Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 477 A din 26 noiembrie 2014  privind pronunţarea asupra cererii de apel formulată de apelantele-reclamante UPFAR - ARGOA - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale şi ARDAA - Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor împotriva Hotărârii arbitrale nr. l/07.05.2014, pronunţată de către completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul nr. 1/2014 şi înregistrată la ORDA sub nr. 4.857 din 10 iunie 2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât DACIN - SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual - Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Cinematografie şi Audiovizual, cauza având ca obiect Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 477 A din 26 noiembrie 2014 privind pronunţarea asupra cererii de apel formulată de apelantele-reclamante UPFAR - ARGOA - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale şi ARDAA - Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor împotriva Hotărârii arbitrale nr. l/07.05.2014, pronunţată de către completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul nr. 1/2014 şi înregistrată la ORDA sub nr. 4.857 din 10 iunie 2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât DACIN - SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual - Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Cinematografie şi Audiovizual, cauza având ca obiect "drept de autor şi drepturi conexe

EMITENT: CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A IV-A CIVILĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 351 din 21 mai 2015

    DOSAR Nr. 4.728/2/2014

    Curtea compusă din:

    Preşedinte - Melania Stanciu
    Judecător - Maria Dalina Oancea
    Grefier - Florinela Jipa


    Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de apel formulată de apelantele-reclamante UPFAR - ARGOA - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale şi ARDAA - Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor împotriva Hotărârii arbitrale nr. l/07.05.2014, pronunţată de către completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul nr. 1/2014 şi înregistrată la ORDA sub nr. 4.857 din 10 iunie 2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât DACIN - SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual - Organism de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Cinematografie şi Audiovizual, cauza având ca obiect "drept de autor şi drepturi conexe".
    Dezbaterile orale şi concluziile pe fond au avut loc în şedinţa publică de la 19 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26 noiembrie 2014, când a hotărât următoarele:

                                    CURTEA,
deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:
    Prin Hotărârea arbitrală nr. 1 din 7 mai 2014, pronunţată de către completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul nr. 1/2014 şi înregistrată la ORDA sub nr. 4.857 din 10 iunie 2014, s-au respins, ca nefondate, excepţiile de inadmisibilitate a capetelor 1 şi 2 din cererea de arbitrare; lipsei capacităţii procesuale de folosinţă; lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei extinctive.
    Totodată, s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 3 din cererea de arbitrare şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de desemnare a colectorului unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi s-au respins, ca neîntemeiate, capetele 1 şi 2 din cererea de arbitrare formulată de UPFAR - ARGOA şi ARDAA împotriva DACIN - SARA.
    Pentru a hotărî în acest mod, completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor au reţinut următoarele:
    Prin cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), reclamantele UPFAR - ARGOA şi ARDAA au solicitat în contradictoriu cu pârâta DACIN - SARA desemnarea unui complet arbitral în vederea stabilirii următoarelor:
    1. modalitatea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
    2. modalitatea de repartizare între organismele de gestiune UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale şi videograme, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
    3. desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu; modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare şi comisionul acordat colectorului unic pentru acoperirea acestora.
    Tribunalul arbitral este competent să judece cererea în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
    Tribunalul arbitral a constatat că a fost îndeplinită procedura prealabilă sesizării tribunalului arbitral, conform prevederilor cuprinse în art. 133 din Legea nr. 8/1996, reclamantele invitând la negocieri pe DACIN - SARA fără ca aceste demersuri să se finalizeze prin încheierea unui acord, aşa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar.
    Tribunalul arbitral este legal învestit şi este competent să judece cauza, în conformitate cu dispoziţiile din Legea nr. 8/1996.
    Cererile şi tezele reclamantelor.
    În privinţa remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu, reclamantele UPFAR - ARGOA şi ARDAA au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.
    Argumentele care susţin, în opinia reclamantelor, aceste pretenţii sunt:
    Criteriul ponderii pe care o au operele gestionate de UPFAR - ARGOA şi ARDAA, susţinând că repertoriile lor sunt, per ansamblu, mult mai mari decât cel al DACIN - SARA, constituit doar din filmele româneşti.
    Criteriul întinderii repertoriilor de opere determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu anul 1996 şi gestiunea extinsă a drepturilor rezultate din operele pentru care producătorii-cesionari ai drepturilor de autor - nu au acordat mandat niciunui organism de gestiune colectivă, aceştia urmând a fi reprezentaţi de organismul cu cel mai mare număr de membri (art. 129^1 din Legea nr. 8/1996), care potrivit susţinerilor reclamantelor ar fi UPFAR - ARGOA.
    Criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcţie de genurile şi cotele de audienţă a acestora pe piaţă.
    În privinţa remuneraţiei compensatorii pentru copie privată, reclamantele au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remuneraţiile colectate.
