Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 496 din 11 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, standardele de cunoastere a clientelei si control intern pentru entitatile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudentiale a unor autoritati

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 496 din 11 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, standardele de cunoastere a clientelei si control intern pentru entitatile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudentiale a unor autoritati

EMITENT: OFICIUL NATIONAL DE PREVENIRE SI COMBATERE A SPALARII BANILOR
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 19 iulie 2006

Comenteaza legea

În temeiul prevederilor <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 8 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 531/2006 ,

Plenul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor decide:

ART. 1
Se aprobã Normele privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, standardele de cunoaştere a clientelei şi control intern pentru entitãţile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudenţiale a unor autoritãţi, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta decizie.
ART. 2
Prezenta decizie se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere
a Spãlãrii Banilor,
Adriana Luminiţa Popa

Bucureşti, 11 iulie 2006.
Nr. 496.

ANEXĂ
NORME
privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a
finanţãrii actelor de terorism, standardele de cunoaştere
a clientelei şi control intern pentru entitãţile
raportoare care nu sunt supuse supravegherii unor autoritãţi

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezentele norme se aplicã entitãţilor raportoare pentru care modul de aplicare a reglementãrilor privind prevenirea şi combaterea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism nu este verificat şi controlat de autoritãţi de supraveghere sau structuri de conducere ale profesiilor juridice liberale prevãzute la <>art. 8 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi reprezintã un cadru general pentru acestea în materia prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor şi finanţãrii actelor de terorism, cu privire la:
a) elaborarea de cãtre acestea a politicilor şi procedurilor proprii de cunoaştere a clientelei, ca parte esenţialã a unei gestiuni prudente a riscului şi a unor sisteme eficiente de control intern;
b) organizarea controlului intern şi a auditului intern;
c) administrarea riscurilor semnificative.
ART. 2
(1) În înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) Oficiu - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor;
b) lege - <>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) operaţiuni în numerar - operaţiunile cu sume în lei sau în valutã, care nu se deruleazã prin intermediul conturilor bancare;
d) entitãţi reglementate - entitãţile a cãror activitate este supravegheatã, verificatã şi controlatã de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor în îndeplinirea atribuţiilor sale legale, conform prevederilor <>art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) client - orice persoanã fizicã, juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã cu care entitãţile reglementate iniţiazã relaţii de afaceri sau pentru care presteazã servicii ori cu care desfãşoarã alte operaţiuni cu caracter permanent sau ocazional. În sensul prezentelor norme, prin client se mai înţelege:
1. beneficiarul real al operaţiunii;
2. entitãţile corespondente din ţarã sau din strãinãtate ale entitãţilor reglementate;
3. orice persoanã fizicã, juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã care opereazã în numele sau în interesul altei persoane;
4. orice persoanã fizicã, juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã care utilizeazã ori beneficiazã de un serviciu sau de un produs oferit de entitatea reglementatã;
f) control intern - proces continuu care furnizeazã o asigurare rezonabilã asupra atingerii obiectivelor prevãzute în prezentele norme;
g) risc privind spãlarea banilor şi finanţarea actelor de terorism - riscul determinat de factori interni, cum ar fi derularea neadecvatã a unor activitãţi interne, existenţa unui personal sau a unor sisteme necorespunzãtoare, ori de factori externi, cum ar fi condiţiile economice ale entitãţilor reglementate, ca urmare a neaplicãrii sau a aplicãrii defectuoase a dispoziţiilor legale ori contractuale, precum şi a lipsei de încredere a publicului în integritatea entitãţii în cauzã;
h) beneficiar real - persoana fizicã, juridicã sau entitatea fãrã personalitate juridicã în numele sau în interesul cãreia se realizeazã una ori mai multe dintre operaţiunile prevãzute la lit e).
ART. 3
În scopul asigurãrii desfãşurãrii activitãţii entitãţilor reglementate în conformitate cu legislaţia privind prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism, entitãţile reglementate trebuie sã adopte politici şi proceduri interne eficiente de cunoaştere a clientelei, denumite în continuare programe de cunoaştere a clientelei, care sã previnã folosirea entitãţilor de cãtre clienţii acestora pentru desfãşurarea unor activitãţi de naturã infracţionalã sau a altor activitãţi contrare legii.

