Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Robert Cosmin Pană şi Bogdan Juravle în dosarele nr. 1.195/2/2014 şi nr. 1.198/2/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 434D/2016 şi nr. 595D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 2016 cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Şofronea, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 595D/2016 la Dosarul nr. 434D/2016, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 iunie 2016, dată la care este pronunţată prezenta decizie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.195/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. 4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Robert Cosmin Pană cu ocazia soluţionării recursului declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinţei civile nr. 1.726 din 2 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Robert Cosmin Pană - respectiv a anulat deciziile nr. A/583/07.11.2013 şi nr. A/23 din 14 ianuarie 2014 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a respins cererea privind anularea prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările şi completările ulterioare. 5. Prin Încheierea din 18 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.198/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital. 6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Juravle cu ocazia formulării recursului declarat împotriva Sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de acesta de anulare a Deciziei nr. A/581 din data de 7 noiembrie 2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi, pe cale de consecinţă, a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum şi anularea prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările şi completările ulterioare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3), precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se arată că dispoziţiile legale criticate reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere. Se menţionează că dispoziţiile criticate sunt de maximă generalitate, nu conţin o descriere a faptelor considerate contravenţii, precum şi a elementelor constitutive ale contravenţiei, nu permit identificarea conduitei ilicite, nu sunt explicite, inteligibile, nu sunt în mod rezonabil previzibile, sunt deficitare şi insuficiente. Astfel, acestea conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare şi îngrădesc, totodată accesul liber la justiţie. 8. De asemenea se arată că textul art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 face vorbire de condiţii care să asigure respectarea unui principiu al egalităţii de tratament al tuturor investitorilor, care nu are corespondenţă în niciun text de lege internă, nu există prevederi legale care să-l definească sau să permită conturarea întinderii acestuia şi delimitarea conţinutului şi sferei de aplicare, respectiv condiţiile care asigură respectarea acestuia. 9. În acest context precizează situaţia de fapt a cauzelor aflate pe rolul instanţelor ordinare şi susţine că prevederile criticate nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (4) teza întâi şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi nici cele cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 10. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorii fac trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte condiţiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, respectiv claritate, precizie, previzibilitate. 11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, cu principiile de drept naţionale sau europene. Astfel, dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 individualizează în mod expres şi fără echivoc fapte ce constituie contravenţii, iar art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ reglementează un principiu uşor de cuantificat, în sensul că se poate determina cu uşurinţă şi în mod rezonabil dacă o anumită conduită încalcă egalitatea de tratament a investitorilor, acesta fiind un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital, regăsit şi în diferite acte adoptate la nivel european [Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare - art. 3 pct. 1 lit. a)]. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi asigurarea accesului liber la justiţie, având în vedere faptul că instanţei de contencios administrativ i-a fost conferită competenţa de a verifica legalitatea actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, în cadrul unei proceduri care respectă exigenţele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părţilor şi toate celelalte garanţii procesuale oferite de lege. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul, având în vedere conţinutul normelor legale criticate, în esenţă, arată că, la fel ca şi în materie penală, o cerinţă esenţială a normei contravenţionale este cea a previzibilităţii. Previzibilitatea unei norme contravenţionale, subordonată principiului legalităţii legii contravenţionale, reglementat de art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, semnifică reglementarea acesteia în mod clar, previzibil, aşa încât destinatarul normei să aibă posibilitatea reală să cunoască norma şi să ştie ce încălcare angajează răspunderea sa contravenţională. Totodată, cu privire la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească textele de incriminare arată că acestea au fost prezentate pe larg de instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 ale cărei considerente sunt aplicabile oricăror raţionamente ce vizează stabilirea calităţii legii contravenţionale sau penale. 