    În mod complementar argumentelor înfăţişate în susţinerea pretenţiilor pentru remuneraţiile rezultate din retransmiterea prin cablu, în susţinerea pretenţiilor pentru copia privată, reclamantele au mai invocat:
    Criteriul procentului de vânzări al materialelor audiovizuale în funcţie de genul acestora, considerând că materialele vândute conţin în mare parte operele din repertoriile UPFAR - ARGOA şi ARDAA şi nu producţii cinematografice româneşti realizate înainte de anul 1996, din care se compune în mare parte repertoriul DACIN - SARA.
    Criteriul copiilor legitime, considerând că din lista marcajelor holografice achiziţionate de producători şi din numărul dvd-urilor conţinând videograme pentru care s-au obţinut marcaje eliberate de ORDA, potrivit evidenţelor acesteia, doar un procent extrem de mic cuprinde operele deţinute de DACIN - SARA în propriul său repertoriu, toate celelalte, în proporţie de peste 99%, fiind gestionate de către UPFAR - ARGOA şi ARDAA.
    Reclamantele au invocat şi motivele care susţin capacitatea de colectare pe care o deţin, apreciată ca fiind superioară celei deţinute de DACIN - SARA, aceste susţineri fiind în legătură cu capătul de cerere referitor la desemnarea colectorului unic.
    Apărările pârâtei DACIN - SARA:
    Pârâta DACIN - SARA a invocat excepţiile:
    - inadmisibilităţii, întemeiată pe argumentul că două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii şi membri diferiţi, nu pot solicita conjuct atribuirea unor cote procentuale din remuneraţiile colectate pentru drepturi de autor şi totodată că cererea nu poate fi admisă în absenţa unei expertize de natură să stabilească utilizarea reală a operelor;
    - lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi implicit a calităţii procesuale active, întemeiată pe argumentul conform căruia ARDAA nu a îndeplinit la înfiinţare condiţiile cerute de lege, pe rolul instanţelor aflându-se Dosarul nr. 5.830/2/2012 al cărui obiect îl formează legalitatea deciziei de înfiinţare şi avizare a acestui organism de gestiune colectivă;
    - prescripţiei, în ce priveşte cererea de desemnare a ARDAA drept colector unic.
    În ce priveşte fondul, pârâta a contestat procentele solicitate de reclamante. Pârâta a arătat că procentul de 85%, solicitat de reclamante, este eronat deoarece UPFAR - ARGOA nu a făcut dovada cesiunii de către autorii, titulari de drepturi patrimoniale, a drepturilor proprii către membrii organismelor de gestiune respective.
    Pârâta a susţinut că, potrivit evidenţelor ORDA, ea reprezintă organismul cu cel mai mare număr de membri, respectiv 300, în timp ce UPFAR - ARGOA are circa 60 de membri.
    În cauză s-a administrat proba prin înscrisuri.
    Tribunalul arbitral a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru determinarea exactă a proporţiei utilizării reale a operelor pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acel termen.
    Soluţiile şi motivele tribunalului arbitral
    Tribunalul arbitral a dispus unirea cu fondul a excepţiilor invocate de pârâta DACIN - SARA. Prin urmare, tribunalul s-a pronunţat cu prioritate asupra acestora.
    Pentru acest motiv, completul arbitral a luat în discuţie excepţiile astfel cum acestea au fost lămurite şi recalificate, după caz.
    În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta DACIN - SARA şi întemeiată pe argumentul potrivit căruia două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii şi membri diferiţi, nu pot solicita conjunct atribuirea unor cote procentuale din remuneraţiile colectate pentru drepturi de autor, tribunalul arbitral a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Inadmisibilitatea reprezintă sancţiunea ce intervine în cazul în care nu este îndeplinită o condiţie specială de exerciţiu a acţiunii sau când legea nu recunoaşte mijlocul procedural prin care partea a înţeles să deducă judecăţii un anumit drept. Nu există o interdicţie legală ca două organisme de gestiune colectivă să formuleze o cerere de arbitrare în comun. Aspectele ce decurg din identificarea repertoriului fiecărei entităţi nu ţin de admisibilitatea acţiunii, ci de administrarea şi aprecierea probelor. Nici argumentul că acţiunea nu poate fi analizată în absenţa unei expertize nu poate conduce la ideea inadmisibilităţii, fiind vorba de o problemă de apreciere a probatoriului, iar nu de exerciţiul acţiunii.
    În ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată de pârâta DACIN - SARA, tribunalul arbitral a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reţinând următoarele: Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta ARDDA este legal înfiinţată. Deşi se invocă nelegalitatea înfiinţării acesteia, tribunalul arbitral a reţinut prezumţia de valabilitate de care se bucură actul de înfiinţare şi avizul ORDA, precum şi autoritatea de lucru judecat provizorie pe care o prezintă hotărârea Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 5.830/2/2012, prin care această instanţă a respins cererea DACIN - SARA ce avea ca obiect pretinsa nelegalitatea a deciziei de înfiinţare şi avizare a ARDAA. Tribunalul arbitral a reţinut că nu există nicio legătură între capacitatea procesuală şi instituţia "calităţii procesuale", cu toate că pârâta dezvoltă ideea că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă ar presupune implicit şi lipsa calităţii procesuale active.