CAP. II
Obligaţiile entitãţilor reglementate

ART. 4
Obligaţiile entitãţilor reglementate cãrora li se aplicã prezentele norme, care decurg din prevederile legii, sunt:
a) de a identifica clienţii şi de a elabora procedura de cunoaştere a clientelei;
b) de a desemna una sau mai multe persoane în condiţiile art. 14 din lege, ale cãror nume vor fi comunicate Oficiului, împreunã cu natura şi cu limitele responsabilitãţilor acestora;
c) de a elabora proceduri şi metode adecvate de control intern, pentru a preveni şi a împiedica spãlarea banilor şi finanţarea actelor de terorism, şi de a asigura instruirea angajaţilor pentru recunoaşterea operaţiunilor care pot fi legate de spãlarea banilor sau de finanţarea actelor de terorism şi luarea mãsurilor imediate ce se impun în asemenea situaţii;
d) de a raporta cãtre Oficiu, prin intermediul persoanei desemnate, operaţiunile suspecte de spãlare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism şi operaţiunile de depunere/retragere în numerar, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 10.000 euro, sub forma unor rapoarte ale cãror formã şi conţinut sunt stabilite prin Decizia Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor nr. 276/2005 privind forma şi conţinutul Raportului de tranzacţii suspecte, Raportului privind operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacã tranzacţia se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele, şi ale Raportului pentru transferurile externe în/şi din conturi, pentru sume a cãror limitã minimã este echivalentul în lei a 10.000 euro, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 29 iunie 2005;
e) de a sesiza de îndatã Oficiul, atunci când salariatul unei entitãţi reglementate are suspiciuni cã o operaţiune ce urmeazã sã fie efectuatã are ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism;
f) de a sesiza de îndatã Oficiul, dar nu mai târziu de 24 de ore, în cazul unei tranzacţii suspecte efectuate pentru a nu zãdãrnici eforturile de urmãrire a beneficiarilor tranzacţiei, conform prevederilor art. 4 alin. (1) din lege;
g) de a sesiza Oficiul, atunci când se constatã cã una sau mai multe operaţiuni efectuate pentru un client prezintã indicii de anomalie pentru activitatea acelui client ori pentru tipul operaţiunii în cauzã, dacã existã suspiciuni cã abaterile de la normalitate au ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism;
h) raportarea, în termen de 24 de ore, la Oficiu, a operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valutã, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacã tranzacţia/operaţiunea se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele, în condiţiile art. 3 alin. (6) din lege;
i)) de a nu efectua tranzacţiile/operaţiunile în cauzã pe perioada suspendãrii comunicate de Oficiu şi de a bloca sumele respective pânã la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau pânã la dispunerea altei mãsuri de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
j) de a comunica Oficiului, în temen de 30 de zile, toate informaţiile solicitate pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia;
k) de a pãstra evidenţele secundare sau operative şi înregistrãrile tuturor operaţiunilor financiare efectuate de client, pentru o perioadã de 5 ani de la efectuarea fiecãrei operaţiuni, într-o formã corespunzãtoare, pentru a putea fi folosite ca probã în justiţie;
l) de a nu transmite, în afara condiţiilor prevãzute de lege, informaţiile deţinute în legãturã cu spãlarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii cu privire la sesizarea Oficiului.