14. Totodată, având în vedere criteriile jurisprudenţiale privind calitatea legii penale şi implicit şi a celei contravenţionale, menţionează că fapta calificată de lege ca şi contravenţie trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut de lege, fără ca pentru a fi determinat acest element material, destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenţia. Aşadar, este adevărat că, potrivit art. 195 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, destinatarii normei sunt obligaţi să respecte condiţiile stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară, însă această obligaţie nu poate exonera legiuitorul de sarcina sa constituţională de a redacta norme legale contravenţionale care să îndeplinească o cerinţă esenţială de calitate, respectiv să cuprindă fapta în concret ce constituie comportamentul pe care destinatarii legii trebuie să îl aibă prefigurat ca fiind interzis, dispoziţiile criticate nereglementând în detaliu acţiunile sau inacţiunile ce sunt sancţionate, ci deleagă reglementarea acestor aspecte Autorităţii de Supraveghere Financiară, delegare de atribuţii pentru a stabili norme prin emiterea unor acte cu caracter administrativ infralegale care determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. Desigur, destinatarii legii trebuie să respecte aceste reglementări, însă acest principiu nu poate fi utilizat de către legiuitor pentru a omite reglementarea faptelor ce constituie contravenţie în cadrul legii criticate. Dacă s-ar admite că pot fi stabilite contravenţii fără ca faptele să fie clar descrise în normele de incriminare, garanţiile stabilite prin art. 1 alin. (5) din Constituţie sunt golite de conţinut. În acest context apreciază că normele criticate nu au un caracter accesibil şi predictibil, aspecte ce pot duce la abuzuri în aplicare. 15. De asemenea opinează că nu pot fi sancţionate, în temeiul unei legi, încălcări ale unor reglementări ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise pe baza acesteia, sau încălcări ale unor acte normative administrative încă neemise la data intrării în vigoare a legii şi care vor fi cuprinse în norme secundare, terţiare sau în alte acte administrative subsecvente şi, în general, sancţionarea nerespectării legislaţiei urmează a fi complet prevăzută prin chiar respectivele acte normative (în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau de actele care reglementează competenţele autorităţii emitente). În final, arată că revine instanţei de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 434D/2016, menţionează că există premisele ca sesizarea de neconstituţionalitate să poată fi considerată întemeiată. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: - Art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către: [...] g) entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu: 1. încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (2), art. 175 alin. (1), (3^1) şi (4), art. 176, 177, art. 178 alin. (1)-(3), art. 179, art. 183 alin. (1) şi (2), art. 184, art. 185 alin. (2) şi (4), art. 186 alin. (1), art. 187, art. 190-192, art. 193 alin. (2) şi (3), art. 195 alin. (1), art. 196 alin. (2) şi (3), art. 197, art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 200, art. 204 alin. (7), art. 206 alin. (5) şi art. 208."; - Art. 195 alin. (1): "(1) Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii." 19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi având în vedere unele chestiuni prealabile, Curtea reţine că Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital transpune unele directive ale Uniunii Europene în materie, astfel: a) Directiva 93/22/CEE privind serviciile de investiţii în domeniul valorilor mobiliare cu modificările ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 141 din 11 iunie 1993; b) Directiva 97/9/CEE privind schemele de compensare a investitorilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 84 din 26 martie 1997; c) Directiva 85/611/CEE privind dispoziţiile legale, reglementare şi administrative cu privire la anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare; d) Directiva 98/26/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi de decontare a instrumentelor financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 166 din 11 iunie 1998; e) Directiva 2003/71/CEE privind prospectele publicate atunci când valorile mobiliare sunt oferite publicului sau admise la tranzacţionare, care amendează Directiva 2001/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 345 din 31 decembrie 2003; f) Directiva 2001/34/CEE privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei şi informaţiile ce trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 184 din 6 iulie 2001; g) Directiva nr. 2003/6/CEE privind abuzul pe piaţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 96 din 12 aprilie 2003; h) Directiva 2002/65/CEE privind prestarea serviciilor financiare la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 271 din 9 octombrie 2002; i) Directiva 1993/6/CEE privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 141 din 11 iunie 1993. 21. Curtea observă că Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. 22. Art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 defineşte instrumentele financiare ca fiind: a) valori mobiliare; b) instrumente ale pieţei monetare; c) titluri de participare la organismele de plasament colectiv; d) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi pe curs de schimb valutar şi orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilităţii ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri băneşti; e) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii (o rată) şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi decontate în fonduri băneşti la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere); f) opţiuni, contracte futures, swap-uri şi alte contracte derivate în legătură cu mărfuri şi care pot fi decontate fizic, cu condiţia să fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare; g) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward şi orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor prevăzute la lit. f) şi neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marjă în mod regulat; h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit; i) contracte financiare pentru diferenţe; j) opţiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii şi pe curs de schimb valutar şi orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanţe sau rate ale inflaţiei ori alţi indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri băneşti sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părţi (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), precum şi orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligaţii, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiţie, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ţinându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacţionare şi sunt compensate şi decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod regulat; k) alte instrumente financiare calificate ca atare conform legislaţiei europene. 