    În ce priveşte excepţia prescripţiei, în cadrul dezbaterilor, în prezenţa tuturor părţilor, după punerea în discuţie de către tribunalul arbitral a calificării corecte a acestei excepţii, reprezentaţii DACIN - SARA au arătat că, în realitate, este vorba de o inadmisibilitate a desemnării colectorului unic de către completul arbitral, singurul organism îndrituit să facă această desemnare fiind ORDA. În raport cu calificarea corectă a excepţiei, tribunalul arbitral a admis-o şi a constatat că este inadmisibilă cererea de desemnare a colectorului unic de către tribunalul arbitral. În conformitate cu art. 131^2 din Legea nr. 8/1996, arbitrajul poate avea ca obiect numai aspectele legate de repartizarea remuneraţiilor şi de stabilirea comisionului datorat colectorului unic, atunci când organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol. Tribunalul arbitral nu poate interveni şi asupra neînţelegerilor privind desemnarea colectorului unic, acest aspect intrând în competenţa exclusivă a ORDA, conform art. 133 din Legea nr. 8/1996. Pentru aceste motive, tribunalul arbitral a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu.
    În ce priveşte fondul pretenţiilor cuprinse în capetele 1 şi 2 ale cererii de arbitrare, analizând actele depuse de părţi, tribunalul arbitral a constatat că fiecare parte a efectuat propriile monitorizări privind ponderea repertoriilor gestionate.
    Poziţiile părţilor sunt diametral opuse în privinţa rezultatului monitorizărilor, fiecare pretinzând în ce o priveşte o cotă de 85%. Explicaţia rezultatelor total diferite în ce priveşte monitorizarea utilizării reale a repertoriilor nu se regăseşte în greşeli de calcul sau în aplicarea unor formule de calcul diferite, ci în baza de calcul de la care porneşte fiecare dintre părţi. Pe de o parte, reclamantele introduc în repertoriile acestora drepturile pretins cesionate de către autori către producătorii care, la rândul lor, au dat mandat UPFAR - ARGOA. Pe de altă parte, pârâta DACIN - SARA exclude din repertoriul reclamantelor drepturile de autor pretins cedate către producătorii care au dat mandat UPFAR - ARGOA, motivând că, în absenţa contractelor încheiate între producători şi titularii drepturilor de autor, nu este cert faptul că autorii respectivi au cedat cu adevăr drepturile producătorilor.
    Problema existenţei în repertoriul reclamantelor a drepturilor pe care acestea pretind că le-au primit de la producători, care la rândul lor le-au primit de la titularii de drepturi de autor, este determinantă deoarece numai prin clarificarea acesteia se poate stabili care este cu adevărat repertoriul reclamantelor şi care sunt bazele în raport cu care se face orice calcul al remuneraţiilor. Or, din analiza actelor depuse la dosar rezultă că reclamantele au prezentat numai contractele prin care producătorii au dat mandat UPFAR - ARGOA să administreze drepturile pe care le deţin (anexele 4.1.1 şi 4.1.b din înscrisuri). Nu există dovezi în privinţa contractelor de cesiune dintre producători şi titularii de drepturi de autor din care să rezulte cu certitudine că aceştia din urmă au cedat producătorilor drepturile în cauză, astfel că nu se poate trage concluzia că prin mandatul acordat de producători UPFAR - ARGOA dobândeşte dreptul de a administra şi drepturile de autor pretins cedate producătorilor. Reclamantele invocă faptul că art. 70 din Legea nr. 8/1996 prevede că "prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile". Este evident că textul instituie o prezumţie de cedare a drepturilor în favoarea producătorilor, în absenţa unei clauze contrare în contractul încheiat între autori şi producători. Totuşi, mecanismul prezumţiei impune ca, mai întâi, să se dovedească faptul vecin şi conex celui presupus. Din inexistenţa unei clauze contrare în contractul încheiat între autor şi producător, legea trage concluzia (prin mecanismul prezumţiei legale) că producătorului i-au fost cedate drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său.
    Revine însă reclamantului, în baza principiului actor incubit probatio, să dovedească faptul vecin şi conex celui presupus în baza prezumţiei legale, în speţă inexistenţa în contractele încheiate între producători şi autori a unei clauze contrare cedării către producător a drepturilor exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său. Această probă se putea face de reclamante prin prezentarea contractelor încheiate între producătorii care le-au acordat mandat şi titularii drepturilor de autor. Reclamantele, nefăcând proba faptului vecin şi conex celui de dovedit, nu pot beneficia de prezumţia instituită în art. 70 din Legea nr. 8/1996.