CAP. III
Identificarea clienţilor şi proceduri de cunoaştere a clientelei

SECŢIUNEA 1
Identificarea clientului

ART. 5
(1) Entitãţile reglementate au obligaţia de a-şi identifica clienţii, indiferent dacã aceştia sunt sau nu sunt prezenţi la efectuarea operaţiunilor:
a) la iniţierea unor relaţii de afaceri sau la oferirea unor servicii;
b) în cazul efectuãrii unor operaţiuni în numerar, a cãror limitã minimã reprezintã echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacã tranzacţia/operaţiunea se realizeazã prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele;
c) de îndatã ce existã o suspiciune cã printr-o tranzacţie/operaţiune se urmãreşte spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de suma ce face obiectul respectivei operaţiuni;
d) când suma nu este cunoscutã în momentul acceptãrii tranzacţiei/operaţiunii, entitatea va proceda la identificarea clienţilor de îndatã ce este informatã despre valoarea tranzacţiei/operaţiunii şi când a stabilit cã a fost atinsã limita minimã de 10.000 euro;
e) în cazul când existã informaţii sau suspiciuni cã tranzacţia/operaţiunea nu se desfãşoarã în nume sau în interes propriu, se vor lua mãsurile necesare pentru a obţine date despre identitatea beneficiarului real al tranzacţiei;
f) în cazul tuturor operaţiunilor în care sunt implicate persoane care nu sunt prezente sau reprezentante fizic la efectuarea acestora;
g) când existã suspiciuni cã datele obţinute în procesul de identificare a clientului sau beneficiarului real nu corespund realitãţii.
(2) Entitãţile reglementate trebuie sã obţinã, în vederea stabilirii identitãţii beneficiarului real, cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) declaraţie pe propria rãspundere, prin care acesta sã declare identitatea beneficiarului real, precum şi sursa fondurilor, conform formularului prevãzut în prezentele norme;
b) scopul şi natura operaţiunilor/tranzacţiilor derulate cu entitatea;
c) denumirea şi locul desfãşurãrii activitãţii/ocupaţia;
d) numele/denumirea angajatorului sau natura activitãţii proprii.
ART. 6
Entitãţile reglementate au obligaţia de a pãstra toate informaţiile privind identitatea clientului pentru o perioadã de cel puţin 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul. Asemenea evidenţe trebuie sã fie disponibile şi suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei/operaţiunii - inclusiv suma şi tipul valutei.
ART. 7
(1) Cerinţele de identificare a clienţilor nu se impun dacã s-a stabilit cã plata se va face prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o instituţie de credit sau financiarã din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori la un sediu secundar dintr-un stat membru al Uniunii Europene al unei instituţii de credit sau financiare dintr-un stat terţ.
(2) Cerinţele de identificare a clientului nu se impun dacã acesta este o instituţie de credit sau financiarã din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, o sucursalã dintr-un stat membru al Uniunii Europene a unei instituţii de credit ori financiare dintr-un stat terţ sau, dupã caz, o instituţie de credit ori financiarã dintr-un stat terţ, care impune cerinţe de identificare similare cu cele prevãzute de legea românã.