23. Valorile mobiliare sunt definite, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 297/2004, ca fiind: acţiuni emise de societăţi [comerciale] şi alte valori mobiliare echivalente ale acestora negociate pe piaţa de capital; obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, inclusiv titluri de stat negociabile pe piaţa de capital; orice alte titluri negociate în mod obişnuit, care dau dreptul de a achiziţiona respectivele valori mobiliare prin subscriere sau schimb, dând loc la o decontare în bani cu excepţia instrumentelor de plată. 24. Informaţiile esenţiale sunt informaţii fundamentale şi structurate în mod corespunzător care trebuie furnizate investitorilor pentru a le permite să înţeleagă natura şi riscurile aferente emitentului, garantului şi valorilor mobiliare care le sunt oferite sau care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi, fără a aduce atingere art. 184 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 297/2004, să decidă care sunt ofertele de valori mobiliare pe care să le ia în considerare. Cu privire la ofertă şi la valorile mobiliare în cauză, informaţiile esenţiale includ următoarele elemente: (i) o scurtă descriere a riscurilor asociate emitentului şi eventualilor garanţi şi a principalelor caracteristici ale acestora, inclusiv activele, pasivele şi situaţia financiară; (ii) o descriere succintă a riscurilor asociate şi a caracteristicilor esenţiale ale investiţiei în valorile mobiliare în cauză, inclusiv orice drepturi aferente acestor valori mobiliare; (iii) condiţiile generale ale ofertei, inclusiv cheltuielile estimate percepute investitorului de emitent sau de ofertant; (iv) detalii privind admiterea la tranzacţionare; (v) motive ale ofertei şi destinaţia prevăzută a veniturilor rezultate în urma ofertei [art. 2 alin. (1) pct. 9^1 din Legea nr. 297/2004]. 25. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară sunt realizate, cu titlu de servicii şi activităţi de investiţii financiare, numai de societăţile de investiţii financiare (S.S.I.F.) autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), de instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006], precum şi de entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare de natura celor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 297/2004. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, serviciile şi activităţile de investiţii reglementate de prezenta lege sunt: a) preluarea şi transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe instrumente financiare; b) executarea ordinelor în numele clienţilor; c) tranzacţionarea pe cont propriu; d) administrarea portofoliilor; e) consultanţa pentru investiţii; f) subscrierea de instrumente financiare şi/sau plasamentul de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; g) plasamentul de instrumente financiare fără un angajament ferm; h) administrarea unui sistem alternativ de tranzacţionare. Serviciile conexe reglementate, potrivit alin. (1^1) din Legea nr. 297/2004, sunt: a) păstrarea în siguranţă şi administrarea instrumentelor financiare în contul clienţilor, inclusiv custodia şi servicii în legătură cu acestea, cum ar fi administrarea fondurilor sau garanţiilor; b) acordarea de credite sau împrumuturi unui investitor, pentru a-i permite acestuia efectuarea unei tranzacţii cu unul ori mai multe instrumente financiare, în cazul în care respectiva societate de servicii şi activităţi de investiţii financiare care acordă creditul sau împrumutul este implicată în tranzacţie; c) consultanţă acordată entităţilor cu privire la structura capitalului, strategia industrială şi aspectele conexe acesteia, precum şi consultanţă şi servicii privind fuziunile şi achiziţiile unor entităţi; d) servicii de schimb valutar în legătură cu serviciile de investiţii prestate; e) cercetare pentru investiţii şi analiză financiară sau alte forme de recomandare generală referitoare la tranzacţiile cu instrumente financiare; f) servicii în legătură cu subscrierea de instrumente financiare în baza unui angajament ferm; g) serviciile şi activităţile de investiţii prevăzute la alin. (1), precum şi serviciile conexe de tipul celor prevăzute la lit. a)-f) legate de activul-suport al instrumentelor derivate incluse în art. 2 alin. (1) pct. 11 lit. e), f), g) şi j), în cazul în care acestea sunt în legătură cu prevederile privind serviciile şi activităţile de investiţii şi serviciile conexe. 26. Societăţile de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) sunt definite, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ca fiind persoane fizice române, constituite sub forma de societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M. prestând cu titlu profesional, în limita autorizaţiei acordate, serviciile şi activităţile de investiţii, precum şi serviciile conexe prevăzute la art. 5 şi alte activităţi care, potrivit reglementărilor ce vor fi emise de C.N.V.M. sau potrivit dispoziţiilor art. 776 din noul Cod civil pot fi desfăşurate de S.S.I.F. 27. Funcţionarea acestor S.S.I.F. va fi/este autorizată de C.N.V.M. să presteze servicii de investiţii financiare cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 297/2004, dintre cele care interesează cauza de faţă sunt obiectul de activitate, care constă în prestarea serviciilor şi desfăşurarea activităţilor de investiţii, precum şi prestarea serviciilor conexe prevăzute la art. 5 şi, după caz, cele prevăzute la art. 6, şi capitalul iniţial minim, subscris şi integral vărsat în numerar, în funcţie de serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate. 28. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, serviciile de investiţii financiare se realizează prin persoane fizice, acţionând ca agenţi pentru servicii de investiţii financiare. Aceştia îşi desfăşoară activitatea exclusiv în numele intermediarului ai cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii financiare în nume propriu, iar potrivit art. 4 alin. (1^1) din aceeaşi lege, S.S.I.F. poate delega unor agenţi delegaţi următoarele activităţi: a) promovarea serviciilor de investiţii şi/sau a serviciilor conexe; b) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la clienţi sau de la potenţialii clienţi; c) furnizarea de consultanţă de investiţii în legătură cu instrumentele financiare şi serviciile de investiţii şi/sau servicii conexe prestate de S.S.I.R. 29. În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 297/2004, care face parte din capitolul IV - Reguli prudenţiale, în scopul protecţiei investitorilor, asigurării stabilităţii, competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor, C.N.V.M. va emite reglementări privind cerinţele prudenţiale şi de adecvare a capitalului pentru evaluarea corectă a riscurilor, în scopul prevenirii şi limitării efectelor acestora. 