    Nefăcând dovada repertoriului pretins şi în raport cu care sau făcut toate calculele prin care s-a ajuns la ponderea solicitată în cererea de arbitraj, tribunalul arbitral a apreciat că cererea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor, precum şi a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale şi videograme este neîntemeiată.
    Împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 1 din 7 mai 2014 au formulat apel reclamantele UPFAR - ARGOA - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale şi ARDAA - Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor, care au susţinut următoarele critici:
    În fapt, începând cu luna decembrie a anului 2010, DACIN - SARA a fost desemnat colector unic al remuneraţiilor pentru drepturile de autor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale. Aceasta avea obligaţia, potrivit prevederilor art. 133 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 şi practicii în domeniu, să contacteze toate organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remuneraţiilor pentru drepturile de autor colectate şi să încheie cu acestea un protocol care să cuprindă: "a) criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei; c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector". Colectorul unic DACIN - SARA nu şi-a îndeplinit niciodată aceste obligaţii, încălcând cu rea-credinţă drepturile tuturor celorlalţi titulari care nu sunt membri DACIN - SARA.
    Anterior demarării procedurii arbitrale, începând cu anul 2012, ARDAA a început negocierile, în calitate de OGC beneficiar al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu şi copia privată a operelor audiovizuale, în domeniul audiovizual, pentru stabilirea modalităţii de repartizare a acestor remuneraţii între toate organismele de gestiune colectivă beneficiare, respectiv UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA, precum şi cu privire la desemnarea colectorului unic al remuneraţiilor rezultate din transmiterea prin cablu şi a stabilirii modalităţii de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă desemnat colector, fără a ajunge la un acord în acest sens.
    Ulterior, în anul 2013, ca urmare a faptului că DACIN - SARA continuă să desfăşoare activitatea de colectare şi repartizare a tuturor remuneraţiilor colectate din domeniul audiovizual, doar propriilor săi membri, cu încălcarea drepturilor titularilor prezentaţi de UPFAR - ARGOA şi ARDAA, fără a da curs solicitărilor legitime ale acestor două organisme de gestiune colectivă, ARDAA şi UPFAR - ARGOA au încheiat Protocolul privind desemnarea colectorului unic pentru remuneraţiile rezultate din transmiterea prin cablu, criteriile de repartizare a remuneraţiilor între organismele de gestiune colectivă beneficiare şi modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector unic.
    În conformitate cu prevederile Protocolului din 25 ianuarie 2013 şi ale Actului adiţional nr. 1 încheiat la data de 10 septembrie 2013, UPFAR - ARGOA şi ARDAA au demarat negocierile cu DACIN - SARA la data de 26 septembrie 2013, fără a se ajunge şi de această dată la un acord în sensul prevederilor art. 133 din Legea nr. 8/1996.
    Pentru stabilirea modalităţii de repartizare a remuneraţiilor rezultate din transmiterea prin cablu şi remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi pentru desemnarea colectorului unic şi stabilirea modalităţii de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare, DACIN - SARA a fost invitată la negocieri după cum urmează:
    ● la data de 16 iulie 2012 - conform P.V. nr. 12/16 iulie 2012, nr. 13/16 iulie 2012;
    ● la data de 22 august 2012 - conform P.V. nr. 35/22 august 2012, nr. 31/22 august 2012;
    ● la data de 26 septembrie 2013 - conform P.V. nr. 213/26 septembrie 2013 şi nr. 3.247/26 septembrie 2013;
    ● la data de 15 octombrie 2013 - conform P.V. nr. 222/ 15 octombrie 2013 şi nr. 3.289/15 octombrie 2013; DACIN - SARA nu s-a prezentat la niciuna dintre aceste invitaţii, nu a solicitat reprogramarea şi nu a comunicat informaţiile solicitate.
    În perioada 15 octombrie 2013-21 noiembrie 2013, la invitaţia ORDA pentru clarificarea situaţiei existente în activitatea de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor din domeniul audiovizual, s-au prezentat toate organismele de gestiune colectivă UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA, s-au comunicat unele informaţii de către DACIN - SARA (incomplete şi imprecise), iar în urma discuţiilor nu s-a ajuns la niciun acord în sensul prevederilor art. 133 alin. 2 din Legea nr. 8/1996.
    Încălcând toate aceste prevederi legale exprese, DACIN - SARA, în calitate de colector unic, a ignorat permanent obligaţiile sale legale, încălcând drepturile legitime şi reale ale tuturor titularilor de drepturi de autor nemembri DACIN - SARA, fără să încheie vreun protocol, fără să răspundă solicitărilor UPFAR - ARGOA şi ARDAA în acest sens, fără să repartizeze sumele colectate tuturor titularilor ale căror opere fuseseră retransmise prin cablu, colectând şi repartizând sume numai propriilor săi membri sau autorilor agreaţi, până în prezent.