SUBSECŢIUNEA 1
Cerinţe generale de identificare

ART. 8
(1) Entitãţile reglementate vor stabili identitatea clientului pe baza unui document oficial şi vor înregistra în evidenţe corespunzãtoare identitatea clienţilor lor.
(2) Entitãţile reglementate vor acorda o atenţie specialã în cazul clienţilor nerezidenţi şi al clienţilor care nu se prezintã personal la efectuarea tranzacţiei/operaţiunii.
ART. 9
Entitãţile reglementate vor depune diligenţele necesare pentru verificarea informaţiilor furnizate de client în cadrul procedurii de identificare. Verificarea se poate realiza prin vizite la adresa indicatã, prin schimb de corespondenţã şi/sau accesarea numãrului de telefon furnizat de client.
ART. 10
(1) În cazul clienţilor persoane fizice entitãţile reglementate trebuie sã solicite şi sã obţinã, sub semnãturã, cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) numele, prenumele şi, dupã caz, pseudonimul;
b) domiciliul, reşedinţa sau adresa unde locuieşte efectiv (adresa completã - strada, numãrul, blocul, scara, etajul, apartamentul, oraşul, judeţul/sectorul, codul poştal, ţara);
c) data şi locul naşterii;
d) codul numeric personal sau, dupã caz, un alt element unic de identificare similar (echivalentul acestuia pentru persoanele strãine);
e) numãrul şi seria documentului de identitate;
f) data eliberãrii documentului de identitate şi entitatea care l-a emis;
g) cetãţenia;
h) calitatea de rezident/nerezident;
i) telefon/fax.
(2) Entitãţile reglementate vor urmãri ca documentele pe baza cãrora se verificã identitatea clienţilor sã fie din categoria celor mai greu de falsificat sau de obţinut pe cale ilicitã sub un nume fals, cum sunt documente originale de identitate, care sã includã o fotografie a titularului, eventual o descriere a persoanei şi semnãtura acesteia, ca de exemplu cãrţi de identitate, paşapoarte.
(3) Entitãţile reglementate vor pãstra o copie a documentului de identitate al clientului.
(4) Entitãţile reglementate au obligaţia de a verifica informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.
(5) În vederea încadrãrii corespunzãtoare în categoriile de clienţi stabilite de entitãţile reglementate şi pentru asigurarea îndeplinirii în mod corespunzãtor a obligaţiilor de raportare ale acesteia, potrivit legii, informaţii suplimentare care pot fi solicitate se vor referi la naţionalitate sau la ţara de origine a clientului, la poziţia publicã sau politicã deţinutã şi altele.
ART. 11
(1) În cazul persoanelor juridice sau al entitãţilor fãrã personalitate juridicã, entitãţile reglementate trebuie sã obţinã de la acestea cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) numãrul, seria şi data certificatului/documentului de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la alte autoritãţi;
b) denumirea;
c) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele strãine;
d) instituţia de credit şi codul IBAN;
e) adresa completã a sediului social/sediului central sau, dupã caz, a sucursalei;
f) telefonul, faxul şi, dupã caz, e-mailul, adresa paginii de internet;
g) scopul şi natura tranzacţiilor/operaţiunilor derulate cu entitatea reglementatã.
(2) Clientul, persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã, va prezenta urmãtoarele documente minime, iar entitatea reglementatã va reţine, dupã caz, copii ale acestora:
a) certificatul/documentul de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la alte autoritãţi;
b) împuternicirea pentru persoana care reprezintã clientul, dacã aceasta nu este reprezentantul legal.
(3) Entitatea reglementatã va identifica persoanele fizice, juridice şi entitãţile fãrã personalitate juridicã care intenţioneazã sã acţioneze în numele clientului, potrivit regulilor referitoare la identificarea fiecãrei categorii, şi va analiza documentele în baza cãrora persoanele sunt mandatate sã acţioneze în numele sau în interesul clientului.
(4) Documentele prezentate de clientul persoanã fizicã, juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã vor include traducerea legalizatã în limba românã în cazul în care documentele originale sunt întocmite în altã limbã.

SUBSECŢIUNEA a 2-a
Cerinţe specifice de identificare

ART. 12
(1) Constituie indicii de suspiciune situaţiile prezentate mai jos, fãrã ca enumerarea sã fie limitativã:
a) când clientul împuterniceşte sã efectueze o operaţiune/tranzacţie o persoanã cu care, în mod evident, nu are relaţii apropiate;
b) când valoarea fondurilor sau a activelor implicate într-o operaţiune dispusã de un client este disproporţionatã în raport cu situaţia financiarã a acestuia.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi când entitatea reglementatã observã şi alte situaţii neobişnuite pe parcursul derulãrii relaţiilor sale cu un client.
ART. 13
Entitãţile reglementate trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la adevãrata identitate a beneficiarului real.
ART. 14
Formularul de declaraţie prevãzut la art. 5 alin. (2) lit. a) poate fi întocmit de cãtre entitãţile reglementate într-o formã care sã corespundã propriilor cerinţe şi poate fi redactat în una sau mai multe limbi de circulaţie internaţionalã, dar trebuie sã includã cel puţin textul cuprins în formularul prevãzut de prezentele norme.
ART. 15
Dacã dupã completarea declaraţiei suspiciunile privind informaţiile furnizate în scris de cãtre client persistã şi nu pot fi înlãturate prin clarificãri suplimentare, entitatea reglementatã poate sã refuze sã intre în relaţii cu clientul respectiv sau sã efectueze operaţiunea/tranzacţia solicitatã.
ART. 16
(1) În cazul relaţiilor începute prin corespondenţã sau prin intermediul mijloacelor moderne de telecomunicaţii - telefon, e-mail, internet - entitãţile reglementate trebuie sã aplice clienţilor în cauzã procedurile de identificare şi standardele de monitorizare aplicabile clienţilor disponibili sã se prezinte personal la acestea.
(2) Entitãţile reglementate trebuie sã refuze sã intre în relaţii de corespondent sau sã continue asemenea relaţii cu alte entitãţi care sunt înregistrate într-o jurisdicţie în care acestea nu au prezenţã fizicã, respectiv conducerea activitãţii şi evidenţele instituţiei nu sunt situate în acea jurisdicţie, şi sã acorde o atenţie specialã atunci când continuã relaţii de corespondent cu o entitate situatã într-o jurisdicţie în care nu existã reglementate cerinţe privind cunoaşterea clientelei sau care a fost identificatã ca nefiind cooperantã în lupta împotriva spãlãrii banilor şi/sau a finanţãrii actelor de terorism.