30. Intermediarii autorizaţi de C.N.V.M., potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, vor respecta în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, regulile de prudenţialitate stabilite de C.N.V.M. Aceste reguli prudenţiale se vor referi, fără a se limita la: a) proceduri administrative şi contabile corespunzătoare, de control şi siguranţă pentru procesarea electronică a datelor, precum şi mecanisme adecvate de control intern, inclusiv reguli referitoare la tranzacţiile personale ale salariaţilor; b) proceduri adecvate care să asigure separarea instrumentelor financiare aparţinând investitorilor de cele aparţinând intermediarului, în scopul protejării drepturilor lor de proprietate, în special în situaţia insolvenţei intermediarului, precum şi împotriva folosirii acestor instrumente financiare de către intermediari, în tranzacţiile pe cont propriu, în afara situaţiei în care investitorii consimt în mod expres; c) proceduri adecvate care să asigure separarea fondurilor investitorilor cu scopul protejării dreptului de proprietate, cu excepţia instituţiilor de credit, care să prevină folosirea acestor fonduri în interesul firmei; d) păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor desfăşurate, pentru a permite C.N.V.M. să supravegheze respectarea regulilor prudenţiale, regulilor de conduită în afaceri, precum şi a altor cerinţe legislative şi reglementare; e) existenţa unei structuri organizatorice care trebuie să minimizeze riscul unui conflict de interese între investitor şi intermediar ori între investitorii aceluiaşi intermediar. În situaţia înfiinţării unei sucursale, structura organizatorică a acesteia nu trebuie să contravină regulilor de conduită pentru evitarea conflictului de interese, stabilite de către statul membru gazdă [art. 24 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. 31. În ce priveşte regulile de conduită, prin art. 27 din Legea nr. 297/2004 se permite C.N.V.M., ca prin reglementările sale, să implementeze principii care vor lua în considerare calitatea persoanei pentru care este prestat serviciul. Conform acestor principii, intermediarul trebuie, cel puţin: a) să acţioneze onest, imparţial şi cu diligenţă profesională în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei; b) să angajeze toate resursele, să elaboreze şi să utilizeze eficient procedurile interne necesare prestării serviciilor de investiţii financiare; c) să solicite de la investitori informaţii referitoare la situaţia lor financiară, experienţa investiţională şi obiectivele cu privire la serviciile solicitate; d) să transmită investitorilor toate informaţiile relevante privind tranzacţiile în care contrapartea este intermediarul; e) să încerce să evite conflictele de interese, iar în cazul în care acestea nu pot fi evitate, să asigure investitorilor un tratament imparţial; f) să desfăşoare activitatea în conformitate cu reglementările C.N.V.M. aplicabile administrării activităţii, în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei. 32. Toate activităţile şi operaţiunile cu instrumente financiare sunt efectuate de aceşti intermediari numai pe pieţele reglementate de instrumente financiare care se organizează şi se administrează de către o persoană juridică, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, conform Legii nr. 31/1990, autorizată şi supravegheată de C.N.V.M., denumită operator de piaţă [art. 124 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. 33. Potrivit art. 124 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, operatorii de piaţă autorizaţi să funcţioneze în România vor fi înscrişi în Registrul C.N.V.M., iar potrivit alin. (4) lista pieţelor reglementate autorizate va fi comunicată statelor membre, precum şi Comisiei Europene, împreună cu regulamentele, instrucţiunile şi procedurile privind operaţiunile pe aceste pieţe, precum şi orice modificări ulterioare ale acestora. 34. O piaţă reglementată este, în accepţiunea art. 125 din Legea nr. 297/2004, un sistem pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare, astfel cum au fost definite la art. 2 alin. (1) pct. 11 din aceeaşi lege, şi a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, definite potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pentru licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră realizate în conformitate cu legislaţia europeană în vigoare şi care: a) funcţionează regulat; b) este caracterizată de faptul că reglementările emise şi supuse aprobării C.N.V.M. definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile de admitere la tranzacţionare a unui instrument financiar şi a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră; c) respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor stabilite de prezenta lege, precum şi reglementările emise de C.N.V.M., potrivit legislaţiei europene. 35. Obiectul de activitate al unui operator de piaţă este exclusiv acela de administrare a pieţelor reglementate, precum şi a activităţilor conexe în legătură cu această piaţă [art. 126 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004]. 36. Potrivit art. 128 din Legea nr. 297/2004, C.N.V.M. este în drept să retragă autorizaţia unui operator de piaţă: a) dacă operatorul de piaţă nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza autorizării; b) dacă operatorul de piaţă nu şi-a exercitat obiectul de activitate pentru care a fost autorizat, pe o perioadă mai mare de 6 luni; c) dacă autorizaţia a fost obţinută pe baza unor declaraţii sau informaţii false ori care au indus în eroare; d) dacă operatorul de piaţă a încălcat prevederile prezentei legi (Legea nr. 297/2004) ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M.; e) în caz de fuziune sau divizare; f) la cererea acestuia. 