Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 490 din 29 septembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 4.405/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Huang Xiaoquan, petent într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unei hotãrâri a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat nu îndeplineşte "criteriul de calitate" prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nefiind suficient de "accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu". Astfel, lipsa de claritate a textului criticat reprezintã un inconvenient major în soluţionarea corectã a cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, iar motivele invocate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi care nu permit nici un fel de limitãri, fiind incidente în toate cazurile în care existã riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante. De asemenea, considerã cã lipsa de precizie şi claritate a textului criticat cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante înfrânge caracterul absolut şi necondiţionat al dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, interpretate în sensul dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza B contra Franţei).
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul legal criticat stabileşte cu claritate condiţiile pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia nr. 151/2003 , prin care Curtea Constituţionalã a constatat cã <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român [...] se aflã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, prevãzute de art. 22 din Constituţie".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã principalul scop al art. 3 din convenţie îl reprezintã protejarea vieţii, a demnitãţii umane şi a integritãţii fizice şi mentale a persoanei şi cã "obligaţiile ce incumbã unui stat, pe tãrâmul articolului 3 din convenţie, nu se limiteazã numai la obligaţia negativã, aceea de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, ci includ şi o obligaţie pozitivã, aceea de a proteja orice persoanã aflatã sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusã la rele tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului sãu". În acest sens, art. 3 va fi încãlcat ori de câte ori o persoanã este extrãdatã sau expulzatã cãtre o ţarã în care riscã sã fie supusã unor tratamente inumane.
Totodatã considerã cã textul criticat "reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei sale pozitive, aceea de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante".
Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai în situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane ori degradante are la bazã unul dintre motivele urmãtoare: rasã, religie, naţionalitate, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social, aratã cã prin <>Decizia nr. 291/2001 Curtea Constituţionalã a constatat cã "aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege, precum şi a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de cãtre autoritãţile chemate sã aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intrã în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã. Astfel, protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale. Aratã cã în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 151/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în: [...] 2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant."
Totodatã susţine cã prevederile legale criticate contravin şi prevederilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la aceasta prin numeroase decizii, constatând cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România nu contravin dispoziţiilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De exemplu, prin <>Decizia nr. 244/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 1 iulie 2005, Curtea a reţinut cã "legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român [...] este în deplinã concordanţã şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor".
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul cã textul de lege criticat este insuficient de clar şi de precis, Curtea reţine cã aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în competenţa instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Huang Xiaoquan în Dosarul nr. 4.405/2005 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 septembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