    Totodată, datorită situaţiei create de DACIN - SARA, în lipsa unui protocol încheiat între toate organismele beneficiare ale remuneraţiilor colectate (din retransmiterea prin cablu şi pentru copie privată), respectiv DACIN - SARA, UPFAR - ARGOA şi ARDAA, în conformitate cu prevederile legale sus-menţionate, colectorul unic UCMR - ADA şi colectorul unic UPFR au fost nevoiţi să blocheze plăţile către beneficiari şi să consemneze sumele respective până la soluţionarea prezentei situaţii, fapt ce aduce grave prejudicii titularilor de drepturi pe care îi reprezintă.
    Este de precizat şi faptul că:
    DACIN - SARA este organismul de gestiune colectivă care gestionează drepturile patrimoniale de autor ale membrilor săi - autori români de filme de ficţiune şi documentare lungmetraj şi scurtmetraj), avizată să funcţioneze ca organism de gestiune colectivă prin Decizia nr. 1/1997.
    UPFAR - ARGOA este organismul de gestiune colectivă care gestionează drepturile patrimoniale de autor şi drepturile conexe deţinute de producători (persoane fizice sau juridice) pentru toate operele din domeniul operelor audiovizuale şi cinematografice, avizată să funcţioneze ca organism de gestiune colectivă prin Decizia nr. 9/1999.
    ARDAA este organismul de gestiune colectivă care gestionează drepturile patrimoniale de autor ale tuturor autorilor şi producătorilor (persoane fizice sau juridice) care nu sunt membri ai DACIN - SARA sau ai UPFAR - ARGOA, în domeniul operelor audiovizuale şi cinematografice, pentru toate genurile de opere, avizată să funcţioneze ca organism de gestiune colectivă prin Decizia nr. 13/2012.
    În întregul ei, hotărârea arbitrală este lipsită total de fundament juridic. Instanţa arbitrală nu a analizat suficient de temeinic incidenţa legislaţiei specifice în raport cu cererea dedusă judecăţii. Hotărârea arbitrală este total nefondată, deoarece instanţa arbitrală nu a soluţionat aspectele de fond ale cauzei.
    Apelantele-reclamante UPFAR - ARGOA şi ARDAA arată că, prin cererea de arbitrare formulată, au solicitat în contradictoriu DACIN - SARA ca prin hotărârea arbitrală ce se va pronunţa să se stabilească:
    1. modalitatea de repartizare între organismele de gestiune UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
    2. modalitate de repartizare între organismele de gestiune UPFAR - ARGOA, ARDAA şi DACIN - SARA a remuneraţilor compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale şi videograme, proporţional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;
    3. desemnarea ARDAA drept colector unic al remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu; modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare şi comisionul acordat colectorului unic pentru acoperirea acestora.
    În ceea ce priveşte stabilirea în favoarea lor a procentului de 85% din remuneraţiile rezultate din retransmiterea prin cablu şi a procentului de 85% din remuneraţia compensatorie pentru copia privată, acestea reprezintă capete de cerere subsecvente şi accesorii primelor două capete de cerere formulate prin cererea de arbitrare.
    Caracterul subsecvent şi accesoriu rezultă din necesitatea stabilirii în prealabil criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de organisme beneficiare, aspect reglementat de art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996, prin care se stabileşte obiectul principal al procedurii de arbitraj.
    De remarcat faptul că, deşi prin cererea de arbitrare formulată ele au invocat şi dezvoltat mai multe criterii care să justifice procentul solicitat, instanţa arbitrală nu a analizat în niciun fel criteriile invocate sau alte criterii prin care să se stabilească modalitatea efectivă de repartizare a remuneraţiilor colectate.
    Astfel, prin cererea de arbitrare, apelantele-reclamante arată că au invocat:
    Pentru primul capăt de cerere:
    - criteriul ponderii operelor gestionate de ele, rezultând aşadar un repertoriu mai mare decât al pârâtei DACIN - SARA;
    - criteriul întinderii repertoriilor de opere, determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu anul 1996 şi gestiunea extinsă;
    - criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcţie de genurile şi cotele de audienţă (Rtg%) a acestora pe piaţă (ponderea utilizării videogramelor prin retransmiterea prin cablu, în funcţie de genurile agreate de consumatori).
    Pentru al doilea capăt de cerere:
    - criteriul procentului de vânzări al materialelor audiovizuale în funcţie de genul acestora;
    - criteriul copiilor legitime comercializate.
    Aşadar, instanţa arbitrală a ignorat obiectul principal al arbitrajului reglementat de art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 referitor la stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari şi a procedat la o analiză prematură a existenţei drepturilor de autor ale producătorilor care au mandatat-o pe UPFAR - ARGOA rezultate din cesiunea acestora de către titularii drepturilor de autor în favoarea producătorilor.