SECŢIUNEA a 2-a
Elemente esenţiale ale programelor de cunoaştere a clientelei

ART. 17
(1) Fiecare entitate reglementatã va elabora un program propriu de cunoaştere a clientelei, care sã corespundã naturii, dimensiunii, complexitãţii şi întinderii activitãţii sale şi sã fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi cu care acesta desfãşoarã operaţiuni/tranzacţii.
(2) Programele de cunoaştere a clientelei trebuie sã aibã în vedere toate tranzacţiile/operaţiunile entitãţii reglementate şi sã cuprindã, fãrã ca enumerarea sã fie limitativã:
a) o politicã de acceptare a clientului;
b) proceduri de identificare a clientului şi de încadrare a acestuia în categoria de clientelã corespunzãtoare;
c) modalitãţi corespunzãtoare de întocmire şi pãstrare a evidenţelor;
d) monitorizarea operaţiunilor derulate în scopul detectãrii tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora;
e) modalitãţi de abordare a tranzacţiilor/operaţiunilor şi/sau din jurisdicţiile în care nu existã reglementãri corespunzãtoare în domeniul prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor şi a finanţãrii actelor de terorism;
f) modalitãţi de abordare a tranzacţiilor/operaţiunilor care nu se încadreazã în tiparele obişnuite sau care prezintã factori de risc;
g) proceduri şi sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;
h) programe de pregãtire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei.
ART. 18
Programele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie elaborate în formã scrisã şi sã fie aprobate de organele de conducere ale fiecãrei entitãţi reglementate. Acestea trebuie sã fie cunoscute de întregul personal implicat şi sã fie revizuite periodic în vederea adaptãrii lor corespunzãtoare.
ART. 19
(1) Entitãţile reglementate trebuie sã stabileascã o procedurã sistematizatã pentru verificarea identitãţii noilor clienţi şi a persoanelor care acţioneazã în numele sau în interesul acestora şi sã nu intre în relaţii de afaceri pânã când identitatea noului client nu este verificatã în mod corespunzãtor.
(2) Entitãţile reglementate trebuie sã obţinã toate informaţiile necesare pentru a stabili identitatea fiecãrui nou client, scopul şi natura preconizatã a serviciilor sau operaţiunilor care urmeazã sã fie desfãşurate. Informaţiile solicitate vor fi în funcţie de tipul potenţialului client, de natura şi volumul tranzacţiilor/operaţiunilor ce urmeazã a fi derulate prin intermediul entitãţii reglementate.
ART. 20
Oficiul verificã eficacitatea procedurilor şi metodelor interne aplicate de entitãţile reglementate, în scopul prevenirii şi combaterii spãlãrii banilor sau a finanţãrii actelor de terorism.

