinii care desfăşoară activităţi de transport internaţional şi solicită acordarea aceluiaşi drept se află într-o situaţie diferită, din perspectiva ipotezei speciale în care cea de-a doua categorie se situează.
    17. Or, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu presupune uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2016).
    18. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale referitoare la libera circulaţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Libera circulaţie însă nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege (a se vedea Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005). De asemenea, Curtea a reţinut că "libera circulaţie", prevăzută de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale (a se vedea Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005).
    19. Astfel, Curtea reţine că cetăţeanul străin este liber să părăsească temporar teritoriul statului român şi are dreptul de a reintra pe acesta pe toată durata valabilităţii permisului de şedere. Faptul că legiuitorul a impus anumite condiţii referitoare la durata părăsirii teritoriului statului român, condiţii care trebuie îndeplinite pentru acordarea dreptului de şedere permanentă, nu se constituie într-o încălcare a libertăţii de circulaţie.
    20. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 32 referitor la dreptul la învăţătură, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.

    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anwar Mohammad în Dosarul nr. 5.589/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) pct. (i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2016.

                PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                             Daniela Ramona Mariţiu

                                      -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIE nr. 496 din 30 iunie 2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016