    Apreciază aşadar că instanţa arbitrală a omis soluţionarea obiectului principal al prezentului litigiu, şi anume stabilirea criteriilor şi a metodologiei privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari.
    De asemenea, concluziile instanţei arbitrale în sensul că nu s-a făcut dovada drepturilor de autor ale producătorilor care au mandat UPFAR - ARGOA rezultate din cesiunea acestora de către titularii drepturilor de autor în favoarea producătorilor le apreciază ca fiind premature în raport cu faptul că nu s-a stabilit în prealabil niciun criteriu cu privire la repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari şi nici nu s-a efectuat o expertiză de specialitate.
    Problema stabilirii existenţei în repertoriul lor a drepturilor de autor ale producătorilor pe care le gestionează este subsecventă, variabilă şi în strânsă legătură cu stabilirea criteriilor şi a metodologiei privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari, influenţându-se doar procentul care revine fiecărui organism de gestiune colectivă.
    Instanţa arbitrală a mai reţinut pe "fondul pretenţiilor" că fiecare parte a efectuat propriile monitorizări privind ponderea repertoriilor gestionate şi că poziţiile părţilor sunt diametral opuse, fiecare pretinzând în ce o priveşte o cotă de 85%. A mai reţinut instanţa arbitrală că explicaţia rezultatelor total diferite în ceea ce priveşte monitorizarea utilizării repertoriilor nu se regăseşte în greşeli de calcul sau în aplicarea unor formule de calcul diferite, ci în baza de calcul de la care porneşte fiecare dintre părţi. Se ridică întrebarea în ce condiţii a putut instanţa arbitrală să concluzioneze în acest sens, atât timp cât nu s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care să clarifice modul de utilizare real al repertoriilor care aparţin părţilor implicate.
    Apelantele-reclamante învederează faptul că la termenul din 1 aprilie 2014 ele au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, dar care a fost respinsă ca nefondată, fără nicio motivare. De asemenea, pârâta DACIN - SARA a solicitat la termenul din 24 aprilie 2014 efectuarea unei expertize de specialitate de monitorizare privind utilizarea reală a operelor şi a repertoriului fiecărui organism de gestiune colectivă implicat, cerere care a fost respinsă cu motivarea că natura procedurii de arbitraj implică judecarea cererii în termen de cel mult 30 de zile.
    Arată că instanţa arbitrală nu a analizat solicitările lor şi ale pârâtei de a se efectua o expertiză de specialitate din prisma caracterului pertinent, concludent şi util al probei solicitate, în cazul lor nemotivându-se în niciun fel respingerea cererii de administrare a acestei probe, iar în cazul pârâtei rezumându-se la invocarea faptului că natura procedurii de arbitraj implică judecarea cererii în termen de cel mult 30 de zile.
    Învederează faptul că art. 131^2 alin. 7 din Legea nr. 8/1996 şi art. 7 alin. 11 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor stabilesc că: "Arbitrii au obligaţia ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părţi". De asemenea, art. 7 alin. 12 din acelaşi regulament stabileşte că "în mod excepţional, arbitrii pot solicita, motivat, directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile, printr-o cerere formulată cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului pentru desfăşurarea arbitrajului. Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de prelungire a duratei arbitrajului se afişează pe site-ul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor."
    De remarcat că legiuitorul a avut în vedere în principal importanţa soluţionării litigiului prin pronunţarea unei hotărâri care să cuprindă forma finală a metodologiilor supuse arbitrajului, iar în subsidiar, caracterul de celeritate. Mai mult decât atât, neexistând o sancţiune specifică prevăzută în Legea nr. 8/1996 şi în Regulamentul pentru depăşirea termenelor prevăzute, iar niciuna dintre părţi nu a invocat caducitatea arbitrajului în condiţiile art. 568 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că nu există niciun impediment legal cu privire la depăşirea termenului de arbitraj în vederea administrării unui mijloc de probă pertinent, concludent şi util soluţionării cauzei.
    Consideră apelantele-reclamante că aceasta este interpretarea corectă a textelor de lege menţionate, inclusiv din prisma regulii de interpretare logică exprimată prin adagiul actus interpretandus est potius valeat, quam ut pereat, care stabileşte că norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei şi producerii de efecte juridice.
    Pe de altă parte, învederează apelantele-reclamante, termenul de 30 de zile a fost totuşi depăşit, fără a exista o prelungire în condiţiile prevăzute de regulament, având în vedere că primul termen a avut loc la data de 21 martie 2014, iar hotărârea arbitrală a fost pronunţată în data de 7 mai 2014 şi publicată în Monitorul Oficial abia pe 20 iunie 2014. Aşadar, deşi celeritatea a fost încălcată datorită imposibilităţii constituirii completului arbitral la termenele din 21 martie 2014 şi 30 aprilie 2014 ca urmare a înlocuirii şi absenţei unor arbitri, scopul prevăzut de legiuitor, şi anume soluţionarea litigiului prin stabilirea unei forme finale a metodologiilor, nu s-a concretizat.