CAP. IV
Managementul riscului

SECŢIUNEA 1
Monitorizarea clientelei

ART. 21
Monitorizarea clientelei se realizeazã cel puţin prin urmãtoarele activitãţi:
a) crearea unei baze de date privind identitatea clienţilor, care va fi reactualizatã permanent;
b) actualizarea permanentã a evidenţelor privind identitatea clienţilor;
c) reevaluarea periodicã a calitãţii procedurilor de identificare şi monitorizarea tranzacţiilor/operaţiunilor în vederea determinãrii şi raportãrii tranzacţiilor suspecte.
ART. 22
(1) Entitãţile reglementate trebuie sã realizeze actualizarea bazei de date a evidenţelor întocmite la începutul relaţiei de afaceri; în funcţie de evoluţia relaţiei de afaceri cu fiecare client, entitãţile reglementate vor proceda la reîncadrarea acestora în categoriile de clientelã corespunzãtoare.
(2) Schimbãrile ulterioare în informaţiile furnizate vor fi verificate şi înregistrate în mod corespunzãtor.
(3) Dacã apar în mod frecvent schimbãri substanţiale în structura clienţilor persoane juridice sau a entitãţilor fãrã personalitate juridicã, entitãţile reglementate trebuie sã realizeze verificãri ulterioare.
(4) Revizuirea poate avea loc atunci când se deruleazã o tranzacţie/operaţiune semnificativã, când cerinţele referitoare la documentaţia necesarã pentru fiecare client se modificã în mod semnificativ sau când existã o modificare importantã în modul de operare al clientului.
(5) În situaţiile în care existã lipsuri în informaţiile deţinute despre un client existent ori când existã indicii sau entitatea reglementatã suspecteazã cã informaţiile furnizate nu corespund realitãţii, aceasta trebuie sã ia mãsurile necesare pentru ca toate informaţiile relevante sã fie obţinute cât mai curând posibil.
ART. 23
Entitãţile reglementate trebuie sã asigure monitorizarea activitãţii clientului prin urmãrirea tranzacţiilor/operaţiunilor efectuate prin intermediul acestora, raportat la gradul de risc asociat diferitelor categorii de clienţi.
ART. 24
(1) Procedura de monitorizare trebuie sã vizeze o clasificare a clientelei în mai multe categorii, având în vedere factori cum ar fi:
a) tipul tranzacţiilor/operaţiunilor derulate prin intermediul entitãţii reglementate;
b) numãrul şi volumul tranzacţiilor/operaţiunilor derulate prin intermediul entitãţii reglementate;
c) riscul unei activitãţi ilicite asociat diferitelor tipuri de tranzacţii/operaţiuni derulate prin intermediul entitãţii reglementate.
(2) Tranzacţiile/operaţiunile suspecte includ, fãrã ca enumerarea sã fie limitativã:
a) tranzacţiile/operaţiunile care nu se circumscriu tiparelor obişnuite, inclusiv datoritã frecvenţei neobişnuite a operaţiunilor;
b) tranzacţiile/operaţiunile complexe sau care implicã valori semnificative;
c) gradul de implicare a unui client şi circumstanţele care au legãturã cu statutul sau alte caracteristici ale clientului;
d) tranzacţii/operaţiuni care nu par sã aibã un sens economic, comercial sau legal, inclusiv cele care nu se circumscriu activitãţii statutare a clientului ori care sunt ordonate de clienţi care nu sunt angajaţi în activitatea statutarã.
ART. 25
Pentru categoria clienţilor cu un risc potenţial mai ridicat este necesar sã se monitorizeze majoritatea sau, dupã caz, toate tranzacţiile/operaţiunile derulate prin intermediul entitãţii reglementate. La stabilirea persoanelor care se încadreazã în aceastã categorie se vor lua în considerare:
a) tipul clientului - persoanã fizicã, persoanã juridicã sau entitate fãrã personalitate juridicã;
b) ţara de origine;
c) poziţia publicã sau poziţia importantã deţinutã;
d) specificul activitãţii desfãşurate de client;
e) sursa fondurilor;
f) alţi indicatori de risc.
ART. 26
Pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat:
a) entitãţile reglementate trebuie sã dispunã de sisteme adecvate de gestiune a informaţiei care sã furnizeze personalului de conducere şi/sau de control şi audit intern informaţii în timp util, necesare pentru identificarea, analizarea şi monitorizarea efectivã a acestor clienţi; sistemele implementate trebuie sã evidenţieze cel puţin lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzãtoare la iniţierea relaţiei de afaceri, tranzacţiile/operaţiunile neobişnuite derulate de client şi situaţia agregatã a tuturor relaţiilor clientului cu entitatea reglementatã;
b) personalul de conducere însãrcinat cu serviciile oferite pentru clienţii respectivi trebuie sã aibã cunoştinţã de circumstanţele personale ale acestora şi sã acorde o atenţie sporitã informaţiilor provenite de la terţe pãrţi în legãturã cu aceste persoane.