37. În virtutea art. 131 din Legea nr. 297/2004, operatorul de piaţă trebuie să identifice şi să prevină, prin reglementări proprii, orice conflicte de interese între el, acţionarii săi, administratorii şi piaţa reglementată, în scopul asigurării bunei funcţionări a acesteia, iar, potrivit art. 132 din aceeaşi lege, C.N.V.M. va stabili, prin reglementări, condiţiile generale în care se vor desfăşura tranzacţiile cu instrumente financiare admise la tranzacţionare pe pieţele reglementate din România, procedurile de efectuare a tranzacţiilor şi termenele în care intermediarii implicaţi vor raporta respectivele tranzacţii. Astfel, operatorii de piaţă sunt obligaţi, potrivit art. 133 alin. (1) Legea nr. 297/2004, să asigure respectarea normelor privind transparenţa şi protecţia investitorilor, conform reglementărilor emise de C.N.V.M. 38. Totodată, art. 133 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 stabileşte că reglementările, cotaţiile pieţelor reglementate, precum şi volumele de tranzacţionare sunt informaţii de interes public şi trebuie făcute accesibile publicului, cel puţin pe paginile de internet ale operatorului de piaţă, conducând la concluzia că aceste informaţii sunt în realitate informaţii esenţiale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 9^1 din aceeaşi lege. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. 133 alin. (3) care prevăd că în scopul evaluării de către investitori, în orice moment, a termenilor unei tranzacţii pe care intenţionează să o efectueze şi să verifice după aceea condiţiile în care această tranzacţie a fost executată, operatorul de piaţă trebuie să pună la dispoziţia acestora informaţiile prevăzute în reglementările C.N.V.M. care vor stabili mijloacele, forma şi termenul în care trebuie să fie furnizate aceste informaţii, în funcţie de natura, dimensiunea şi nevoile pieţei reglementate în cauză şi ale investitorilor care operează pe această piaţă. 39. Una dintre obligaţiile esenţiale ale operatorului de piaţă este aceea de a respecta cerinţele C.N.V.M. cu privire la prevenirea şi depistarea abuzului de piaţă [art. 133 alin. (4) din Legea nr. 297/2004]. 40. De altfel, modul de organizare şi funcţionare a pieţei reglementate este stabilit prin reglementări proprii emise de către operatorul de piaţă, adoptate de către adunarea generală a acţionarilor şi aprobate de către C.N.V.M., în conformitate cu prevederile acestei legi şi ale "legislaţiei comunitare" aplicabile [art. 134 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. Aceste reglementări vor stabili cel puţin următoarele: a) condiţiile şi procedurile de admitere, excludere şi suspendare a intermediarilor la şi de la tranzacţionare; b) condiţiile şi procedurile de admitere, excludere şi suspendare a instrumentelor financiare la şi de la tranzacţionare; c) condiţiile, procedurile de tranzacţionare, precum şi obligaţiile intermediarilor şi emitenţilor admişi la tranzacţionare; d) standardele profesionale impuse persoanelor care efectuează operaţiuni pe piaţa reglementată; e) procedurile privind modul de determinare şi publicare a preţurilor şi a cotaţiilor; f) tipurile de contracte şi operaţiuni permise; g) administrarea şi diseminarea informaţiilor către public; h) standardele contractuale şi sistemul de compensare-decontare utilizat; i) mecanisme de securitate şi control al sistemelor informatice, pentru asigurarea păstrării în siguranţă a datelor şi informaţiilor stocate, a fişierelor şi bazelor de date, inclusiv în situaţia unor evenimente deosebite [art. 134 alin. (2) din Legea nr. 297/2004]. 41. În ce priveşte compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare, legiuitorul dă în competenţa C.N.V.M., împreună cu Banca Naţională a României şi cu alte autorităţi competente, după caz, să stabilească operaţiunile de compensare şi decontare, precum şi cele de decontare brută pentru tranzacţiile cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, şi să autorizeze şi supravegheze sistemul de compensare-decontare. Esenţial este faptul că transferul dreptului de proprietate privind instrumentele financiare, altele decât cele derivate, are loc, la data decontării, în cadrul sistemului de compensare-decontare, pe baza principiului livrare contra plată, potrivit art. 145 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar potrivit alin. (2), valorile mobiliare cumpărate pot fi înstrăinate începând cu momentul cumpărărilor, conform regulilor pieţei pe care se tranzacţionează respectivele valori mobiliare şi regulilor depozitarului central. Depozitarul central, astfel cum îl defineşte art. 146 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, este acea persoană juridică, constituită sub forma societăţii pe acţiuni, emitentă de acţiuni nominative, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorizată şi supravegheată de A.S.F., care efectuează operaţiunile de depozitare a instrumentelor financiare, altele decât cele derivate, precum şi orice operaţiuni în legătură cu acestea. Potrivit art. 146 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, depozitarul central va efectua operaţiuni de compensare-decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare, altele decât cele derivate, în conformitate cu prevederile art. 143 din Legea nr. 297/2004. 42. Art. 147 din Legea nr. 297/2004 precizează că toate clasele de instrumente financiare, altele decât cele derivate, tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare vor fi depozitate, în mod obligatoriu, la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operaţiunilor cu instrumente financiare şi asigurării unei evidenţe unitare a acestor operaţiuni. 43. Legea nr. 297/2004 reglementează, în titlul V - Operaţiuni de piaţă (art. 173-208), aspecte cu privire la întocmirea şi derularea ofertelor publice. Astfel, potrivit art. 173, orice persoană care intenţionează să facă o ofertă publică înaintează A.S.F. o cerere de aprobare a prospectului (în cazul ofertei publice de vânzare) sau a documentului de ofertă, însoţit de un anunţ (în cazul ofertei publice de cumpărare), în conformitate cu reglementările emise de A.S.F. După aprobarea prospectului/documentului de ofertă, acesta trebuie să fie disponibil publicului, cel mai târziu la data iniţierii derulării ofertei publice. 44. Totodată, Legea nr. 297/2004 prevede într-o secţiune distinctă "Oferta publică de cumpărare" (secţiunea 3 din titlul V). Potrivit art. 193 din Legea nr. 297/2004, oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare. Preţul oferit în cadrul ofertelor de cumpărare va fi stabilit în conformitate cu reglementările C.N.V.M. 45. Oferta publică derulată fără aprobarea prospectului/documentului de ofertă ori cu nerespectarea condiţiilor stabilite prin decizia de aprobare este nulă de drept şi atrage pentru cei în culpă aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege. Ofertantul va fi obligat faţă de investitorii de bună-credinţă la restituirea plăţilor şi la daune-interese decurgând din nulitatea tranzacţiilor încheiate pe baza unei astfel de oferte (art. 174 din Legea nr. 297/2004). 