    În concluzie, deşi primele două capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate, apreciază că litigiul s-a soluţionat fără a se intra în judecata fondului supus arbitrajului, fiind deturnat scopul procedurii de arbitraj reglementat de art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996, nefiind stabilite criteriile privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari şi, implicit, stabilirea unei metodologii de repartizare a remuneraţiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale şi videogramelor şi a remuneraţiei compensatorii pentru copia privată. La toate acestea se adaugă respingerea de către instanţa arbitrală în mod nemotivat şi nejustificat a cererii de efectuare a unei expertize de specialitate, care prin obiectivele care urmau a fi stabilite de către instanţa arbitrală ar fi fost concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei deduse arbitrajului.
    În ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere, instanţa arbitrală a înţeles să recalifice excepţia prescripţiei invocate de către pârâta DACIN - SARA în excepţia inadmisibilităţii desemnării colectorului unic de către completul arbitral pe care a admis-o cu consecinţa respingerii capătului 3 al cererii de arbitrare ca inadmisibil cu motivarea că acest capăt de cerere intră în competenţa exclusivă ORDA, conform art. 133 din Legea nr. 8/1996. În aceste condiţii, apreciază că instanţa arbitrală în mod nelegal a respins capătul trei de cerere ca fiind inadmisibil. Consideră că soluţia corectă era fie lăsarea capătului 3 de cerere ca nesoluţionat, având în vedere că instanţa arbitrală nu este competentă în acest sens, fie aceea de disjungere a capătul trei de cerere şi declinarea competenţei în favoarea instituţiei considerate competentă de către instanţa arbitrală, în vederea respectării exigenţelor prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă raportat la art. 9 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea corpului de arbitri de pe lângă ORDA, şi pentru a se evita sancţiunea desfiinţării hotărârii arbitrale ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 608 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.
    Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 480 alin. 3 din Codul de procedură civilă, solicită, în principal, admiterea apelului formulat, să se constate că instanţa arbitrală în mod greşit a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, să se anuleze Hotărârea arbitrală nr. 1 din 7 mai 2014 şi să se reţină cauza spre rejudecare, evocând fondul. În urma evocării fondului, după rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, apelantele-reclamante solicită admiterea primelor două capete de cerere şi a pretenţiilor, aşa cum au fost formulate prin cererea de arbitrare pentru motivele prezentate şi dezvoltate prin cererea respectivă.
    În subsidiar, cu totul excepţional, având în vedere că ne aflăm în prezenţa unui apel derogatoriu şi de la regulile dreptului comun exercitat împotriva unei hotărâri arbitrale în baza Legii nr. 8/1996 şi a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor având în vedere obiectul specific cauzei referitor la stabilirea unor criterii şi metodologii de repartizare a remuneraţiilor colectate, apreciază că instanţa de apel, în virtutea principiului a majori ad minus, după ce anulează hotărârea arbitrală poate trimite cauza spre rejudecare instanţei arbitrale, având în vedere că ele şi-au manifestat consimţământul în acest sens, solicitând acest lucru.
    Apelantele-reclamante solicită cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.
    În probaţiune: înscrisuri, expertiză de specialitate şi alte probe care apar ca fiind utile, pertinente şi concludente în cadrul dezbaterilor.
    În drept, au invocat dispoziţiile Legii nr. 8/1996, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Codul de procedură civilă.
    Solicită, totodată, în temeiul art. 476 din Codul de procedură civilă, ca instanţa de judecată să dea eficienţă efectului devolutiv al apelului şi să analizeze cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele, respectându-se prevederile art. 481 din Codul de procedură civilă referitoare la faptul că lor nu li se poate crea, în propria cale de atac, o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
    Intimata nu a depus întâmpinare.
    Analizând hotărârea apelată, în limitele devoluţiunii, în raport cu dispoziţiile art. 279 NCPC, Curtea reţine următoarele:
    Este fondată critica privind nesoluţionarea fondului cauzei în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 de cerere, în condiţiile în care determinarea procentului de împărţire a remuneraţiilor constituie doar un aspect al metodologiei ce face obiectul procedurii de arbitraj, metodologie în cadrul căreia este necesar a se stabili mai întâi criteriile în raport cu care să se ţină seama în modul de repartizare între organismele de gestiune colectivă. Întinderea repertoriului constituie doar un criteriu printre cele enumerate la art. 131^1 din Legea nr. 8/1996, criterii considerate de actul normativ ca principale în elaborarea oricărei metodologii. Determinarea procentului de împărţire a remuneraţiilor între organismele de gestiune colectivă se efectuează prin raportare la criteriile de repartizare, iar cota procentuală solicitată de reclamante este influenţată de celelalte criterii, mărimea acesteia urmând a fi stabilită în raport cu probele administrate.