SECŢIUNEA a 2-a
Organizarea controlului intern

ART. 27
(1) Fiecare entitate reglementatã trebuie sã îşi stabileascã politici şi proceduri corespunzãtoare pentru asigurarea implementãrii unui program eficient de cunoaştere a clientelei.
(2) Organele de conducere ale entitãţilor reglementate şi persoanele desemnate conform art. 4 lit. b) au responsabilitãţi în stabilirea şi menţinerea unui sistem de control intern adecvat şi eficient.
(3) Obiectivele controlului intern pe linia prezentelor norme constau, fãrã a fi limitative, în verificarea şi furnizarea unor informaţii credibile, relevante, complete şi utile structurilor implicate în luarea deciziilor în cadrul entitãţii reglementate şi utilizatorilor externi ai informaţiilor.
(4) În vederea îndeplinirii obiectivelor de control intern, entitãţile reglementate trebuie sã îşi organizeze un sistem de control intern care se compune din urmãtoarele elemente, fãrã a fi limitative:
a) rolul şi responsabilitãţile persoanelor desemnate în relaţia cu Oficiul;
b) identificarea şi evaluarea riscurilor;
c) activitãţile de control şi separarea responsabilitãţilor;
d) supravegherea periodicã a gestiunii informaţiei, a sistemelor şi controlului acestora;
e) informare şi comunicare;
f) o strategie de pregãtire a personalului în domeniul standardelor de cunoaştere şi monitorizare a clientelei şi a programelor proprii elaborate pe baza acestora.
(5) Entitãţile reglementate trebuie sã realizeze o repartizare corespunzãtoare a atribuţiilor la toate nivelurile organizatorice şi sã se asigure cã personalului nu îi sunt alocate responsabilitãţi care sã conducã la conflicte de interese.
(6) Domeniile care pot fi afectate de potenţiale conflicte de interese trebuie sã fie identificate şi monitorizate independent de cãtre persoane neimplicate direct în activitãţile respective.
ART. 28
Entitãţile reglementate vor evalua noile produse şi servicii din perspectiva riscurilor asociate acestora, inclusiv a riscului de a fi folosite de clienţi ca mijloc pentru desfãşurarea unor activitãţi de naturã infracţionalã.
ART. 29
Entitãţile reglementate trebuie sã stabileascã în mod explicit responsabilitãţile prin reglementãri interne, astfel încât sã se asigure cã politicile şi procedurile sunt utilizate în mod eficient. Procedura de raportare a tranzacţiilor suspecte trebuie sã fie clar stabilitã, în formã scrisã, şi adusã la cunoştinţã întregului personal, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din lege.
ART. 30
(1) Procedurile de control şi/sau audit intern ale entitãţii reglementate trebuie sã cuprindã o evaluare independentã a politicilor şi procedurilor proprii privind cunoaşterea clientelei, inclusiv din punctul de vedere al conformãrii la cerinţele legii şi ale altor reglementãri aplicabile.
(2) Controlul intern şi/sau auditul intern trebuie sã evalueze periodic eficienţa procedurilor şi politicilor stabilite, inclusiv nivelul de pregãtire a personalului, sã facã propuneri pentru înlãturarea deficienţelor constatate şi sã urmãreascã modul de rezolvare a concluziilor şi a propunerilor formulate.
(3) Responsabilitãţile personalului însãrcinat cu exercitarea controlului intern şi/sau auditul intern trebuie sã includã monitorizarea permanentã a performanţelor personalului prin testarea prin sondaj a respectãrii conformitãţii cu normele interne şi revizuirea rapoartelor privind cazurile excepţionale, în vederea atenţionãrii organelor de conducere ale entitãţilor reglementate în cazul în care se considerã cã procedurile stabilite privind cunoaşterea clientelei nu sunt respectate.
(4) Organele de conducere trebuie sã se asigure cã departamentul de control şi/sau audit intern dispune de personal adecvat, cu experienţã în asemenea politici şi proceduri.
ART. 31
(1) Entitãţile reglementate trebuie sã aibã un program continuu de pregãtire a personalului, astfel încât personalul implicat în relaţia cu clienţii sã fie instruit în mod adecvat. Programul de pregãtire şi conţinutul acestuia trebuie sã fie adaptate necesitãţilor fiecãrei entitãţi reglementate.
(2) Cerinţele de pregãtire a personalului trebuie sã fie focalizate diferit în cazul noilor angajaţi, lucrãtorilor din departamentul de control şi/sau audit intern şi al personalului implicat în relaţia cu noii clienţi. Personalul nou-angajat trebuie instruit în legãturã cu importanţa programelor de cunoaştere şi monitorizare a clientelei şi cu cerinţele minime ale entitãţii reglementate în acest domeniu.
(3) Personalul va fi instruit periodic, cel puţin o datã pe an şi ori de câte ori se considerã necesar, pentru a se asigura cã acesta cunoaşte responsabilitãţile care îi revin şi pentru a fi ţinut la curent cu noile progrese în domeniu, astfel încât sã se asigure implementarea consecventã a programelor stabilite.