46. Potrivit art. 175 din Legea nr. 297/2004, anunţul de ofertă publică poate fi lansat după emiterea deciziei de aprobare a documentului de ofertă de către A.S.F. şi trebuie publicat potrivit reglementărilor emise de A.S.F.; anunţul de ofertă publică va conţine informaţii privind modalităţile prin care documentul de ofertă este disponibil publicului; prospectul/documentul de ofertă se consideră a fi disponibil publicului, în una dintre următoarele situaţii: a) este publicat în cel puţin un ziar tipărit sau on-line, potrivit reglementărilor europene aplicabile referitoare la conţinutul şi publicarea prospectelor, precum şi la difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar; b) poate fi obţinut de un potenţial investitor în mod gratuit, pe suport hârtie, cel puţin la sediile ofertantului şi intermediarului respectivei oferte, sau la sediul operatorului pieţei reglementate pe care sunt admise la tranzacţionare respectivele valori mobiliare; c) este publicat în format electronic pe website-ul ofertantului sau, după caz, al intermediarului ofertei; d) este publicat în format electronic pe website-ul operatorului de piaţă pe care se intenţionează admiterea la tranzacţionare a respectivelor valori mobiliare; e) este publicat în format electronic pe website-ul C.N.V.M., în situaţia în care aceasta a decis să ofere acest serviciu. Ofertantul sau persoanele însărcinate cu realizarea prospectului, care publică prospectul potrivit modalităţilor prevăzute la alin. (3) lit. a) sau b), au obligaţia să publice prospectul şi în format electronic potrivit modalităţilor prevăzute la lit. c). Dacă prospectul/documentul de ofertă a fost făcut disponibil publicului în format electronic, o copie pe suport hârtie trebuie furnizată, la cererea oricărui investitor, în mod gratuit, la sediul ofertantului sau al intermediarului ofertei. 47. Perioada de derulare a ofertei este cea prevăzută în prospect, în cazul ofertelor publice de vânzare de valori mobiliare sau în anunţul şi documentul de ofertă, în cazul ofertelor publice de cumpărare de valori mobiliare, dar nu poate depăşi termenele stabilite prin reglementările emise de A.S.F. La expirarea perioadei de derulare, oferta publică devine caducă [art. 177 din Legea nr. 297/2004]. Potrivit art. 178 din Legea nr. 297/2004, orice comunicat cu caracter publicitar care se referă la o ofertă publică de valori mobiliare sau la admiterea unor valori mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată trebuie să respecte prevederile prezentului articol, iar difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar, anterior emiterii deciziei de aprobare a documentului de ofertă/prospectului, este interzisă. 48. Art. 179 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede că orice fapt nou semnificativ sau orice eroare materială ori inexactitate privind informaţiile cuprinse în prospect, care este de natură să influenţeze evaluarea valorilor mobiliare şi survine sau este constatată între momentul aprobării prospectului şi cel al închiderii ofertei publice ori, după caz, al începerii tranzacţionării pe o piaţă reglementată, se menţionează într-un amendament la prospect, iar potrivit alin. (2) acest amendament este aprobat de A.S.F. în termen de 7 zile lucrătoare cu respectarea aceleiaşi proceduri aplicabile în cazul aprobării prospectului şi este adus la cunoştinţa publicului în aceleaşi condiţii în care prospectul a fost adus la cunoştinţa publicului. Rezumatul şi orice eventuală traducere a acestuia trebuie modificate sau completate, dacă este necesar, pentru a se ţine seama de noile informaţii din cadrul amendamentului [alin. (3)]. 49. Nicio ofertă publică de vânzare nu poate fi făcută fără publicarea unui prospect aprobat de C.N.V.M., iar oferta publică de vânzare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare [art. 183 din Legea nr. 297/2004]. Prospectul de ofertă va conţine informaţiile care, conform caracteristicilor emitentului şi valorilor mobiliare oferite publicului, sunt necesare investitorilor, pentru a realiza o evaluare în cunoştinţă de cauză privind: situaţia activelor şi pasivelor, situaţia financiară, profitul sau pierderea, perspectivele emitentului şi ale entităţii care garantează îndeplinirea obligaţiilor asumate de emitent, dacă este cazul, precum şi a drepturilor aferente respectivelor valori mobiliare. Prospectul de ofertă este valabil 12 luni după aprobarea sa de către C.N.V.M., putând fi folosit în cazul mai multor emisiuni de valori mobiliare, în acest interval, cu condiţia actualizării acestuia conform art. 179. Prospectul cuprinde şi un rezumat prin care se prezintă, într-un mod concis şi într-un limbaj nontehnic, informaţii esenţiale în limba în care s-a întocmit iniţial prospectul. Forma şi conţinutul rezumatului prospectului furnizează, împreună cu prospectul, informaţii corespunzătoare privind elementele esenţiale ale valorilor mobiliare în cauză pentru a ajuta investitorii să decidă dacă să investească în astfel de valori mobiliare. [art. 184 din Legea nr. 297/2004]. 50. Fişa de prezentare a emitentului aprobată de C.N.V.M. este valabilă o perioadă de cel mult 12 luni. Fişa de prezentare, actualizată potrivit art. 179 sau art. 185 alin. (4), împreună cu nota privind valorile mobiliare şi cu rezumatul, sunt considerate ca fiind un prospect valabil. În situaţia prevăzută la alin. (3), nota privind caracteristicele valorilor mobiliare oferite sau propuse a fi admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată va conţine şi informaţiile care ar trebui în mod normal să figureze în fişa de prezentare a emitentului, în cazul în care apare o schimbare semnificativă sau un fapt nou care ar putea afecta evaluarea investitorilor după aprobarea ultimei versiuni actualizate a fişei de prezentare, cu excepţia cazului în care aceste informaţii sunt furnizate într-un amendament potrivit art. 179. Nota privind caracteristicele valorilor mobiliare şi rezumatul sunt prezentate separat spre aprobare C.N.V.M. [art. 185 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 297/2004]. 