    Printre criteriile solicitate în susţinerea procentului de 85%, reclamantele au invocat criteriul ponderii operelor gestionate, criteriul întinderii repertoriului de opere determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme şi de gestiunea extinsă, precum şi criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcţie de genurile şi cotele de audienţă. Stabilirea procentului de împărţire pentru remuneraţiile colectate se efectuează în raport cu probatoriul administrat, în condiţiile în care pârâta a contestat cota procentuală solicitată de pârâte, scopul arbitrajului fiind elaborarea metodologiei pe baza celor dovedite de părţile implicate în negociere. Elaborarea metodologiei este obligatorie pentru organismele de gestiune colectivă, conform art. 130 lit. a) din Legea nr. 8/1996, procedura de arbitraj având rolul de a o efectua în condiţiile în care părţile nu au putut conveni asupra unui punct de vedere comun prin încheierea unui protocol.
    Astfel, respingerea cererii de arbitraj cu motivarea lipsei înscrisurilor care să dovedească o parte a repertoriului (rezultând din cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu 1996) şi care să susţină admiterea în totalitate a pretenţiilor reclamantelor vizând cota procentuală de 85%, echivalează cu necercetarea fondului, căci, pe de o parte, era necesar mai întâi a se determina criteriile de repartizare, negocierea având în prealabil acest obiect, iar pe de altă parte, în continuare, raportat la aceste criterii, ca bază a determinării modului de repartizarea remuneraţiilor între organismele de gestiune colectivă, se impunea stabilirea acestuia în procentele reflectate de probatoriul administrat.
    Fondată este şi critica ce vizează respingerea probei cu expertiză având ca obiectiv monitorizarea privind utilizarea reală a operelor gestionate, curtea reţinând că se impunea analizarea utilităţii administrării acesteia, ce a fost justificată de părţi prin raportare la criteriile propuse pentru stabilirea modalităţii de repartizare a remuneraţiilor, pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 131^2 alin. 7 din Legea nr. 8/1996, nefiind prevăzute sancţiuni. Mai mult, prelungirea termenului de 30 de zile de către directorul ORDA este prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a corpului de arbitri de pe lângă ORDA, astfel că, în măsura în care proba era în măsură să servească aflării adevărului, argumentul imposibilităţii administrării reţinut de tribunalul arbitral nu este susţinut de textele ce reglementează procedura arbitrajului.
    În ceea ce priveşte critica asupra respingerii ca inadmisibilă a cererii de desemnare a colectorului unic, Curtea reţine ca nefondate susţinerile apelantelor, în sensul că soluţiile care se impuneau erau fie nesoluţionarea cererii, fie declinarea competenţei către ORDA. Nesoluţionarea unui capăt de cerere constituie o încălcare a art. 22 alin. 6 NCPC, aplicabil în procedura arbitrală conform art. 575 alin. 2 NCPC, în timp ce competenţa se raportează la instanţe judecătoreşti sau alte organe cu activitate jurisdicţională, desemnarea colectorului unic fiind dispusă prin decizie a directorului general ORDA, conform art. 133 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.

    Faţă de considerentele expuse, urmează ca în temeiul art. 480 alin. 2 şi 3 NCPC, Curtea să admită apelul, să anuleze în parte hotărârea atacată să trimită spre rejudecare Tribunalului arbitral capetele 1 şi 2 de cerere, menţinând hotărârea în ceea ce priveşte soluţia dată capătului 3 de cerere.

                             PENTRU ACESTE MOTIVE,
                                În numele legii,
                                    DECIDE:
    Admite apelul formulat de apelantele-reclamante UPFAR - ARGOA - Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual - Asociaţia Română de Gestiune a Operelor Audiovizuale şi ARDAA - Asociaţia Română pentru Drepturi de Autor, împotriva Hotărârii arbitrale nr. 1 din 7 mai 2014, pronunţată de către completul de arbitraj din cadrul corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în Dosarul nr. 1/2014 şi înregistrată la ORDA sub nr. 4.857 din 10 iunie 2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât DACIN - SARA - Drepturi de Autor în Cinematografie şi Audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual - organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor în cinematografie şi audiovizual.
    Anulează în parte hotărârea atacată şi trimite spre rejudecare Tribunalului arbitral capetele 1 şi 2 de cerere.
    Menţine hotărârea în ceea ce priveşte soluţia dată capătului 3 de cerere.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.

                                   PREŞEDINTE
                                MELANIA STANCIU

                                   Judecător,
                              Maria Dalina Oancea

                                    Grefier,
                                 Florinela Jipa

                                   ----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016