CAPI. V
Sancţiuni

ART. 32
(1) Nerespectarea dispoziţiilor prezentelor norme se sancţioneazã corespunzãtor art. 22 din lege.
(2) Aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) de cãtre Oficiu sau, dupã caz, de entitãţile prevãzute la art. 17 din lege nu înlãturã rãspunderea penalã sau civilã a entitãţilor reglementate.

CAP. VI
Dispoziţii finale

ART. 33
(1) În condiţiile art. 7 din lege, transmiterea cu bunã-credinţã de informaţii, în conformitate cu prevederile art. 3-5 din lege, de cãtre entitãţile reglementate sau de cãtre persoanele desemnate potrivit art. 4 lit. b) din prezentele norme nu poate atrage rãspunderea disciplinarã, civilã sau penalã a acestora.
(2) În condiţiile art. 18 din lege, se interzice entitãţilor reglementate, precum şi reprezentanţilor şi personalului acestora sã avertizeze clienţii implicaţi sau sã facã cunoscut, în orice alt mod, faptul cã au transmis ori urmeazã sã transmitã Oficiului informaţiile deţinute în legãturã cu spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
(3) Se interzice folosirea în scop personal de cãtre personalul entitãţilor reglementate a informaţiilor primite, atât în timpul activitãţii, cât şi dupã încetarea acesteia.
(4) Nerespectarea prevederilor alin. (2) şi (3) constituie infracţiune şi se sancţioneazã conform art. 24 din lege.
ART. 34
(1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentelor norme entitãţile reglementate vor adopta şi vor implementa programe de cunoaştere şi monitorizare a clientelei, adaptate specificului activitãţii fiecãreia.
(2) În acest sens, în termenul arãtat entitãţile reglementate vor asigura identificarea clienţilor existenţi şi întocmirea evidenţelor corespunzãtoare.
ART. 35
Prezentele norme intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea. I.

DECLARAŢIE
privind identitatea beneficiarului real


    Subsemnatul client .......................... declar pe propria rãspundere,
  sub sancţiunea legii:
    a) cã subsemnatul este beneficiarul real al operaţiunii/tranzacţiei;
    b) cã beneficiarul real/beneficiarii reali este/sunt: .....................
    c) sursa fondurilor.

    Numele şi prenumele/denumirea*):       Adresa domiciliului/sediului social
                                           şi ţara*):
    ...............................        ...................................
    ...............................        ...................................
    ...............................        ...................................

    Subsemnatul client se obligã sã comunice entitãţii reglementate orice
  modificare referitoare la cele declarate.
    Declararea necorespunzãtoare a datelor menţionate mai sus se sancţioneazã
  conform prevederilor art. 292 din Codul penal**).

         Locul şi data                               Semnãtura clientului
     .....................                          .......................

N.B.: Entitatea reglementatã îşi rezervã dreptul de a refuza efectuarea tranzacţiilor ordonate de client/de a înceta relaţiile cu clientul în cazul unor declaraţii false sau dacã are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate de client.
_____________
*) Se va completa cu numele şi prenumele/denumirea clientului, adresa domiciliului/sediului social.
**) <>Art. 292 din Codul penal va avea o nouã numerotare, conform Legii nr. 301/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 496 din 11 iulie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"