51. În cadrul prospectului pot fi încorporate informaţii prin trimitere la unul sau mai multe documente publicate anterior ori simultan şi aprobate de C.N.V.M. sau depuse la C.N.V.M. potrivit prevederilor titlului V, capitolul I, secţiunile 1 şi 2 şi titlului VI, capitolul II şi V. Aceste informaţii sunt cele mai recente informaţii de care dispune emitentul [art. 186 alin. (1) din Legea nr. 297/2004]. Potrivit art. 187 din Legea nr. 297/2004, prospectul conţine informaţii privind emitentul şi valorile mobiliare care se oferă public sau se admit la tranzacţionare pe o piaţă reglementată. Conţinutul minim al informaţiilor pe care trebuie să le cuprindă prospectul, forma de prezentare a acestora, în funcţie de tipul de valori mobiliare care fac obiectul ofertei şi documentele ce trebuie să însoţească prospectul vor fi stabilite prin reglementările europene aplicabile referitoare la conţinutul şi publicarea prospectelor, precum şi la difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar sau, după caz, prin reglementări ale C.N.V.M. Prevederile legale privind ofertele publice de vânzare nu sunt obligatorii în cazul titlurilor de participare emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (O.P.C.V.M.), precum şi în alte situaţii stabilite prin reglementări C.N.V.M. [art. 191 şi art. 192 din Legea nr. 297/2004]. 52. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare sunt prestate în conformitate cu reglementările emise de C.N.V.M care, potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. (2), din aceeaşi lege, este abilitată să emită reglementări în aplicarea legii [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 297/2004]. De asemenea, C.N.V.M. va emite reglementări cu privire la ofertele publice transfrontaliere, în concordanţă cu legislaţia europeană aplicabilă [art. 192 din Legea nr. 297/2004]. Totodată, C.N.V.M. supraveghează pieţele reglementate în scopul asigurării transparenţei, funcţionării corespunzătoare a activităţii de tranzacţionare şi a protecţiei investitorilor şi stabileşte reguli pentru înregistrarea şi arhivarea datelor cu privire la tranzacţionarea instrumentelor financiare pe pieţele reglementate, precum şi termenele şi condiţiile de păstrare a acestor informaţii. În exercitarea prerogativelor sale de supraveghere şi control ale pieţelor reglementate, C.N.V.M. poate numi un inspector ale cărui principale atribuţii sunt: a) urmăreşte respectarea reglementărilor legale incidente; b) participă, fără drept de vot, la adunarea generală a acţionarilor şi la şedinţele consiliului de administraţie al operatorului de piaţă, putând formula observaţii şi putând cere ca acestea să fie incluse în procesul-verbal al şedinţei; c) are acces liber în toate incintele, la toate documentele, informaţiile şi evidenţele operatorului de piaţă; d) informează şi propune C.N.V.M. măsuri pentru orice situaţie constatată. Operatorul de piaţă va asigura mijloacele şi condiţiile necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor inspectorului [art. 135 din Legea nr. 297/2004]. 53. De altfel, autoritatea competentă să aplice prevederile Legii nr. 297/2004 este C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. În ceea ce priveşte activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în virtutea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, "Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.)." 54. În virtutea prevederilor legale care abilitează C.N.V.M să emită reglementări, cu privire la operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare, în aplicarea legii, acesta a adoptat o serie de reglementări, cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 aprilie 2006, şi Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106 din 14 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. Aceste regulamente transpun mai multe directive, spre exemplu Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, şi care, la art. 3 - Principii generale, statuează că, "în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură ca sunt respectate următoarele principii: toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauza care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent; de asemenea, în cazul în care o persoană preia controlul unei societăţi, ceilalţi deţinători de valori mobiliare trebuie protejaţi (..)". 55. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în privinţa trimiterii la art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ, din economia acestor prevederi legale reiese că acestea statuează cu privire la fapte ce constituie contravenţii în materia pieţei de capital. Astfel, constituie contravenţii faptele săvârşite de către entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la (...) art. 195 alin. (1), potrivit căruia oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii. 56. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 193 din Legea nr. 297/2004, oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii de investiţii financiare. Art. 193 din Legea nr. 297/2004 trebuie însă coroborat cu art. 2 pct. 17 din aceeaşi lege, care defineşte ofertantul ca fiind acea persoană fizică sau juridică ce oferă valori mobiliare publicului sau se oferă să cumpere valori mobiliare, precum şi cu prevederile art. 2 pct. 18 care defineşte oferta publică de valori mobiliare ca fiind acea comunicare adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenii ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare. De asemenea, în acest context trebuie avut în vedere şi art. 195, potrivit căruia "Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii. Conţinutul minim de informaţii pe care trebuie să-l cuprindă documentul de ofertă va fi stabilit prin reglementările C.N.V.M.". 57. În aplicarea acestor prevederi legale, respectiv art. 193-195 din Legea nr. 297/2004, prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare s-a statuat că oferta publică de cumpărare/preluare poate fi iniţiată după cel puţin trei zile lucrătoare de la data publicării anunţului de ofertă. Termenul de valabilitate este cel stipulat în anunţ, documentul de ofertă şi decizia de aprobare. La expirarea valabilităţii sale, oferta devine caducă. Oferta este irevocabilă pe întreaga perioadă de derulare a acesteia. În situaţia în care, după data iniţierii ofertei, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat cumpără valori mobiliare de tipul celor obiect al ofertei, în afara ofertei, ofertantul are obligaţia să majoreze preţul din oferta publică astfel încât acesta să fie cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant în afara ofertei. Ofertantul are obligaţia să depună la C.N.V.M. o cerere de aprobare a amendamentului privind modificarea preţului de cumpărare şi a numărului de acţiuni obiect al ofertei, cu respectarea prevederilor art. 9. După data iniţierii, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat pot cumpăra în afara ofertei acţiuni de tipul celor care fac obiectul ofertei, numai în situaţia în care sunt respectate cumulativ următoarele condiţii: a) cumpărarea se realizează la un preţ mai mare decât preţul de ofertă; şi b) cumpărarea se realizează cu cel puţin opt zile lucrătoare înainte de închiderea ofertei [art. 53 şi art. 54 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006]. De altfel, aşa cum reiese din dosarele cauzei, nerespectarea acestor prevederi a condus la sancţionarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, ofertantul poate modifica ulterior termenii prospectului/documentului de ofertă, cu respectarea următoarelor condiţii: a) obţinerea aprobării C.N.V.M. de modificare a prospectului/documentului de ofertă; b) modificarea termenilor ofertei să nu conducă la condiţii mai puţin avantajoase pentru cei cărora le este adresată; c) modificarea să facă obiectul unui anunţ care să fie adus la cunoştinţa investitorilor în aceleaşi condiţii ca şi prospectul/documentul de ofertă. Orice cerere de modificare a prospectului/documentului de ofertă aprobat este depusă la C.N.V.M. cu cel puţin o zi lucrătoare anterioară ultimei zile de derulare a ofertei. În cazul aprobării amendamentelor referitoare la preţ sau la alte elemente ale prospectului/documentului de ofertă, cu excepţia termenului de închidere a ofertei, C.N.V.M. este în drept să prelungească perioada de derulare a ofertei, astfel încât să existe cel puţin două zile lucrătoare de la publicarea amendamentului până la închiderea ofertei [art. 9 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006]. 58. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa a reţinut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), iar discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil (Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). Aşadar, situaţiilor egale să le corespundă un tratament juridic egal, iar situaţiilor diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. 59. Totodată, Curtea observă că, astfel cum s-a reţinut şi mai sus, egalitatea de tratament a investitorilor sau tratamentul echivalent este un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital şi se regăseşte în Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, directivă ce stabileşte principiile ce prefigurează cadrul legal cu privire la ofertele publice de cumpărare. Potrivit art. 3 - Principii generale - alin. (1) lit. a) teza întâi din Directiva 2004/25/CE, "în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: (a) toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent;". 60. Aplicând aceste considerente de principiu la prevederile legale care statuează cu privire la faptul că oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii, Curtea reţine că principiul egalităţii de tratament sau tratamentul echivalent în materia pieţei de capital, cu referire expresă la oferta publică de cumpărare, are în vedere acordarea posibilităţii tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii de titluri, de a avea acces în mod egal, nediscriminatoriu şi transparent la procedura privind oferta publică de cumpărare, respectiv la sursele de informaţii referitoare la oferta publică de cumpărare, precum şi la etapele concrete de derulare a acesteia, astfel încât să nu fie favorizaţi anumiţi investitori în detrimentul altora. 61. În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere, Curtea reţine că o prevedere legală dintr-un act normativ nu trebuie interpretată în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga corelare legislativă dintr-un act normativ. De altfel, potrivit art. 44 - Partea dispozitivă - din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000]. 62. De altfel, pronunţându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital], în ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reţinut că, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi predictibilitate. Faţă de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. De altfel, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materia pieţei de capital, Curtea observă că acestea sunt clare, previzibile, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nici privite prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor ce reglementează materia redactării actelor normative. 63. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, se reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia pieţei de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter, general, special, cât şi reglementări derogatorii [a se vedea art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000]. 64. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea observă că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Astfel, potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. Iar, în măsura în care, astfel cum susţin autorii, că normele legale criticate "conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare", aceştia pot contesta legalitatea actelor C.N.V.M. Astfel, cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, verificarea legalităţii actelor C.N.V.M., care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, care se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată.) 65. De altfel, astfel cum reiese din dosarele cauzelor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de acces la justiţie, contestând deciziile emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi anumite prevederi din Regulamentul C.N.V.M. privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, ocazie cu care au şi invocat excepţia de neconstituţionalitate. 66. Faţă de cele prezentate, Curtea reţine că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital, astfel că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 67. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Robert Cosmin Pană şi Bogdan Juravle în dosarele nr. 1.195/2/2014 şi nr. 1.198/2/2014 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2016. PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
